INTRODUCERE

Agroecosistemul florii soarelui sufera pierderi de biomasa vegetala

utila datorita daunarii plantei de anumiti patogeni si daunatori animali

portionati in reteaua trofica.

Mecanismele naturale de autoreglare sunt slabe in agroecosistem,

astfel ca in conditii favorabile evolutia bolilor si daunatorilor, agroproductivitatea poate fi grav afectata.

In aproape toate zonele de cultura a florii soarelui, agentii fitopato-geni si daunatorii animali fitofagi constituie importanti factori limitativi ai productiei, insa pierderile de recolta sunt determinate, in principal, de evolutia unor boli parazitare.

Formarea florei patogene si faunei daunatoare, dinamica suprafetelor atacate si nivelul de daunare, difera de la o zona de cultura la alta, in relatie cu favorabilitatea mediului climatic cu rezistenta genetica a formei cultivate, dar si pe fondul influentei factorilor tehnologici.

Protectia agroecosistemului florii soarelui fata de boli si daunatori implica adaptarea continua a sistemelor tehnologice la cerintele factorului fitosanitar.

Tehnologiile agricole moderne promoveaza sistemul de protectie integrata a florii soarelui, care imbina toti factorii cu rol de reglare si combatere a populatiilor de organisme daunatoare in agroecosistem.

Literatura de specialitate face referiri la diferite masuri de fitoprotectie si complexe de masuri, cu importante elemente de integrare si recomanda unele scheme de combatere.

Lucrarea de dizertatie isi propune sa aduca unele contributii la combaterea principalilor patogeni si daunatori ce compun mediul culturii florii-soarelui si la fundamentarea protectiei integrate a agroecosistemului, adecvat conditiilor Campiei de Vest si mai ales ariei judetului Timis.

CAPITOLUL I

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND AGROECOSISTEMUL

FLORII-SOARELUI

1.1.Importanta economica a florii-soarelui

Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o planta uleioasa de mare importanta economica si alimentara.

Prin continutul semintelor in substante grase (33-56 %) si calitatea deosebita a uleiului rezultat in extractie, planta reprezinta una dintre principalele surse de grasimi vegetale, utilizate in alimentatia omenirii, respectiv cea mai importanta sursa de ulei pentru Romania.

Ca sursa de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupa locul al patrulea, dupa soia, palmier si rapita.

Valoarea alimentara ridicata a uleiului de floarea-soarelui, se datoreaza continutului bogat in acizi grasi nesaturati, reprezentati preponderent de acidul linoleic (44-75 %) si acidul oleic (14-43 %), cat si prezentei reduse a acidului linilenic (0,2 %), componente care-i confera stabilitate si capacitate indelungata de pastrare, superioare altor uleiuri vegetale. Functia nutritiva a uleiului de floarea-soarelui este sporita de prezenta unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca si a vitaminelor B , B , K. Uleiul mai contine steroli (aproximativ 0,04 %) si tocoferoli (fractiune antioxidanta a uleiului vegetal, cca. 0,07%).

Capacitatea energetica (8,8 calorii/g ulei) si gradul de asimilare ridicat, situeaza uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului (VRANCEANU si colab., 1974)..

Uleiul rafinat de floarea-soarelui se foloseste, in principal, in alimentatie, in industraia margarinei si a conservelor. Uleiul de floarea-soarelui este excelent pentru alimentatie, avand fluiditate, culoare, gust si miros placute. Produsul este folosit si in industrie pentru producerea lacurilor speciale si a rasinilor, precum si in pictura. Reziduurile rezultate in urma procesului de rafinare, se folosesc la fabricarea sapunurilor, la obtinerea cerurilor, fosfatidelor, lecitinei si tocoferolilor. Fosfatidele si

lecitina extrase din uleiul de floarea-soarelui, sunt utilizate in industria alimentara, panificatie, patiserie, in prepararea ciocolatei si a mezelurilor.

Turtele rezultate in urma procesului de extractie a uleiului (aproximativ 300 kg/t samanta), constituie o sursa valoroasa de proteine pentru rumegatoare, iepuri, porci si pasari (VRANCEANU si colab., 1974). Turtele contin proteina bruta (intre 33,7 si 47,8 %) si aminoacizi esentiali, cu valori apropiate cu cele de la soia (HERA si colab., 1989), exceptie facand lizina, care se gaseste in cantitati mai mici. Valoarea enegetica a turtelor este corelata cu gradul de decorticare a semintelor .

Semintele mai putin bogate in ulei, se folosesc direct in consum, intregi sau decorticate, cat si pentru halva. Tulpinile pot fi folosite ca sursa de caldura (local), pentru fabricarea placilor antifonice sau obtinerea carbonatului de calciu.

Floarea-soarelui mai este apreciata ca planta furajera, fiind cultivata mai ales pentru siloz. De asemenea, floarea-soarelui este si o excelenta planta melifera. De pe un hectar de floarea-soarelui se poate obtine o cantitate de 30 pana la 130 kg de miere ( CARNU si colab., 1982, citati de Roman Gh., 1995 ).

Prin resturile organice ramase dupa recoltare, floarea-soarelui restituie solului cantitati apreciabile de elemente minerale si materie organica, estimate in cazul unei productii de 3500 kg/ha, la 65 kg N, 30 kg P O , 300 kg K O si circa 7 tone substanta uscata, echivalentul a 1200-1500 kg de humus (HERA si colab., 1989).

Floarea-soarelui poate avea si intrebuintari medicinale. Din florile ligulate (care contin quercitrina, anticianina, colina, betaina, xantofila, etc.), se obtine un extract alcoolic care se foloseste in combaterea malariei, iar tinctura in afectiuni pulmonare. Din achene, dat fiind continutul in fitina, lecitina, colesterina, se preparau produse indicate in profolaxia dezenteriei, febrei tifoide si pentru vindecarea ranilor supurate. Uleiul se foloseste (in medicina populara) pentru macerarea plantelor utilizate in tratarea unor rani si arsuri.

1.2. Evolutia suprafetelor cultivate si productiilor

de floarea-soarelui

1.2.1. Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui si productiile

realizate pe plan mondial

Pe glob, floarea-soarelui este cultivata pe o suprafata de peste 21 milioane hectare. Surse F.A.O. ( 1998 ), arata ca floarea-soarelui s-a cultivat in 1996 pe 20,63 milioane hectare, iar in 1998 pe 21,251 milioane hectare.

Ca pondere, floarea-soarelui se cultiva pe cele mai intinse suprafete in Europa (52,11 %), in 1998, urmand apoi Asia (19,63 %), America de sud (16,49 %), America de nord (6,95 %) si Africa (4,38 %).

Printre cele mai importante tari cultivatoare de floarea-soarelui, se numara Argentina, cu 3.176.000 ha, Ucraina cu 2.430.000 ha, India cu 2.200.000 ha, Spania cu 1.460.000 ha, Romania cu 948.000 ha, Franta cu 793.000 ha, Federatia Rusa cu 4.166.000 ha si S.U.A. 1.407.000 ha.

Se apreciaza ca in viitor suprafetele cultivate cu floarea-soarelui vor creste in continuare, insa intr-un ritm mai scazut, tendinta generala fiind de stabilizare a suprafetelor, datorita restrictiilor tehnologice (ponderea in structura culturilor, atacul agentilor fitopatogeni) si performantelor productive si calitative ridicate ale hibrizilor nou introdusi in cultura.

1.2.2. Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui si productiile

realizate in Romania

In Romania, floarea-soarelui a fost introdusa in cultura la mijlocul secolului trecut, in Moldova. Astazi, floarea-soarelui este cea mai importanta planta, care se cultiva la noi, pentru ulei alimentar. Suprafetele cultivate cu floarea-soarelui au crescut de la 672 hectare in 1910, la 200.000 ha in 1938, 416.000 ha in 1948, 496.000 ha in 1950 si 526.000 ha in perioada 1971-1975. Dupa 1983, suprafata cultivata a scazut, mai ales in vestul tarii, datorita alterarii patologice a plantei, astfel ca in 1989, planta reprezenta 433.700 ha. In 1990, cultura florii-soarelui a cunoscut un regres fiind prezenta doar pe 395.000 ha, dar ulterior suprafetele au crescut la 588.000 ha in 1993, la 917.000 ha in 1996 si la 948.000 ha in 1999, ca urmare a interesului manifestat fata de uleiul de floarea-soarelui din productia interna.

Productile medii au crescut in ultimele decenii, datorita calitatii materialului biologic disponibil: 360 kg/ha in perioada 1948-1958 (cand s-au cultivat soiurile Maslinica si Uleioasa, forme slab productive), 744-1100 kg/ha, in perioada 1959-1965 (cand au fost introduse soiurile rusesti Jdanov 8281 si Vniimk 8931), 1400 kg/ha, in perioada 1966-1970 (cand a fost introdus in cultura soiul romanesc Record) si 1630 kg/ha, intre anii 1979 si 1981 (cand au fost introdusi primii hibrizi romanesti). In prezent productiile medii se situeaza intre 1200-1500 kg/ha.

In perioada 1996-1998, productiile medii s-au situat intre 950-1130 kg/ha.

In judetul Timis, floarea-soarelui detine suprafata ce reprezinta cca. 6% din totalul suprafetei cultivate cu aceasta planta in tara. Suprafata destinata culturii insuma 35622 ha in anul 1969 si 29587 ha in anul 1974.

Suprafata cultivata cu floarea-soarelui, s-a redus drastic intre anii 1983-1987 datorita evolutiei unui nou patogen, ciuperca parazita Phomopsis helianthi Munt. Cvet. cu repercursiuni economice grave. In anul 1984 planta se cultiva, la nivelul judetului Timis, pe doar 4775 ha. Dupa anii 1990-1993 suprafetele luate in cultura marcheaza din nou tendinta de crestere, astfel ca in anul 1992 planta se cultiva pe 35149 ha , iar in anul 1993 pe 35252 ha. In anul in curs, 2003 floarea-soarelui se cultiva pe cca. 45.000 ha .

Productia de seminte a urmat o curba ascendenta de la 1250 kg in anul 1969, la 1730 kg in anul 1984 si s-a situat la nivelul a 1085-1211 kg la ha in anii 1991-1992. In ultimii ani productia de seminte a marcat tendinte de crestere cu fluctuatii de la un an la altul, in functie de favorabilitatea climatica si nivelul tehnologiei aplicate.

Raportat la resursele ecologice existente, productiile la nivelul judetului Timis, se situeaza inca sub potentialul biologic al hibrizilor luati in cultura. Optimizarea tehnologiei de cultura, va permite cu siguranta valorificarea a potentialului biologic si ecologic existent.

Particularitatile ecologice ale agroecosistemului

florii-soarelui

Floarea-soarelui este un organism vegetal cu mare plasticitate ecologica, reusind sa se adapteze la conditii de mediu variate. Totusi, pentru valorificarea deplina a potentialului biologic al plantei, aflat in continua perspectiva de ameliorare, este nevoie de conditii ecologice favorabile si de o practica agricola adecvata.

1.3.1. Fazele de vegetatie si tehnologice ale florii-soarelui

Floarea-soarelui este o planta anuala, cu o perioada de vegetatie de 115-135 zile, la actualele forme cultivate in Romania. In realizarea ciclului evolutiv, planta parcurge mai multe etape ale cresterii si dezvoltarii, numite faze fenologice sau faze de vegetatie. Fiecare faza de vegetatie se caracterizeaza prin cerinte si reactii diferite fata de factorii abiotici si biotici ai agroecosistemului (POPESCU, 1996).

Durata fazelor de vegetatie este specifica genotipului, dar ea este influentata puternic de temperatura, scurtandu-se in zona optimului termic.

Din punct de vedere agronomic, fazele de vegetatie se delimiteaza astfel:

faza de germinatie situata intre semanat si rasaritul plantelor, cu durata de 10-15 zile, in functie de temperatura si umiditatea existenta la nivelul patului germinativ. Germinarea semintei se realizeaza energic, incepand de la temperatura de 8 C, in sol. Aceasta faza este esentiala pentru rasarirea si realizarea densitatii normale a culturii. In aceasta perioada planta este expusa atacului patogenilor ce predomina pe samanta sau in sol, cat si celui produs de daunatorii de sol;

faza cuprinsa intre rasarit si formarea capitulului, cu durata de 21-30 de zile, la hibrizii timpurii, de 30-36 de zile, la hibrizii semitimpurii si de 36-40 de zile la hibrizii tardivi. Aceasta este fenofaza in care se decide vigoarea plantei, corelativ cu dezvoltarea sistemului radicular. In aceasta perioada se formeaza primordiile foliare si cele florale. Este importanta asigurarea la nivel optim a factorilor de vegetatie. In stadiul plantula, planta este afectata de concurenta buruienilor si ramane expusa atacului daunatorilor de sol, manei si putregaiurilor la colet. Odata cu formarea foliajului, se instaleaza si afidele;

faza cuprinsa intre formarea capitulului si inflorit, cu durata de 21-33 zile. Este faza in care se realizeaza cel mai intens ritm de crestere, planta avand exigente sporite pentru factorii de vegetatie. Organismul vegetal devine vulnerabil infectiilor foliare si celor pe tulpina;

faza cuprinsa intre inflorit si maturitate, cu o durata a infloritului de 14-16 zile si un parcurs de 35-52 de zile, intre sfarsitul infloritului si maturitate. In perioada de inflorire-formarea achenelor, se remarca o crestere importanta a calatidiului, spre care se indreapta marea parte din substantele de asimilatie. In aceasta etapa creste consumul de apa. Planta traverseaza starea de maxima sensibilitate la bolile foliajului si tulpinii, dar si atacului la radacina si calatidiu. In perioada de formare a achenelor-maturitate, au loc procesele acumulative in samanta. Maturitatea fiziologica este atinsa cand achenele au 28 % umiditate, iar la un continut de apa al bobului de 15 %, se realizeaza maturitatea de recoltare.

