Delfinii
Delfinii sunt animale foarte simpatice. Oare exista cineva care nu i-a vazut , la Delfinarium sau la televizor , la emisiunile pentru copii sau la Animal Planet ? Cred ca nu. A vorbi despre delfini este la fel de dificil ca a vorbi despre orice altceva , deoarece toate domeniile stiintei sunt foarte vaste incat nici specialistii nu pot cunoaste totul. Totusi sa incercam sa povestim cate ceva despre aceste fiinte, despre obiceiurile lor si despre adaptarea lor la mediul acvativ.
Delfinii si porcii de mare (delfinii comuni) sunt mamifere desi se aseamana cu pestii. Le putem numi miracole ale evolutiei pentru ca desi ele descind din animale terestre milioanele de ani de adaptare la mediul acvatic au facut ca acestia sa fie considerati la prima vedere mai degraba pesti decat mamifere. Ei innoata cu gratia , forta si agilitatea pestilor si s-au adaptat in multe privinte pentru a-si gasi si captura prada. Corpul lor are o forma aerodinamica, fusiforma, folosesc la innotat coada care se aseamana cu innotatoarea codala a pestilor. Mobiliatea si viteza de inaintare in apa ajung si chiar depasesc pe cele ale dusmanului lor de temut : rechinul. Toate aceste modificari nu au dus la atrofierea sau disparitia proprietatilor fundamentale ale stramosilor terestri, delfinii fiind totusi mamifere , asa ca au sange cald, respira cu ajutorul plamanilor iar puii sunt alaptati de catre mama. Delfinii cuprind 7 genuri si in total 32 de specii ( amintim delfinul cu bot prelungit, delfinul tropical, delfinul cu pete, delfinul ucigas sau orca, etc). Delfinii au lungimea cuprinsa intre 1,5 si 7 metri, iar greutatea variaza de la 40 kg la 4500 kilograme. De asemenea exista 3 genuri de porci de mare si in total 6 specii (de exemplu : delfinul comun, delfinul lui Dall). Lungimea porcilor de mare variaza intre 1,2 - 2,25 metri si greutatea de la 30 la 160 de kg.
Cele mai apropiate rude ale delfinilor si porcilor de mare sunt cetaceele de dimensiuni uriase , printre care balena , cel mai mare mamifer al tuturor timpurilor si uriasa balena ucigasa. Aceste doua specii sunt reprezentanti ai celor doua familii ai cetaceelor, cele cu fanoane care filtreaza organismele vii ale planctonului cu ajutorul fanaoanelor asezate in orificiul bucal asemenea unui gard si cele cu dinti care haituiesc, captureaza si-si mananca prada asemenea animalelor de prada.
Delfinii si porcii de mare apartin familiei cetaceelor cu dinti. Ele sunt de dimensiuni mai mici, hrana este alcatuita aproape numai din peste si sepii, desi cel mai mare reprezentant al lor orca (delfinul ucigas) , spaima marilor, ataca focile si alti delfini. Intre delfini si porcii de mare nu exista prea mari diferente. Delfinii au botul carnos si dintii conici, iar porcii de mare au dintii sub forma de cazma si numai in maxilarul de jos.
Adaptarea delfinilor la viata acvatica este asa de mare incat pe uscat acestia sunt practic neputinciosi. Semnul cel mai evident al adaptarii la mediul in care traiesc este structura si constitutia corpului. Pentru ca forma aerodinamica este o conditie esentiala la deplasarea rapida prin apa, a carui densitate este mai mare decat a aerului , delfinii si porcii de mare si-au dezvoltat o forma fusiforma, asemanatoare unei torpile, practic renuntand la tot ceea ce putea strica aspectului neted al coprului . Astfel urechile s-au atrofiat , organele genitale atat la mascul cat si la femela au o pozitie normala in interiorul corpului, memebrele posterioare nu au lasat nici o urma iar membrele anterioare s-au transformat in innotatoarea in forma de aripa, avand rolul de a stabiliza si carmui miscarea. Coada s-a transformat in innotatoarea codala, rigida si lata . Pielea delfinului este neteda si fina ca matasea, total lipsita de par. Denivelarile create de oase si muschi sunt corectate de stratul de grasime aflat sub piele, grasime care are rol si de izolator termic, adica reduce pierderile de energie, lucru important deoarece apa marii este intotdeauna mai rece decat temperatura animalelor.
