Clonarea Intre stiinta si vrajitorie
Primul copil despre care se spune ca s-a nascut
prin clonare este ofetita.
Ea a primit numele Eve si nu are decit mama, fiind o copie
genetica in miniatura a acesteia.Controversata companie Clonaid a
anuntat ca a sosit pe lume prima clona umana. In absenta unor
materiale stiintifice detaliate legate de procedurile urmate, stirea
nu a fost confirmata din surse independente. Se stie doar ca este
vorba despre o fetita, care s-a nascut joi, prin cezariana, si a
primit numele Eve. 'Cezariana
s-a desfasurat foarte bine', a afirmat
Brigitte Boisselier, presedinta societatii pentru clonare umana
Clonaid. Aceasta a promis intr-o conferinta de presa ca va invita
experti independenti sa certifice faptul ca Eve este o clona.
Brigitte Boisselier, directoarea stiintifica a Clonaid,
declarase ca nasterea primei clone umane este iminenta. Dupa o sarcina
care a evoluat bine, aceasta nastere a avut loc joi, prin cezariana,
intr-un loc pe care Boisselier a refuzat sa il dezvaluie. Daca
evenimentul va fi confirmat dintr-o sursa stiintifica independenta,
inseamna ca micuta Eve este primul copil obtinut oficial prin
controversata tehnica a clonarii umane. Mama ei, o americanca in
virsta de 30 de ani, a donat ADN-ul necesar clonarii, purtind apoi
sarcina pina la maturitate. Astfel, biologic vorbind, Eve nu are tata.
Confirmarea ca ne aflam cu adevarat in fata unei clone ar putea veni
atunci cind un expert independent va preleva probe de
singe de la copil si de la mama. Daca analizele vor dovedi ca cele
doua sint identice din punct de vedere genetic, atunci inseamna ca
vremea clonelor a inceput. Lucrurile se complica insa si mai mult,
datorita implicatiilor religioase. Clonaid, care se pretinde 'prima
companie de clonare umana', a fost fondata in 1997, de secta
raelienilor, un cult ufolatric, care idolatrizeaza OZN-urile si
extraterestrii. Raelienii considera
ca liderul lor spiritual, Rael,
este de origine extraterestra. In viziunea miscarii raeliene, clonarea
reprezinta primul pas catre nemurire. Al doilea pas, care urmeaza a fi
facut in citeva decenii, ar fi 'transferul creierului in clona'.
Severino Antinori, un alt sustinator fervent al clonarii oamenilor.
Pina la ora
actuala, doar citeva tari permit clonarea umana, insa doar
in scopuri terapeutice, nu si pentru a duplica oameni. In ceea ce
priveste SUA, doar patru state au interzis explicit clonarea si este
mai mult decit evident ca au fost evitate de Clonaid. rigitte
Boisselier a declarat ca, dupa acest prim succes, Clonaid urmeaza sa
deschida mai multe clinici specializate in clonare, cel putin cite una
pe fiecare continent. Aici vor putea avea copii cuplurile infertile
sau cele de lesbiene. De asemenea, parintii care au pierdut un copil
vor putea obtine o copie genetica a acestuia, daca sint in posesia
unui fragment de tesut cu ADN intact. Insa eforturile sectei
raelienilor, via Clonaid, care a anuntat ca mai sint asteptate alte
patru clone, in urmatoarele saptamini, nu sint singulare. Medicul
ginecolog Severino Antinori a anuntat ca a facut progrese serioase,
prima sa clona urmind sa se nasca in ianuarie. Un alt medic, Panos
Zavos, a facut public faptul ca a intrat si el in cursa pentru
clonarea umana.Acum, dupa ce exista un precedent, comunitatea
stiintifica internationala este foarte ingrijorata. Exista temerea ca
exemplele oferite de Clonaid si de Severino Antinori ar putea fi
urmate si de alte laboratoare.
Avantajele
clonarii
Animalele transgenice pot fi
folosite pentru cercetarile medicale si
farmaceutice. Ele pot fi produse prin transfer de nucleu. Daca sint
introduse gene umane in organismele lor aceste animale transgenice (oi
sau porci) pot produce proteine umane (in lapte) sau insulina pentru
diabetici. Clonarea poate contribui si la tratamentul unor boli prin
reprogramarea celulelor pieii (generand celule pancreatice pentru
diabetici, respectiv neuroni pentru bolnavii de Parkinson) si
inlocuirea celulelor bolnave cu cele noi. Prin clonare transplantarea
de organe poate deveni o solutie de succes. Chiar daca transplantarea
de organe este un lucru curent la ora actuala, deseori este o criza de
organe potrivite.
Xenotransplantul (transplantarea de
organe de la o specie la alta)
este o solutie a acestei crize desi poate duce deseori la o respingere
a organului din cauza nerecunoasterii lui de catre organismul
beneficiarului. Se estimeaza ca in viitor organele umane vor putea fi
cultivate in afara corpului iar oamenii vor fi capabili sa-si cloneze
organele pentru transplante personale. Clonarea prin transferul de
nucleu arata un adevarat potential in agricultura prin imbunatatirea
fondului genetic si a produselor. Tot prin clonare se pot salva si
speciile pe cale de disparitie.
Un alt fel de clonare
Partizanii clonarii umane atrag atentia ca nu trebuie neaparat sa
urmarim nasterea unui organism uman complet dezvoltat. Clonarea ar
putea fi solutia pentru o serie de boli in prezent netratabile. De
exemplu, Marea Britanie a legalizat utilizarea embrionilor umani
pentru cercetarile care sunt indreptate in directia vindecarii unor
maladii
ca Parkinson si Alzheimer.
