Imposibilul trandafir albastru
De mai bine de 15 ani, o echipa de cercetatori australieni se incapataneaza sa obtina, prin manipulari genetice, primul trandafir albastru. Si, desi acum se cunosc suficiente date cu privire la genele ce stau la baza formei, culorilor si ciclurilor plantelor, imposibila floare albastra nu vrea sa se lase culeasa.
La inceput sansa a fost de partea cercetatorilor de la Florigene, o societate australiana fondata in 1986 chiar cu acest scop. Foarte curand, specialistii au reusit sa puna mana pe gena responsabila de culoarea albastra a petuniilor.Teoretic, nu mai aveau decat s-o introduca in codul genetic al trandafirului pentru a obtine prima floare albastra. Opt ani mai tarziu insa se aflau in acelasi stadiu, si aceasta nu din vina petuniei. Caci societatea reusise sa grejeze cu succes aceeasi gena bleu (de la petunie) la garoafe, care de obicei sunt fie albe, roz sau rosii.Varietatile transgenice obtinute, una mov si una indigo, au primit numele de moondust ("pulbere de luna") si moonshadow ("umbra de luna").
De ce oare trandafirul nu se comporta la fel ca garoafele? Raspunsul avea sa fie gasit la nivelul celulelor petalelor, mai precis in interiorul vacuolei (un fel de sac in care se afla concentrate zaharuri, saruri, acizi, si mai ales pigmenti.
Pigmentii fac legea
Secretul culorii oricarei plante cu flori se afla in miezul celulei, unde se gasesc antacienii (pigmentii responsabili de coloratura petalelor). Dintre cei 250 de pigmenti recenzati in natura, la flori au fost reperati mai ales trei: pelargonidina (pentru rosu-oranj), cianidina (pentru roz-magenta) si delfinidina (pentru bleu-violet). Combinati in fel si chip intre ei, dar si cu alte substante organice din celule, acesti antacieni confera petalelor nuantele lor roz, oranj, rosu, bleu sau violet.
Neputand sintetiza delfinidina, trandafirii, la fel ca garoafele sau crizantemele, nu sunt niciodata bleu in natura. De aici si imposibilitatea de a obtine, prin incrucisare intre diverse varietati sau prim manipulare genetica, exemplare de culoare albastra. Prin grefarea genei de petunie, specialistii sperau sa-i confere trandafirului tocmai acele instrumente moleculare absolut necesare sintezei pigmentului. De aceea au recurs la petunie care dispunea de enzimele dorite pentru producerea delfinidinei si cianidinei, din combinarea lor rezultand culori care merg de la violaceu la violet, trecand prin magenta, dar nu si oranj, caci aceasta planta nu poate sintetiza pelargonidina.
In 1987, cercetatorii germani au gasit solutia: prin grefare unei gene de porumb, care programeaza enzima necesara producerii pelargonidinei, ei au obtinut o petunie rosu- caramizie, prima planta cu floare transgenica. Se parea de acum inainte totul va merge de la sine. Nu aveau altceva de facut decat sa procedeze la fel si cu trandafirul.
Din pacate, tentativa lor s-a soldat cu un esec. Caci lucrul pe care nu-l cunostreau pana atunci era ca delfinidinele sunt foarte sensibile la mediul din care fac parte. Daca acesta e bazic, ele raman albastre; daca insa e prea acid, culoare vireaza spre rosu. Se pare ca vacuolele trandafirilor (deci chiar locurile de stocare a pigmentilor) sunt atat de acide incat delfinidinele se inrosesc instrantaneu.
Cu toate acestea, cercetatorii australieni nu se dau batuti. Ei spera ca, intr-o buna zi, imposibila "floare albastra" va deveni o realitate, spre delectarea iubitorilor de flori din intreaga lume.