Fazele tehnologice la floarea-soarelui se disting astfel: germinarea; faza cotiledoane; prima pereche de frunze adevarate; faza stea; formarea butonului (2-3 cm); deschiderea butonului (8-10 cm); inceputul infloririi; inflorirea (15-20 % din plante in floare); inflorirea deplina; sfarsitul infloririi (formarea semintei); inceputul maturizarii si maturizarea deplina.

Cunoasterea fazelor de vegetatie si tehnologice, respectiv a cerintelor si vulnerabilitatii plantei, specifice fiecarei faze porneste stabilirea unei tehnologii de cultura corespunzatoare.

1.3.2. Cerintele florii-soarelui fata de conditiile de agrobiotop

1.3.2.1. Cerintele florii-soarelui fata de clima

Factorii climatici influenteaza pregnant cresterea si dezvoltarea plantei. Cele mai mari efecte asupra capacitatii de productie si continutului de ulei, le au temperatura, suma precipitatiilor si umiditatea relativa a aerului (MUNTEANU si col., 1996).

Floarea-soarelui este o planta mezoterma, relativ pretentioasa la caldura. Pentru parcurgerea stadiilor de vegetatie, planta are nevoie de minimum 2350 c, (T> C) sau 1600 C ( T C ).

Temperatura minima de germinare, este de 4-6 C, iar plantele tinere pot suporta, pe timp scurt temperaturi de -6-8 C. In intervalul de la rasarit pana la aparitia inflorescentei, planta creste bine la 15-16 C, iar in perioada de inflorit si formare a fructelor, sunt necesare temperaturi moderate, de 18-24 C (BALTEANU si colab., 1988). Caldura excesiva (T> C), asociata cu seceta, poate afecta vitalitatea polenului, provocand avortarea florilor. Temperatura ridicata influenteaza negativ si acumularea de acid linoleic.

Fata de umiditate, planta are cerinte medii, necesarul de precipitatii pentru intreaga perioada de vegetatie, fiind estimat la 400-500 mm (BOJAN, 1986, citat de HERA si colab., 1989). Consumul maxim de apa, se inregistreaza intre aparitia inflorescentei si formarea semintelor. Seceta ce survine cu cca. 20 de zile inainte si dupa inflorire, afecteaza negativ productia si continutul de ulei, faza cea mai critica pentru apa, fiind prima decada dupa ofilirea petalelor.

Umiditatea relativa a aerului, prezinta importanta practica la recoltare si indeosebi la pastrare-depozitare, creand probleme la valori crescute, de peste 80 %.

Floarea-soarelui este o planta iubitoare de lumina. Planta are cerinte ridicate fata de lumina in primele faze de vegetatie, cand umbrirea provoaca alungirea tulpinilor si reducerea suprafetei foliare a tinerelor plante. In partea a doua a vegetatiei, lumina are o importanta deosebita ca factor de fotosinteza.

1.3.2.2. Cerintele florii-soarelui fata de sol

Floarea-soarelui prefera solurile lutoase sau luto-nisipoase, profunde, mediu aerate, cu mare capacitate de retinere a apei utile, bogate in humus si elemente nutritive (BALTEANU si colab., 1988) si creste si se dezvolta corespunzator daca solul are reactia slab acida, pana la slab alcalina

(pH = 6,4 - 7,2). Cele mai bune soluri sunt cernoziomurile, solurile aluviale (cu apa freatica sub 2,5 m) si solurile brune eumezobazice. Planta vegeteaza bine si pe soluri cu textura mai grea sau usoara, care au un drenaj natural bun sau se afla in perimetre cu amenajari pedo-hidroameliorative. Nu sunt indicate solurile nisipoase, pietroase, solurile erodate, cele acide sau puternic alcalizate, sau cele afectate de exces de umiditate.

1.3.3. Zone ecologice de cultura

Cultura florii-soarelui intalneste in Romania, conditii de favorabilitate diferite, in functie de regimul precipitatiilor si de insusirile fizice si chimice ale solului, cat si in relatie cu evolutia bolilor. In functie de raportul dintre

resursele de ecologice si cerintele actualelor forme cultivate in Romania, s-au delimitat cinci zone de cultura (POPESCU, 1996).

Zona I, cuprinde perimetrele irigate din Campia Romana, Campia Olteniei si sudul Dobrogei.

Zona a II-a, cuprinde Campia de Vest, terenurile judetelor Arad si Timis.

Zona a III-a, include suprafetele neirigate din Campia Romana si Podisul Dobrogei.

Zona a IV-a, cuprinde Campia de Vest, terenurile judetelor Bihor si Satu-Mare.

Zona a V-a cuprinde Campia Jijiei, Podisul Barladului si Campia Transilvaniei.

Zonarea hibrizilor omologati, se face in functie de corespondenta intre oferta geologica zonala si cerintele genotipului, avand in vedere valorificarea performantelor de productie, cat si cele referitoare la rezistenta la boli, rezistenta la lupoaie (Orobanche cumana) si rezistenta la seceta.

In zona a II- a de cultura, care cuprinde si judetul Timis, se recomanda hibrizii Select, Festiv, Florom 350, Favorit, Santiago. In prezent, se afla in reteaua de verificare si alti hibrizi, unii de provenienta straina, care au perspective de a fi luati in cultura sau chiar se cultiva.

1.3.4. Starea fitosanitara a florii-soarelui in agroecosistem

Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o planta agricola cu sensibilitate ridicata la atacul diferitelor microorganisme patogene (virusuri, micoplasme, bacterii, ciuperci), agenti biotici de daunare care pot constitui un important factor limitativ al productiei si al posibilitatilor de extindere a culturii pe anumite arii geografice.

Desi relativ recent luata in cultura, formarea florei patogene la floarea-soarelui, decurge intr-un ritm relativ rapid. Exemplu, in acest sens, il constituie cultura industriala a florii-soarelui, in Canada, care a inceput in 1943 si unde, in anul 1960, evoluau cca. 80 de agenti patogeni (SACSTON, 1981, citat de Baicu si Savescu, 1986).

1.3.4.1. Agenti patogeni al floarea-soarelui

Tabloul fitopatologic al florii-soarelui, cuprinde o serie de agenti patogeni cu grad ridicat de polifagie, precum Sclerotinia sclerotiorum de Bary, Botrytis cinerea Pers., Sclerotium bataticola Taub., Alternaria ssp.,

cat si paraziti specifici, cum sunt Plasmopara helianthi Novot., Puccinia helianthi Schw., Septoria helianthi Ell et. Kell, Phomopsis helianthi Munt., sau Phoma macdonaldii Boerema (ILIESCU si colab., 1991).

In complexul patogen al culturii, mai pot fi intalnite Erysiphe cicoracearum D.C. f. sp. helianthi Jacz si Sphaerotheca fuliginea (Schlect ex Fr.) Pollaci si Verticillium dahliae Kleb.

ARSENIJEVIC si MASIREVIC (1988) semnaleaza prezenta bacteriilor Erwinia carotovora pv. carotovora (Jones), Harrison Breed, Hammer et Hunton si Pseudomonas sp.

La floarea-soarelui se cunosc si micoplasmoze: Sunflower phyllody (engl.), Aster yellows (engl.), viroze si alti patogeni.

DUMITRAS LUCRETIA si SESAN TATIANA (1988), enumera 46 de agenti patogeni la aceasta planta.

In Romania, DOCEA si colab., (1976), citeaza opt agenti patogeni la floarea-soarelui: Sclerotinia sclerotiorum de Bary; Botrytis vulgaris Fr.; Plasmopara helianthi Novot; Puccinia helianthi Schw.; Septoria helianthi (Ell et Kell); Phoma oleracea var. helianthi tuberosi Sacc; Sclerotium bataticola Taub.; Orobanche cernua Loef. var. cumana (Wallr.) Bek.

ALEXANDRA CIUREA si colab. (1983), pune in evidenta pe un material ce provenea din Campia de Vest, alaturi de ciuperci cunoscute in Romania ca Phoma oleracea var. helianthi tuberosi Sacc., Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary, Botrytis cinerea Pers., Sclerotium bataticola Taub., si unele mai rar semnalate in cultura, precum Phomopsis helianthi Munt. si Alternaria zinniae Pape.

ILIESCU si colab. (1983), remarca unele modificari survenite in starea fitopatologica a culturii, identificand o serie de microorganisme patogene si saprofite pe planta, incluzand: Phomopsiis sp., Phoma oleracea var. helianthi tuberosi Sacc, Sclerotium bataticola Taub., Alternaria alternanta (Fr. Keiss), Alternaria helianthi (Hansf.) Taub and Nish, Drechslera helianthi (Iliescu si Hulea), Aspergilus ssp., Fusarium ssp., Verticillium dahliae Kleb., Rhizopus ssp., Penicillium ssp., Bacteria.

Este sesizat regresul inregistrat de Plasmopara helianthi Novot. Si atacul relativ ridicat de Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary, Botrytis cinerea Pers. si Phomopsis sp.. IONITA ALINA si colab. (1986), semnaleaza prezenta micromicetelor Epicoccum neglectum Desm. Kao. si Sordaria fimicola (Rob.) Ces et Not., facultativ parazite pe floarea-soarelui in Romania.

In conditiile tehnologiilor actuale, agroecosistemul florii-soarelui, cuprinde un complex de agenti fitopatogeni, comuni in mare masura, unor

tari apreciate ca mari cultivatoare. Jugoslavia, Bulgaria, Romania, Ungaria, Franta (HEIMOVIC si colab., 1982; MARIC si MASIREVIC, 1982; VOROS si SZILAGI, 1983; CLAUDINE LAMARQUE, 1985;

PARASCHEVA MIHAILOVA, 1986), de importanta economica fiind Diaporthe helianthi Munt. Cvet, f.c. Phomopsis helianthi Munt. Cvet., Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary, Sclerotium bataticola Taub., Botrytis cinerea Pers., Phoma macdonaldii Boerema, Plasmopara helianthi Novot. si Alternaria ssp.

In Banat, GOIAN (1970), semnaleaza atacuri importante de Plasmopara helianthi Novot., Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary, Botrytis vulgaris Fr. si de Puccinia helianthi Schw. Este mentionat si atacul de Fusarium si Rhizopus sp., fara a exclude existenta si a altor patogeni. SANEA si colab. (1994), constata ca in interfluviul Timis-Bega, floarea-soarelui este supusa frecvent atacului patogenilor Phomopsis helianthi Munt. Cvet., Phoma macdonaldii Boerema si Sclerotium bataticola Taub. si in conditii favorabile celui de Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary si Botrytis cinerea Pers. De importanta secundara apar ciupercile Puccinia helianthi Schw., Septoria helianthi Ell et Kell si Plasmopara helianthi Novot., aflate in regres. Este mentionat si atacul de Alterrnaria ssp. si Fusarium sp.

1.3.4.2.Daunatorii animali la floarea-soarelui

Floarea-soarelui este supusa cu preponderenta atacului unor daunatori polifagi, insa entomofauna culturii poate fi apreciata ca saraca in specii daunatoare.

In unele tari cultivatoare este semnalata prezenta daunatorilor din ordinele Orthoptera, Heteroptera, Homoptera, Coleoptera, Lepidoptera, Rodentia si din clasa Avis (CAMPRAG si colab., 1988).

In Romania ROGOJANU si PERJU (1979), citeaza 35 de specii de daunatori, care pot ataca floarea-soarelui.

PAULIAN si ILIESCU (1973), descriu daunatorii florii-soarelui, incluzand speciile: Agriotes sp., Opatrum sabulosum L., Tanymecus sp., Citelus citelus L., Scotia segetum Den et Sciff., Melolontha melolontha L., Anoxia villosa F., Gryllotalpa gryllotalpa L., Mamestra brassicae L., Homeosoma nebullela Hb., Corvus frugilegus frugilegus L. si Corvus cornic sardorius Klein.

