PETROLUL-
sursa naturala de hidrocarburi
Planul referatului:
1. Compozitia petrolului. Clasificari. Proprietati.
2. Formarea petrolului. Teoria organica si anorganica.
3. Petrolul si utilizarile acestuia paralel cu evolutia evenimentelor istorice (secolele industriale) si necesitatile omenirii.
Carbunele raportat la petrol
Titeiul. Date statisticereferitoare la acest combustibil
4. Importanta si utilizarile petrolului.
In limba latina, echivalentul pentru petrol- ''Petrolum'' semnifica ulei de piatra nafta (in greaca- ''naphtha''); titei substanta minerala lichida lichida sau vascoasa, combustibila, constituita dintr-un amestec de hidrocarburi solide, lichide sau gazoase din clasa metonica (parafinica), naftenica si aromatica cu un mic adaos de alti compusi organici
de sulf (0,1 - 6%)
de oxigen (pana la 5 %), azot s.a.
In medie petrolul contine 85% C, 12-14% H, restul revine N, O, S, V, Co, Cu, P, K, I, Fe s.a. Petrolul este uleios, florescent, de culoare bruna inchisa sau neagra cu nuante verzui sau galben verzui. Exista si petrol galben deschis, straveziu, petrol alb'' ce se gaseste in Baku si Pensylvania. Petrolul cu apa formeaza emulsii stabile. Dupa densitate se deosebesc
Petr. usoare (densitatea 730-900 kg/m*3*
Petr. grele (densitatea 900-1040 kg/m *3*).
Puterea calorica a petrolului este intre 10000 si 11000 cal kg. In functie de hidrocarburile predominante (peste 50%) se deosebesc
Petrol metanic (parafinic);
Petrol naftenic (cicloparafinic);
Petrol aromatic.
Exista si petrol mixt, de exemplu petrol nafteno- metanic (25% hidrocarburi naftenice si peste 50% metanice).
In natura petrolul se acumuleaza in roci poroase strabatute de pisuri, numite roci- colectoare sau roci- magazii. Acestea pot fi gresii, nisipuri, calcare, dolomite, s.a. De obicei in rocile- magazii petrolull se gaseste in asociatie cu cu gazele naturale. Geneza petrolului nu este definitiv stabilita. Exista doua teorii: organica si anorganica.
Pe fundul marilor se amesteca si putrezesc organizme animale si ramasite vegetale, in a caror structura intra carbonul si hidrogenul: diatomee, protozoare, radiolari, alge unicelulare, saprofite, plancton etc.Ferite de contactul cu aerul, sub straturi de sedimente nisipoase, materiile organice se acumuleaza, se incing si se descompun. Datorita microbilor anaerobi, ele fermenteaza si se transforma incet, dand nastere unor mase vascose sau gazoase de hidrocarburi, pe care le numim cu un singur cuvant- petrol. Atat petrolul cat si gazele de sonda, care se formeaza in pungile ascunse sau deasupra vechilor depozite marine, au rezultat printr-un proces de bituminizare a materiei organice, care a format depozite numite sapropel (amestec de hidrocarburi solide, lichide, gazoase) sub actiunea unor bacterii ca Bacterium aliphaticum si Methanomas methanica. Hidrocarburile solide sau vascose (bitumen, asfalt) s-au format din petrol, care si-a pierdut hidrocarburile gazoase. Lor li se adauga sisturile bituminoase, care sunt argile sau marne bogate, imbinate de materie organica. Acestea din urma reprezinta o importanta rezerva strategica de energie a industriei. Prin urmare, conform primei teorii, petrolul se formeaza din substanta organica dispersata in rocile sedimentare depuse pe fundul bazinelor acvatice (mari, oceane, lacuri, lagune) in conditii anaerobe. Astfel de roci se numesc roci- mama. La cufundarea rocilor- mama in interiorul scoartei terestre la adancimi de peste 1 km, in urma actiunii proceselor tectonice se creeaza anumite conditii termodinamice, datorita carora, din substantele organice incluse in aceste roci se degaja hidrocarburile lichide si componenti gazosi (CO si NH In urma compactizarii rocilor- mama, hidrocarburile si componentii gazosi migreaza in stratele de roci poroase (rezervoare naturale), acumulandu-se in asa- numitele ''captoare''.
Una din teoriile anorganice presupun formarea petrolului din capiturile magnatice din adancul pamantului, de unde acestea patrund in scoarta terestra si la suprafata ei prin rupturile tectonice de adancime.
Petrolul constitue sursa principala de combustibili lichizi, precum si de materie prima pentru industria chimica, servind la prelucrarea celor mai diverse produse (cauciuc, solventi, explozibili, detergenti etc).
