] Afectiunile vasculare cerebrale sunt cele mai importante cause de mortalitate si invadilitate din lume. Insuficienta circulatorie cerebrala-este legata de existenta unor factori cauzali,predispozitia familiala,alimentatia bogata in glucide si lipide,hipertensiunea arteriala,sedentarismul,obezitatea,alcoolismul,tabagismul precum si starile de tensiune psihica prelungite si repetate. Infarctul crebral-embolia cerebrala-apare datorita procesului de astupare a arterei crebrale.Dupa o ameteala si o durere de cap puternica se constata ca ambele membre sunt paralizate.Infarctul se poate instala brusc prin pierderea cunostiintei si persoana poate intra in coma. Hemoragia crebrala-apare in urma ruperii peretelui unei artere cerebrale si predomina la barbate.Se produce de obicei brusc cu cefalee violenta,ameteala mare,greturi,varsaturi urmate de pierderea cunostiintei si coma.In timpul comei,bolnavul nu raspunde la nici un excitant extern-ciupire,intepare,apasarea globilor oculari etc. 49277ied16shd7c Epilepsia-este consecinta unor factori care actioneaza general sau local asupra creierului:intoxicatii cu alcool,plumb,cocaine,CO,boli eruptive,parazitoze,asfixie la nastere,afectiunile inflamatorii ale creierului si meningelui,traumatisme cranio-cerebrale,tumori,abcese,accidente vasculare cerebrale.Criza de epilepsie se manifesta prin pierderea constiintei si cadere.Este periculoasa caderea deoarece duce la accidentare,musculature se contracta,corpul devine teapan,bratele se indoaie.membrele inferioare se intend,capul se lasa pe spate sau lateral si pielea se invineteste.Incepe o inspiratzie prelunga,zgomotoasa,apar contractii puternice ale intregii musculaturi,pe buzele bolnavului apare o spuma,deseori colorata in rosu(in timpul contractiei musculaturii isi poate musca limba).Existe si crize de epilepsie fara crize convulsive la copii,foarte rar dupa 20 de ani.Epilepticului ii sunt interzise eforturile intelectuale si fizice,bauturile alcoolice,cafeaua,sarea,lichidele in exces.Alimentatia trebuie sa cuprinda legume,fructe,lapte. Tumorile cerebrale-sunt afectiuni grave ale sistemului nervos.Aproape toate tumorile cerebrale pot fi tratate neurochirurgical cu conditia sa fie diagnosticate la timp. Dementa- degradare accentuata a psihicului prin leziuni multiple si difuze ale creierului si in special a scoartei cerebrale,in urma unor infectii,a unor ramolismente multiple in creier,tumori sau alti factori.Este o saracire mare a gandirii bolnavului,astfel incat acesta poate ajunge sa nu mai stie sa se hraneasca,urineaza si defeca oriunde se gaseste(gatism),nu stie sa se pastreze curat.Cauzele mai importante sunt :involutia(distrugerea) progresiva a celulelor nervoase la unii batrani(dementa senila),procese degenerative cu distrugerea progresiva a celulelor nervoase in boli rare care apar in general la persoane cu varsta de la 50 de ani.(boala PIK,boala ALZHEIMER) artroscleroza cerebrala,care poate duce progresiv la stramtorarea vaselor de sange,ceea ce face ca celulele nervoase sa fie prost hranite si sa se distruga treptat.Sifilisul netratat la timp uneori poate,dupa 5-20-30 de ani de la infectie sa inceapa sa produca leziuni ale creierului si in special ale scoartei cerebrale(dementa sifilitica se numeste paralizie generala progresiva). Nevrita-inflamatie localizata a unuia sau mai multor nervi periferici.Dupa teritoriul pe care il inerveaza si dupa caracterul nervului(senzitiv,motor sau mixt) apar si simptomele de amorteala,dureri,furnicaturi,in cazul unor nervi zenzitivi :tulburari de vedere,de auz,in cazul unui nerv senzorial :paralizie in cazul unui nerv motor,tulburari asocciate in cazul unui nerv mixt) Scleroza Multipla este o afectiune autoimuna, inflamatoare, demielinizanta, multifocala, primara