Alaturi de forma aerodinamica, care isi sare in ochi cum se spune, viteza mare de inanintare este obtinuta si datorita altor proprietati mai putin vizibile. Astfel pliurile transversale ale pielii delfinilor reduc turbulentele care pot apare in apa care curge pe corpul animalului marind rezistenta la inaintare prin schimbarile de presiune. Prin reducerea acestor turbulente se reduce astfel rezistenta mediului la inaintare. In plus stratul superior de celule ale pielii se toceste extrem de rapid - chiar si de 12 ori zilnic - iar uleiul produs de celule imbraca corpul ajutand astfel inaintarea prin apa. Datorita acestor proprietati delfinul lui Dall este specia cea mai rapida , putand innota si cu viteza de 50 km/h si aceasta viteza o poate pastra pe distante foarte mari. Delfinii au obiceiul de a sari din apa din cand in cand si innoata practic in aer. E posibil ca aceasta sa fie o metoda de a reduce rezistenta mediului si cum aerul are o densitate mult mai mica decat apa franeaza mai putin delfinul si acesta poate respira . Expira prin orificiul nazal aflat pe crestetul capului, isi umple apoi plamanii cu aer , dupa care se poate scufunda. Delfinii nu se scufunda la adancimi foarte mari de aceea nu trebuie sa inmagazineze mult oxigen in plamani. Le ajunge o jumatate de secunda deasupra apei pentru a insipra. Dar daca se scufunda la adancime foarte mare pot inspira mult aer in plamani astfel ca pot inmagazina mult oxigen in globulelel rosii ( mult mai mult decat oamenii). Cei mai multi delfini si porci de mare au mult mai mult sange decat alte animale terestre de acelasi dimensiuni astfel ca ei pot inmagazina mult mai mult oxigen.
Delfinii si porcii de mare vaneaza de obicei in stratul superior al marilor iluminat de razele soarelui astfel ca se pot folosi de vaz in timpul acestei actiuni. Lentila ochilor se caracterizeaza prin aceea ca are posibilitatea de schimbare a formei astfel ca acestia isi pot fixa bine obiectele atat in apa cat si in aer. Speciile cu botul prelungit au o excelenta vedere binoculara ( vedere in spatiu tridimensionala) cu ajutorul careia pot aproxima foarte bine distanta la care se afla ceea ce vad. Desi vazul este foarte util pentru delfini, acesta nu este indispensabil pentru a supravietui. Ei poseda si alte proprietati cu ajutorul carora percep extrem de bine mediul in care traiesc.
Astfel cel mai important rol in perceptia delfinilor il are urechea. Urechea nici nu se vede din exterior -se pot observa doar doua orificii in spatele ochilor- dar functioneaza extrem de eficient. Delfinii s-au adaptat foarte mult la mediul de propagare al undelor sonore in mediul subacvatic si putem spune ca au posibilitatea de a percepe sunetele "stereo", astfel incat localizeaza directia exacta de unde vine sunetul. Urecchea interioara a delfinului este inglobata intr-un tesut asemanator spumei astfel ca nu preia vibratia oaselor capului. Asta inseamna ca undele sonore venite din lateral nu ajung in acelasi timp la ambele urechi si din diferenta de timp delfinul constata precis din care dierctie provin. Omul scufundat in apa nu poate face asa ceva deoarece sunetele ajung simultan la ambele urechi prin oasele craniului, indiferent de directia din care provin.
