Inflamatia pancreasului, sau pancreatita, este probabil cea mai comuna boala a acestui organ. Disfunctia se poate rezuma la un singur sau mai multe episoade repetate sau poate deveni o boala cronica. Sunt multi factori asociati pancreatitei, printre care rani directe, anumite droguri, infectii virale, boli ereditare si deranjamente congenitale ale unui sistem.
Desi cauza imediata a pancreatitei
acute nu este intotdeauna clara, pare sa implice unul sau mai multi dintre
urmatorii factori: presiune crecuta intru-un canal datorata unei obstructii
partiale, pietre la bila sau edeme; si afectiuni ale canalelor din organe care
permit scaparea enzimelor digestive activate in substanta pancreasului si in tesuturile
inconjuratoare.
Suprastimularea mecanismului secretor de productie a enzimelor in celula poate duce la energizarea sistemelor de enzime intracelulare, rezultand in conversia proenzimelor in forme active care incep sa digere organite celulare. Glanda incepe astfel sa se autodistruga. Stricaciuni similare se pot produce in alte organe ale corpului cum ar fi plamanii, rinichii si vasele de sange care primesc aceste enzime activate prin sistemul celular. Nu este clar cum proenzima tripsinogena este transformata in tripsina in celula afectata. Dar este cunoscut faptul ca activarea altor proenzime incepe din aceasta conversie.
Gradul de distrugere al celulei pare sa depinda de puterea factorilor cauzativi.
Dureri puternice localizate, abdominale si de spate, datorate scurgerii de enzime, distrugerea tesutului si iritarea nervilor este cel mai des simptom de pancreatita acuta. In cazuri grave poate aparea stopul respirator, socul sau chiar moartea. Gravitatea simptomelor depinde in general de cat de afectat este pancreasul; rata de mortalitate este de aproape de 50% in cazurile de pancreatita grava dar este mai mica de 5% in cazuri mai putin grave. Diagnosticul este confirmat de detctia unui nivel ridicat de enzime pancreatice in sange si, daca functia celulei este perturbata de procesul inflamator, de niveluri ridicate ale glucozei sangvine.
Scanarile ultratomografice ale abdomenului superior au aratat un pacreas marit si infectat. Dureri puternice, de multe ori urmate de febra sugereaza prezenta unui pseudochist sau absces provocat de focare de infectie in pancreas. Pancreatitita acuta este tratabila prin terapie sustinuta, cu inlocuirea fluidului si a sarurilor, prin controlul durerii. In cazuri severe, spalarea tesuturilor moarte si a enzimelor aditive din cavitatea abdominala in timpul operatiilor poate fi benefica. In timpul recuperarii post operatorii, prevenirea unui nou atac este obiectivul principal.
In plus, indepartarea pietrelor, oprirea consumului de alcool, scaderea nivelului grasimilor din sange printr-o dieta corespunzatoare si incetarea consumului de droguri pot fi masuri folositoare. Acolo unde atacuri repetate ale pancreatitiei au dus la cicatrici ale venei pancreatice principale, repararea pe cale chirurhicala poate preveni alte atacuri.
Pancreatita cronica urmaza rareori atacurilor pancreatice repetate. Pare a fi o dereglare separata care duce la dopuri mucoase si la precipitarea sarurilor cu calciu din venele pancreatice mai mici. Urmeaza pierderea progresiva a tesutului pancreatic, probabil ca o consecinta a inflamatiei continue datorate blocajului venelor. Calcificarea progresiva care in timp duce la formarea de pietre in canalele pancreatice principale a fost atribuita productiei diminuate de proteine care tin calciul in solutii.
Alcoolismul si anumiti factori ereditari sunt responsabili pentru aproape toate cazurile de pancreatita cronica intalnite in tarile vestice. Malnutritia cronica de proteine este un factor important in tarile subdezvoltate. Dureri abdominale, diabetul si malabsortia intestinala a nutrientilor dietari sunt simptomele principale ale pancreatitei cronice. Pierderea greutatii si deficienta de vitamine solubile in grasimi (A, D, E si K) sunt fregvente. Tratamentul include abstinenta de la alcool si ingestia de enzime pancreatice care sa controleze malabsorptia ietara.
Fibroza chistica este mostenita, dar nu se manifesta decat daca ambii membri ai unei perechi de cromozoni omologi poarta boala. Principala anormalitate functionala la aceste persoane pare sa fie elaborarea de catre glandele mucoase a secretii cu concentratii mari de proteine si calciu. Acest dezechilibru duce la cresterea vascozitatii secretiilor si la precipitarea mucusului si a constituientilor organici din canalele pancreatice. Procesul de infundare din pancreas duce la o inevitabila distrugerea a tesuturilor. Un proces similar din sistemul hepatic biliar produce focare de proliferare a infectiior biliare, o forma de ciroza. La acesta boala tratamentul consta in inlocuirea pe cale orala a enzimelor pancreatice.
Carcinoma of the pancreas arises primarily from the ductal system. The incidence of carcinoma of the pancreas has increased slightly (somewhat more in men than in women) and now exceeds cancer of the stomach. No certain risk factors have been identified, although suggestions have been made that pancreatic cancer occurs at increased rates among diabetics and persons with chronic pancreatitis. Upper abdominal pain, often radiating to the back, and weight loss are the most common symptoms of pancreatic cancer. Obstructive jaundice is a frequent symptom when the head of the pancreas is involved. The diagnosis is readily made in most cases by computed tomographic examination, at times supplemented by biopsy.
Inbolnavirea pancreasului apare in principal de la sistemul de canale. Fregventa cancerului pancreasului a cresut ( mai mult la barbati decat la femei ) si a depasit rata cancerului stomacal.
Nu au fost identificati anume factori de risc cu toate ca s-a sugerat ca cancerul pancreatic apare mai mult printre diabetici si la persoanele cu pancreatita cronica. Dureri abdominale, deseori radiind spre spate si scaderea greutatii sunt cele mai fregvente simptome ale cancerului pancreatic. Diagnosticul este dat in cele mai multe cazuri de tomografia computerizata, de multe ori diagnostic intarit de biopsie.
Nu exista tratament eficient si mai mult de 90%din pacienti mor in primul an de la diagnostic. Daca masa tumoroasa este localizata si nu a invadat vasele de sange si nervii care inconjoara pancreasul, poate fi scoasa prin operatie. Radiatiile si chimoterapia s-au aratat promitatori ca agenti terapeutici daca terapia incepe prompt in cursul bolii si e continuata pentru perioade lungi.
