BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA SI PREVENIREA LOR

BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA SI

PREVENIREA LOR

La om, forta care apropie indivizii de sex diferit nu este simplul instinct de reproducere, cum se intampla la animale.

Desi glandele sexuale incep sa produca gameti de la varsta pubertatii, maturizarea acestor glande are loc in jurul varstei de 18-20 de ani.

In aceeasi perioada se poate vorbi si despre inceputul maturizarii psihice, care este esentiala in relatia dintre sexe. 21525zuv64ipb7n

Adolescentii nu trebuie sa ignore faptul ca glandele lor sexuale au inceput sa functioneze si ca, mai mult decat

in copilarie, au datoria sa acorde o atentie deosebita ingrijirii trupului si lenjeriei intime. Totodata, trebuie sa stie ca exista anumite boli care sunt transmisibile sexual.

BOALA : SIFILIS

AGENTUL PATOGEN CARE PRODUCE BOALA : TREPONEMA up525z1264ippb

FACTORII CARE DISTRUG AGENTUL PATOGEN:

SAPUN, DEZINFECTANT, TEMPERATURA > 50 GRADE

TRANSMITEREA: SEXUALA, PRIN SANGE CONTAMINAT

PERIOADA DE INCUBATIE: 21 ZILE

SIMPTOME: -- LEZIUNI PE BUZE, IN CAVITATEA BUCALA, PE

ORGANELE GENITALE

--PETE ROSII PE CORP

--AFECTIUNI GRAVE ALE PLAMANILOR, SISTEMULUI

NERVOS, VASELOR SANGVINE

Boala venerica.

De-a lungul a cinci secole de la aparitia acestei boli in Europa—adusa de marinarii lui Cristofor Columb din Haiti—aceasta a purtat mai multe denumiri: boala napolitana ( denumire data de francezi dupa contaminarea ostasilor de la Napoli, in 1495 ), malum francorum, malo galico, ciuma veneriana sau denumiri inspirate de nationalitatea femeii de la care s-a contactat boala. J. de Bethancourt denumeste boala cu termenul de lues venera (lues in limba latina inseamna plaga). In jurul anului 1530, medicul italian G. Fracastro inlocuieste termenul cu denumirea de sifilis. Considerata la inceput ca fiind rezultat al desfraului, boala a fost neglijata. Contaminabila si prin alte moduri, ca rezultat al promiscuitatii sau ignorantei, originea bolii a fost considerata a fi putrefactia, caldura excesiva, mirosul de mlastina, sangele necurat al menstruatiei, constelatiile nefavorabile—toate aceste “explicatii” constituind, de fapt, rezultatul obscurantismului, misticismului, in general, al ignorantei din acele vremuri. Din aceste considerente, nu a existat propriu-zis un tratament corect al acestei boli grave. De altfel, mercurul, lemnul de gaiac, preparatele din plante si animale erau principalele medicamente folosite in acea vreme.

Mercurul se administra prin infasari, spalaturi, frictiuni la care se adauga cura de inadusare, lasarea de sange, purgatia, adeseori bolnavii decedand din cauza intoxicatiei cu mercur. Ricard, in 1838, deosebeste sifilisul de blenoragie, facand si o descriere precisa a bolii. Fournier descrie evolutia, pe perioade, a sifilisului. In 1905, Fr. Schaudin si E. Hoffman stabilesc agentul patogen al sifilisului—Treponema pallidum, iar Wassermann descopera reactia serologica. La scurt timp, in 1910, apare in tratamentul sifilisului arsenicul si bismutul, iar din 1943 penicilina.

Microbul, putin rezistent la conditiile de mediu, este transmis in peste 90% din cazuri, prin contact sexual, si mai rar extragenital.

BOALA: GONOREE

AGENTUL PATOGEN CARE PRODUCE BOALA: GONOCOC

FACTORI CARE DISTRUG AGENTUL PATOGEN:

SAPUN, DEZINFECTANT, TEMPERATURA > 50 GRADE

TRANSMITEREA: SEXUALA

PERIOADA DE INCUBATIE: 2-6 ZILE

SIMPTOME: --USTURIME, DURERE LA URINARE

--SECRETIE PURULENTA GENITALA

Se cunoaste inca din Antichitate, de la vechii egipteni, de la greci si romani. In Evul Mediu ea a fost confundata cu sifilisul. In 1832, Ricardo o identifica drept boala de sine statatoare. Mai tarziu, Neisser a descoperit agentul patogen.

Blenoragia este o boala infecto-contagioasa a ambelor sexe si a tuturor varstelor. Este produsa de gonococ. Gonococii nu rezista la o uscare mai mult de 1-2 ore, fiind inactivati de caldura umeda—peste 55 de grade Celsius si razele ultraviolete. Gonococul este distrus in cateva minute de antiseptice obisnuite, ca formolul sau nitratul de argint.