Cercetarile de specialitate au stabilit ca petrolul- supranumit in mod justificat si aurul negru , pentru calitatile si avantajele pe care le ofera- s-a impus printr-o continua si remarcabila diversificare a utilizarii lui in cursul istoriei, fiind prezent pretutindeni, universal si multiplu dintotdeauna, etern si misterios In ultimul secol acesta a devenit un produs extrem de cautat, absolut necesar desfasurarii vietii economice moderne, un factor important al politicii internationale si indispensabil in vreme de razboi, provocand dese si aprinse conflicte diplomatice si economice, batalii ''reci'' sau ''calde'', tensiuni si suspiciuni intre state si natiuni. La sfarsitul sec. al XIX- lea, inceputul sec. al XX- lea s-a trecut pentru prima data la utilizarea derivatelor obtinute din extragerea ''aurului negru'' drept combustibil. In a doua jumatate a veacului trecut, singur lampanul- produs obtinut din distilarea petrolului sau titeiului- era solicitat cel mai adesea pe piata, el servind prin excelenta la iluminat. Celelalte subproduse petroliere mult folosite si cerute astazi (pacura sau mazutul, esenta sau benzina, uleiurile minerale, parafina s.a) erau prea putin cunoscute ori nu-si gasisera o intrebuintare larga. Interesul pentru petrol a crescut brusc o data cu inventarea motorului cu combustie interna in ultimul deceniu al secolului trecut. Dupa cum se stie, in anul 1897, Diesel a brevetat motorul, ce-i poarta numele, functionand exclusiv pe baza de pacura si care a capatat curand o larga utilizare in industrie, cai ferate, marina comerciala si militara etc.
Carbunele, combustibil solid care in a doua jumatate a secolului al XX- lea a contribuit substantial la prosperarea economica a Marii Britanii, Germaniei si a S.U.A., a inceput sa fie concurat serios de catre combustibilul lichid- adica de petrol- a fost de- a dreptul spectaculoasa. Astfel este de ajuns sa amintim ca deja in anul 1930 peste 26% din energia mondiala era furnizata de petrol, in vreme ce astazi proportia respectiva s-a dublat. Aceasta ascensiune rapida s-a datorat indiscutabil avantajelor multiple pe care le-a prezentat din primul moment petrolul, fata de carbune, ca producator de energie
randamentul superior (1 kg titei = 1,7 kg carbune)
extractia mai usoara
lesne de transportat (prin pipe-lines-uri) si in scurt timp, cu minim de pierderi
transport pe mare in conditii mai avantajoase (incarcare, securitate, volum etc.)
prin calitatile lor, produseler petroliere asigura vaselor comerciale sau de razboi o raza de actiune superioara si o mare mobilitate
Larga utilizare pe care a capatat-o petrolul a avut drept rezultat cresterea rapida a cererii mondiale de combustibil lichid. Acest lucru a determinat, la randul sau, sporirea in adevarate salturi a productiei de titei, care a devenit un produs extrem deapreciat si de cautat, mai ales datorita repartitiei lui inegale pe glob. Astfel, in timp ce intre 1857 si 1900 productia mondiala anuala de titei a urcat de la 275 tone la 22,3 milioane tone, ea atinsese deja 104,9 milioane tone, pentru ca in anul 1927 sa se cifreze la 172,8 milioane tone. Sporul inregistrat fata de 1900 reprezenta, asadar, 500% in 1921 si circa 1000% in 1927
Combustibilul lichid a fost produsul care a favorizat (prin reunirea unor mari capitaluri necesare cercetarii si extragerii lui, prin constituirea unor puternice intreprinderi, dezvoltate vertical si orizontal, pentru prelucrarea, desfacerea si transportul lui etc.) inchegarea unor puternice organizatii capitaliste. Astfel, primul trust capitalist - Standard Oil Co.- a fost fondat tocmai in domeniul industriei petroliere de John Rockefeller in 1882.
In decursul catorva decenii petrolul s-a transformat intr-unul din elementele fundamentale ale vietii economice moderne. El a devenit- dupa expresia fericita a lui Anton Zischka- sangele economiei . Forarea primului put de catre colonelul nord- american Edwin L. Drake a avut loc in 1859. Deci, petrolul nu numai ca a fost factorul decisiv in prosperarea industriei, oferind numeroase facilitati si avantaje, ci a si reprezentat un element important in viata internationala.
Surse utilizate in alcatuirea referatului
1. ''Uimitorii producatori ai naturii'', Tudor Opris
Enciclopedie rusa
Importanta mondiala a petrolului'', Gheorghe Vasilache