Aceasta calitate a delfinilor este foarte importanta pentru ca el traieste in lumea suntelor atat cele emise de alte animale dar si de el insusi. Delfinii si porcii de mare se orienteaza cu ajutorul sonarului, radarul cu ultrasunete . Delfinul emite continuu sunete care se reflecta pe obiectele aflate in preajma astfel ca el defineste distanta dintre el si obiect in functie de timpul scurs de la emisia sunetului si pana la receptia lui iar cu ajutorului auzului stereo si poate percepe si directialui. Sunetele emise de delfini sunt produse de orificiul nazal. Sunetele sunt receptate de suprafata concava a craniului dupa care sunt focalizate de lentila acustica formata dintr-un tesut adipios aflat deasupra botuliu si fetei. Aceasta formatiune de "pepene" da forma boltita a fruntii mai multor specii de delfini. Din instinct delfinul analizeaza ecourile auzite si capata imaginea mediului ce-l inconjoara putand evita obstacolele si gasi hrana.
Pentru prelucrarea tuturor acestor informatii este necesar un mare numar de celule nervoase si probabil acesta este motivul pentru care creierul delfinilor si este foarte mare (masa creierului cantareste 2 kg fata de cea a unui om adult care are doar 1,5 kg). Delfinul este de altfel un animal deosebit de inteligent cu o mare capacitate de a invata.
Hrana delfinilor si porcilor de mare consta in pesti si sepii. Exceptie face orca, delfinul ucigas, care vaneaza animale cu sange cald, cum ar fi foci, pinguini, alte cetacee. S-a semnalat un caz cand un grup de orci au atacat o balena albastra,au omorat-o si devorat-o partial.
Delfinii mancatori de pesti mananca orice fel de peste dar sunt si cazuri cum ar fi delfinii cu cocoasa, care vaneaza in apropierea tarmului. Altii, ca delfinii tropicali, vaneaza mai ales in larg iar porcii de mare vaneaza in grupuri restranse de cate doi-patru indivizi. Delfinii care vaneazia in larg se aduna in grupuri foarte mari, de 1000 de indivizi sau chiar mai multi. Grupurile de delfini pot fi intalnite mai des in apele bogate in hrana, acolo unde din cauza curentilor apa rece , mai bogata in hrana ajunge la suprafata unde se amesteca cu apa mai calda creand astfel conditii favorabile dezvoltarii si inmultirii planctonului care atrage sardelele si lostritele si acestea la randul lor atrag delfinii care cu ajutorul sonarului descopera aceste bancuri de pesti. Delfinii se rotesc in jurul lor si pestii se aduna in grup compact, urcand la suprafata. Cu cat grupul de delfini cuprinde mai multi indivizi cu atat bancul de pesti este mai usor de manevrat. Odata ajunsi la suprafata, pestii nu prea mai au scapare, delfinii aruncandu-se asupra prazii. Delfinii tropicali din zana Oceanului Pacific se ajuta cu delfinii din Oceanul Atlantic. In timp ce unii se hranesc ceilalti stau de paza atenti la aparitia rechinilor sau delfinilor ucigasi. Aceste grupuri de delfini sunt insotite de cele mai multe ori de bancuri de ton, pesti rapitori de dimensiune si mobilitate mare, care se ospateaza si ei de la masa delfinilor. Un inconvenient al acestei intr-ajutorari ar fi acela ca navele de pescuit oceanic urmaresc bancurile de ton si constituie un pericol si pentru calauzele lor : delfinii.
Delfinii se caracterizeaza in general printr-o slaba legatura intre parteneri. Masculul nu pastreaza de obicei legatura cu urmasii lui. Femela da nastere unui singur pui, pe care il alapteaza pana la doi ani, timp in care il protejeaza.
Grupul de delfini ucigasi sunt mult mai stabili in legaturile cu partenerii. Masculii dominanti pastreaza in jurul lor 3 - 4 femele, langa care isi vor petrece toata viata si cu care cresc impreuna mai multe generatii de pui. Astfel de grupuri sunt formate de indivizi tineri, masculi si femele, alaturi de delfini maturi.
Cele cateva informatii despre delfini si viata lor se incheie. Tinand cont ca ei traiesc in toate oceanele si apele lumii, deci si in Marea Neagra, poate la vara , la mare, veti avea prilejul sa ii intalniti.
