Elev : Matu Octavian

Clasa : a VII-a C

Profesor : Matu Nicolae 11265mep83phm1t

Scoala : Liceul Teoretic Baleni

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, oamenii de stiinta din Germania si America s-au intrecut pentru a face o bomba puternica, utilizand energia din nucleele atomilor. De atunci, oamenii au invatat sa foloseasca energia nucleara pentru e genera electricitate.

In Chicago, SUA, o echipa de oameni de stiinta condusa de profesorul italian Enrico Fermi a reusit sa provoace prima reactie nucleara controlata. Era anul 1942, si aceasta realizare a condus la dezvoltarea bombei atomice. Ceea ce au reusit sa faca oamenii de stiinta adesea numim “scindarea atomului”. Dar, pentru a fi mai precisi, ei au gasit o cale de a scinda nucleul – masa de protoni si neutroni din centrul unui atom. In acest proces se distrugea o cantitate mica de materie. Dar, asa cum prezisese fizicianul Albert Einstein, in locul ei era eliberata o cantitate mare de energie – sub forma de caldura. In cazul bombei atomice, procesul avea loc foarte rapid, avand ca rezultat o explozie brusca si devastatoare de energie. In centralele nucleare are loc acelasi tip de reactie, dar la o rata mai lenta si controlata cu grija.

• Fisiunea nucleara

Scindarea nucleului unui atom se numeste fisiune nucleara. Aceasta este provocata prin bombardarea combustibilului cu neutroni. Un neutron loveste un nucleu, determinandu-l sa se scindeze si sa emita mai multi neutroni. Acestia lovesc alte nuclee, provocand alte scindari si eliberarea altor neutroni. Aceasta succesiune se numeste reactie in lant. In cazul unei bombe atomice, reactiei in lant i se permite sa continue necontrolata. Acesta este motivul pentru care energia eliberata in timpul procesului de fisiune se acumuleaza pentru a provoca o explozie violenta. La un reactor nuclear, bare de reglare metalice absorb o parte din neutroni, incetinind reactia si rata la care se elibereaza energia.

• Materiale fisionabile

Numai cateva elemente pot fi utilizate drept combustibili nucleari deoarece, pentru a intra intr-o reactie de fisiune in lant, atomii trebuie sa aiba nuclee relativ mari si instabile. Asemenea elemente sunt cunoscute sub numele de materiale fisionabile. Unul dintre cele mai larg folosite la centralele nucleare este uraniu-235, care are 92 de protoni si 143 de neutroni in nucleul sau. Fisiunea nucleara a unei mase de uraniu produce o energie de peste doua milioane de ori mai mare decat cea obtinuta prin arderea unei mase de carbune de aceeasi greutate.

Chiar si in cazul unui material fisionabil adecvat, o reactie in lant va inceta daca este prezenta numai o cantitate mica din material. Numai daca masa depaseste o anumita valoare, numita masa critica, reactia in lant se va autointretine. De exemplu, in cazul uraniului-235 masa critica este de aproximativ 50kg.

Pentru bombele atomice se folosesc explozivi obisnuiti pentru a presa laolalta doua bucati de material fisionabil, fiecare sub masa critica. Masa totala este mai mare decat masa critica, astfel incat o reactie in lant se creeaza repede si provoaca o explozie nucleara.

Reactorul nuclear al lui Enrico Fermi consta dintr-o masa de grafit si bare de combustibil de uraniu. S-a mai adaugat grafit si uraniu pana cand cantitatea de uraniu prezenta a fost suficienta pentru a intretine o reactie in lant. Grafitul avea rolul unui moderator – un material care incetineste neutronii pentru a-i face mai eficienti in provocarea fisiunii. Pe masura ce neutronii se lovesc de nucleele moderatorului, pierd energie si incetinesc, asa cum o bila de biliard incetineste daca se loveste de alta.

Asemenea neutroni sunt cunoscuti sub numele de neutroni termici, deoarece, cand sunt incetiniti, ei au aproximativ aceeasi energie ca si energia termica a atomilor si moleculelor din jur. Barele de reglare din cadmiu au fost inserate in masa de grafit si uraniu pentru a controla rata reactiei prin absorbtia unor neutroni.

Uraniul din pila lui Fermi consta din 0,7% uraniu-235 si 99,3%uraniu-238(92 protoni si 146 neutroni / atom). Cand uraniul-238 absorbea un neuron, nucleul rezultat de uraniu-239 nu fisiona. In schimb, el emitea fotoni sub forma de radiatii gamma, iar apoi emitea electroni (particule cu o incarcatura de electricitate negativa) cand doi dintre neutronii sai deveneau protoni. Nucleul rezultat, cu 94 de protoni si 145 de neutroni, era un izotop al unui element necunoscut inainte – plutoniu-239, descoperit in anul 1942.

