Epifiza – al treilea ochi inchis de trecerea timpului epifiza s.f. = 1 glanda endocrina care influenteaza dezvoltarea glandelor sexuale si procesele metabolice. 2 extremitate a unui os lung (fr. épiphyse) Fenomenul celui de-al treilea ochi a fost demonstrat de mai multe ori de doi rusi cu capacitati extrasenzoriale: Nina Kulaghina si Mihail Kuzmenko. Ei au introdus un film foto intr-un plic in care nu patrundea lumina, apoi l-au pus pe frunte si dupa citva timp pe film au aparut imagini ordonate. Un asemenea fenomen i-a pus in incurcatura pe cercetatori, pentru ca fruntea este frunte, acolo nu exista o retina asemenea ochiului. Cu toate acestea, faptele vorbesc in tacere: radierea, emanarea unor figuri undeva in zona fruntii are totusi loc. Chakrele au capacitatea de a radia imagini 43897thh17itb5i Stiinta clasica despre om nu poate explica deocamdata acest fenomen. Insa traditia veche orientala nu vede in acest lucru nimic extraordinar. Ea afirma ca asemenea capacitati de a obtine si radia imagini in gind (asa se numesc tablourile carora le da nastere constiinta – un aliaj de ginduri si imagini) sint proprii centrilor energetici ai organismului uman – chakrele. Pe acest tip de activitate este specializata asa-numita ajna-chakra – centrul energetic care, din cele mai vechi timpuri, este numit al treilea ochi. Trebuie sa subliniem ca acest cult al celui de-al treilea ochi are radacini foarte vechi. In multe credinte orientale, acest organ neobisnuit este o trasatura obligatorie a zeilor. Acest ochi le permitea zeilor sa vada toata preistoria Universului, viitorul, sa priveasca fara nici o piedica in orice colt al lumii. Zugravirea celui de-al treilea ochi in fruntea zeilor poate fi intilnita in picturile murale si in sculpturile din templele budiste. Punctul din fruntea femeilor indiene – amintirea ochiului divin Unii cercetatori considera ca aceste credinte si traditii sint amintirea unor stramosi ai umanitatii (zei) nepaminteni (extraterestri). Potrivit legendelor care au ajuns pina in zilele noastre, ochiul care vede tot le daruia acestora niste capacitati uimitoare – hipnoza si clarviziunea, telepatia si telekinezia, capacitatea de a obtine cunostinte fara intermediar de la ratiunea cosmica superioara, de a cunoaste trecutul si viitorul si chiar de a actiona asupra gravitatiei. ht897t3417ittb Amintirea ochiului divin si dorinta de a dobindi puternice capacitati psihice a rezistat in Orient pina in zilele noastre: este suficient daca aducem in discutie aici punctul din fruntea femeilor indiene. Sint foarte multi cei care isi inchina toata viata unui singur scop: recapatarea capacitatilor divine pierdute la un moment dat in evolutia umanitatii. Una dintre primele lor misiuni ei o stabilesc ca fiind descoperirea celui de-al treilea ochi si pierd pentru acest lucru ani multi in ascetism spiritual plin de tensiune si eforturi. Cel mai uimitor fapt este ca acesti entuziasti obtin intr-adevar dezvoltarea unor capacitati psihice paranormale. Se considera ca darul vederii spirituale le este dat oamenilor chiar de al treilea ochi – ochiul intuitiei. Sfera de actiune a acestui ochi al lui Shiva (cum mai este numit) se gaseste in afara dimensiunilor cunoscute noua si, tocmai de aceea, posibilitatile lui sint uimitoare. Astfel, yoghinii care isi deschid in sine acest ochi spiritual pot observa unele evenimente care au loc la distante uriase si in orice perioada de timp: trecut, prezent sau viitor. In India, asemenea persoane sint numite Trikala jna, adica Cei care cunosc trei timpuri. Patru trepte de dezvoltare a celui de-al treilea ochi Insa nici pe departe, aceste capacitati fenomenale nu sint stapinite de catre toti yoghinii – totul