Nutritia - Sistemul digestiv, Sistemul circulator, Sistemul respirator, Sistemul excretor



Made by: Anghel Daniel Alexandru

I La animale: Se realizeaza cu ajutorul functiilor de nutritie.

Organismul animal realizeaza schimburi de materie si energie cu mediul inconjurator. 16842gnm89dts9j

Sistemele si aparatele care contribuie la realizarea functiei de nutritie sunt:

1. Sistemul digestiv:

Apare pentru prima data la celenterate si este format dintr-un orificiu buco – anal inconjurat de tentacule si o cavitate gastrica.



  1. La viermii plati (platelminti ) sistemul digestiv este format din:

    • Orificiu buco – anal; nt842g6189dtts

    • Faringe musculos;

    • Intestin ramnificat;

Sistemul digestiv la oameni

 

  1. La viermii inelati sistemul digestiv este format din:

    • Gura;

    • Faringe:

· musculos;

· glandular;

    • Esofag:

·gusa;

    • Pipota;

    • Intestin;

  • La moluste sistemul digestiv prezinta pentru prima data o glanda anexa ( hepato – pancreasul ) care elaboreaza enzime necesare digestiei, dar care are si rol in secretia calvarului.

  • La cefalopode intestinul terminal prezinta o glanda numita punga cu cerneala.

  • La artropode sistemul digestiv este format din:

    • Aparat bucal;

    • Faringe;

    • Esofag;

    • Stomac triturator;

    • Intestin;

  • La vertebrate sistemul digestiv este format din:

    • tub digestiv alcatuit din:

    · Cavitate bucala;

    · Faringe;

    · Esofag;

    · Stomac;

    · Intestin subtire;

    · Intestin gros;

      • glande anexe reprezentate de:

    · Glande salivare;

    · Ficat;

    · Pancreas;

    2. Sistemul circulator: este de doua tipuri:

      1. Sistemul circulator deschis ( lacunar ) este format din vase de sange si lacune;

      2. Sistemul circulator inchis este format din vase de sange si inima:

      • La vertebrate sistemul circulator este format din inima si vase de sange care pot fi:

    · artere;

    · vene;

    · capilare;

      • La pesti inima este formata dintr-un atriu si un ventricul;

      • La amfibieni inima este formata din doua atrii si un ventricul;

      • La reptile inima este formata din doua atrii si un ventricul prevazut cu un sept la mijloc care i – l imparte incomplet in doua parti;

      • La crocodili septul imparte complet ventriculul in doua parti;

      • Pasarile si mamiferele prezinta doua atrii si doua ventricule;

    3. Sistemul respirator:

    Organele respiratorii in seria animala sunt reprezentate de branhii, plamani, sistem de tuguri care se ramnifica in tot corpul si se deschid prin stigme;

    La vertebrate organele respiratorii sunt branhiile pentru mediul acvatic si plamanii pentru mediul terestru.

    Plamanii pot fi saculiformi la amfibieni si parenclimatosi la pasari si mamifere.

    In timp ce mamiferele prezinta plamani cu alveole pulmonare plamanii pasarilor nu au alveole pulmonare.

    Plamanii reprezinta organele respiratorii.

    Sistemul respirator mai prezinta si cai aeriene reprezentate de: faringe, trahee si branhii.

    4. Sistemul excretor:

    A. La nevertebrate sistemul excretor este reprezentat de protonefridii si metanefridii.

    Protonefridiile sunt organe de excretie alcatuite dintr-un sistem de canale ramnificate, prevazute la capat cu o celula cu flamura vibratila.

    Metanefridiile sunt formate din tuburi incolacite care comunica cu cavitatea generala a corpului printr-o p ciliata, iar cu exteriorul printr-un por.

    B. La vertebrate sistemul excretor este format din rinichi si cai urinare reprezentate de doua uretre:

    · Vezica urinara;

    · Uretra;

    II La plante poate fi:

    1. Nutritie autotrofa: consta in sinteza substantelor organice din substante anorganice cu aport energetic.

    Dupa natura sursei de energie folosita in sinteza substantelor organice nutritia autotrofa poate fi:

    A. Fotoautotrofa, la care sursa de energie folosita in sinteza substantelor organice o reprezinta energia luminoasa si se realizeaza cu ajutorul fotosintezei.

    Fotosinteza reprezinta procesul prin care se sintetizeaza substante organice cu ajutorul energiei luminoase absorbite de pigmentii clorofilieni si caroteinoizi.

    Procesul de fotosinteza are loc numai in celulele care prezinta cloroplaste cu exceptia algelor albastre, verzi si bacteriilor purpurii care nu prezinta cloroplaste. Acestea sunt organisme procariote care prezinta clorofila „a”, integrata in membrana fotosintetizatoare.

    Factori care influenteaza fotosinteza:

      • Intensitatea fotosintezei este influentata si de compozitia spectrala avand un maxim in radiatiile rosii;

      • Concentratia dioxidului de Carbon (CO2). In compozitia aerului dioxidul de carbon participa cu 0.03%.

      • Temperatura: Optimul termic al fotosintezei este situat de regula intre 25 – 30º C la plantele de origine nordica, iar la cele de origine sudica in jur de 35 – 40º C.

      • Apa reprezinta materia prima pentru fotosinteza si anume pentru sinteza zaharurilor in mentinerea normala a activitatilor celulare.

      • Sarurile minerale de amoniu, azot, sulfat, fosfat au o influenta pozitiva, dar numai in concentratia optima.

