ISTORIA CHIMIEI
Chimia este stiinta care are ca obiect studierea substantelor si a transformarilor lor. Este definita si ca stiinta despre atomi (elemente chimice) si combinatiile lor, deoarece studiaza procesele de transformare a substantelor dintr-una in alta prin regruparea atomilor si modificarea legaturilor dintre atomi. Chimia are stranse legaturi cu alte stiinte, dintre care in primul rand cu fizica (limita dintre ele fiind relativa si facand obiectul a doua discipline, chimie fizica si fizica chimica), precum si cu biologia (biochimia) si cu geologia (geochimia) etc. Domeniul chimiei se imparete in: chimia anorganica, chimia organica si chimia fizica. Chimia anorganica studiaza proprietatile fizice si chimice ale elementelor si combinatiilor lor (in afara de compusii carbonului, studiati de chimia organica),precum si legile generale ale combinarii chimice. Chimia organica studiaza combinatiile carbonului cu cateva elemente (hidrogen, oxigen, azot, sulf, halogeni etc.).
Denumirea de chimie organica provine din conceptia gresita care a dominat pana la inceputul sec.al XIX-lea, potrivit careia substantele organice nu ar putea proveni decat din organismele vii. Sintetizarea substan-telor organice din substante minerale ( realizata pentru prima oara de Wohler in 1828 prin sintetizarea ureii din substante tipic anorganice) a spulberat aceasta conceptie gresita si a dovedit inca o data unitatea materiala, indestructibila a lumii. Chimia fizica are ca obiect studierea, prin metode fizice, a legilor si feno-menelor chimice precum si a structurii combinatiilor chimice. S-au mai dezvoltat, pe baza acestor discipli-ne, numeroase alte ramuri, cum sunt: chimia analitica, chimia combinatiilor compexe, chimia coloizilor, electrochimia, analiza fizico-chimica, fotochimia, magnetochimia, radiochimia.
Primele cunostinte empirice de chimie au aparut la popoarele cu o cultura inaintata din antichitate (egipteni, fenicieni, chinezi s.a.) ca urmare a dezvoltarii unor ramuri ale productiei, ca metalurgia, fabrica-rea sticlei, a colorantilor, tabacaria etc. In evul mediu, dezvoltarea chimiei, denumita atunci alchimie, s-a caracterizat prin prelucrarea retelelor pentru productia mestesugareasca.
Sec. XIV-XVII se caracterizeaza prin orientarea chimiei catre cercetarea produsilor naturali pentru aplicatii practice in metalurgie, in productia de coloranti, de medicamente, in ceramica etc. Se pun bazele trecerii la chimia stiintifica (sec.XVII-XVIII). In 1661 R. Boyle a stabilit baza stiintifica pentru definirea notiunilor de element si combinatie. " Boyle a facut din chimie o stiinta "( Engels, "Dialectica naturii"). Apare prima teorie chimica, a "flogisticului", care, desi gresita, a ridicat numeroase probleme de metodica a cercetarii. M.V. Lomonosov (1774) descopera legea conservarii masei, care a permis transformarea chimiei intr-o stiinta cantitativa.
In dezvoltarea chimiei ca stiinta, un rol revolutionar l-au avut, la inceputul sec. al XIX-lea, introdu- cerea teoriei atomomoleculare si dezvoltarea bazelor ei teoretice si experimentale. Aceasta perioada se caracterizeaza prin fundamentarea legilor chimiei (J. Dalton, L.J. Proust), prin definirea notiunii de mole-cula ( A. Avogadro) si de substanta chimica (I. Berzelius);legate de descoperirea metalelor alcaline (prin electroliza), de dezvoltarea metodelor de cercetare, in special a analizei, apar primele teorii asupra legaturii chimice si se introduce notiunea de valenta (E.Frankland, 1852). Elaborarea teoriei structurii chimice(A.M. Butlerov, 1861) a avut o importanta deosebita in dezvoltarea ulterioara a chimiei. In aceasta directie,un rol fundamental l-a avut descoperirea de catre D.I. Mendeleev (1869) a legii periodicitatii si a sistemului perio-dic al elementelor, o noua si stralucita confirmare a tezei unitatii materiale a lumii.
In 1869 si 1870, doi oameni de stiinta, Dmitri Mendeleev si Julius Lothar Meyer, au publicat versiunile clare ale principiului periodicitatii elementelor. Nu numai ca versiunea lui Mendeleev a aparut prima, dar el a anuntat in 1871 ca golurile din tabelul sau vor fi umplute pe masura ce se vor descoperii noi elemente. Dintre acestea, el a specificat trei goluri care vor fi completate prin descoperirile dintre 1875-1885. Ca urmare, Mendeleev este considerat aproape in unanimitate creatorul tabelului periodic al elementelor.
Pe vremea aceea, insa, nimeni nu a stiut de ce proprietatile elmentelor erau periodice. Abia dupa ce electronii si protonii vor fi descoperiti, Henry Mosely va arata in 1914 ca fiecare element are un numar definit de protoni, care, normal, corespunde cu acelasi numar definit de electroni. Acest numar atomic, si nu masa atomica, statea la baza tabelului periodic. Datorita lui Moseley, a devenit clar ca golurile tabelului corespundeau cu numerele intregi de protoni care lipseau.
W. Kossel si G. N. Lewis (in acelasi an, 1916) stabilesc,in mod independent, primele teorii electroni-ce ale legaturii chimice pe baza modelului atomic dat de N. Bohr, iar W. Heitler si London (1927) explica legatura chimica din molecula de hidrogen, folosind metode mecanice cuantice moderne.
In Romania, primele cercetari de chimie au fost facute in vederea cunoasterii si valorificarii bogatii-lor naturale: ape minerale (Bernath, A. Salygni), petrolul (P.Poni, L. Edeleanu), carbunii (N.Danila), sarea (C.I. Istrati), productia agricola (A. Zaharia, A.Munteanu). Ulterior s-a dezvoltat cercetarea originala si in alte domenii ale chimiei. Contributii insemnate au adus prin lucrarile lor cercetatorii romani in domeniu chimiei anorganice si analitice (Gh. Spacu, R. Cernatescu), al chimiei organice (I Tanasescu,A. Ostrogovici C.V.Gheorghiu, St. Minovici, N. Maxim) si al chimiei fizice (G.G.Longinescu, P. Bogdan, R. Cernatescu).