depinde de gradul de dezvoltare la ei a celui de-al treilea ochi. Traditia orientala vorbeste despre patru trepte in dezvoltarea celui de-al treilea ochi. Treapta inferioara ii permite omului sa observe obiectele si oamenii intr-un mod oarecum ciudat, salbatic: acestia sint colorati neobisnuit sau sint inconjurati de o aura, care isi schimba forma si culoarea in functie de starea fizica si emotionala a stapinului ei. Pe treapta urmatoare a deschiderii celui de-al treilea ochi, obiectele si evenimentele obisnuite pot aparea dintr-o perspectiva cu totul neobisnuita: de exemplu, din interior sau de la inaltimea zborului unei pasari. Cel mai adesea, tablourile observate apartin prezentului sau trecutului apropiat. Pe aceasta treapta de dezvoltare devin adesea vizibile niste forme de gindire deosebit de puternice – fructul concentrarii colective de idei, de sentimente, dorinte ale oamenilor (in aceasta categorie intra simbolurile religioase sau orice alte simboluri). La inceput, aceste viziuni nu vor fi foarte clare si stabile La inceput, aceste viziuni nu vor fi foarte clare si stabile, dar pe masura dezvoltarii ulterioare a celui de-al treilea ochi claritatea si precizia lor vor creste din ce in ce mai mult. Dar iata ca soseste si momentul cind tablourile observate cu cel de-al treilea ochi incep sa semene tot mai mult cu ceea ce vedem cu ochiul obisnuit. Si chiar daca, de obicei, asemenea tablouri sint de scurta durata, chiar si aceste clipe sint suficiente pentru a analiza detaliile si amanuntele mai importante. Aceasta este a treia treapta de dezvoltare a vederii spirituale. Specialistii afirma ca treptele descrise mai sus pot fi accesibile oricarui om, chiar si unui orb, daca se face un antrenament corespunzator. Mai mult decit atit, la orbi, dezvoltarea unei a doua vederi are loc de multe ori mai repede si cu mai multe sanse de reusita decit oamenii normali. Treapta Maestrului este accesibila pentru foarte putine persoane Cea de-a patra treapta de deschidere a celui de-al treilea ochi – treapta Maestrului – este accesibila pentru foarte putine persoane. Pentru a o atinge, omul trebuie sa se dedice pe sine in intregime perfectionarii spirituale. Numai astfel, el poate deveni adept – cel care nu mai are nimic de invatat. Vederea sa spirituala ii permite sa vada si sa cunoasca tot ceea ce doreste – indiferent de timp si spatiu. Poate parea de domeniul fantasticului. Exista intr-adevar acest tainic si atotputernic al treilea ochi? Poate fi oare numai o imagine poetica? Sau poate este un organ care exista in realitate, care la omul contemporan se gaseste in stare latenta, nedezvoltata? Al treilea ochi la reptile Exista diferite pareri cu referire la acest fapt. Argumentul unor cercetatori este ca la fiintele vii cel de-al treilea ochi nu este chiar o raritate. Cel mai des, acesta se gaseste la reptile, in special la serpi si sopirle. La aceste animale acesta este reprezentat de un ochi pe ceafa, pentru care exista in craniu chiar un orificiu usor de observat. Cel de-al treilea ochi al reptilelor este acoperit cu o piele semitransparenta, ceea ce i-a determinat pe cercetatori sa presupuna ca ochiul respectiv lucreaza nu numai in spectrul luminat. Enigma a fost dezlegata mai tirziu: s-a dovedit ca acest organ este foarte sensibil la spectrul milimetric al razelor, chiar si la cimpul magnetic. Se presupune de asemenea ca al treilea ochi percepe ultrasunetele si infrasunetele. Acest lucru le face pe reptile sa fie niste prevazatori extraordinari ai cataclismelor naturale: cutremure, eruptii vulcanice si chiar furtuni magnetice. Exista si o alta parere: aceste fiinte pot prevedea ceea ce se intimpla si datorita proprietatilor