Echilibre acido-bazice in organismul uman Organismul uman contine numeroase lichide biologice: sange, urina, secretii digestive, lichid pleural, lichid cefalorahidian, lichid sinovial, sudoare, lichid amniotic, etc. Lichidele biologice au o compozitie complexa, ph-ul fiind acid sau bazic, functie de de predominanata ionilor acizi sau bazici. Astfel : sangele, lichidul organic ce reprezinta aproximativ 7-8 % din greutatea totala a corpului, contine o parte lichida ( plasma) si elemente figurate in suspensie (eritrocite, leucocite, trombocite). Plasma sanguina contine in proportie de 77-81% apa in care se gasesc substante organice azotate ( aminoacizi, albumina, globulina, uree, creatinina ), glucide (glucoza), lipide ( colesterol, acizi grasi ), elemente minerale ( Cl, Na, K, Ca, Mg, I, Fe, carbonati, etc. ), enzime (fosfataze acide sau alcaline ) hormoni, diversi produsi ai metabolismului. Atunci cand aceste substante se gasesc in limite normale, Ph-ul sangvin este usor alcalin (7, 38-7, 42 in sangele arterial, respectiv 7, 36-7, 40 in sangele venos), realizandu-se homeostazia organismului uman. Importanta fiziologica a sangelui : 45254kdl47xfc6c transporta oxigenul la tesuturi in vederea realizarii metabolismului celular ; tranporta substantele nutritive la nivelul celulelor ; transporta reziduurile metabolice la nivelul organelor excretoare (rinichi, plamani) mentine un echilibru hormonal ; df254k5447xffc mentine constanta temperatura corporala ; aparare imunitara. Echilibrul acido-bazic sanguin este asigurat prin intermediul unui sistem tampon plasmatic, reprezentat de bicarbonati-acid carbonic. Orice dezechilibru al sistemului tampon determina mecanisme fiziologice complexe pentru mentinerea parametrilor optimi functionali ; depasirea acestor mecanisme are ca urmare instalarea unor stari patologice. Tulburarea echilibrului acido-bazic caracterizata prin cresterea ionilor de H fie ca urmare a producerii excesive de H, sau a eliminarii insuficiente de acizi, fie prin pierderea excesiva de baze, induce in organism o stare de acidoza. Tulburarea echilibrului acido-bazic caracterizata prin predominenta alcalinitatii ca urmare fie a retentiei de baze, consecutiva unui aport excesiv / producerii excesive cu excretie relativ insuficienta, fie a unei pierderi exagerate de acizi, induce o stare de alcaloza. Urina, lichid organic produs de rinichi si excretat prin caile urinare, contine 95% apa si 5% compusi diversi ( substante organice : uree, acid uric, creatinina ; minerale : clorura de sodiu, fosfati alcalini, sulfati, carbonati ). Ph-ul normal al urinei este de 5-6. Importanta fiziologica este de a asigura ; eliminarea deseurilor metabolice si a substantelor straine (medicamente, substante toxice), mentinerea unui echilibru intre apa sanguina si cea tisulara, precum si a presiunii osmotice si a echilibrului acido-bazic ; prevenirea acidozei prin eliminarea amoniacului metabolic si a alcalozei prin eliminarea bicarbonatilor. Prin aceste functii urina intervine alaturi de sange in pastrarea constanta a parametrilor fiziologici. Secretiile digestive sunt reprezentate prin: saliva, secretia gastrica, secretia intestinala, secretia pancreatica exocrine, secretia biliara. Ph-ul secretiilor digestive este variat: sucul gastric are un ph acid de 1, 5-3, 5 determinat de continutul in HCl (normal: 160 mmol/l ). Cresterea HCl peste valorile normale determina o stare de hiperaciditate; sucul intestinal - ph. alcalin, ca urmare a continutului crescut in bicarbonati ; sucul pancreatic - ph neutru-alcalin ; bila – ph alcalin Secretiile digestive participa la realizarea functiei de digestie, in urma careia alimentele sufera transformari in tubul digestive pana la stadiul de principii alimentare care pot fi asimilate la nivel celular. Sudoarea poate avea un ph acid sau alcalin, functie de regimul alimentar. Acizi extrinseci de tip medicamentos: - acid acetil salicilic (Aspirina) – efect antiinflamator - acid ascorbic – Vitamina C - acid barbituric- somnifere - acid boric – antiseptic - acid folic – tratamentul anemiei Biermer - acid glutamic- asigura buna functionare a celulei nervoase si a celulei hepatice Substante de tip bazic: hidroxid de aluminiu- pansament gastric bicarbonatul de sodiu- neutralizeaza aciditatea gastrica bicarbonatul de calciu- neutralizeaza aciditatea gastrica sulfat de bariu- explorare radiologica a tubului digestive Ingestia accidentala/voluntara de acizi/baze determina arsuri ale tubului digestiv/otraviri. Apa este mediul fundamental in care au loc toate reactiile biochimice si fenomenele fizico-chimice. Datorita structurii sale moleculare simetrice, in care fiecare atom de oxigen se afla in centrul unui tetraedru, apa are o serie de proprietati fizico-chimice propice vietii: capacitate calorica mare, capacitate care face ca apa sa-si pastreze timp indelungat temperatura constanta, utila proceselor metabolice; caldura specifica mare si aproape constanta intre +27° si +40°C; capacitate de disociere in ioni de hidrogen si hidroxil (HOH ↔ H + OH‾ ), proprietate prin care intervine in reactiile de oxireducere celulara precum si in reactiile de tamponare a mediului; rol structural si functional in procesele metabolice, la temperatura de 27°-40°C aflandu-se sub forma de trimer si tetramer; este un excelent solvent pentru foarte multi compusi organici, deoarece prin polaritatea ei si prin legaturile de hidrogen asigura dizolvarea compusilor cu functii hidroxil, carboxil, carbonil si amine, fiind in acelasi timp capabila sa dizolve multe saruri; ajuta la disocierea electrolitilor slabi, constituenti ai mediului celular (carboxilul si aminele sunt cei mai frecventi electroliti slabi din citoplasma). In celula apa se prezinta sub doua stari: apa libera si apa de constitutie. Ionizarea apei libere inlesneste reactiile care au loc in materia vie. Prin hidroliza acida, alcalina sau enzimatica a proteinelor se pun in libertate aminoacizii care au participat la structura moleculei prteice respective. Aminoacizii sunt sbstante cristaline, albe, majoritatea lor fiind solubile in apa. Cei amiinsolubili aminoacizi la un pH neutru sunt cisteina si tirozina; ambii se dizolva insa in mediu acid sau alcalin. Pot forma saruri complexe cu o serie de ioni, printre care: cupru, nichel, cadmiu. Aceste saruri sunt colorate si pot servi la diverse reactii de recunoastere. Aminoacizii intra in componenta proteinelor; au o functie acida prin gruparea COOH si una alcalina prin gruparea NH2. Bibliografie: Biochimie medicala – S. Capalna · D. Tanasescu · E. Trutia Fiziopatologie – R. Barbu Biochimie dinamica - S. Capalna Biochimie generala – F. Dumitru · S. Mager · A. Turcu Ion Teodor Clasa a X-a D