In Campia de Vest, in interfluviul Bega-Beregsau este semnalat atacul de Agriotes liniatus L., Opatrum sabulosum L., Tanymecus sp., Brachycaudus helichrysi Kalt., Aphis sp., Cricetus cricetus L. si cel al pasarilor (SANEA, 1995).

Dupa unele teorii (VOROS si SZILAGI, 1983; CSEP si ILIESCU, 1984; CAMPRAG si colab., 1988; NEMETH, 1988), vatamarile provocate de daunatori ar crea porti de intrare pentru patogeni.

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA STUDIILOR

2.1.Scopul si obiectivele studiului

Studiile care fac obiectul prezentei lucrari si-au propus sa realizeze, fundamentarea stiintifica a elementelor necesare elaborarii unui sistem orientativ de protectie integrata a culturii de floarea-soarelui, fata de boli si daunatori, in conditiile judetului Timis.

Studiile efectuate au urmarit atingerea urmatoarelor obiective:

cunoasterea complexului de patogeni si daunatori care se dezvolta pe floarea-soarelui in cuprinsul judetului Timis;

cunoasterea evolutiei principalilor patogeni si daunatori, ce afecteaza an de an, floarea-soarelui si determina pierderi economice de recolta in agroecosistem;

cunoasterea raspandirii agentilor biotici de daunare si a arealelor de daunare, cu intocmirea hartilor de raspandire si atac;

cunoasterea factorilor abiotici de baza ai agroecosistemului, in zona analizata;

stabilirea metodelor de combatere, a rolului acestora si a posibilitatilor de integrare in ecosistem;

elaborarea sistemului orientativ de protectie integrata a agroecosistemului;

2.2. Materialul si metoda de lucru

Studiile au fost intreprinse in cursul anilor 2001-2003, pe baza consultarii literaturii de specialitate, prin analiza si sinteza. Pentru

caracterizarea climei, s-au utilizat datele climatice existente in teritoriu, in valori multianuale ale factorilor.

Pentru intocmirea hartilor de raspandire si atac, au fost ordonate si interpretate datele stocate la Directia Fitosanitara Timis, potrivit fiselor de evidenta a bolilor si daunatorilor, in perioada 1995-2002. Pentru evaluarea atacului, s-a luat in calcul frecventa atacului organismului daunator.

Pentru intocmirea graficelor si dactilografiere, s-a utilizat calculatorul.

CAPITOLUL III

FUNDAMENTAREA PROTECTIEI INTEGRATE A AGROECOSISTEMULUI FLORII-SOARELUI FATA DE BOLI

SI DAUNATORI IN CONDITIILE CAMPIEI DE VEST-TERITORIUL

JUDETULUI TIMIS

Protectia integrata reprezinta un concept modern de fitoprotectie, care urmareste reglarea si combaterea populatiilor de organisme daunatoare plantelor, prin imbinarea armonioasa a diferitelor metode de lupta (agrotehnice, biologice, chimice, fizice) si a factorilor naturali de combatere, astfel incat organismele daunatoare sa se mentina la un nivel la care sa nu produca pierderi economice de recolta.

Sistemele de protectie integrata, se bazeaza pe elemente tehnologice, pe elemente ecologice si pe elemente economice.

3.1. Bazele economice ale protectiei integrate a agroecosistemului

florii-soarelui

3.1.1. Pierderi cauzate de patogeni si daunatori la floarea-soarelui

Protectia integrata a ecosistemelor agricole cu floarea-soarelui, este justificata economic de pierderile cauzate an de an, de atacul unor patogeni si daunatori, cat si de concurenta buruienilor competitoare.

Pagubele produse de boli si daunatorii florii-soarelui, se pot solda cu pierderi considerabile de recolta, ajungand in anii favorabili atacului, la compromiterea culturii pe unele suprafete.

Dupa unele estimari, facute de ACIMOVIC si NADA STRASER (1981), in Jugoslavia, atacul bolilor poate diminua productia de floarea-soarelui cu pana la 20-30 %, iar in anii de atac puternic, cu pana la 30-50 %, din recolta potentiala.

In Romania, estimarile asupra pierderilor anuale de recolta (BAICU, 1982), arata ca bolile si daunatorii, pot determina reduceri de pana la circa

17 %, aceasta in conditiile in care s-au aplicat lucrari de combatere in agroecosistem.

In Campia de Vest, teritoriul judetului Timis, pierderile provocate culturilor de floarea-soarelui, de atacul agentilor patogeni, sunt deosebit de importante, nu odata ajungandu-se la productii reduse, a caror valoare se situeaza mult sub nivelul potentialului biologic al hibridului cultivat.

In istoria culturii florii-soarelui, se cunosc momente critice, precum cel cu atacul ciupercii parazite Phomopsis helianthi Munt. Cvet., in anii 1981-1982, cand parea sub semnul incertitudinii insasi posibilitatea mentinerii plantei in cultura. In anul 1981, cca. 40 % din suprafata cultivata cu floarea-soarelui, era contaminata cu noua ciuperca, cu o incidenta a atacului de pana la 100 %. SANEA (1985) releva ca pierderile de recolta datorate ciupercii Phomopsis helianthi, au fost de 30-35 %, cand atacul s-a realizat cu precadere prefloral si 15-20 %, daca atacul s-a produs cu precadere postfloral. La un atac sporadic si tardiv , pierderile de recolta s-au situat sub 5 %.

In conditiile anului 1982 s-au inregistrat infectii insemnate de putregai cenusiu (Botrytis cinerea Pers.), cu o frecventa a atacului de pana la 20-25 % (ILIESCU si colab., 1983). Atacuri insemnate s-au semnalat si la putregaiul alb (Sclerotinia scleretiorum Lib. de Bary).

Parazitarea florii-soarelui atrage si pierderi calitative, referitoare la reducerea continutului de ulei in seminte, la modificarea unor raporturi intre fractiunile acizilor grasi nesaturati si saturati, alterari ale calitatilor gustative, etc.(ACIMOVIC si VERESBARANJI,1985).

Pierderile cauzate de daunatori, in Campia de Vest, sunt determinate cu precadere, de golurile produse in culturi de unii daunatori polifagi, din familiile Elateridae, Tenebrionidae sau Curculionidae, de rozatoarele din Cricetide, fie prin daunarea plantei de unele homoptere. In vecinatatea asezarilor umane si a vegetatiei forestiere, dauneaza si pasarile.

In sens strict, la nivelul judetului Timis, pierderile de recolta cauzate de boli si daunatori, depind de capacitatea de daunare a consumatorului primar, de conditiile pedoclimatice in care se dezvolta planta si organismul agresor, precum si de conditiile agrofitotehnice, sistemul si tehnologia de cultura.

In cadrul protectiei integrate, se urmareste mentinerea populatiilor de organisme daunatoare, la un nivel la care sa nu depaseasca pragul economic de daunare.

3.1.2. Pragul economic de daunare

In combaterea integrata a bolilor si daunatorilor, se pune accent pe cunoasterea pragului economic de daunare.

Pragul economic de daunare (PED), exprima nivelul atacului de boli si daunatori (F %, I %, GA %), sau densitatea de daunatori, care poate produce o paguba egala cu costul tratamentului (BAICU T., 1989).

La floarea-soarelui, paguba se coreleaza cu un anumit nivel de atac sau de densitate a populatiei speciei, in fazele critice pe care le traverseaza planta in cursul vegetatiei.

Cuantificarea pagubei este greu de realizat, mai ales in cazul bolilor, dat fiind interrelatiile biotice complexe, ce se creeaza in agroecosistem, ca urmare a parazitarii concomitente sau succesive a mai multor organisme daunatoare, cat si datorita influentei mari a conditiilor de mediu.

Este si motivul pentru care utilizarea pragurilor economice de daunare la boli are caracter limitat, fiind stabilit doar pentru Sclerotinia sclerotiorum Lib. De Bary si pentru cativa daunatori (tabelul 3.1.).

Tabelul 3.1.

Praguri economice de daunare pentru patogeni si daunatori

la floarea-soarelui (dupa BAICU, 1989)

Cunoasterea pragului economic de daunare, permite o aplicare diferentiata a lucrarilor de combatere, in functie de nivelul de atac la fiecare sola. In cazul organismelor daunatoare, la care nu se cunoaste pragul economic de daunare, este necesara definirea , situatiei critice in cultura, care poate impune aplicarea de tratamente de combatere.

3.2. Bazele ecologice ale protectiei integrate a agroecosistemului

Protectia integrata se sprijina pe aportul factorilor ecologici de combatere, cautand stimularea actiunii lor.

In cazul agroecosistemului florii-soarelui mecanismele naturale de reglare sunt slabe, functionand totusi mai bine, in cazul daunatorilor.

3.2.1. Factorii abiotici ai agroecosistemului

3.2.1.1. Factorii climatici

Conditiile climatice actioneaza ca factor de fluctuatie in agroecosistem, influentand evolutia populatiilor daunatoare si dinamica gradului de atac.

Resursele climatice ce caracterizeaza teritoriul judetului Timis, sunt cele ale climatului Campiei de Vest, cu unele particularitati microclimatice determinate de orografie, vegetatie naturala sau cultivata, amenajari hidroameliorative, etc.

Climatul Campiei de Vest este temperat, continental moderat, situandu-se la interferenta dintre sectorul de provincie climatica cu influente oceanice si sectorul de provincie climatica, avand influente mediteraneene.

Dupa Kopen, clima teritoriului luat in studiu, se incadreaza in provincia climatica c.f.b.x., caracterizata printr-o clima temperata, cu precipitatii in tot cursul anului, insa cu deficit de umiditate in lunile de vara.

Pentru evaluarea conditiilor de microclimat, s-au luat in calcul valorile mediii, normale (multianuale), ale elementelor meteorologice, conditiile medii fiind cele care determina densitatea medie a populatiilor organismelor daunatoare.

3.2.1.1.1. Regimul termic

Temperatura medie multianuala a aerului se situeaza in limitele

C (tab. 3.2.), cu descrestere altitudinala de la vest (Sannicolaul Mare) spre est (Lugoj), de 0,02 C (fig. 3.1.).

Tab.3.2.

Temperatura aerului ( C)-valori medii multianuale

Timisoara 2003

Fig.3.1. - dinamica temperaturilor in teritoriul studiat

Izoterma medie a iernii se situeaza intre 0 si -1 C, iar temperatura medie a lunii celei mai reci, ianuarie, este cuprinsa intre -1,2.-1,7 C. Temperatura minima absoluta oscileaza intre -20 si -30 C, valoarea cea mai scazuta de -35,3 C, fiind inregistrata la Timisoara in anul 1963.

Primele zile cu inghet apar, in general in ultima decada a lunii octombrie sau in prima decada a lunii noiembrie, iar ultimele zile cu inghet se semnaleaza in decada a doua a lunii aprilie, chiar mai tarziu. Cel mai timpuriu inghet, a fost inregistrat la 10 octombrie 1959, iar cel mai tarziu la 15 mai 1952.

Temperatura medie a lunii celei mai calde, iulie este de 21,2-21,7 C. In perioada calda a anului, iulie-august, maxima termica poate depasi 32 C, limitand evolutia unor boli. Temperatura solului depaseste, in general, pragul termic de 5 C, la inceputul decadei a doua a lunii martie, iar cel de 10 C, in prima decada a lunii aprilie, pentru ca temperatura sa scada din nou, sub 10 C, in ultima decada a lunii octombrie.

Realizarea pragului termic de 9 C, in orizontul superior al solului (0-10 cm), activeaza adultii de Tanymecus dilaticollis Gyll., de Opatrum sabulosum L., care ies din diapauza hiernala, cat si larvele de Agriotes sp., care migreaza spre stratul superficial.

Trecerea de la sezonul rece la cel cald, respectiv perioada de desprimavarare, se caracterizeaza prin fluctuatii termice accentuate, de natura incalzirilor sporadice, determinate de mase de aer maritim, fie a depresiunilor termice, conditii care se rasfrang asupra starii solului, plantei si activitatii organismelor daunatoare.

Resursele termice globale (T> C), oscileaza intre 3800-4100 C (BERBECEL, 1981).

Evolutia resurselor termice globale arata, ca si caracteristica termica, tendinta evidenta de incalzire a vremii, fenomen tot mai accentuat in ultimele decenii.

3.2.1.1.2. Regimul pluviometric

Precipitatiile atmosferice insumeaza anual 536,3-734 mm (tabelul 3.3.), marcand cresteri de la zona de campie joasa (Sannicolaul Mare), spre campia inalta si zona de deal (Faget) - fig. 3.2.

Tabelul 3.3.

Precipitatii atmosferice (mm)-valori medii multianuale

Timisoara 2003

Fig. 3.2. - dinamica precipitatiilor in teritoriul studiat

Solul receptioneaza cele mai mari cantitati de precipitatii in primavara si inceputul verii (mai-iunie), iar cele mai reduse cantitati de apa, in timpul iernii (decembrie-februarie).