a sistemului nervos central, indusa de factori din mediului extern inca necunoscuti, ce apare la adultii tineri susceptibili din punct de vedere genetic(43, 133, 103, 107, 108, 167). Observarea leziunilor acute si cronice sugereaza urmatoarele evenimente (nu sunt neaparat secventiale): leziunea barierei hematoencefalice BHE si infiltrarea celulelor inflamatorii; lezarea oligodendrocitului si demielinizarea; astrocitoza; probabil lezarea axonilor denudati; refacerea incompleta a mielinei(120). eh277i9416shhd Se pot stabili cateva concluzii referitoare la etiopatogenia SM(133): SM este o afectiune autoimuna mediata celular prin celule TH1 indreptate impotriva antigenelor mielinice PBM, PLP, MOG; prima sensibilizare este consecinta unei reactii incrucisate intre agenti infectiosi si mielinici din SNC; impotriva componentelor mielinice se indreapta celule T reactive, favorizate de genele CMH (HLA-DR2); factorii de mediu pot determina clasa raspunsului imun; infectia virala nu este cauza de SM, dar poate avea rol in initierea si evolutia bolii; in SM exista defecte in reglarea mecanismelor de inducere a intolerantei imunologice (defecte in activarea celulelor T); procesul de demielinizare este heterogen, fiind mediat prin macrofage, anticorpi, tulburari metabolice sau apoptotice ale oligodendrocitelor (explica existenta subgrupurilor patogenice de SM); se poate afirma ca nu se cunoaste etiopatogenia bolii, dar se presupun o serie de factori etiopatogenetici: virusi, bacterii, oligodendrocite alterate, regim alimentar, factori genetici, alti factori (toxine, stres, profesie).. I.4. Clinica sclerozei multiple Afectarea la diferite nivele a SNC induce o simptomatologie variata ce se poate manifesta diferit de la individ la individ. (56, 131, 139, 171, 104, 133, 164, 85, 35). Simptomele S.M. pot fi clasificate in: primare, determinate direct de catre procesul de demielinizare, secundare, consecinta directa a simptomelor primare si tertiare, determinate de impactul bolii asupra psihicului bolnavului, asupra calitatii vietii, cat si de comportamentul familiei. Debutul bolii poate fi acut, de tip apoplectiform la 35%, lent progresiv la 10%, la restul debutul fiind foarte variat, de la ore la zile sau saptamani(51,112), de tip: monosimptomatic in 45 % din cazuri cu urmatoarea frecventa: nevrita optica (36%); parestezii (35%); deficit motor (26%); polisimptomatic in care deficitul motor apare in (40-50%); nevrite optice (24%); parestezii (26%); diplopie (12%); vertij (5%); tulburari sfincteriene (5%). Perioada de stare: dupa 10 ani de la debut 80 % prezinta sindrom piramidal ; sub 80 % prezinta semne cerebelare; 56 % prezinta tulburari sfincteriene; 48 % prezinta nevrita optica (NO); 14 % au tulburari oculomotorii; Investigatia paraclinica in SM Examenul lichidului cefalorahidian (162,133). Neuroimagistica: CT; RMN; RMN cerebral si la nivelul maduvii spinarii; RMN la nivelul nervului optic. Examinarea RMN este foarte utila diagnosticului, pentru aprecierea evolutiei prognosticului si raspunsului terapeutic prin masurarea zonelor lezionale in diferite momente. (6, 9, 12, 25, 85, 102, 39, 131, 84, 185, 140). Avantajele RMN-ului sunt urmatoarele: permite diagnosticul rapid al leziunilor asimptomatice, nu are efecte nocive, are sensibilitate mare, randament rapid, rezolutie de contrast intre diferitele tesuturi moi si realizeaza sectiuni in orice plan(36,40,64,87,89,118,185). Potentialele evocate (PE) Studiul potentialelor evocate (PE) certifica prezenta modificarilor functionale, ele fiind reprezentarea electrica a receptiei celulelor nervoase ca raspuns la un stimul. In prezent se analizeaza PE pe caile optice, auditive, senzitive si motorii. Sunt