• Reactoare moderne

Majoritatea reactoarelor nucleare moderne sunt reactoare cu neutroni termici pentru ca ele utilizeaza un moderator pentru a incetini neutronii rapizi. Cele trei moderatoare utilizate in reactoarele moderne cu neutroni termici sunt grafitul, care consta din carbon pur, apa “grea”, care contine izotopul stabil de hidrogen numit deuteriu (utlizat deasemenea si drept combustibil pentru armele nucleare), in locul hidrogenului obisnuit, si apa “usoara”, sau obisnuita.

Dintre cele trei moderatoare, initial era preferat grafitul, in special in Marea Britanie, si este utilizat in reactoarele Magnox racite cu gaz, in reactoarele avansate racite cu gaz si reactoarele de inalta temperatura racite cu heliu. Utilizarea apei grele a fost mai ales dezvoltata in Canada.

Principalul sau avantaj este acela ca risipeste cel mai putini neutroni. Utilizarea apei usoare permite constructia reactoarelor compacte. Acestea sunt utilizate la actionarea submarinelor si a unor nave spatiale.

• Combustibili nucleari

In reactoarele Magnox, combustibilul consta din uraniu invelit intr-un aliaj de magneziu. Dar majoritatea reactoarelor utilizeaza acum granule de oxid de uraniu, care sunt etansate in tuburi metalice lungi, sau “cuie”. Aceste cuie sunt grupate in elemente de combustibil, fiind necesare mai multe sute de elemente pentru incarcarea reactorului. De obicei combustibilul ramane in reactor timp de trei pana la cinci ani. Uraniul si plutoniul se extrag din combustibilul fosil.

• Agenti racitori

Intr-un reactor nuclear tipic, caldura generata in combustibil prin fisiune este indepartata printr-un current de agent racoritor lichid sau gazos. Acest agent racitor trece printr-un schimbator de caldura, care transfera apei cea mai mare parte a caldurii, transformand-o in aburi. Aburii sunt folositi pentru actionarea turbinelor. In reactorul cu apa in fierbere si reactorul cu apa grea care genereaza aburi, agentul racitor este apa. Presiunea sa este reglata astfel incat sa fiarba cand trece prin canale in combustibil.

• Reactoare nucleare energetice reproducatoare cu neutronii rapizi

O limitare serioasa a reactoarelor termice cu uraniu este aceea ca ele pot sa foloseasca doar pana la aproximativ 2% din uraniul disponibil. Cea mai mare parte a izotopului obisnuit, uraniu-238, nu poate fi utilizata deoarece nu exista destul uraniu-235 disponibil pentru a crea reactiile in lant necesare pentru a-l consuma.

Una dintre solutii pentru aceasta problema poate fi constructia de reactoare nucleare energetice reproducatoare cu neutroni rapizi care pot sa utilizeze resturi de plutoniu-239 si uraniu-238 de la reactoarele termice. Acestea nu au moderator, astfel incat neutronii se deplaseaza cu viteza mare necesara atunci cand plutoniul este utilizat drept combustibil. Distrugerea fiecarui nucleu de plutoniu poate avea ca rezultat conversia a mai mult de un nucleu de uraniu-238 in plutoniu-239. Acesta poate fi extras si utilizat pentru a se face mai multe elemente de combustibil.

 

• Reactii de fuziune

Toate reactoarele nucleare moderne se bazeaza pe fisiunea nucleara. Un alt tip de reactie nucleara, numita fuziune, asigura energia soarelui. In fuziunea nucleara, doua nuclee atomice relativ usoare se unesc pentru a forma unul mai greu si elibereaza energie. Cea mai usoara reactie de fuziune, utilizata ca sursa de energie este aceea dintre doi izotopi de hidrogen, deuteriu si tritiu, ale caror nuclee fuzioneaza pentru a forma un nucleu de heliu. Tritiul este usor de obtinut, iar marile contin cantitati mari de deuteriu, dar este nevoie de temperaturi de 100-300 de milioane de centigrade in asemenea reactii, si nici un material nu poate sa reziste la o asemenea caldura, astfle incat combustibilul trebuie tinut departe de peretii recipientului sau prin campuri magnetice.

Experimentele din anii `90 cu un dispozitiv de fuziune pentru testari, Joint European Torus, a confirmat faptul ca aceasta tehnica functioneaza si un reactor de fuziune experimental poate fi construit candva la inceputul sec. XXII.