    B. Chemioautotrofa ( Chemiosinteza ), la care sursa de energie folosita in sinteza substantelor organice o reprezinta energia chimica, fiind nutritia autotrofa specifica catorva tipuri de bacterii. Aceasta foloseste pentru sinteza A.T.P. – ului si a N.A.D.P.H. – ului energia chimica rezultata din oxidarea substantelor anorganice cum sunt: hidrogenul sulfurat, acidul azotic, fierul si amoniacul.

    In functie de tipul de substante anorganice utilizate bacteriile chemiosintetizante se clasifica astfel:

    1. Bacteriile sulfuroase oxideaza compusii minerali ai sulfului, traiesc in adancurile apelor statatoare, intervin in circuitul sulfului in natura.

    2. Bacteriile nitrificatoare traiesc in soluri umede, in apele dulci si sarate.

    Sunt reprezentate de nitrit bacteriile ( Nitrosomonos ) si nitrat bacterii ( Nitrobacter ) contribuie la circuitul azotului in natura.

    1. Hidrogen bacteriile; traiesc in medii putin aerate in care se elibereaza hidrogenul; intervin in circuitul hidrogenului in natura.

    2. Bacterii feruginoase; traiesc in soluri si ape ce contin compusi ai fierului. Contribuie la formarea zacamintelor de fier de pe fundul apelor statatoare.

    3. Bacteriile metalogene reduc dioxidul de carbon la gaz metan. Traiesc in mlastini, in lacuri, in ape de canal si in stomacul erbivorelor.

    2. Nutritia heterotrofa:

    Organismele heterotrofe se hranesc cu substante organice gata pregatite de natura vegetala sau de natura animala.

    Nutritia heterotrofa este de doua feluri:

    A. Nutritia saprofita este caracteristica organismelor care se hranesc cu substante organice de origine vegetala sau animala din organismele intrate in descompunere.

    In grupa organismelor saprofite sunt incluse: numeroase bacterii, ciupercile inferioare, majoritatea ciupercilor superioare.

    Organismele saprofite absorb substantele organice dizolvate in apa prin membranele lor. Substantele organice cu molecula mare sunt mai intai transformate ( hidrolizate cu ajutorul unor enzime) in substante mai simple si apoi absorbite.

    Dintre plantele superioare prezinta nutritie saprofita planta numita cuibusorul pamantului din familia Orhidee.

    B. Nutritia parazita este specifica organismelor din diferite regnuri: Monere, Fungi, Plantae, Animale.

    Acestea se hranesc cu substante organice pe care le iau din corpul plantelor si animalelor vii.

    Bacteriile care se hranesc parazit produc boli numite bacterioze si se numesc patogene.

    Ciupercile parazite produc boli numite nitoze.

    C. Nutritia simbiotrofa se realizeaza intre 2 organisme care prezinta relatii stranse metamorfoanatomice si de nutritie.

    Indivizii care se asociaza se numesc simbionti, iar asocierea se numeste simbioza.

    Simbioza poate fi o interactiune benefica pentru ambele specii, si in aceasta situatie poate fi folositoare numai uneia dintre specii.

    Micorizele sunt asocieri intre ciuperci si radacinile plantelor superioare. Acestea pot fi externe sau ectotrofe si interne sau endotrofe.

    Micorizele ectotrofe se prezinta ca un monsom care inconjoara varful radacinii fara a patrunde in radacina. Se intalnesc la: brad, pin, fag.

    Micorizele endotrofe sau interne. In acest caz chifele patrund in celulele din scoarta unde cresc si formeaza un fel de ghem. Se intalnesc la plante din familia orhideelor si a liliaceelor.

    In cazul micolizelor chifele ciupercii absorb din sol apa cu sarurile minerale pe care le cedeaza radacinii, iar chifele preiau celulele radacinii cu substante organice.

    Lichenii prezinta o simbioza obligatorie intre o alga verde sau albastra si o ciuperca.

    3. Nutritia mixotrofa este specifica plantelor semiparazite si carnivore. Plantele parazite sunt capabile de fotosinteza, dar isi completeaza o parte din substantele nutritive de la planta gazda cu ajutorul unor structuri numite haustre.

    Plantele carnivore sunt plantele verzi care realizeaza fotosinteza, dar isi completeaza necesarul de azot din corpul unor insecte. De aceea plantele carnivore se mai numesc si insectivore.

    In flora tarii noastre exista o serie de plante carnivore de genul drossera sau iarba grasa.

    De asemenea planta carnivora este si otracelul de balta.

    Heterotrofia la Animale

    In regnul animal cel mai raspandit mod de nutritie este cel heterotrof si se realizeaza prin:

    1. Osmoza – hrana lichida difuzeaza prin toata suprafata corpului sau numai prin anumite regiuni.

    2. Fagocitoza – in acest caz particulele primitive sunt inglobate in citoplasma cu ajutorul pseudopodelor.

    3. Ingerarea alimentelor pe cale bucala specifica animalelor la care se diferentiaza un sistem digestiv la nivelul caruia au loc urmatoarele procese:

      • Prelucrarea hranei;

      • Digestia;

      • Absortia;

      • Sinteza substantelor proprii in celule;

    Formarea unui sistem digestiv alcatuit din tub digestiv si glande anexe a permis cresterea eficienta si rapiditatea proceselor de digestie.

    Digestia se realizeaza cu ajutorul unor enzime numite enzime digestive.