Tratamentul blenoragiei ca si al celorlalte boli venerice este profilactic si curativ. Prevenim boala evitand legaturile sexuale intamplatoare cu persoane necunoscute sau insuficient cunoscute. Viata dezordonata, pretabila la legaturi sexuale cu oricine, fara nici un discernamant, ca si folosirea bauturilor alcoolice—stare in care nu mai este cu putinta alegerea, cu discernamant, a partenerului, dandu-se frau liber instinctului sexual, face ca tanarul ametit de bautura sa contracteze cu usurinta boala in urma contactului sexual.

BOALA: TRICHOMONIAZA

AGENTUL PATOGEN CARE PRODUCE BOALA: TRICHOMONAS

FACTORII CARE DISTRUG AGENTUL PATOGEN:

TEMPERATUARA > 50 GRADE CELSIUS

TRANSMITEREA: SEXUALA; PRIN INTERMEDIUL OBIECTELOR DE

UZ PERSONAL;

PERIOADA DE INCUBATIE: 10-70 ZILE

SIMPTOME: --USTURIME LA URINARE

--SECRETIE ABUNDENTA GENITALA

--CONGESTIA MUCOASELOR ORGANELOR GENITALE

Trichomonasul este un protozoar flagelat mobil, ce determina, la femeie cat si la barbat, infectii persistente ale uretrei, vezicei la barbat sau vulvei, vaginului, colului uterin, uretrei, vezicei, la femeie.

Infectia se mai poate transmite prin manopere instrumentale genitale, obiecte de toaleta intima, W.C., strand, bai publice, diverse proceduri genitale. Se adauga factorii favorizanti, ca solutii de continuitate ale mucoasei vaginale, modificari de pH vaginal, administrarea de contraceptive, stress-uri ce modifica echilibrul vaginal biologic, hipovitaminoza, hipoestrogenia, menopauza. La barbat, boala se transmite numai sexual.

BOALA: SIDA

AGENTUL PATOGEN CARE PRODUCE BOALA: VIRUSUL HIV

FACTORII CARE DISTRUG AGENTUL PATOGEN:

DEZINFECTANT PE BAZA DE CLOR,

TEMPERATURA > 50 GRADE CELSIUS

TRANSMITEREA: SEXUALA; PRIN SANGE CONTAMINAT

PERIOADA DE INCUBATIE: 6 LUNI --- 10-12 ANI

SIMPTOME:--INFECTII DIVERSE CU TOT FELUL DE AGENTI

PATOGENI, IN FATA CARORA ORGANISMUL NU SE

POATE APARA

--SCADERE IN GREUTATE

--FEBRA PRELUNGITA

--AFECTIUNI GRAVE ALE TUTUROR SISTEMELOR

ORGANISMULUI;

Sida este cea mai grava forma a infectiei cu virusul imunodeficientei umane. Acest virus provoaca slabirea sau distrugerea sistemului de aparare naturala a organismului care devine vulnerabil la numeroase infectii si forme de cancer.

Virusul ataca si distruge in primul rand globulele albe ale sangelui cu rol in apararea organismului. Pentru a se apara, organismul reactioneaza prin fabricarea de anticorpi specifici. Sunt anticorpi pe care-i evidentiaza testul Hiv, persoana insemnand ca este seropozitiva, fara semne evidente de boala, putand transmite infectia altor persoane.

Virusul se transmite numai prin sange, sperma si secretii vaginale, produse biologice in care cantitatea de virusi este foarte mare. Pentru a putea patrunde in organism virusul trebuie sa gaseasca o poarta de intrare:

• raporturi sexuale neprotejate;

• prezenta bolilor cu transmitere sexuala creste foarte mult riscul transmiterii virusului;

• folosirea instrumentului medical contaminat reprezinta un risc crescut;

Un singur contact cu virusul Hiv este suficient pentru a te infecta. Virusul poate ramane (inactiv) in organism, de la 6 luni la 7 ani in functie de predispozitia genetica individuala, de o serie de factori favorizanti (infectii repetate, starea de gravitate), reinfectarea cu Hiv. Persoana este intr-o stare de sanatate buna, dar poate sa transmita virusul prin contact sexual daca foloseste aceeasi seringa si de la mama la fat. Cand virusul devine activ, el distruge limfocitele T4 si paralizeaza sistemul de aparare al organismului cu aparitia de simptome si semne specifice infectiilor oportuniste si diferitelor forme de cancer.

Spre deosebire de vechile maladii transmisibile sexual, in cazul virusului HIV, cel care produce SIDA, nu s-a descoperit inca nici un fel de tratament. Pentru prevenirea imbolnavirii, principalele reguli care trebuie respectate sunt urmatoarele:

--EVITAREA RELATIILOR SEXUALE INTAMPLATOARE

--FOLOSIREA PREZERVATIVULUI

--UTILIZAREA ACELOR SI SERINGILOR DE UNICA FOLOSINTA

Politica de confidentialitate