Protectia anticoroziva
1. Daca bucata de fer este in contact cu potential de oxidare mai pozitiv decat al ferului, de ex. cu o bucata de zinc, atunci numai acest metal se corodeaza si ferul ramane intact. Fenomenul acesta este utilizat uneori pentru a proteja tuburi sau rezervoare de fier ingropate. Metalul mai putin nobil, legat de fer, se inlocuieste cand se consuma. La acelasi rezultat se ajunge daca se aplica o diferenta de potential astfel incat ferul sa fie catodul si un alt metal, ingropat in pamantul umed vecin, sa fie anodul.
2. Un procedeu obisnuit de a proteja ferul impotriva ruginirii consta in acoperirea sa cu un alt metal. Pentru aceasta se utiliza (inainte) mult staniul, care are o supratensiune mare, in prezent se foloseste mai mult zincul sau cadmiul . Daca metalul protector are un potential mai negativ decat ferul (de ex. Sn) protectia este eficace numai daca stratul protector nu are nici un defect. Daca insa in acest strat se produce o gaura, prin care pot patrunde apa si aerul, coroziunea ferului este mai puternica decat in absenta stratului protector. Invers, daca stratul protector este un metal cu potential mai pozitiv decat ferul (de ex. Zn) atunci se corodeaza stratul protector aparand ferul. Mercurul, datorita supratensiunii sale foarte mari, scade mult reactivitatea zincului. Aliajul de mercur si sodiu (amalgamul de sodiu) nu reactioneaza decat foarte slab cu apa amalgamul de zinc nu se dizolva si nu se degaja hidrigen in acid clorhidric, chiar concentrat.
3. La unele metale cum sunt Mg, Al, Cr si Ni, coroziunea incepe prin formarea unui strat superficial subtire de oxid. Acest strat foarte subtire apara restul metalului de coroziune, facandu-l mult mai rezistent fata de agentii atmosferici decat ar fi asteptat judecand dupa potentialul lui de oxidare. Fenomenul se numeste pasivitate. Un exemplu banal este aluminiul care, desi are potential de oxidare pozitiv foarte mare, este perfect rezistent la aer.
4. Straturi subtiri de metale care se pasivizeaza usor se aplica (electrolitic) ca strat protector pe suprafata ferului si a altor metale usor corodabile, pe care le protejeaza contra coroziunii (cromare, nichelare). Nichelarea nu protejeaza ferul decat atata timp cat stratul de nichel este intact.
5. Se utilizeaza recent, cu inhibitori de coroziune, substante organice care se absorb din apa pe suprafata metalului, formand straturi subtiri, rezistente la coroziune. Servesc ca inhibitori de coroziune unele altehide, cetone, hidrati de carbon, amine si amino-acizi.
