33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q Pilsu Teodora Clasa aVIIIa C Gen 19. 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q Ultimii dinozauri au disparut cu aproximativ 65 milioane de ani in urma, dar pana atunci , timp de 160 de milioane de ani, au fost stapanii planetei. Care a fost originea reptilelor ucigase? Cum aratau in realitate si din ce cauza au disparut? 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q Studiul stiintific al dinozaurilor se bazeaza pe urmele fosiliere, adica pe ramasitele fiintelor de odinioara, conservate in straturile de roca. Paleontologii au reusit sa reconstituie originea, aspectul fizic, mediul de viata, reproducerea si raspandirea dinozaurilor pe intreaga planeta. Din micile neregularitati ale oaselor, specialistii au putut reconstitui chiar si musculatura acestor animale. Oasele mai ofera date si despre unele boli ale dinozaurilor. Daca un specialist priveste un craniu de dinozaur de 200 milioane de ani, isi poate forma o imagine destul de clara despre marimea creierului si modul de hranire al animalului caruia ii apartinea. Ouale fosilizate ne furnizeaza date despre micii dinozauri. Exista insa si cateva intrebari pe care cercetatorii le rezolva destul de greu: nu stim , de exemplu, daca dinozaurii aveau par, sau ce culoare avea pielea ? 33323jxg76rdu9q Epoca dinozaurilor Istoria de 4,5 miliarde a Pamantului este impartita in ere geocronologice. Epoca dinozaurilor se extinde pe cea mai mare parte a erei Mezozoice. Mezozoicul este impartit in trei perioade geocronologice:Triasicul( cu 256-208 mil. de ani in urma) , Jurasicul (acum 208-146 mil. de ani in urma), si Cretacicul (cu 146-65 mil. de ani in urma) . Pe Pamant au existat reptile cu mult inainte de aparitia dinozaurilor. La inceputul Triasicului au inceput sa se dezvolte cateva grupuri noi, printre care si reptilele Cynodonta: acestea fiind foarte agile, atacau turmele de ierbivore. Membrele majoritatii reptilelor ancestrale nu erau verticale, atasandu-se de corp dintr-o pozitie laterala, la fel ca la soparlele din zilele noastre. Aceste reptile au fost inlocuite mai tarziu cu archozaurii (,,soparle dominante”). Conformatia unor astfel de archozauri era diferita de a celorlalte , dar membrele aveau deja o pozitie verticala. Acesta a fost probabil primul pas spre formarea prototipului reusit al dinozaurilor.( numele lor provine din greaca antica: deinos- infiorator si saura-soparla) La sfarsitul perioadei Triasice, Pamantul era deja populat de dinozauri adevarati. Perioada de glorie au trait-o in Cretacic. Cele aproape 2000 de specii de dinozauri descrise pana in prezent se impart in doua grupe : ierbivore si carnivore. Sauropodele Au existat dinozauri de talie mica , ca de exemplu Compsognathus, cel mai mic rapitor si dinozauri uriasi, cum ar fi sauropodele( dinozauri cu,, membre de soparla”) Cele din urma erau ierbivore de talie impresionanta; aveau gatul lung, care se termina printr-un cap foarte mic raportat la dimensiunile corpului. Datorita gatului lung, puteau ajunge la frunzele gustoase din stratul superior al arborilor. Dintii incisivi , in forma de calus, erau folositi pe post de ,,grebla”, adunand frunzele de pe crengi, iar cu dintii molari, bonti, macinau hrana. 33323jxg76rdu9q Diplodocus, (,,soparla dubla”) avea 26 m lungime si 11 tone greutate. Brachinosaurus (,, soparla cu brat”) atingea 28 m lungime , 13 m inaltime si 100 de tone greutate., cat 16 elefanti africani. Brachinosaurus se hranea doar cu plante, fiind nevoit sa consume zilnic aproximativ o tona de frunze. La unele ramasite de sauropode s-au gasit bolovani in interiorul scheletului, in zona stomacala. 33323jxg76rdu9q Autoapararea Multi dintre dinozaurii ierbivori umblau dupa hrana in grup. Uneori migrau in grupuri mari ca sa fie mai putin expusi la atacul rapitorilor. Triceraptosii de exemplu se adunau in grupuri pentru a-si proteja puii. Daca grupul era amenintat de vreun rapitor, adultii se asezau in cerc, in jurul puilor, in felul in care procedeaza si elefantii in zilele noastre. Unii dinozauri ,,inofensivi” erau inzestrati cu un adevarat blindaj( platosa). Triceraptos ataca la fel ca rinocerii, strapungandu-si adversarul cu coarnele ascutite. Pinacosaurus isi lovea atacatorii cu coada care se termina printr-o maciuca osoasa. Alte ierbivore, de ex. Stegosaurus, purtau niste placi osoase pe spate si tepi asemanatori cu niste pumnale pe coada. Tyrannosaurus Dinozauri rapitori isi sfasiau prada cu ajutorul dintilor cu aspect de fierastrau, iar cu ghearele lungi si ascutite de pe membrele anterioare tineau bucatile de carne desprinse. Cel mai mare dinozaur rapitor, Tyrannosaurus (,, soparla tiran”) avea 12 m lungime si o greutate de peste 8 tone. Dintii curbati aveau peste 16 cm lungime, deci cam lungimea dosului mainii unui om adult. Majoritatea dinozaurilor rapitori, inclusiv Tyrannosaurus umblau pe cele doua membre posterioare , motiv pentru care isi puteau urmari prada cu o viteza mare. Membrele anterioare , foarte scurte, erau situate cu mult deasupra solului . Varful picioarelor semana cu dosul palmei si se termina prin doua degete cu gheare. Cercetatorii nu stiu foarte precis ce rol aveau membrele anterioare la Tyrannosaurus , dar se presupune ca le-ar fi folosit pentru a se agata de victima. Unii specialisti considera ca Tyrannosaurus ar fi folosit membrele anterioare atunci cand se ridica in doua picioare dupa un somn sau odihna. 