deosebite ale celui de-al treilea ochi – de a percepe informatii subtile despre viitor din cimpul informational al planetei. Este clar ce se intimpla cu reptilele, dar ce se poate spune despre oameni? Unde sint dovezile ca au si ei al treilea ochi? Se pare ca exista asemenea dovezi. Si sint chiar confimate. In primul rind, in categoria dovezilor intra datele oferite de embriologie. In al doilea rind, acest organ uimitor din zona crestetului se intilneste si la oameni care traiesc alaturi de noi. Epifiza – organul enigmatic Unii dintre primii oameni care, in anii ’80 ai secolului al XIX-lea, au crezut in legendele indiene despre cel de-al treilea ochi au fost cercetatorii englezi si germani. Ei si continuatorii lor au emis o ipoteza despre prezenta la oameni a celui de-al treilea ochi, la fel ca la reptile. Singura diferenta, dupa parerea lor, este ca o data cu trecerea timpului ochiul a fost inchis in interiorul craniului. In zilele noastre, aceasta idee nu a murit, ci a aparut chiar parerea ca acest organ enigmatic este epifiza – o formatiune mica, de marimea unui bob de mazare, sub forma de para, de culoare rosu-maroniu, care se gaseste in fata creierului mic. Este adevarat ca cercetatorii care se gasesc pe pozitii materiale considera ca actiunea epifizei asupra psihicului se limiteaza la influenta sa indirecta in prelucrarea serotoninei, rolul careia in procesele care au loc in organismul uman este esential, dar neinteles pina la capat. Printre cercetatori sint si unii care inzestreaza acest organ enigmatic cu proprietati deosebite. Ei presupun ca al treilea ochi este acea antena care ii da omului capacitatile extrasenzoriale si ca acest organ este capabil sa perceapa si sa radieze energie subtila – sa vada nu numai ceea ce se petrece in afara organismului, ci si ceea ce este in interiorul lui si chiar ceea ce se petrece in lumea de dincolo. Nisipul cerebral si informatiile despre organismul uman Se stie ca in epifiza se gaseste asa-numitul nisip cerebral (acervulus cerebralis) – niste corpuri minerale de forma sferica, avind dimensiuni incepind cu o jumatate de milimetru si pina la 2 milimetri. Si chiar daca un asemenea nisip exista la toti oamenii din momentul nasterii, la ce este el util, stiinta inca nu stie. Exista insa unele ipoteze foarte interesante. Astfel, o analiza cu raze Roentgen a aratat ca in firele de nisip din epifiza se gasesc unele structuri cristalice care contin un mare procent de cremniu. Experientele au aratat proprietatile informationale neobisnuite ale nisipului cerebral: se pare ca in microcristalele sale este ascunsa o informatie holografica despre tot organismul uman. Acest lucru a permis sa se presupuna ca cristalele epifizei formeaza centrul principal al organismului uman, cel care da ritmul existentei sale in spatiu si timp. Dupa cum considera cercetatorii Orientului Indepartat, doctorul in stiinte biologice A.M. Panicev si doctorul in stiinte tehnice A.N. Gulkov, ritmul de lucru al acestui centru este redat nu fara participarea unor raze exterioare ale naturii neelectromagnetice, care se propaga intr-o clipa de la obiectele cosmice (de la Soare, Luna, planetele sistemului solar). Mai mult decit atit, acesti cercetatori presupun ca principala caracteristica a cristalelor epifizei este capacitatea de a porni mecanismul reincarnarii, responsabil pentru maretul moment al creatiei divine – comuniunea corpului si sufletului. In afara de aceasta, cristalele respective contabilizeaza permanent informatia trimisa de corpurile sistemului solar. Epifiza – ochiul care cindva a fost pe ceafa sau pe frunte Epifiza nu le da liniste nici altor cercetatori. Incercind sa inteleaga destinatia acestui organ tainic, unii