utilizate mai mult in SMPP(67,9,12,16,142,143,177,178,179). Electronistamografia: studiaza nistagmusul, aparut in debut sau ulterior, cu caracter relativ constant in afectarile vestibulare inregistrand potentialele bioelectrice coreo-retiniene. Evolutia SM Forme clinice evolutive Din punct de vedere clinic evolutiv S.M. prezinta cateva forme distincte(133): scleroza multipla in pusee si remisiuni (SMPR) este forma cu pusee bine individualizate si cu recuperare completa sau cu deficite reziduale. Apare la 85 % din cazurile noi de SM, puseele apar la intervale neregulate si nu au valoare prognostica. scleroza multipla secundar progresiva (SMSP) apare cand SMPR evolueaza in timp cu acumularea unor semne ireversibile cu sau fara pusee ocazionale si remisiuni minore. Proportia de bolnavi care fac aceasta forma este de 80 %. scleroza multipla primar progresiva (SMPP) se manifesta de la inceput prin simptome care au debutat lent si s-au agravat progresiv fara pusee sau remisiuni distincte. Pentru cuantificarea evolutiei bolii si a handicapului se foloseste „scala extinsa a starii de invaliditate EDSS” stabilita de Kurtzke in 1983, care stabileste anumite scoruri in functie de examinarea clinica neurologica. In functie de EDSS s-au stabilit trei stadii: stadiul I cu EDSS intre 1-3,5; stadiul II cu EDSS intre 4-6,5; stadiul III cu EDSS intre 7-9,5. Scala Kurtzke este alcatuita prin incadrarea arbitrara a semnelor neurologice in clase care reprezinta o impartire eterogena a functiilor SNC:piramidala; cerebeloasa; senzitiva; a trunchiului cerebral; sfincteriana; vizuala; psihica; alte functii.Cocaina Se prezinta sub forma de pudra cristalina, alba, asemanatoare zapezii, in argou fiind denumita si "zapada". In trafic, aceasta se amesteca adeseori cu o pudra alba inerta, cum ar fi acidul boric sau bicarbonatul de sodiu. Pulberea de cocaina poate fi prizata, iar daca se prezinta sub forma lichida, se injecteaza intravenos. Efectul cocainei este imediat si se manifesta printr-o stare de euforie care dureaza 20 de minute. Dupa disparitia efectului, consumatorul resimte o atat de mare cadere incat este tentat sa repete doza imediat pentru a restabili senzatia anterioara. Factori care actioneaza asupra sistemului nervos : COCAINA Cand cei dependenti de cocaina incearca sa renunte la acest drog, intervin stari de depresie care se pot inlatura doar prin reluarea consumului. Cei ce consuma cocaina declara ca folosirea drogului este mult mai importanta decat hrana, sexul, prietenii, familia sau locul de munca. Principala lor problema este cum sa inlature efectele neplacute ale lipsei drogului si numai acest lucru ne-ar putea convinge sa nu il folosim. Efectele cocainei asupra psihicului includ in mod obisnuit paranoia, delirul de persecutie, halucinatiile vizuale, auditive si tactile, cresterea numarului de acte irationale, nervozitatea, neincrederea, depresia si lipsa motivationala. ocaina are un efect anestezic datorita interferentei sale in transmiterea informatiilor de la o celula nervoasa la alta. Folosita altadata ca anestezic local in chirurgia oculara, s-a descoperit ca afecteaza corneea si are si alte efecte secundare nedorite. Cocaina este un potential vasoconstrictor, ce ingusteaza (sau contracta) vasele de sange. De asemenea, accelereaza respiratia si mareste temperatura corpului, induce starea de voma. In doze marite pot produce o stare de tremur si convulsii. Aceste efecte de stimulare pot rapid sa conduca la un colaps al sistemului nervos central, care poate duce la randul lui la insuficienta respiratorie si/sau stop cardiac si, intr-un final, la moarte. Dupa expuneri frecvente la efectele cocainei anumite arii ale sistemului limbic (grup de structuri ale creierului