Aportul de apa din precipitatii, in perioada de repaus vegetativ (X-III), se situeaza intre 222-307 mm, iar precipitatiile cazute in timpul perioadei de vegetatie (IV-IX), insumeaza intre 314-427 mm.

Anotimpual, dinamica precipitatiilor cunoaste o usoara crestere in lunile de toamna, octombrie-noiembrie, inregistreaza o scadere in lunile de iarna, decembrie-februarie si marcheaza din nou o crestere in lunile de primavara, atingand valori superioare spre inceputul verii, mai-iunie, pentru ca ulterior, in august-septembrie, precipitatiile sa se situeze din nou in scadere.

Repartitia lunara a precipitatiilor inregistreaza un minim pluviometric, in luna februarie si un maxim in octombrie. Numarul zilelor cu ninsoare este redus (15-20 zile/an), iar stratul de zapada se mentine o perioada scurta de timp, de regula intre 20-30 de zile.

Umiditatea relativa a aerului creste de la vest spre est, in raport invers fata de temperatura. Valoarea maxima a umiditatii relative se inregistreza toamna, iar cea minima vara. La Timisoara, umiditatea relativa a aerului are valoarea medie de 74 % (tabelul 3.4.), cu o maxima lunara in noiembrie (88 %) si o minima lunara in iulie (62 %). Umiditatea relativa ridicata, constituie factorul favorizant in initerea proceselor infectioase la plante, indeosebi la infectiile foliare.

Tabelul 3.4.

Umiditatea relativa a aerului (H%)- valori medii multianuale

Timisoara 2003

Fig. 3.3. - umiditatea relativa a aerului la Timisoara

Perioadele de uscaciune, cu cel putin 5 zile consecutiv fara precipitatii sau cu precipitatii ce nu depasesc media zilnica multianuala, apar mai frecvent iarna si vara, iar perioadele de seceta, cu cel putin 14 zile fara precipitatii in sezonul rece si cel putin 10 zile in sezonul cald, sunt mai frecvente spre sfarsitul verii, inceputul toamnei.

Fenomenele de uscaciune si seceta cresc in durata si intensitate de la est (Faget) spre vest (Sannicolaul Mare). Frecventa anilor secetosi, este de 20-30 %, iar a celor cu excedent pluviometric de pana la 11-12 %.

3.2.1.1.3. Regimul eolian

Circulatia curentilor de aer prezinta importanta prin masele de aer ce le transporta, cat si ca mijloc de diseminare la distanta si in interiorul culturii a agentilor patogeni, mijlocind chiar si raspandirea afidelor. In literatura este semnalat cazul recent (1981), de patrundere a ciupercii Diaporthe helianthi Munt. Cvet., dinspre Jugoslavia si raspandirea ei cu rapiditate in Campia de Vest si in alte zone de cultura din Romania (SANEA, 1995).

Regimul eolian din spatiul geografic analizat, este determinat de particularitatile circulatiei generale a atmosferei si in mai mica masura de influenta unor zone active din sud-estul sau sud-vestul judetului.

Circulatia atmosferica vestica este marcata de advectia maselor de aer maritim, din vest, cu un grad ridicat de umiditate, fie a celor subtropicale sau cele continentale din est. Vanturile predominante sunt cele din nord nord-vest, iar viteza medie a vantului nu depaseste 3,5 m/s.

3.2.1.1.4. Durata de stralucire a soarelui

Durata de stralucire a soarelui influenteaza dinamica unor procese biologice specifice organismului vegetal sau animal, prin radiatia directa si variatiile termice pe care le determina.

Radiatia solara si bilantul radiativ creste de la est (Faget, Lugoj) spre vest sud-vest (Sannicolaul Mare, Jimbolia). Insolatia cea mai indelungata si mai puternica, se realizeaza in perioada de vara, iulie-august, iar cea mai redusa, in lunile de iarna, decembrie-ianuarie.

Bilantul radiativ ridicat din partea de vest si sud-vest, cat si din partea centrala a teritoriului Timis (Sannicolaul Mare, Lovrin, Jimbolia, Biled, Varias, etc.), creaza conditii favorabile dezvoltarii daunatorilor termofili, precum Tanymecus dilaticollis Gyll. si Opatrum sabulosum L., iar regimul termic mai moderat din partea de est si sud-est (Faget, Lugoj, Buzias), este preferat de speciile de Agriotes.

In ansamblu, resursele climatice zonale rezerva conditii necesare formarii florei patogene si faunei daunatoare, la floarea-soarelui, insa variatiile extreme ale factorilor climatici pot determina fluctuatii in evolutia populatiilor si dinamica atacului in timp si spatiu.

In esenta, conditiile anilor ploiosi, cu umiditate ridicata in timpul vegetatiei plantei, sunt favorabili aparitiei si evolutiei bolilor parazitare (mai

putin putregaiul carbunos) si atacului de viermi sarma, iar conditiile anilor secetosi, sunt prielnice daunatorilor termofili si putregaiului carbunos al radacinilor.

Seceta din ultimii ani, resimtita in intreaga Campie Panonica, s-a manifestat pregnant si in Banat, avand efecte limitative asupra bolilor, respectiv efecte favorabile asupra daunatorilor termohigrofili (PALAGESIU, 2001).

Cunosterea actiunii acestor factori, in mod concret pentru fiecare organism, prezinta importanta in dirijarea conditionata a unor lucrari agrofitotehnice, care influenteaza fitoclimatul culturii (densitatea plantelor, etc.), precum si in elaborarea prognozei si aplicarea masurilor de combatere (CSEP si ILIESCU , 1984; POPESCU si COLAB., 1987)

3.2.1.2. Resurse de sol

Solul constituie suportul pentru planta, dar si spatiul de dezvoltare a unor daunatori sau de conservare a rezervelor de patogeni.

Din punct de vedere pedologic, teritoriul analizat se caracterizeaza printr-o mare complexitate ecologica (TARAU si LUCA, 2002). Solurile sunt reprezentate prin: cernoziomuri 29,05 %; soluri brune argiloiluviale 11,16 %; soluri brune roscate luvice 4,20 %; soluri brune luvice 4,10 %; luvisoluri albice 2,60 %; soluri brune eumezobazice 12,67 %; lacovisti, soluri gleice, soluri pseudogleice 7,19 %; soloneturi 6,05 %; vertisoluri 10,14 %; soluri aluviale 3,10 %; erodisoluri 0,80 %; coluvisoluri 0,90 %; alte soluri 8,94 %.

Sub aspectul favorabilitatii pentru floarea-soarelui, solurile se repartizeaza la nivel de tip, in noua clase de favorabilitate (n.x). Conditiile de sol cele mai favorabile sunt asigurate de cernoziomuri, care formeaza clasa a II-a de favorabilitate si detin 15,79 % din suprafata, urmand cernoziomurile cambice si cernoziomurile argiloiluviale, care se situeaza in clasa a III-a de favorabilitate, reprezentand 13,26 % din suprafata.

Solurile aluviale se incadreaza in clasa a IV-a de favorabilitate, ocupand 3,10 % din suprafata, iar celelalte soluri se repartizeaza in clase inferioare de favorabilitate.

Totusi, la nivel de subtip, pot fi intalnite soluri care rezerva conditii corespunzatoare clasei I de fertilitate. Este cazul cernoziomurilor tipice si cernoziomurilor cambice tipice, lutoase sau luto-argiloase, din zona centrala, de sud-vest si est a Campiei joase, care au fertilitatea naturala ridicata, beneficiaza de aport freatic si prezinta un drenaj bun.

In ceea ce priveste popularea cu microorganisme fitopatogene si cu daunatori animali, acestia sunt aflati in relatii trofice cu planta, pe terenurile

hidromorfe, cu exces de umiditate, care creeaza conditii favorabile evolutiei bolilor. In solurile umede, reci, acide, de natura argiluvisolurilor, populeaza viermii sarma, iar solurile calde, bine drenate, lutoase sau luto-nisipoase, de tipul cernoziomurilor, sunt preferate de daunatorii animali termofili, ca Tanymecus dilaticollis Gyll., Opatrum sabulosum L. sau Cricetus cricetus L.

Cunoasterea conditiilor de sol permite amplasarea corecta a culturii si aplicarea masurilor tehnologice adecvate.

3.2.2. Factorii biotici ai agroecosistemului

3.2.2.1. Raspandirea si atacul produs de principalii agenti

fitopatogeni la floarea-soarelui

Culturile de floarea-soarelui din cuprinsul judetului Timis, sunt afectate de o serie de boli ce evolueaza in spatiul Campiei Banat-Crisana, de importanta economica fiind: patarea bruna si necrozarea tulpinilor (Diaporthe helianthi Munt. Cvet., f.c. Phomopsis helianthi Munt. Cvet.), patarea neagra sau fomoza (Phoma macdonaldii Boerema), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum de Bary), putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea Pers.) si mana (Plasmopara helianthi Novot.) (SANEA si colab., 1999). In agroecosistem apare tot mai frecvent atacul de Sclerotium bataticola Taub., patogen ce trebuie luat in calcul pentru protectia plantei.

Hartile de raspandire si atac a ciupercilor parazite (fig. 3.4.; fig. 3.5.; fig. 3.6.; fig. 3.7.; fig. 3.8.), intocmite pe baza evidentei tinute de Directia Fitosanitara Timis, arata ca in anul 1999, anul din urma cu permisivitate medie pentru boli, patogenii evoluau pe anumite areale, in principalele zone de cultura a florii-soarelui, cu o frecventa diferita a atacului.

Planta este expusa agentilor de daunare pe tot parcursul vegetatiei, de la germinatie si pana la maturitatea deplina.

Elementele esentiale de diagnoza a atacului produs de patogeni si daunatori, sunt redate in tabelul 3.5.

Tabelul 3.5.

Simptomele atacului produs de patogeni

la floarea-soarelui

(dupa PAULIAN si ILIESCU, 1973-modificat Timisoara 2002)

Tabelul 3.6.

Simptomele atacului produs de daunatori

la floarea-soarelui

(dupa PAULIAN si ILIESCU, 1973-modificat Timisoara 2002)

Pe samanta si tanara plantula predomina putregaiul cenusiu, putregaiul alb si mana, la care se aduga atacul daunatorilor de sol. Tulpinile sunt atacate de patarea bruna, patarea neagra, putregaiul alb, la colet si radacina se dezvolta putregaiul radacinilor si tulpinilor, foliajul suporta atacul de patare bruna, de patare neagra si de afide, iar calatidiul este afectat cu precadere de putregaiul cenusiu si putregaiul alb.

Caracteristicile agentilor de daunare, referitoare la plantele atacate, biociclu la daunatori, mecanismul de transmitere a bolilor, raspandirea in cursul vegetatiei, realizarea atacului de baza si la factorii pedoclimatici influenti, importante pentru abordarea protectiei integrate, sunt redate succint, in tabelul 3.7.

Tabelul 3.7.

Caracteristici ale principalilor patogeni si daunatori la floarea-soarelui

privind plantele gazda, realizarea atacului de baza, biociclu si

factorii pedoclimatici de predispozitie

Dinamica atacului produs de agentii patogeni, se modifica in timp si spatiu. Exista ani favorabili aparitiei si evolutiei bolilor, cat si ani mai putin favorabili realizarii infectiilor patogene. Favorabilitatea sau nefavorabilitatea este data de o serie de factori, incepand cu rezistenta, toleranta sau sensibilitatea formei cultivate, evolutia factorilor climatici sau caracterul profilactic al tehnologiei aplicate.

Analizand dinamica evolutiei principalelor boli parazitare la floarea-soarelui, in perioada 1995-2002, prin sinteza datelor stocate la Directia Fitosanitara Timis (tabelul 3.7.), reiese ca ponderea procentuala a atacului a revenit patarii brune si necrozarii tulpinilor (Phomopsis helianthi Munt. Cvet.), care a acoperit 29,0 % din suprafata sumata cu atac (fig.3.8.), fiind urmata de patarea neagra (Phoma macdonaldii Boerema), care a detinut 24 % din suprafata atacata, putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum de Bary), reprezentand 22,0 % din atac, mana (Plasmopara helianthi Novot.), cu 14 %, din suprafata atacata si putregaiul cenusiu (Botrytis cinerea Pers.) cu 11 %, din suprafata cu atac patogen.

Fig.3.8. - Ponderea atacului produs de principalii patogeni in

perioada 1995 - 2002 . Timisoara 2003

Tabelul 3.8.