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q Sangerosul rapitor pe nume Velociraptor (,, rapitor iute”) ataca mamifere mici sau dinozauri cu umul din membrele posterioare lungi; intre timp statea pe celalalt membru posterior , mentinandu-si echilibrul cu coada. Fiecare membru era prevazut cu gheare lungi, cu aspect de secera, pe care le infingea in prada. Multi dinozauri alergau deosebit de rapid, in ciuda dimensiunilor mari. Dinozaurii cu picioare lungi, asemanatori cu strutii, puteau atinge viteza de 50 km/h. Rudele lor cu o constitutie mai robusta, printre care Apatosaurus-ul de 35 de tone , alergau cu viteza unui elefant, in timp ce pentru Brachinosaurus, care avea peste 100 de tone, era greu sa se deplaseze cu o viteza de 4 km/h. Pentru sauropode era esential ca membrele lor sa corespunda cu cerintele deplasarii. Un mers asemanator cu al omului , cu pasi elastici, miscare orientata dinspre calcaie catre varful degetelor , le-ar fi consumat prea multa energie . Un dinozaur de talie mare nu s-ar fi putut deplasa in acest fel. Sauropodele aveau un mers greoi si incet. Pentru a putea mentine greutatea corporala, picioarele trebuiau sa atinga solul cu intreaga suprafata a talpii . Degetele si calcaiele erau unite prin ligamente puternice, membrele avand un aspect similar cu cel al elefantilor. Parinti grijulii Specialistii sunt de multa vreme siguri ca dinozaurii isi faceau un cuib in care isi depuneau ouale, dar modul in care isi ingrijeau puii a remas un mister pana in 1978, cand in statul Montana din SUA s-a descoperit un cuib de dinozauri , cu pui si resturi din cojile de oua. Unii pui aveau deja 1 m lungime, in timp ce ouale nu depaseau 20 cm. Marimea puilor arata ca acestia iesisera din oua cu multa vreme in urma , deci este evident ca au trebuit sa petreaca in cuib mai mult timp dupa eclozare. Cercetatorii au tras concluzia ca parintii de dinozaur isi ingrijeau puii pana cand acestia cresteau si se puteau descurca singuri. Multi dintre puii gasiti in Montana, aveau dintii tociti , ceea ce inseamna ca erau hraniti in cuib de catre parinti, in felul in care o fac pasarile in zilele noastre. Dupa unele date recente, puii unor dinozauri mai mari se nasteau vii, la fel ca mamiferele. Deoarece multi dintre acestia erau tot timpul pe drumuri fie pentru a cauta hrana , fie pentru a se apara de rapitori, nu prea aveau timp sa depuna ouale si sa astepte cateva saptamani sau luni pentru ca micutii sa iasa din ou si sa creasca la dimensiunea la care se puteau apara de dusmani. Cel mai mare ou de dinozaur care a fost gasit vredata avea doar 30 cm .Puiul care a iesit din ou nu putea fi cu mult mai mare , deci trebuia sa cresca intr-un ritm foarte rapid pentru a ajunge la dimensiunile unui adult. Primele fosile Oasele fosilizate de dinozauri au fost gasite cu multe secole in urma dar oamenii nu stiau ce sunt acestea – multi credeau ca sunt resturi ale unor oameni uriasi. Doar prin anii 1820 a inceput sa devina clar ca este vorba depre ramasitele unor reptile uriase, disparute in trecut. In 1822 , Gideon Mantell a gasit cativa dinti mai mari intr-o cariera de piatra din Sussex din sudul Angliei. A remarcat faptul ca acestia seamana cu dintii unei soparle din America de Sud: iguana. El a tras concluzia ca dintii fosilizati provin de la o reptila , pe care a denumit-o Iguanodon adica reptila cu ,, dinti de iguana” . Aproape peste tot in lume s-au gasit resturi fosilizate de dinozauri: oase si dinti. Ca frecventa , a doua grupa a ramasitelor fosiliere este reprezentata de urmele de picioa- re, numite ,,urme fosiliere”, care se deosebesc de fosilele in care s-au pastrat resturi din corpul animalelor. Excrementele de dinozaur fosilizate, numite coproliti- precum si continutul intestinal si pietrele din stomac au furnizat informatii despre meniul dinozaurilor. S-au gasit si amprente de piele; din acestea , oamenii si-au putut forma o imagine despre aspectul exterior al dinozaurilor. Nimeni nu stie ce culoare aveau dinozaurii, fiindca pielea se descompune prea repede si nu se pastreaza sub forma de fosile. Unii cercetatori considera ca dinozaurii rapitori aveau culori de camuflaj, pentru a se putea ascunde si furisa in apropierea prazii. Dinozaurii au disparut la sfarsitul perioadei cretacice, cu aproximativ 65 mil. ani in urma. Fenomenul nu a putut fi explicat in mod satisfacator pana in prezent, cu toate ca paleontologii au lansat numeroase ipoteze. Una dintre aceste ipoteze presupune ca Pamantul ar fi fost atins de o radiatie mortala, in urma exploziei unei supernove in apropierea planetei noastre. Disparitie treptata Alti cercetatori sunt de parere ca disparitia dinozaurilor a fost determinata mai degraba de schimbarea treptata a conditiilor climaterice. Iernile au devenit din ce in ce mai reci verile tot mai fierbinti, ceea ce le-a favorizat pe micile mamifere care hibernau in timpul iernii. S-ar putea sa nu aflam niciodata raspunsul exact. 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q 33323jxg76rdu9q