legate de emotivitate si motivatie) sunt mult mai sensibile la un tip de convulsii similare epilepsiei. Cocaina produce o puternica pierdere a apetitului, ceea ce duce la o severa pierdere in greutate si la dezechilibru alimentar. De asemenea, conduce si la aparitia insomniilor. Efectele cocainei asupra psihicului includ in mod obisnuit paranoia, delirul de persecutie, halucinatiile vizuale, auditive si tactile, cresterea numarului de acte irationale, nervozitatea, neincrederea, depresia si lipsa motivationala. Datorita solicitarii sporite a inimii din timpul consumului de cocaina, persoanele cu probleme cardiace, cum ar fi hipertensiunea sau cei cu probleme cardiovasculare, sunt mult mai expusi unor traumatisme fatale. Exista rare cazuri de hemoragii cerebrale (sangerari in interiorul creierului) datorate unei mariri acute a presiunii sangvine. Daca este administrata intravenos, seringile nesterile pot cauza infectii si boli. Aceste afectiuni pot include hepatita B, otravirea sangelui, inflamarea inimii si a valvelor sale si, bineinteles, S.I.D.A. Fumatul pastei de cocaina produce grave complicatii: bronsita, tuse persistenta, imagine neclara, disfunctii ale circulatiei pulmonare. Folosirea frecventa si vicioasa a cocainei duce la depresie, anxietate, iritabilitate si la alte boli psihice mentionate anterior. In ciuda faptului ca este posibil ca folosirea continua a cocainei sa nu reduca efectele neplacute ale renuntarii la drog, dependentilor le este foarte greu sa renunte, atata vreme cat il pot obtine cu usurinta. HERoina Este un stupefiant semisintetic, extras din morfina. Heroina se prezinta sub forma de pudra sau de substanta granulata, de culoare alb bej, bruna sau maro. Este o substanta puternic toxicomanogena, actionand direct asupra sistemului nervos central. Efectele heroinei constau in diminuarea generala a activitatii respiratorii si cardiovasculare, diminuarea acuitatilor vizuale precum si intr-o estompare a reflexelor pasive. Injectata intravenos, heroina poate provoca pneumonie si poate avea efecte secundare, iar, prin supradozare poate duce la o severa depresie respiratorie produce inconstienta si coma si duce, de multe ori, la moarte, prin stop respirator. Efectul heroinei este mare si riscurile sunt si mai mari daca se asociaza cu alte droguri, precum ar fi alcoolul. Barbituricele Constituie o categorie de droguri derivate de la acidul barbituric, iar compusii pot avea o actiune de durata lunga, medie sau scurta. Derivatii barbiturici se prezinta de obicei, sub forma de capsule si comprimate, dar uneori sunt vandute si sub alte forme. Se folosesc adeseori pentru a amplifica efectul heroinei si pot da senzatia de destindere si de buna dispozitie, cu perioade de reactie mult mai mari decat de obicei. Renuntarea brusca la acest drog poate provoca chiar si decesul persoanei respective. Tranchilizantele Sunt prescrise de catre medici in cazuri de anxietate sau tensiune nervoasa, iar in unele cazuri ca somnifer. Tranchilizantele majore se folosesc in tratarea unor tulburari mentale grave si sunt substante antipsihotice. Cu toate ca sunt destinate administrarii sub forma de pastile, narcomanii si le injecteaza. Tranchilizantele diminueaza foarte mult activitatile care necesita concentrarea, pot duce la agresivitate. Atunci cand sunt asociate cu alcool pot sa duca chiar la moarte. L.S.D. Este un drog halucinogen care actioneaza asupra sistemului nervos central, producand modificari ale dispozitiei si perceptiei, mergand pana la iluzii senzoriale si chiar halucinatii. Efectul se poate intinde pana la pierderea contactului real si la schizofrenie. L.S.D.