ALFRED EDMUND BREHM
Inainte
de varsarea in
Christian Brehn nutrea o adoratie pasionata fata de natura si de fapturile sale. In mod deosebit il atrageau fiintele cele mai libere, pasarile. Strabatand zile intregi desisul padurilor, cauta mereu alte neamuri de pasari si observa felul lor de trai. Astfel incat nu este de mirare ca el a devenit unul din intemeietorii ornitologiei stiintifice germane. Dragostea pentru libertate si pentru vietatile naturii ii era innascuta; aceleasi trasaturi se relateaza si despre inaintasii sai.
In acelasi timp in care traia tatal lui Brehm isi pura feciorii prin paduri desteptandu-le dragostea pentru animale, mama acestuia sadea in mintile lor si mai ales a micului Alfred o insusire cu totul deosbita: fantezia poetica. Ea era o natura mai optimista, avea un deosebit dar de a povesti cu insufletire si citea copiilor de preferinta din operele clasicilor.
In acest mediu a crescut acela in care oamenii aveau sa recunoasca pe pictorul lumii animale; acela pe care contemporanii sai l-au pretuit ca pe un neasemuit poet al vietii din natura. Ascultandu-l pe acest entuziast, nu numai auzul era incantat, ci si ochiul era fermecat de infatisarea sa: parul lung, blond inchis, ochii cenusii-albastrii cercetatori, fruntea impresionanta. Statura sa era zvelta. Mai tarziu pura barba.
Brehm a ramas mereu acelasi; un om liber, indragostit de natura binecuvantata , cum spunea el. Ochilor lui nu le scapa nimic, darul lui de observare se apropia de perceptia artistica, care isi avea originea in atractia lui pentru poezie si frumos.
Tanarul Brehm a vrut la inceput sa se faca arhitect, spre a exercita o profesiune cu tangente artistice. Timp de 4 ani s-a pregatit la Altenburg, pana cand in viata lui s-a produs o cotitura brusca. Pasiunea lui pentru natura a izbucnit nestavilita atunci cand a auzit ca un vanator si ornitolog , baronul John Wwilhelm von Müller din Württenberg, cauta un tanar insotitor pentru o calatorie de explorare in Africa. Brehm nu mai putea fi retinut.
El a plecat si a ramas 5 ani in Africa - in Egipt si in Sudan. Pentru prima data nazuintele sale s-au implinit; el a putut sa se afunde intr-o lume de oameni si animale, inca necunoscuta. Mai usor decat toti insotitorii a reusit sa invinga greutatile climei tropicale, in special accesele de friguri.
Preferinta lui a mers catre lumea pasarilor si pentru a le studia si-a luat ca ajutor pe unul din fratii lui care l-au ajutat cu mult succes. Pierderea acestui frate, care s-a inecat in timpul calatoriei, a fost deosebit de dureroasa pentru Alfred Edmund Brehm, care, desi avea o fire barbateasca, era totusi foarte sentimental si sensibil.
Si din alte punct de vedere , calatoria de cercetare africana a intampinat multe greutati. Baronul Müller promisese, inainte de inapoierea lui timpurie in Europa, s-ai trimita mijloacele banesti necesare, care insa nu au mai venit . Dar aceasta n-a putut zruncina hotararea tanarului Brehm . El era destul de format spre a se putea descurca singur si, curand, a reusit sa castige prietenia sefilor si conducatorilor de triburi, mai ales pntru ca invataselimba araba, obtinand de la acestia mijloacele necesare pentru continuarea cercetarilor si pentru calatoria de inapoiere.
In 1852, el s-a inapouiat in
In activitatea lui Alfred Brehm se pot deosebi mai multe laturi. Mai intai, el a fost sciitorul care a facut numeroase calatorii de explorare in toate continentele, daruind omenirii opera ramasa clasica, Lumea animalelor. A fost apoi un merituos organizator de gradini zoologice si, in fine, nici oratorul Brehm nu trebuie uitat.
Ca explorator, el a strabatut Africa, mai ales Egiptul si Abisinia. Articolele lui interesante din noua - pe atunci - revista saptamanala 'Die Gartenlaube' l-au indemnat pe editorul acestei reviste sa-I puna la dispozitie mijloacele necesare pentru o calatorie in nord, care l-a dus in Norvegia, Laponia si la Capul Nord. Curand dupa aceea a strabatut cu al doilea frate al lui, medic, de asemenea mare iubitor de animale, intraga Spanie, iar mai tarziu, cu un prieten, a calatorit in Siberia pentru cercetari stiintifice. Dupa aceasta calatorie, a mai intreprins si alte drumuri in Ungaria si Spania.
Ocupatia principala a lui Brehm a fost descrierea calatoriilor lui. Editorul revistei 'Gartenlaube', Ernst Keil, I-a inlesnit terminarea lucrarii Viata pasarilor. O deosebita recunoastere se cuvine si librarului editor H.J. Meyer, intemeietorul Institutului bibliografic, care l-a incurajat la intocmirea cartii de popularizare Viata ilustrata a animalelor.
Brehm a nazuit in tot cursul vietii sale spre libertatea de a-si urma nestingherit inclinatiile. Pentru a avea posibilitatea sa-si intemeieze o familie, a fost insa nevoit sa primeasca catedra de geografie si stiinte naturale la o scoala superioara. Dar curand, a parasit noua ocupatie, pentru a pleca in Abisinia. Mai tarziu ajunge director al Gradinii zoologice din Hamburg, si il vedem apoi straduindu-se pentru infatisarea acvariului din Berlin, ce s-a deschis in 1869. Ambele aceste institutii au capatat curand un renume mondial.
Cum s-a mai spus, Brehm era o fire independenta, care se supunea greu, mai ales in fata mediocritatii. El nu suporta contraziceri in domeniul lui de cercetare. Din aceasta cauza a parasit Hamburgul, iar Berlinul a devenit de asemenea un chin pentru el. Bolnav si zdrobit de conflicte, s-a inapoiat in Turingia, unde s-a restabilit cu greu dupa o meningita.
De-acum incolo, a trait numai dupa inclinatiile lui. Vara facea cercatari in natura, iarna tinea cu mare succes conferinte in toata Europa. In aceasta perioada el a scris cartea Pasari prizoniere, si a editat a doua oara Viata animalelor, de asta data in zece volume.
Brehm a avut parte de multe amaraciuni in viata. El nu s-a putut mangaia niciodata de moartea mamei si de pierderea sotiei sale.
Pentru a pregati un viitor celor cinci copii ai lui, a mai acceptat un contract pentru o serie d conferinte in America de Nord. A intreprins aceasta calatorie fara placere, deoarece copii s-au imbolnavit de difterie, cu putin inainte de plecarea sa. In aceste conditii a fost puternic impresionat de vestea ce a ajuns in America despre moartea celui mai mic dintre copii sai. Aceasta stire l-a doborat. Zdobit, s-a inapoiat in 1884 in Europa, incovoiat si cu parul sur. Fortele ii scadeau vizibil si, survenind de asemenea o boala de rinichi, el moare la 11 noiembrie 1884, in varta de abia 56 ani.
Opera lui Brehm supravietuieste de peste un secol. Au urmat noi editii imbogatite si completate. Daca numarul de volume a cintinuat sa creasca la inceput, totusi cu trecerea anilor s-a ivit necesitatea editarii unor lucrari mai scurte, care sa permita celor mai largi straturi ale populatiei cunoasterea lumii animalelor, in spiritul care il anima pe Alfred Edmund Brehm.