Atacul produs de principalii agenti fitopatogeni la floarea-soarelui

(Helianthus annuus L.) in judetul Timis, intre anii 1995-2002

Fig.3.9. - Dinamica procentului de atac a principalilor agenti patogeni in perioada 1995-2002, in judetul Timis. Timisoara 2003

Dinamica suprafetelor atacate (tabelul 3.8.; fig. 3.9.), indica un regres al bolilor in ultimii ani, 2000-2002, comparativ cu perioada 1995-1999, atat in ceea ce priveste arealul de daunare cat si ca marime a atacului, cu exceptia manei (Plasmopara helianthi Novot.), care s-a extins in cultura. Fenomenul involutiei bolilor a fost determinat cu siguranta, de conditiile climatice nefavorabile, iar progresul manei, poate fi pus pe seama unor insuficiente tehnologice.

Este de remarcat faptul ca in anul 2002, patogenii au manifestat tendinta de revenire in atac, aceasta pe fondul conditiilor favorabile de umiditate din ultima decada a lunii iunie-prima jumatate a lunii august, ceea ce intareste unele afirmatii anterioare (ILIESCU si colab., 1991; SANEA,1995), potrivit carora evolutia bolilor parazitare la floarea-soarelui este influentata pregnant de conditiile de clima, ce caracterizeaza o anumita etapa din biociclul organismelor ce formeaza patosistemul.

Ponderea suprafetelor afectate de boala au dovedit ca mare parte din suprafete, au fost supuse unui atac slab si intr-o proportie mai mica unui atac mediu si puternic (tabelul 3.7.), in cazul patogenilor Phomopsis helianthi Munt. Cvet., Phoma macdonaldii Boerema si Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary.

Putem conchide ca patogenii analizati, pastreaza suficienta rezerva biologica in teritoriu, pentru a se putea extinde in atac in anii favorabili. Flora patogena a culturii cuprinde si alte ciuperci ca: Sclerotium bataticola Taub., Alternaria ssp., Septoria helianthi Ell et Kell si cu totul sporadic Fusarium ssp.

3.2.2.2. Raspandirea si atacul produs de principalii

daunatori la floarea-soarelui

Daunatorii animali intalniti in agroecosistemele cu floarea-soarelui, din judetul Timis, care pot atrage pierderi economice de recolta sunt: viermii sarma (Agriotes ssp.), gandacul pamantiu (Opatrum sabulosum), gargarita frunzelor (Tanymecus dilaticollis Gyll.), paduchele mic (Brachycaudus helichrysi Kalt.) si harciogul (Cricetus cricetus L.).

Viermii sarma populeaza cu precadere solurile umede, reci, acide din relieful de est si sud-est al judetului, (DUVLEA si colab., 1988), unde au cea mai larga raspandire (fig. 3.10.). Arealul de daunare cuprinde de la est la vest, campia inalta si forme depresionare, din relieful de campie joasa.

Gandacul pamantiu (Opatrum sabulosum L.), prefera terenurile mai calde, cu textura mijlocie si usoara, astfel ca arealul de daunare suprapune principalelor arii de cultura din campia joasa, predilect zona cernoziomurilor.

Gargarita frunzelor (Tanymecus dilaticollis Gyll.), prefera si ea mediul uscat, avand arealul de daunare in zona cernoziomurilor din centrul campiei joase (fig. 3.11.), cu tendinta de extindere in anii secetosi (PALAGESIU si colab.; PALAGESIU, 2001).

Harciogul (Cricetus cricetus L.), prefera terenuri bine drenate, stabile, care permit formarea galeriilor si nu inunda. Dauneaza frecvent in campia joasa (PALAGESIU si colab., 1998), zonele Jimbolia, Lovrin, Sannicolaul Mare, Biled, Varias,etc.

Paduchele mic (Brachycaudus helichrysi Kalt.), este raspandit pe intreg teritoriul, daunand mai puternic in anii mai calzi si moderat umezi.

Particularitatile atacului si unele aspecte de biologie si ecologie, sunt sintetizate in tabelul anterior.

In agroecosistemul florii-soarelui se intalnesc si alti daunatori ca: Lygus ssp., Aphis sp., Tanymecus palliatus, Gryllus sp., s.a.

Atacuri insemnate pot initia pasarile, cu deosebire in vecinatatea padurilor si asezarilor umane, dar combaterea lor nu se preconizeaza, cel putin din perspectiva ecologica.

3.2.2.3. Buruieni in cultura

Floarea-soarelui are capacitate mare de concurenta a buruienilor, cu exceptia primei perioade de vegetatie, cand este in pericol.

Buruienile care se dezvolta in cultura de floarea-soarelui sunt, in general, aceleasi intalnite in culturile de porumb. Principalele specii de buruieni care determina sistemul masurilor de combatere chimica, sunt: palamida (Cirsium arvense), mohorul (Setaria ssp.), mohorul lat

(Echinochloa cruss-galli), costreiul (Sorghum halepense), stirul (Amaranthus retloflexus), Xantium sp.

3.2.2.4. Elemente de flora si fauna utila

Agroecosistemul florii-soarelui contine si organisme utile, pradatori si paraziti, antagonisti si hiperparaziti, dar combaterea naturala este slaba.

Se cunosc entomofagi din genurile Carabus, Caleosoma, Amara, Harpalus, unele specii de plosnite, paianjeni, furnici, care pradeaza larvele de viermi sarma, fie specii parazite din Hymenoptera (PERJU si colab., 1988). Imporatnta majora prezinta pradatorii afidelor, din Coccinelidae si Chrysopidae, care reduc semnificativ populatiile de Homoptere.

Dintre antagonisti si hiperparaziti, prezinta interes ciuperca antagonista Trichoderma viride Pers. si ciuperca hiperparazita Coniothyrium minitans Camp., cu rol in combaterea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum de Bary) si putregaiului cenusiu (Botrytis cinerea Pers.)- SESAN TATIANA si BAICU T., 1986.

In prezent este omologat produsul Trichosemin 25 PTS, pentru tratarea semintei contra putregaiurilor.

3.3. Bazele tehnologice ale protectiei integrate a agroecosistemului

Protectia integrata a agroecosistemului florii-soarelui, fata de boli si daunatori, se bazeaza pe imbinarea armonioasa a diferitelor metode de combatere si inserarea lor in tehnologia de cultura. Intr-o alta formulare, tehnologia de cultivare a florii-soarelui, trebuie sa aibe in vedere respectarea cerintelor de ordin strict fitotehnic, cat si a celor referitoare la evolutia starii fitosanitare a plantei in cadrul agroecosistemului.

3.3.1. Metode de combatere a bolilor si daunatorilor

Lupta integrata ia in consideratie factorii edafici si agrotehnici, rezistenta genetica a hibrizilor, mijloace chimice si biologice de combatere. Analizand componentele luptei integrate, (HATMAN si colab.; ILIESCU si colab.,1989; ILIESCU si colab., 1990), stabilesc rolul diferitelor masuri, in eliminarea sau reducerea atacului principalilor agenti patogeni ai florii-soarelui (tabelul 3.9).

Tabelul 3.9.

Interventia unor masuri de lupta integrata in protectia

florii-soarelui, impotriva atacului unor agenti patogeni

(dupa ILIESCU , 1989, modificat)

3.3.1.1. Metode agrofitotehnice

Metodele agrofitotehnice se inscriu in conceptul protectiei integrate, prin modificarea constanta a conditiilor de mediu in agroecosistem, in sensul de a favoriza dezvoltarea plantei de cultura, potentand rezistenta sa la atac si de a defavoriza dezvoltarea si inmultirea in masa a agentilor patogeni si daunatorilor, actionand ca factor de reducere a populatiilor daunatoare (SANEA, 1996).

Amplasarea corecta a culturii, rezerva posibilitatea realizarii potentialului de productie, dar si limitarea atacului unor patogeni si daunatori. In judetul Timis, favorabilitatea edafica cea mai buna este asigurata de cernoziomuri. Sunt restrictive solurile cu exces de umiditate, ce pot favoriza aparitia si evolutia bolilor, precum si cele puternic infestate cu viermi sarma.

Rotatia culturii de minim 6 ani, reduce substantial atacul de Sclerotinia sclerotiorum de Bary, Sclerotinia bataticola Taub., de Plasmopara helianthi Novot., paraziti ce se transmit, in principal prin sol (ILIESCU si colab., 1990). Sclerotii primelor doua ciuperci si oosporii celei din urma se pot pastra in sol timp de 6-8 ani. In cazul parazitului Phomopsis helianthi Munt. Cvet., la care sporii sunt transportati de vant, reducerea atacului, cu durata rotatiei este comparativ mai mica .

Planta nu poate intra in succesiune cu soia, fasolea, tutunul, rapita, canepa, plante receptive la atacul de Sclerotinia sclerotiorum de Bary si putregaiul radacinilor si tulpinilor (Sclerotium bataticola Taub.). Monocultura se exclude, dat fiind permanentizarea rezervei de patogeni.

Premergatoarele recomandate sunt cerealele paioase si porumbul, cu conditia sa nu fie erbicidate cu triazinice mai mult de 1-1,5 kg s.a./ha. In conditiile unei infestari puternice cu viermi sarma (Agriotes ssp.) sau gargarita frunzelor (Tanymecus dilaticollis Gyll.), susccesiunea porumb-floarea-soarelui nu este recomandata, decat cu masuri adecvate de protectie chimica.

Disponibilitatile naturale ale solului, aportul de elemente nutritive prin fertilizare, sunt factori de baza, care intervin direct in starea de vegetatie si vigurozitatea plantelor (ILIESCU si colab., 1987), influentand starea fitosanitara a acestora. Fertilizarea si amendarea actioneaza si asupra unor daunatori ca Agriotes ssp., prin efectul nociv al substantei chimice (azotat de amoniu, superfosfat, amendamente cu calciu)-GHIZDAVU si colab.,1997; PERJU, 1995, cat si asupra unor patogeni ce se conserva pe resturi vegetale

(Phomopsis helianthi Munt. Cvet., Phoma macdonaldii Boerema), prin accelerarea biodegradarii suportului vegetal, la aportul suplimentar de azot (SANEA, 1995).

Fertilizarea echilibrata cu azot, fosfor si potasiu asigura o mai buna toleranta a plantei la patarea bruna si necrozarea tulpinilor, la patarea neagra si la atacul de afide. Aplicarea unilaterala sau in exces a ingrasamintelor cu azot, favorizeaza atacul agentilor ce produc putrezirea tulpinii si capitulului, a celor ce provoaca boli foliare sau la radacina, cat si atacul afidelor.

Stabilirea unui sistem eficient de fertilizare la floarea-soarelui, presupune aplicarea ingrasamintelor in functie de particularitatile biologice ale plantei si insusirile chimice si hidrofizice ale solului (BORLAN, 1982).

Samanta sanatoasa, libera de boli, reduce atacul de putregai alb, putregai cenusiu si mana. In plus, o samanta de calitate, cu valoare biologica si culturala ridicata, asigura o rasarire energica si uniforma, cu ritm intens de crestere in fazele initiale, respectiv o depasire mai rapida a atacurilor timpurii, de putregaiuri si daunatori de sol.

Samanta utilizata trebuie sa provina din culturi recunoscute pentru seminte, sa fie conditionata si tratata, avand identitatea genetica a hibridului zonat.

Data semanatului rezerva intre anumite limite, posibilitatea evitarii incidentei stadiilor de maxima sensibilitate a plantei, cu perioada in care, in natura organismele daunatoare dezvolta potential mare de atac.

In acest fel poate fi atenuat atacul de Phomopsis helianthi Munt. Cvet., prin efectuarea semanatului la inceputul optimului fitotehnic (cand s-au depasit 8 C, in sol). In cazul hibrizilor timpurii si spre sfarsitul epocii optime, cand se cultiva hibrizi cu perioada mai lunga de vegetatie (SANEA, 1995). Semanatul in epoca optima, la inceputul intervalului, permite in relativa masura, evitarea atacului de putregaiuri si a activitatii de hranire maxima a gargaritei frunzelor, in fazele timpurii ale plantelor.

Lucrarile solului subordoneaza, din punct de vedere fitosanitar, adancimea de executie a araturii de baza (25-30 cm), pentru o incorporare buna a resturilor vegetale atacate de patogeni, indeosebi a acelor purtatoare de Phomopsis helianthi Munt. Cvet. si Phoma macdonaldii Boereme, cat si calitatea pregatirii patului germinativ, pentru o buna si rapida rasarire a plantei si scurtarea astfel a duratei de expunere la atacul daunatorilor de sol.

Desimea plantelor, poate induce variatii in aparitia si circulatia bolilor, prin fitoclimatul creat si starea de vigoare a plantelor, aflata in concurenta pentru apa, hrana si lumina. Densitatea optima in cultura

neirigata este de 40-50 mii plante recoltabile/ha, cu unele depasiri ale limitelor, corelate cu timpurietatea formei cultivate.

Combaterea buruienilor, unele dintre ele gazde pentru patogeni, precum si distrugerea samulastrei din alte culturi, sursa de infectie pentru mana, patarea bruna si necrozarea tulpinilor, sunt masuri care contribuie la diminuarea atacului patogen.