-ul se prezinta in mod obisnuit sub forma unui lichid incolor, inodor si insipid, sau sub forma de pudra casanta ori mici pilule si comprimate albe sau colorate. Ecstasy Se mai gaseste si sub denumirea de "E" sau "X.T.C." si este sub forma de tablete sau capsule diferit colorate si rar sub forma de pulbere sau lichid, fiind un derivat al amfetaminelor. Efectul drogului, asa-numita "calatorie E" este descris de catre consumatori in termenii cei mai favorabili: modifica perceptia - in special a muzicii, confera o senzatie de fericire, armonie si afectiune. Acest drog provoaca distrugeri de lunga durata in creier - prin lipsa acuta si persistenta de serotonina, terminatiile nervoase atrofiindu-se, in special in centrele senzoriale. Foarte periculoasa este asocierea acestui drog cu altele, precum alcoolul sau L.S.D. Alcoolul Ceea ce face alcoolul este sa incetineasca functionarea celulelor si a organelor pana cand ajung sa isi desfasoare activitatea cu mult mai putina eficienta. El afecteaza creierul intervenind in activitatea centrilor care coordoneaza echilibrul, perceptia, vorbirea si gandirea. Produce dificultati in vorbire si erori in procesul de gandire. Mai sunt afectati centrii coordonarii, aparand astfel “simptomele” clasice: mersul impleticit, cazaturile, ajungandu-se pana la imposibilitatea de a mai tine un chibrit aprins in mana. In mod paradoxal, desi incetineste functiile organismului, alcoolul duce la disparitia inhibitiilor. Emotiile sunt exprimate mult mai usor, deoarece acea parte a creierului care ne ajuta sa ne controlam comportamentul este scoasa din functie sau se relaxeaza excesiv astfel incat emotiile devin exagerate. Daca se consuma indeajuns de mult alcool persoana va adormi sau, in cazuri extreme, va intra in coma. Consumarea alcoolului in cantitati mari mareste riscul aparitiei cancerului gurii, limbii, faringelui, laringelui si al esofagului, probabil datorita actiunii sale iritante bolile ficatului cauzate de excesul de alcool includ inflamarea ficatului, hepatita, ciroza si cancerul ficatului. Lipsa acuta de anevrina (vitamina B1) poate cauza atacuri de cord, combinate de obicei cu edemuri (colectarea de fluid in tesuturi). Alcoolul mareste riscul aparitiei bolilor de inima, a infarcturilor si determina cresterea presiunii sangelui. Alte afectiuni cauzate de abuzul de alcool includ: gastrita, pancreatita, neurita (afectiuni nervoase) si ulcerul digestiv. Persoanele care consuma alcool in cantitati prea mari au sanse mai mari decat altele sa sufere de anxietate, paranoia sau depresie. Sansele aparitiei dementei sunt, de asemenea mult crescute. Amfetaminele In anii 1960 amfetaminele erau larg prescrise pentru depresiuni nervoase si pentru suprimarea poftei de mancare. Azi vi se pot vinde ilegal ca tablete sau pudra si ati putea fi chiar convinsi de catre altii sa vi le injectati. Amfetaminele trezesc corpul, dand o senzatie de energie si incredere in sine, dar nelinistea si iritabilitatea devin predominante. Dozele mari de amfetamine pot provoca accese de panica, iar corpul ar putea avea nevoie de cateva zile pentru a-si reveni complet. Pentru a pastra efectul dorit, consumatorii trebuie sa mareasca dozele. Cand se opresc, consumatorii sunt adesea depresivi, letargici si extrem de infometati. Amfetaminele nu fac decat sa anuleze senzatia de foame, inlocuind-o cu o senzatie de satietate. Consumatorii inraiti risca afectarea vaselor de sange, a inimii mai ales cei care au deja probleme cu o mare presiune a sangelui, probleme cu inima si cei care fac exercitii de forta in timp ce iau drogul. Consumatorii care sunt obisnuiti cu doze mari risca sa dezvolte crize de halucinatii, deziluzii si paranoia. Aceste situatii se pot dezvolta in clasice cazuri de psihoza paranoica care dureaza luni de zile pentru a-si reveni sau care devin permanente.