Iradierea indelungata, chiar cu doze mici, poate produce leucopenii, la malformatii congenitale, pe cand iradierea cu doze mari duce la accentuarea leucopeniei, la eriteme, la hemoragii interne, caderea parului, sterilitatea completa iar in cazurile extreme produce moartea.

Printre principalele surse de poluare radioactiva se numara:

1. Utilizarea practica in industrie, medicina, cercetare a diferitelor surse de radiatii nucleare, care, ca materiale radioactive, se pot raspandi necontrolate in mediu

2. Exploatari miniere radioactive, la extragere, prelucrare primara, transport si depozitare, pot contamina aerul, prin gaze si aerosoli, precum si apa prin procesul de spalare

3. Metalurgia uraniului sau a altor metale radioactive si fabricarea combustibilului nuclear, care prin prelucrari mecanice, fizice, chimice, poate cuprinde in cadrul procesului tehnologic si produsi reziduali gazosi, lichizi sau soliziS stocarea, transportul eventual evacuarea lor pot determina contaminarea mediului

4. Instalatiile de rafinare si de retratare a combustibilului nuclear

5. Reactorii nucleari experimentali sau de cercetare, in care se pot produce industrial noi materiale radioactive

6. Centralele nuclearoelectrice care polueaza mai putin in cursul exploatarii lor corecte, dar mult mai accentuat in cazul unui accident nuclear

7. Exploziile nucleare experimentale, efectuate indeosebi in aer sau in apa si subteran, pot contamina vecinatatea poligonului cat si intregul glob, prin depunerea prafului si aerosolilor radioactivi, generati de catre ciuperca exploziei

8. Accidentele in transportul aerian, maritim, feroviar sau rutier a celor mai felurite materiale radioactive.

Principalele elemente ce contribuie la poluarea radioactiva sunt clasificate si dupa gradul de radioactivitate dupa cum urmeaza:

1. Grupa de radiotoxicitate foarte mare: ⁹⁰Sr, ²²⁶Ra, ²¹⁰Po, ²³⁹Pu

2. Grupa de radiotoxicitate mare: ⁴⁵Ca, ⁸⁹Sr, ¹⁴⁰Ba, ¹³¹I, U natural

3. Grupa de radiotoxicitate medie: ²⁴Na, ³²P, ⁶⁰Co, ⁸²Br, ²⁰⁴ Tl, ²²Na, ⁴²K, ⁵⁵Fe

4. Grupa de radiotoxicitate mica: ³H, ¹⁴C, ⁵¹Cr, ²⁰¹Tl

Clasificarea efectelor biologice
Efectele somatice bine conturate	Precoce Eritem, leucopenie, epilatie Intarziata Cancer de piele, osteosarcom
Efectele somatice stochastice	Precoce Tulburari neuro-vegetative Intarziata Leucemie, cancer tiroidian
Efecte genetice	Prima generatie Malformatii ereditare si congenitale; reducerea natalitatii Generatiile urmatoare Malformatii recesive, diminuarea capacitatii imunobiologice

Dublarea necesitatilor de energie electrica, la fiecare 12-13 ani, a facut sa creasca brusc interesul pentru reactorii nucleari, impunand dezvoltarea centralelor nuclearoelectrice, crestere competitivitatii energiei electrice de origine nucleara si ridicarea continua a performantelor atinse de reactorii acestor centrale, ca temperatura si presiunea agentului transportor de caldura, a puterii instalate pe unitatea de masa a zonei active a reactorului. Insa fara masuri de radioprotectie corespunzatoare, reactorii nucleari pot produce si :

1. contaminarea partiala a mediului ambiant si anume :

• a atmosferei, prin produsele de fisiune volatile ca ¹³¹I, ¹³³Xe

• a apei folosita ca agent de racire

• a solului din vecinatatea care se contamineaza cu produse de fisiune

b)o mare cantitate de deseuri radioactive, a caror evacuare pune probleme grele

pentru a evita contaminarea mediului in care se face evacuarea.

Aceasta sursa de energie - energia nucleara – a fost adusa la cunostinta omenirii prin forta distructiva si va fi multa vreme privita cu teama si suspiciune, intampinand destule obstacole in drumul dezvoltarii ei in scopuri pasnice. De aceea se impune familiarizarea maselor largi cu probleme nucleare, intrucat aplicatiile pasnice ale energiei nucleare se dovedesc esentiale pentru progresele si evolutia societatii umane.

In anul 1986, un reactor nuclear a explodat la Cernobal in Ucraina. In jur de 30 de oameni au murit pe loc; mii de alti oameni pot sa moara din cauza iradierii.

 

 

 

 

 

 

 

Scriitori romani