Eliminarea plantelor cu atac timpuriu de mana (infectie sistemica) si a celor afectate de putregai alb, reduce posibilitatea de raspandire a patogenilor.

Recoltarea la timp, fara pierderi, limiteaza evolutia putregaiului cenusiu si scuturarea semintelor, sursa de samulastra.

3.3.1.2. Folosirea insusirilor de rezistenta genetica a plantei

Rezistenta genetica a formei cultivate este un factor determinant in aparitia si evolutia bolilor (ILIESCU si colab., 1990).

Exista agenti patogeni fata de care sunt cunoscute si utilizate gene de rezistenta (Plasmopara helianthi Novot., Puccinia helianthi Schw.), in timp ce alti patogeni (Botrytis cinerea Pers., Sclerotinia sclerotiorum de Bary, Sclerotium bataticola Taub.), sunt greu de controlat genetic, in cadrul lor putandu-se vorbi, cel mult de toleranta la unele boli.

In privinta rezistentei la daunatori, hibrizii actuali prezinta rezistenta fata de molie (Homeosoma nebulella Hb.) fiind indentificate si surse de rezistenta fata de afide (Brachycaudus helichrysi Kalt.).

In Campia de Vest, judetul Timis, se recomanda hibrizii:

Select - rezistent la mana si patarea bruna, tolerant la putregaiul alb;

Festiv - rezistent la mana, putregaiul alb si putregaiul cenusiu;

Florom 350 - tolerant la putregaiul alb, putregaiul cenusiu si patarea bruna;

Favorit - mediu rezistent la patarea bruna si putregaiul alb;

Felix - rezistent la patarea bruna si putregaiul alb.

Se mai foloseste in cultura hibridul Santiago.

Tot mai sustinut se extind in cultura hibrizi promovati de firme prestigioase, precum Pioneer, Monsanto, s.a., fiind insa necesara testarea

rezistentei lor la atacul unor patogeni care evolueaza in teritoriu, dar care nu figureaza in prezentarea materialului biologic.

Rezistenta la boli, ramane o preocupare permanenta a principalelor programe de ameliorare din lume.

3.3.1.3. Metode biologice

Folosirea antagonismului si a superparazitilor, in cazul unor patogeni, cat si utilizarea unor zoofagi (Coccinelidae, Chrysopidae), constituie elemente de interes practic pentru viitorul protectiei integrate.

Rezultatele obtinute in laborator si in camp cu Thricoderma viridae Pers., in prevenirea atacului putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum de Bary) si putregaiului cenusiu (Botrytis cinerea Pers.) si nivelul combaterii naturale, in cazul afidelor sunt promitatoare (TATIANA SESAN si BAICU T., 1996; BAICU T., 1992; BAICU T., 1996).

O eficacitate buna in combaterea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum de Bary), (CAMPRAG si colab., 1988). a manifestat ciuperca hiperparazita pe scleroti Coniothyrium minitans camp.si Gliocladium calenulatum.

3.3.1.4. Metode chimice

Protectia chimica a culturilor de floarea-soarelui, fata de boli si daunatori, se realizeaza prin tratamente la samanta si prin tratamente aplicate in perioada de vegetatie a plantei (ILIESCU si colab., 1990).

Tratamentul semintei vizeaza protectia plantei, in primele faze de vegetatie, fata de atacul agentilor patogeni, ce se transmit prin sol si samanta (Plasmopara helianthi Novot., Sclerotinia sclerotiorum de Bary si Botrytis cinerea Pers.), cat si fata de daunatorii de sol (Agriotes ssp., Opatrum sabulosum L. si Tanymecus dilaticollis Gyll.).

La tratamentul semintei contra bolilor, se folosesc fungicide cu actiune sistemica, protectanta sau amestecuri, cu substanta activa pe baza de metalaxil, pentru combaterea ciupercii Plasmopara helianthi Novot.; in cazul hibrizilor sensibili, pe baza de oxadixil + tiofanat metil sau benalaxil + mancozeb, pentru combaterea patogenilor Plasmopara helianthi Novot., Botrytis cinerea Pers. si Sclerotinia sclerotiorum de Bary, fie pe baza de

tiram, vinclozolin, iprodion, procimidon, s.a., pentru protectia fata de Botrytis cinerea Pers. si Sclerotinia sclerotiorum de Bary.

In prezent se foloseste cu bune rezultate produsul OSTENAL MT (pe baza de oxadixil + tiofanat metil).

Protectia plantei fata de daunatorii de sol, poate fi realizata cu insecticide pe baza de carbofuran, fipronil sau imidacloprid. Tratamentele in vegetatie , urmaresc protectia fata de Phomopsis helianthi Munt. Cvet. si Phoma macdonaldii Boerema, cat si fata de Sclerotinia sclerotiorum de Bary si Botrytis cinerea Pers., la atacul pe calatidiu si cu precadere in loturile de producere a semintei.

La tratamentul in vegetatie sunt recomandate fungicide pe baza de iprodion + carbedazim, flusilazol + carbedazim, vinclozolin + carbendazim, vinclozolin, procloraz, iprodion, s.a. (tabelul 3.10.).

Pentru combaterea afidelor se pot folosi piretroizi de sinteza, carbamati, s.a.

Tratamentele efectuate in prezent la floarea-soarelui au un caracter profilactic. Daca pentru daunatorii importanti, sunt cunoscute pragurile economice de daunare, in cazul bolilor acestea sunt mai putin studiate, dat fiind dificultatea stabilirii lor.

Momentul aplicarii tratamentelor in vegetatie, se alege dupa criterii fenologice sau la aparitii, in functie de agentul patogen de combatut.

Evolutia principalilor patogeni si daunatori la floarea-soarelui, in Campia de Vest, incidenta atacului in diferitele faze de vegetatie si lucrarile de combatere pe care le implica prezenta populatiilor daunatoare in culturi, este redata schematic in fig. 3.10.

Fig. 3.10.- Principalele boli si daunatori la floarea-soarelui, evolutia

lor pe planta si lucrarile de combatere (original) -

Timisoara 2003

1 - samanta; 2 - germinare; 3 - rasarire; 4 - cotiledoane; 5 - prima pereche de frunze; 6 - fenofaza de 4-6 perechi de frunze adevarate; 7 - formarea calatidiilor; 8 - inflorire; 9 - formarea semintei; 10 - maturitatea deplina; M- miceliu; Oo - oospori; C- conidii; Pc - picnidii; Pi - picnispori; Pp - protoperitecii; Pt - peritecii; As - asce; Ac - ascospori; S - scleroti; O - ou; P - pupa; A - adult; Tsf+i - tratament la samanta cu insecticid+fungicid; Ti - tratament cu insecticid; Tf - tratament cu fungicid.

Principalele produse de uz fitosanitar omologate pentru floarea-soarelui, sunt redate in tabelul 3.11.

Tabelul 3.11.

Produse de uz fitosanitar omologate pentru combaterea

patogenilor si daunatorilor la floarea-soarelui, in Romania

CAPITOLUL IV

INTEGRAREA METODELOR DE COMBATERE

SI ELABORAREA SCHEMEI ORIENTATIVE DE

PROTECTIE INTEGRATA

Un moment esential in elaborarea sistemului de protectie integrata il constituie imbinarea diferitelor metode de combatere.

Sistemele de protectie integrata se bazeaza pe imbinarea armonioasa a diferitelor metode de combatere, integrarea selectiva a lor in tehnologia de cultura, astfel incat sa poata fi asigurata o protectie eficace a agroecosistemului, eficienta economic si ecologic (BAICU si SAVESCU, 1978).

Structural, sistemele de protectie integrata, se construiesc pe unele masuri tehnologice cu caracter permanent, implicate direct in productia culturii (masuri agrofitotehnice), pe rezistenta genetica a hibrizilor zonati si pe masuri de combatere complementare, cu caracter special (masuri chimice si biologice). Ele se intocmesc in functie de genotipul cultivat, de patogenii si daunatorii principali, diferentiat pe zone si tehnologiile in general aplicate (BAICU si SAVESCU, 1986 ; ILIESCU si BAICU, 1984 ; BAICU si SAVESCU, 1986 ; SANEA, 1996).

Din punct de vedere ecologic, la elaborarea sistemelor de protectie integrata, este important de avut in vedere in primul rand perspectivele alternativelor chimice de combatere, pentru a elimina riscurile de poluare.

In agroecosistemele cu floarea-soarelui din Campia de Vest, nivelul combaterii realizate este foarte scazut, cu exceptia afidelor, la care se poate constata o scadere semnificativa a acestora.

Mijloacele agrotehnice si hibrizii rezistenti, pot fi integrate la cerintele factorului fitosanitar, fara restrictii de compatibilitate, in timp ce mijloacele chimice necesita o analiza atenta, dat fiind actiunea lor asupra unor organisme utile si efectului poluant (SANEA si colab., 19960.

Referitor la metodele chimice, tratamentele recomandate in prezent la floarea-soarelui, nu ridica probleme majore in selectivitatea pentru mediu sau inducerea fenomenului de rezistenta la pesticide. Insecticidele utilizate pentru combaterea daunatorilor de sol, sunt neselective, insa metoda de aplicare prin tratarea semintelor,este foarte selectiva si se integreaza usor (BAICU T., 1990). Pentru protectia fata de afide, exista produse pe baza de pirimicarb, fazolan, care au o selectivitate buna.

Tratamentele cu fungicide, utilizeaza substante active selective, ca vinclozolin, iprodion, procimidin, tiofanat metil, metaloxil, iar amestecurile limiteaza aparitia raselor rezistente.

Ca nivel de integrare, forma cultivata si masurile agrofitotehnice, constituie fondul elementelor pe care se aplica celelalte metode de combatere, biologice si chimice.

Sub aspect economic, in timp ce optimizarea elementelor curente poate fi adoptata cerintelor fitosanitare ale plantei fara eforturi suplimentare, utilizarea metodei chimice atrage cheltuieli specifice, astfel ca in aprecierea efectului economic al tratamentului, trebuie avut in vedere ca investitia de mijloace materiale si banesti, este rentabila de la nivelul la care cheltuielile cu tratamentul, sunt recuperate prin valoarea productiei salvate (PED), rezultand si un beneficiu suplimentar (MARCOVIC, 1988; SANEA si colab., 1996).

Pe baza sintezei informatiei stiintifice in domeniu si modestei experientei proprii, ne propunem constructia unui sistem de protectie integrata la floarea-soarelui, de natura sa utilizeze toate elementele cu rol de protectie pe care le poate furniza situatia concreta a zonei analizate, incluzand masuri agrofitotehnice, rezistenta genetica a hibrizilor si masuri de combatere chimica si biologica.

4.1. PROCEDEE DE COMBATERE

4.1.1. Metode agrofitotehnice

Amplasarea culturii pe soluri fertile, lutoase sau luto-argiloase, fara exces de umiditate, de tipul cernoziomurilor, evitand vecinatatea solelor purtatoare de surse de infectii, in special de Phomopsis helianthi Munt. Cvet. (SANEA, 1996), sole cultivate anterior cu floarea-soarelui, cele puternic infestate cu viermi sarma sau gargarita frunzelor.

Rotatia culturii de minim 3 ani, legata strict de prezenta ciupercii Diaporthe helianthi Munt. Cvet. f.c. Phomopsis helianthi Munt. Cvet. (ISABELLE CHAMBROUX, 1989) si revenirea culturii dupa cel putin 6 ani, daca in complexul patogen sunt prezente ciupercile Sclerotinia sclerotiorum (Lib.) de Bary, Sclerotium bataticola Taub., Plasmopara helianthi (ILIESCU si CIUREA, 1983; ILIESCU si colab. 1989).

Se recomanda graul sau orzul ca plante postmergatoare, care protejeaza mai bine resturile vegetale purtatoare de Phomopsis helianthi Munt. Cvet., sau cele cu Phoma macdonaldii Boerema, supuse astfel biodegradarii, pana in cursul verii, la efectuarea araturii.

Aplicarea unui sistem de fertilizare echilibrat, cu azot, fosfor si potasiu, in raport NPK 1:1:1 sau 1:1,25:1,25, prin stabilirea dozelor in functie de starea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive (regasita in cartarea agrochimica a teritoriului) si corelat cu cerintele hibridului cultivat si productia planificata.

Alegerea datei semanatului la inceputul perioadei optime fitotehnic, respectiv prima decada a lunii aprilie si cultivarea unor forme mai precoce in conditii de atac slab de Phomopsis helianthi Munt. Cvet., dar si pentru evitarea atacului de Sclerotinia sclerotiorum de Bary, Plasmopara helianthi Novot. si Tanymecus dilaticollis Gyll., in fazele de rasarire a plantei. In conditii de risc "Phomopsis" ridicat, realizarea semanatului spre sfarsitul perioadei optime, permite in relativa masura, asa zisa "fuga" de boala (SANEA, 1995).