au atras atentia asupra mobilitatii uimitoare a epifizei si asupra capacitatii ei de a se roti asemenea unui glob. S-a vorbit chiar despre asemanarea directa dintre epifiza si globul ocular, pentru ca aceasta are de asemenea un cristalin si receptori pentru perceptia culorilor. Argumentindu-si ipoteza, cercetatorii atrag atentia asupra faptului ca activitatea acestei glande este stimulata in mare masura de semnale luminoase (este posibil sa intre in actiune si alte semnale), care vin de la ochi. S-a emis parerea ca dupa un mileniu de lipsa de actiune epifiza a scazut semnificativ in dimensiune si ca la un moment dat ea a fost (si in viitor va deveni la fel) de marimea unei visine. Este oare epifiza acel ochi care a fost cindva pe ceafa sau pe frunte sau este un organ independent care are niste superposibilitati, este greu de deliberat in favoarea uneia sau alteia dintre presupuneri. Cu toate acestea, exista inca o dovada, chiar si indirecta, a faptului ca epifiza este legata intr-adevar de vedere si de posibilitatile informationale deosebite ale omului. Ochiul de sarpe la cei care si-au dedicat viata practicilor spirituale Este cunoscuta o lege foarte interesanta: la unii oameni care s-au dedicat pe sine practicilor spirituale si dobindirii unor capacitati psiho-informationale deosebite, ca rezultat al transformarii hormonale a organismului, osul de pe ceafa s-a tocit atit de mult incit pe locul sau nu a mai ramas decit pielea – asemenea ochiului sarpelui. Un asemenea fapt poate provoca uimire si neintelegere. Unii isi pun intrebarea daca acest lucru este adevarat, din moment ce imaginile de pe filmul foto se obtin atunci cind acesta se aplica pe frunte, iara nu pe ceafa. Nu este insa nici o contradictie in aceste lucruri. Mai mult decit atit, totul trebuie sa fie chiar asa. Daca cel de-al treilea ochi a existat cu adevarat, el a fost dispus in crestet. Nu avea de ce sa fie asezat in frunte, din moment ce in acea zona se mai gaseau inca doi ochi. Este cu totul altceva daca mai exista inca un ochi in spate, pe ceafa. Acest lucru facea ca vederea sa fie de jur imprejur, ceea ce in conditii de primejdie era foarte important. Insa au trecut milenii si, in procesul de evolutie, din niste cauze neclare pentru noi, oamenii, cel de-al treilea ochi s-a cufundat in profunzimea creierului. In acest caz, el si-a pastrat mobilitatea si, dupa cum se vede, si-a orientat atentia catre locul de unde obtine un maximum de informatii. El nu mai poate vedea (lumina i-a devenit inaccesibila), a capatat capacitati subtile, telepatice. Si de unde vine curentul maxim de semnale telepatice? Desigur ca din fata, de acolo de unde ii este atrasa atentia stapinului. Glanda strins legata de functiile sexuale In mod natural, cel de-al treilea ochi si-a orientat cristalinul in aceasta directie, inainte. De aici, dinainte, el extrage un maximum de informatie si o radiaza tot de aici. De aceea este zugravit acest al treilea ochi tocmai in frunte – acolo de unde ies semnalele telepatice nevazute. Versiunea epifiza este al treilea ochi raspunde la inca o enigma: de ce la sedintele lor de previziuni, magii din antichitate chemau copii si fecioare. Este vorba despre faptul (astazi demonstrat) ca epifiza este legata direct de functiile sexuale, iar abstinenta sexuala o actioneaza destul de puternic. Urmind o logica simpla, se poate presupune ca la copiii care nu au atins maturitatea sexuala principala putere a epifizei vrind-nevrind se indreapta nu catre sfera sexuala, ci catre cea spirituala. Nu este intimplator nici faptul ca oamenii care tind catre comuniunea cu Dumnezeu devin abstinenti. In acest fel, ei actioneaza capacitatea speciala a acestei glande.
