Somnul este o intrerupere ciclicǎ a stǎrii de veghe, corespunzand schematic unei intreruperi a activitǎtii S.R.A.A si a inlocuirii acesteia cu activitǎti care iau nastere in structura anatomice subiacente.
Neuromediatorii care controleazǎ alternanta neurofiziologicǎ veghe - somn par a fi serotonina (pentru somn lent si adormire) si noradrenalina si dopamina in ceea ce priveste trezirea. Neurofiziologic i se descrie somnului o fazǎ lentǎ (SL) si un somn paradoxal (cu miscari rapide oculare REM)(SP).
Intre cele douǎ tipuri de somn existǎ o interrelatie dialecticǎ in asa fel incat aceste diferite stǎri ale somnului nu survin decat intr-o anumitǎ ordine, respectiv " somnul paradoxal nu survine decat dupǎ un stadiu mai lung sau mai scurt de somn, lent" (Popoviciu).
Insomniile
Sunt reprezentate de scǎderi ale timpului total de somn, acuzate ca atare.
Existǎ persoana care dorm in mod fiziologic foarte putin, astfel dupǎ unii istorici, Napoleon nu dormea mai mult de 3 ore pe noapte. De asemenea Victor Hugo si Edison dormeau foarte putin. Oswald descrie "insomnia sǎnǎtoasǎ".
Uneori timpul total de somn poate sǎ fie normal, dar acuzarea insomniei sǎ fie legatǎ de lipsa alternantei normale in ciclurile somnului.
Insomnia este un element psihopatologic extre de des intalnit in psihiatrie. Se intalneste in: surmenaj, neurastenie, nevroze anxioase, accesele maniaco - depresive, intoxicatii cronice (alcolism), stǎri dementiale. In mod clasic se scrie insomnia de adormire a nevroticului si cea de trezire a depresivului. La bǎtrani existǎ o perturbare a ritmului somn - veghe manifestatǎ prin perioade de somn diurn care se repetǎ de 2 - 3 ori urmate de insomnii nocturne. La aceastǎ categorie de virstǎ, nu trebuie ignorat faptul cǎ insomnia poate fi un semn precoce al aterosclerozei.
Hipersomniile
Sunt prelungiri ale perioadei de somn care pot surveni continuu sau paraoxistic, sunt mult mai rare decat insomniile si au foarte rar o cauzǎ psifogenǎ
Hipersomniile continue au determinare in general organicǎ. Se intalnesc in encefalite (encefalita epidermicǎ, tuberculoasǎ, sifiliticǎ), boala Gayet - Wesnicke, sindroame Korsakov HIC (tumori la nivelul trunchiului celebral sau hipotalamusului) si cauze metabolice (insuficienta hepaticǎ, renalǎ, mixedem).
Hipersomniile paroxistice sunt grupǎri in sindroame care se intalnesc rar
Sindromul Pickwick: hipersomnie diurnǎ, obezitate, tulburǎri respiratorii si cianozǎ.
Atacul marcoleptic este caracterizat prin crize de somn de duratǎ variabilǎ, care apar de obicei in perioadele de inactivitate sau relativǎ activitate, frecvent in conditii emotionale deosebite, in care bolnavii se trezesc rapid asa cum au adormit.
Atacurile cataleptice apar doar cu totul exceptional izolate si constau intr-o pierdere bruscǎ a tonusului muscular tradusǎ prin astazie. Factorii emotionali (rasul, mania, concentrarea, excitatii senzoriale puternice si neasteptate sau chiar actul sexual) pot declansa atacul cataleptic. Poate fi precedat de semne premonitorii si poate imbrǎca forma marelui acces cataleptic (prǎbusirea rapidǎ, progresivǎ sau forme larvate care se referǎ mai ales la musculatura extremitǎtii superioare a corpului).
Pseudo - hipersomnia istericǎ este un "acces de somn" cu duratǎ variabilǎ in care bolnavul rǎmane inert fǎrǎ reactii la la excitantii externi cu anestezie senzitivǎ - senzorialǎ. Aspectul EEG rǎmane normal.
Bibliografie
Constantin Gorgos,
Cǎtǎlin Tudose,
Florin Tudose,
Ileana Botezat - Vademecum in psihiatrie, edit Medicalǎ, Bucuresti 1985.