Utilizarea de samanta sanatoasa, de calitate, cu valoare biologica si culturala ridicata. O samanta buna de semanat trebuie sa prezinte o puritate fizica de 98-99 %, germinatia minima 85 %, seminte decojite (masa), maxim 3 %, trebuie sa fie libera de Plasmopara helianthi Novot., sa nu contina mai mult de 0,2 % scleroti de Sclerotinia sclerotiorum, respectiv sa nu prezinte peste 3 % seminte infectate cu Sclerotinia sclerotiorum de Bary sau peste 5 % seminte cu infectie de Botrytis cinerea Pers. Alegerea semintei la masa, poate da siguranta.

Respectarea desimii de semanat, de 40-50 mii plante recoltabile/ha, cu cresteri posibile de pana la 45-55 mii plante recoltabile/ha, la hibrizii timpurii.

Combaterea buruienilor, preemergent sau postemergent, in fazele timpurii ale plantei. Eliminarea plantelor cu atac tipic de mana, pana in faza de 6-8 perechi de frunze si a celor cu atac de putregai alb, reduce sursa de infectie si rezerva de scleroti.

Distrugerea samulastrei este imperios necesara, in cazul atacului de mana, patare bruna si patare neagra.

Recoltarea la timp si fara pierderi, pentru a limita atacul de putregai cenusiu (Botrytis cinerea Pers.) si a reduce scuturarea semintelor-sursa de samulastra.

Maruntirea si incorporarea adanca a resturilor vegetale infectate cu Phomopsis helianthi Munt. Cvet. si Phoma macdonaldii Boerema, dupa recoltare si aplicarea ingrasamintelor cu azot, pentru a favoriza biodegradarea substratului organic al ciupercilor (VOROS si colab., 1983; REGNAULT, 1988).

Folosirea insusirilor de rezistenta genetica - utilizarea hibrizilor cu insusiri de rezistenta sau toleranta, ca:

Select - rezistent la mana si patarea bruna, tolerant la putregaiul alb;

Festiv - rezistent la mana, putregaiul alb si putregaiul cenusiu;

Florom 350 - tolerant la putregaiul alb, putregaiul cenusiu si patarea bruna;

Favorit - mediu rezistent la patarea bruna si putregaiul alb;

Felix - rezistent la patarea bruna si putregaiul alb, dar receptiv la mana (POPESCU, 1996).

4.1.2. Metode chimice

Protectia chimica a culturilor de floarea-soarelui, se face prin tratarea semintelor, cat si prin aplicarea unor tratamente in vegetatie, in conditii ce definesc un "risc" fitosanitar ridicat (ILIESCU si colab., 1983; ILIESCU si BAICU, 1984).

Pentru prevenirea aparitiei putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum de Bary) si a putregaiului cenusiu (Botrytis cinerea Pers.), in fazele de rasarire - plantula, samanta poate fi tratata cu produse pe baza oxadixil + tiofanat metil sau benalaxil + mancozeb, care combat si mana (Plasmopara helianthi Novot.).

Protectia fata de putregaiul alb si putregaiul cenusiu, poate fi asigurata si cu produse pe baza de iprodion + carbedazim, tiofanat metil + tiram, benomil sau Trichosemin 25 PTS, produs biologic, iar protectia fata de mana, la hibrizii sensibili se realizeaza cu metaloxil (tabelul 3.11.)

Pentru protectia plantei fata de daunatorii de sol, samanta poate fi tratata cu insecticide pe baza de carbofuran, fipronil, furatiocarb sau imidacloprid, sau pentru combaterea afidelor, pot fi utilizate produse pe baza de pirimicarb sau fosalon, selective sau piretroizi de sinteza.

Pentru protectia florii-soarelui in cursul vegetatiei, fata de Plasmopara helianthi Munt. Cvet., Phoma macdonaldii Boerema, atac la frunza si tulpina si fata de Sclerotinia sclerotiorum de Bary si Botrytis cinerea Pers., atac la calatidiu, se recomanda substantele fungicide cu actiune sistemica si protectanta, sau amestecuri ca. iprodion + carbendazim, vinclozolin + carbendazim, ciproconazol + carbendazim sau flusilazol +

carbendazim (tabelul 3.11. - amestecurile cu spectru de combatere larg, care acopera complexul de patogeni).

Momentul aplicarii tratamentului difera, in functie de agentul patogen de combatut (fig. 3.10.), putand fi stabilit in functie de fenologia plantei si evolutia conditiilor meteorologice sau la aparitia atacului.

Pentru protectia fata de complexul de agenti patogeni, se recomanda aplicarea unui tratament prefloral si la scuturarea florilor ligulate, inceputul maturarii semintelor.

Aplicarea celui de-al doilea tratament, ramane o decizie optionala, in functie de presiunea exercitata de agentul patogen si datele de prognoza meteorologica pe termen scurt. In cazul patogenului Phomopsis helianthi Munt. Cvet., SANEA, (1995), propune un sistem de rationalizare a tratamentelor, pe fondul prognozei ecologice, utilizand graficul termohigroheliopluviogramei, constanta biologica (K=252 C) si prognoza meteorologica pe termen scurt.

Perfectionarea sistemului de prognoza si avertizare pentru agentii de daunare mentionati, va permite o mai buna incadrare a combaterii chimice, in cadrul protectiei integrate.

Prin imbinarea rationala a tuturor elementelor cu rol de fitoprotectie, redate in schema orientativa de protectie integrata (tabelul 4.1.) si inserarea lor adoptiva in tehnologie de cultura, poate fi realizat un sistem efiecient de protectie integrata, de natura sa reduca importanta economica a bolilor si daunatorilor, la cultura de floarea-soarelui.

Tabelul 4.1.

Schema orientativa de protectie integrata a agroecosistemului

florii-soarelui fata de boli si daunatori in conditiile

judetului Timis (original), Timisoara-2003-06-25

CONCLUZII

Analizand problematica protectiei florii-soarelui, fata de boli si daunatori in Campia de Vest, specificul conditiilor din judetul Timis, se desprind teva concluzii si recomandari:

Agroecosistemul florii-soarelui din zona noastra de cultura a judetului Timis, sufera mereu pierderi de biomasa vegetala utila, datorita daunarii plantei cultivate, de anumiti patogeni si daunatori ce compun biocenoza;

Nivelul pierderilor de recolta depinde de agentul biotic de daunare, de conditiile ecoclimatice in care se dezvolta planta si organismul daunator, de rezistenta genetica a formei cultivate si de caracterul profilactic al tehnologiilor de cultura;

Agentii fitopatogeni si daunatorii animali pricipali, care evolueaza an de an in cultura si care determina sistemul de protectie integrata, sunt reprezentati de ciupercile parazite Diaporthe helianthi Munt. Cvet., f.c. Phomopsis helianthi Munt. Cvet., Phoma macdonaldii Boerema, Sclerotinia sclerotiorum de Bary, Botrytis cinerea Pers., Plasmopara helianthi Novot. si Sclerotium bataticola Taub., respectiv speciile de fitofagi Opatrum sabulosum L., Tanymecus dilaticollis Gyll., Agriotes ssp., Brachycaudus helichrysi Kalt. si Cricetus cricetus L.

Climatul zonal, temperat continental moderat, este ca resursa globala, favorabil dezvoltarii bolilor si daunatorilor plantei, determinand insa, in timp, fluctuatii in dinamica populatiilor, sub influenta evolutiilor extreme ale factorilor in anii secetosi sau umezi. Conditiile de clima umeda, favorizeaza evolutia bolilor si viermilor sarma (Agriotes ssp.), iar conditiile climei secetoase sunt prielnice insectelor termofile (Tanymecus dilaticollis Gyll. si Opatrum sabulosum L.), accentuand si efectul atacului de Sclerotium bataticola Taub. Frecventa anilor secetosi este de 20-30 %, iar a celor ploiosi de 11-12 %;

Conditiile edafice sunt favorabile dezvoltarii insectelor termofile (Tanymecus dilaticollis Gyll., Opatrum sabulosum L.), cat si rozatorului Cricetus cricetus L., in partea de vest si centrala a campiei joase, microzona cernoziomurilor, respectiv dezvoltarii viermilor sarma (Agriotes ssp.), in partea de est si sud-est a campiei inalte, microzonele argiluvisolurilor si pe formele depresionare din relieful de campie joasa, unde se accentueaza si atacul bolilor.

Hartile de raspandire si atac releva ca agentii fitopatogeni populeaza in majoritatea zonelor de cultura a florii-soarelui, cu o incidenta diferita a bolii. Arealul de atac al daunatorilor suprapune principalelor microzone de cultura, din centrul si vestul campiei joase, in cazul speciilor Tanymecus dilaticollis Gyll., Opatrum sabulosum L., Cricetus cricetus L. si cuprinde, de la est la vest, campia joasa, in cazul viermilor sarma (Agriotes ssp.) si Brachycaudus helichrysi Kalt., extinse pe intregul teritoriu;

In conditiile anilor 1995 - 2002, ponderea procentuala a atacului a revenit speciei Phomopsis helianthi Munt. Cvet., cu 29,0 %, din suprafata sumata cu atac, urmand Phoma macdonaldii Boerema, cu 24,0 % din atac, Sclerotinia sclerotiorum de Bary, cu 22,0 % din suprafate afectata, Plasmopara helianthi Novot., cu 14,0 % din atac si Botrytis cinerea Pers., cu 11,0 % din suprafata cu atac. In privinta organismelor animale, importanta atacului situeaza daunatorii de sol, afidele si harciogul (Cricetus cricetus L.), cu atac in vetre;

Dinamica atacului patogen indica un regres in evolutia bolilor, in ultimii ani, cu exceptia manei, atat ca areal de daunare, cat si ca rata a infectiei in agroecosistem, ponderea suprafestelor afectate prezentand un atac slab si mijlociu. Fenomenul, poate fi pus in principal, pe seama rezistentei ecologice create prin aridizarea tot mai accentuata a climei. Progresul atacului de mana (Plasmopara helianthi Novot.), are loc pe seama unor insuficiente tehnologice, legate de cultivarea formelor sensibile si netratarii semintei;

Insectele termofile, Tanymecus dilaticollis Gyll. si Opatrum sabulosum L., afidul Brachycaudus helichrysi Kalt. si rozatorul Cricetus cricetus L., au avut conditii favorabile suprainmultirii, determinate de clima calda si uscata , pe cand populatiile de Agriotes ssp. au intampinat rezistenta mediului, pe fondul acelorasi conditii climatice;

Evolutia bolilor si daunatorilor la floarea-soarelui si pierderile economice de recolta ce se inregistreaza in agroecosistem, impun adoptarea sistemului de protectie integrata a culturii, ca directie moderna de fitoprotectie;

Protectia integrata a agroecosistemului florii-soarelui fata de boli si daunatori, se poate realiza eficient, in conditiile tehnologiilor actuale, prin imbinarea rationala a masurilor de lupta agrofitotehnice, rezistentei genetice a formei cultivate, a masurilor de combatere chimica sau a celor de combatere biologica, la debut si aplicarea lor adaptiva, in conditiile agrocenozei culturii;

Masurile agrofitotehnice, incluzand amplasarea culturii, cu evitarea terenurilor excesiv de umede si puternic contaminate, rotatia la 3-6 ani, fertilizarea echilibrata, dirijarea datei semanatului si recoltatul la timp, respectarea densitatii optime, de 40-50 mii plante recoltabile la ha, combaterea buruienilor si samulastrei, reducerea rezervei de patogeni, constituie masuri de lupta integrata, cu rol deosebit in limitarea de boli si daunatori. Rotatia si asolamentul, intervin major in reducerea parazitilor ce se transmit prin sol, ca Sclerotinia sclerotiorum de Bary, Sclerotiorum bataticola Taub., Plasmopara helianthi Novot. sau Tanymecus dilaticollis Gyll;

Rezistenta genetica a formei cultivate, este un factor determinant in aparitia manei (Plasmopara helianthi Novot.), parazit fata de care exista hibrizi rezistenti (Select, Festiv, Florom 382). Rezistenta si toleranta au rol important in aparitia si patarii brune si necrozarii tulpinilor (Phomopsis helianthi Munt. Cvet.) si fomozei (Phoma macdonaldii Boerema), remarcandu-se in acest sens hibrizii Felix, Select , Favorit si Florom 350. Anumiti hibrizi zonati, precum Festiv, Florom 350, Felix sa Select, tolereaza destul de bine atacul de putregai alg (Sclerotinia sclerotiorum de Bary) sau putregai cenusiu (Botrytis cinerea Pers.);

Combaterea biologica poate include folosirea antagonistilor, respectiv realizarea produsului Trichosemin 25 PTS, pe baza de Trichoderma, in prevenirea atacului de Sclerotinia sclerotiorum de Bary si Botrytis cinerea Pers., in fazele de vegetatie timpurii ale plantelor;

Masurile chimice, constand in tratamentul semintei si tratmente in vegetatie, intervin major in limitarea atacului, fara a eradica organismele daunatoare. Tratamentul chimic al semintei, cu fungicide, poate reduce decisiv atacul de Plasmopara helianthi Novot. si in proportie ridicata atacul de Sclerotinia sclerotiorum de Bary si de Botrytis cinerea Pers., cel putin in primele faze de vegetatie, iar tratarea semintei cu insecticide asigura protectia fata de daunatorul de sol. Tratamentul chimic in vegetatie, la avertizare, cu amestecuri de fungicide, poate reduce foarte semnificativ atacul de Phomopsis helianthi Munt. Cvet. si cel de Phoma macdonaldii Boerema, atac la foliaj si tulpina si asigura o protectie buna fata de putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum de Bary) si putregaiul cenusiu 9Botrytis cinerea Pers.). Protectia chimica fata de Brachycaudus helicrysi Kalt., se poate realiza cu insecticide selective, iar fata de Cricetus cricetus L., cu momeala/locatie, metoda selectiva, utilizata in protectia integrata;

Sistemul de protectie integrata propus in lucrare si redat in schema orientativa de protectie integrata (tabelul 5.1.1.), cuprinde elementele de fitoprotectie pretabile pentru conditiile judetului Timis, a caror includere adaptiva in tehnologia de cultura, poate conduce la reducerea ca importanta economica a principalilor patogeni si daunatori, ce evolueaza in agroecosistem, in conditii de eficienta economica si ecologica ridicata.