Se face deosebirea
intre clonarea reproductiva si cea terapeutica,
aceasta din urma reprezentand o sansa uriasa pentru medicina
contemporana. Probabilitatea mai mare de realizare o are CLONAREA TERAPEUTICA, mai accesibila din punct de vedere al tehnicii,
dar si
mai putin problematica moral. Plecand de la ADN-ul bolnavului putem
obtine un embrion-clona care nu mai este apoi introdus intr-un uter,
ci este utilizat drept cultura de celule stem (celulele stem fiind
nediferentiate, capabile sa formeze orice tip de tesut, constituind
astfel materialul ideal pentru refacerea tesuturilor necrozate). Unica
solutie pentru refacerea numarului de celule pierdute de catre
organismul bolnavului, 'caramizi' care nu se mai regenereaza, pare a
fi inlocuirea cu celulele stem. Se spera ca ele vor putea fi
'invatate' sa formeze tesuturi de un anumit tip. Mai mult, pornind de
la celulele pacientului, prin clonare se va elimina pericolul
respingerii materialului transplantat, acesta fiind in mod natural
acceptat de catre organism. Teoretic, lucrurile sunt limpezi, mai
putin evidenta este modalitatea prin care putem obtine practic aceste
celule.
Chinezii, la randul lor, au afirmat ca au clonat embrioni
umani, la
Colegiul Medical Xiangya, dar nu exista documente care sa ateste
aceste afirmatii. Lu Guangxiu, cunoscuta anterior pentru unele studii
de fertilizare in vitro, sustine ca
a reusit sa cloneze embrioni umani
pana la stadiul in care a obtinut o
cultura de celule stem.
Cercetatoarea chineza crede ca a depasit dificultatea principala care
apare in situatiile obisnuite, si anume respingerea de catre trupul
bolnavului a tesuturilor transplantate. Clonand chiar celulele
pacientului, sansele de respingere scad simtitor. Pana acum celulele
stem erau produse din embrionii de care clinicile de fertilizare in
vitro se dispensau, acesti embrioni urmand a fi distrusi. Cu toate
acestea, nici in cazul chinezilor nu se poate vorbi de clonarea unor
embrioni umani dezvoltati. Sa retinem insa ca metoda aplicata de Ian
Wilmut si echipa sa de la Institutul Roslin, dupa cum arata Lu
Guangxiu, poate fi imbunatatita, evitand esecurile de pana acum in
care majoritatea embrionilor mureau repede, fara a avea timp sa se
dezvolte pana la stadiul de blastocite, termen care presupune un grup
de cateva sute de celule.
Noua tehnica poate fi prezentata astfel: nu se
indeparteaza nucleul
ovulului, ci se injecteaza nucleul unei celule apartinand celui pe
care dorim sa-l clonam, se asteapta un timp si cele doua nuclee sunt
lasate impreuna pentru a se produce un fel de acomodare, de
'toleranta'. Numai dupa aceea se aplica denuclearizarea si, ulterior,
stimulul necesar pentru ca acest complex sa-si inceapa divizarea.
Punctul slab este ca nici asa nu pot fi evitate pierderile,
estimandu-se ca numai 5% din embrioni au atins nivelul de blastocite.
Celulele stem, prin urmare, nu si-au continuat inmultirea, timpul lor
de viata fiind prea scazut.
Aspecte juridice, etice si morale
Oa treia directie, oarecum de domeniul fantasticului, vizeaza clonarea
indivizilor decedati, de la animale de casa la personalitati istorice,
pornind de la mostre de ADN din tesuturile celui disparut. De aici, o
alta paleta de probleme de ordin etic si moral.
S-a propus legalizarea clonarii terapeutice ca unica modalitate de a cerceta, cu sanse
de reusita, sfere pana acum inaccesibile medicinei obisnuite, criteriul
fundamental pentru finantarea unor astfel de programe fiind ca obiectivul
principal sa fie gasirea unor tratamente
pentru bolile incurabile.
In 5 martie 2002, Christopher Reeve, celebrul actor american, acum
paralizat in urma unui accident, a comparut in fata Comisiei Senatului
SUA pentru Sanatate, Educatie, Munca si Pensii, sprijinind continuarea
cercetarilor privind clonarea. Din punctul de vedere american, apare
un motiv de ingrijorare suplimentar legat de progresul pe care alte
tari l-ar putea face, Reeve aratand ca stoparea acestor cercetari ar
putea determina ca America 'sa-si piarda intaietatea in stiinta si
medicina'.
Imaturitatea
acestei ramuri a stiintei, faptul ca nu este pe deplin
cunoscuta si impactul major pe care deja il are in societate (cu
influente directe asupra conditiei fiintei umane) este si motivul
pentru care reactia generala este una de respingere. Oamenii, ca
specie, inca nu sint capabili sa accepte usor un lucru nou, mai ales
ceva ce este pe cale sa schimbe lumea asa cum o stiu. 'Joaca de-a
Dumnezeu' ne este specifica dar nu atunci cind experimentam pe noi
insine. Doar timpul va aduce estomparea acestor reactii negative, cel
mai probabil este ca se va ajunge se se accepte clonarea ca facind
parte din curba de dezvoltare tehnologica pe care deja ne-am inscris.