BIBLIOGRAFIE

ACIMOVIC M., NADA STRASER, DRAZICS S., 1982 - Mogycnost suzbijanja Phomopsis sp., L. ostalih prouzrokovaca bolesti suncokreta. Zastita bilja, 33 (3), 161;293-299, Beograd;

ARSENIJEVIC M., MASIREVIC S., 1988 - Bacterial parasites of sunflowers in Jugoslavia 1 Proc. 12 Int. Sunflower Conf. Novi-Sad, 25-29 iuly, 1988, 145-149;

ACIMOVIC M., VERSBARANJI I., 1985 - Ispitivanjeuticaja Phomopsis sp.na prinos i kvalitetzrna suncokreto. Savremena poljoprivreda, 33, 7-8: 305-314, Novi-Sad;

BAICU T., 1977 - Elaborarea masurilor de combatere integrata. Probl. Prot. Plant. V. 3; 203-221;

BAICU T., 1982 - Combaterea integrata a bolilor si daunatorilor si limitarea poluarii cu pesticide, 104 p., Ed. Ceres , Bucuresti;

BAICU T., 1989 - Pragurile economice de daunare si rolul lor in combaterea integrata a bolilor si daunatorilor culturilor de camp. Prod. Veg. Cereale si planre tehnice, 2 : 43-48;

BAICU T., 1990 - Metode selective de aplicare a produselor fitofarmaceutice in cadrul sistemelor de combatere integrata, Cereale si plante tehnice, 1 : 37-40;

BAICU T., 1992 - Perspective in combaterea biologica a bolilor si daunatorilor plantelor agricole, 72 p. , Ed. Tehnica agricola, Bucuresti;

BAICU T., 1996 - Elemente noi de protectie integrata a culturilor agricole fata de boli si daunatori. Prot. Plant., VI, 22 : 66-82;

BAICU T., SAVESCU A., 1978 - Combaterea integrata in protectia plantelor. Ed. Ceres, Bucuresti;

BAICU T., SAVESCU A., 1986 - Sisteme de combatere integrata a bolilor si daunatorilor pe culturi: 11-40; 126-134. Ed. Ceres Bucuresti;

BALTEANU GH., 1988 - Mica enciclopedie agricola: 142-156, 160-161, 222-227, Ed. Stiitifica si Enciclopedica Bucuresti;

BORLAN Z., HERA CR., 1982 - Tabele si nomograme agrochimice. Ed. Ceres Bucuresti;

CAMPRAG D., SECULIC R., THALJI R., TALJANA KERESI and RADMILA ALMASI, 1988 - Studies of the occurence and hormflutness os aphids on sunflower. Proc. 12 Int. Sunflower Conf. Novi-Sad Jugoslavia, 25-29 iuly, 1988, 11 : 170-171;

CHAMROX ISABELLE, 1991 - Oleo-protegineux vers la maitrise de Phomopsis du tournesol. Cultivar 2000, France, 243: 113-116;

CIUREA ALEXANDRA, HULEA ANA, RAFAILA C., 1983 - Ciuperci parazite nou semnalate la floarea-soarelui. Prod. veg. cereale si plante tehnice, XXXV, 1 : 32-34;

CSEP N., 1993 - Cercetari asupra complexului de agenta fitopatogeni care cauzeaza necrozarea, frangerea tulpinilor si putrezirea calatidiilor de floarea-soarelui. Elaborarea metodei integrate de combatere. Rezumat al tezei de doctorat, Universitatea de Stiinte Agricole Cluj-Napoca;

CSEP N., ILIESCU H., VARGA A., STEF N., 1983 - Masuri de lupta integrata utilizate in prevenirea si combaterea principalelor boli ale florii-soarelui in Campia de Vest. Prod. veg. cereale si plante tehnice, XXXV, 5 :35-40;

CSEP N., ILIESCU H., 1984 - Rolul unor factori ecologici in dinamica aparitiei si dezvoltarii bolilor criptogamice la floarea-soarelui. Probl. Prot. Plant., XII, 2 : 141-142;

DOCEA E., SEVERIN V., BAICU T., POP I., 1976 - Indrumator pentru recunoasterea si combaterea bolilor plantelor cultivate. Ed. Ceres, Bucuresti;

DUVLEA I., PALAGESIU I., SANEA N., 1988 - Cercetari privind combaterea viermilor sarma in zona solurilor acide din judetul Timis. Lucr. St. A-IV-a Conf. Nat. Ent. Cluj-Napoca; 533-547;

DUMITRAS LUCRETIA, SESAN TATIANA, 1988 - Bolile plantelor industriale - prevenire si combatere; 90-131, Ed. Ceres, Bucuresti;

GOIAN M., 1970 - Observatii asupra catorva boli ale florii-soarelui in Banat. Lucr. St. IAT , XIII: 335-364;

GHIZDAVU I., PASOL D., PALAGESIU I., FILIPESCU C., MATEI I., GEORGESCU TR., BAICU T., BARBULESCU AL., 1907 - Entomologie agricola, E.D.P. Bucuresti;

HERA CR., SIN GH., TONCEA I., 1989 - Cultura florii-soarelui. Ed. Ceres, Bucuresti;

ILIESCU H., SIN GH., TONCEA I., PARVU N., CSEP N., IVANCEA VALERIA, SESAN TATIANA, PACUREANU MARIA, VOINESCU I., 1983 - Posibilitati de combatere integrata a principalelor boli si daunatori ai florii-soarelui. A VIII Conf. Nat. Prot. Plant., Iasi, 1983 : 112-122;

ILIESCU H., BAICU T., 1984 - Mesures de lutte integrees contre les agents pathogenes du tournesol, Helia 7 : 39-43;

ILIESCU H., GUTENMAHER I., ALEXANDRI AL., CSEP N., STAMATE V., MAIER I., STEF N., BRAILOIU N., TOTA ., 1985 - Utilizarea tratamentelor chimice in prevenirea putrezirii tulpinilor si capitulelor de floarea-soarelui. Prot. Plant. : 22-24, MAIA, CMDPA;

ILIESCU H., CSEP N., ALINA IONITA, SANEA N., ALISTAR C., JINGA V., EMILIA IORDACHE, ANCA BOBEANU, 1987 - Orientari si perspective in combaterea integrata a unor boli criptogamice ale florii-soarelui. A X-a Conf. Nat. Prot. Plant. Timisoara, 10-11 seot. 1987, Lucr. St. : 49-55;

IONITA ALINA, ILIESCU H.,ALEXANDRA CIUREA, JINGA V., 1996- Specii de micromicete potential parazite pe floarea-soarelui in Romania.Buletin Prot. Plant.2:3-17;

LAMARQUE CLAUDINE, 1985. Evolutione permanente de la situation phytosanitaire du Tournesol en France. Oleagineux 367(4):20-24;

MARIĆ A., MASIREVIĆ S., 1982- Prilog proucavanju Phomopsis spp.(Diaporthe sp) prouzrokovaca sive pegavosti stabla suncokreta. Zastita bilja 33(4), 162:403-419;    

MIHAILOVA PARASCHEVA, 1986- Novic bolezni podsolnecinika R.P. Bulgaria CAER, Bulgaria, Sofia 26-28 iul;

NEMET F., 1988. The rol of enemies of sunflower in settement of pathogenes. Proc. 12 Int.Sunflower. Conf. Novi-Sad.,25-29 july, 1988, 11:181;

PAULIAN F., ILIESCU H., 1973- Combaterea bolilor si daunatorilor florii-soarelui. Ed. Ceres, Bucuresti;

PALAGESIU I.,2001- Influenta conditiilor climatice din ultimii ani asupra raspandiriisi inmultirii unor daunatori in Banat. Agricultura Banatului, 1-2:9;

PALAGESIU I., SANEA N., PETANEC D., IOANA GROZEA, BUZARIN AL., ALINA GIUNCAN, 1997- Cercetari privind evolutia atacului principalilor daunatori ai culturilor de camp in Banat, Lucr. st. USAMVBT, XXIX:229-234;

PALAGESIU I., SANEA N., PETANEC D., BUZARIN AL., IOANA GROZEA, MARIANA HANCU, ADINA MUNTEANU, 1998- Cercetari privind atacul rozatoarelor in judetul Timis. Simpozionul International de protectia plantelor, Timisoara. Lucr. st. USAMVBT XXX, 11:531-537

PERJU T., 1995- Entomologia agricola, componenta a protectiei integrate a agroecosistemelor. Ed. Ceres, Bucuresti;

PERJU T., LACATUSU M., PISICA C., ANDRIESCU I., MUSTATA GH., 1988- Entomofagii si utilizarea lor in protectia integrata a agroecosistemelor agricole. Ed. Ceres, Bucuresti;

POPESCU V., 1996- Cultura florii-soarelui si a rapitei, 165 p., Ed. Fermierul roman;

REGNAULT J., 1986- Tournesol le points sur le Phomopsis, Phytoma 375:32-34;

SANEA N., 1995- Elaborarea tehnologiei culturii florii-soarelui in zona de atac Phomopsis sp. Teza de doctorat, USABT, 339 p;

SANEA N., ILIESCU H., TABARA V., DAVID GH., 1996- Cercetari privind combaterea integrata a ciupercii parazite Diaporthe helianthi Munt. Cvet., f. c. Phomopsis helianthi Munt. Cvet., patarea bruna si frangerea tulpinilor de floarea-soarelui in conditiile Campiei de vest. Lucr. st. USAMVBT, Cultura plantelor de camp:108-117;

SANEA N., TABARA V., CSZOS I., VLAD SILVIA, 1996- Aspecte economice ale protectiei florii-soarelui (Helianthus annuus L) fata de atacul ciupercii Diaporthe helianthi Munt. Cvet., f.c. Phomopsis helianthi Munt. Cvet., in sistem integrat de productie. Lucr. st. USAMVBT, Cultura plantelor de camp:103-109;

SANEA N., CAMELIA GIUCHICI, STEFAN V., IOANA GROZEA, MARIANA HANCU, SILVIA MURESAN, 1999- Evolutia atacului bolilor parazitare la floarea-soarelui in judetul Timis. Lucr. st. USAMVBT. XXXI:211-218, Ed. Agroprint;

TATIANA SESAN, BAICU T., 1996- Combaterea biologica a micozelor plantelor cultivate in Romania. Prot. plant.VI:23-24;

TARAU D., LUCA M.,2002 - Panoptic al comunelor banatene din perspectiva pedologica. Ed. Marineasa, 262 p.;

VOROS I., LERANTHN E., SZILAGI J., 1983 - A Diaporthe helianthi attelelesces hoigenye. Novenyvedelem, 19: 333;

VRANCEANU AL., STOENESCU F., ULUNIC A., ILIESCU H., PAULIAN FL., 1974 - Floarea-soarelui. Ed. Academiei ;

VRANCEANU AL., STOENESCU F., PARVU N., 1988 - Genetic progress in sunflower breeding in Romania. Proc. 12 Int. Sunflower. Conf. Novi-Sad, 25-29 iuly, 1988, II, 404-410;

XXX - Anuarul statistic al Romaniei, 2001;

XXX - Atlasul climatologic al RSR, Bucuresti, 1966;

XXX - Clima RSR, vol. I, Bucuresti, 1962;

XXX - Date climatologice, vol. II, Bucuresti, 1966;

XXX - Resurse agroclimatice ale judetului Timis. Studiu monografic, 1979;

XXX - FAO-Production yerbook, 1998;

XXX - Codexul produselor de uz fitisanitar omologate pentru a fi utilizate in Romania, Bucuresti, 1999.