Boli cronice: Lupusul
Un scurt istoric al acestei boli
Lupusul este o boala cunoscuta de mai bine de 2000 de ani. Hipocrate, care a trait intre anii 460 si 370 i.d.Hr., a descris pentru prima data consecintele acestei boli. Numele de lupus provine din cuvintul latinesc care inseamna lup si a fost folosit cu referire la ulceratiile de pe fata. In anul 1851, Cazenave a facut cunoscuta aceasta boala sub denumirea de lupus eritematos. Mai tirziu, pe la sfirsitul anilor 1800, Kaposi descria eruptiile de pe fata si Sir William Osler, un medic canadian, a largit conceptul de lupus, numind-o boala sistemica, care poate afecta multe parti ale organismului.
Ce este lupusul?
Lupusul este o boala cronica care manifesta o varietate de simptome si este cauzata de inflamatii in una sau mai multe parti ale corpului. Lupusul nu este o boala infectioasa, asa ca ea nu este contagioasa (nu poate fi luata de la o persoana la alta, precum raceala, pojarul sau gripa). Nu este nici o forma de cancer. Si nu exista absolut nici o legatura intre lupus si SIDA. Lupusul face parte din familia de boli, in care sint incluse si artrita reumatoidala, scleroza multipla, diabetul juvenil si sclerodermia (boala manifestata prin ingrosarea pielii si a tesutului celular subcutanat).Lupusul se manifesta diferit de la individ la individ, dar adesea apare in cicluri, care constau din:. un puseu, cu simptome acute severe, care necesita atentie medicala. o faza cronica, in care simptomele pot continua, dar sint mai putin severe. o remisiune, cind simptomele pot sa dispara complet pe perioade mai lungi, dar sa reapara.In faza sa cronica si in special in faza sa de remisiune (cind bolnavul uita cu usurinta sa se mai ingrijeasca), o persoana care sufera de lupus trebuie sa evite situatiile care pot sa intoarca boala in faza sa acuta. Aceste situatii presupun oboseala mare, stres intens, o alimentatie saraca si alti factori pe care ii pot observa fie bolnavul, fie doctorul sau. Lupusul este o boala grava, dar diagnosticarea si tratamentul o pot ameliora. Astazi poate fi tratata si tinuta sub control. Din ce in ce mai multi oameni care sufera de lupus sint niste persoane active, care-si pot aduce contributia nestinjeniti in cele mai diverse domenii de activitate.
Tipuri de lupus
Cea mai comuna forma de lupus este lupus eritematos sistemic. Este o boala complexa si complicata, care poate afecta orice tesut sau organ din corp, inclusiv pielea, muschii, incheieturile, singele si vasele de singe, plaminii, inima, rinichii si creierul. Lupusul eritematos discoid si lupusul eritematos cutanat subacut sint boli in care eruptia de pe piele si sensibilitatea la soare sint problemele majore, deoarece organele interne nu sint afectate si deci nu se poate vorbi de o punere in pericol a vietii. Totusi, ambele tipuri de lupus pot sa apara citeodata alaturi de o forma sistemica de lupus. Lupusul neonatal este o forma nu foarte des intilnita de lupus, care-i afecteaza pe nou-nascuti. Aceasta boala apare mai ales la copiii ale caror mame sufera de lupus cutanat subacut sau lupus sistemic, si care au de asemenea anticorpi specifici in singe (molecule care recunosc alte molecule care sint straine in corp). Pot sa se produca eruptii pe piele, care apar si dispar si o scadere a unor celule din singe, dar aceste probleme dispar in decurs a sase luni de la nastere. In cazurile rare, tesuturile care controleaza bataile normale ale inimii pot fi si ele afectate. Totusi aceasta problema serioasa si dificila poate fi adesea corectata cu ajutorul unui stimulator cardiac.Unele persoane pot sa manifeste simptomele lupusului, ca urmare a folosirii unei medicamentatii pentru tratarea unor anumite boli. Aceste simptome dispar in momentul in care persoana inceteaza tratamentul respectiv.
Simptomele lupusului?
Exista si simptome generale, pe care le vom evidentia in cele ce urmeaza, insa unele persoane pot sa manifeste numai o parte dintre posibilele simptome ale acestei boli. Deoarece poate afecta orice tesut din organism, lupusul este adesea dificil de identificat si diagnosticat. De aceea este numit si boala cu 1000 de fete. Inainte sa se instaleze simptomele specifice lupusului, pot sa apara si simptome de gripa, insotite de o oboseala severa, o crestere sau pierdere brusca in greutate inexplicabila, dureri de cap, pierdere a parului, tensiune arteriala ridicata sau schimbari de culoare ale degetelor.
Posibilele simptome pot fi urmatoarele:. dureri ale articulatiilor, citeodata insotite de umflare, roseata si fierbinteala. o eruptie rosie pe pometi si pe nas. oboseala extrema. o reactie neobisnuita la lumina soarelui. o eruptie cu cruste. rani mici, de obicei nedureroase, care apar in nas sau in gura. dureri in piept, care se intensifica atunci cind bolnavul sta intins sau inspira. umflare a picioarelor. crestere in greutate. atacuri de apoplexie sau simptome psihologice severe. anormalii ale singelui, care apar la efectuarea analizelor de singe.Lista de mai sus este departe de a fi una completa, asa ca o diagnosticare corecta a lupusului poate fi efectuata numai de catre doctor.
Ce anume sta la baza acestei boli?
Nimeni nu poate oferi cu exactitate un raspuns. Ceea ce stim insa cu siguranta este ca, in cazul lupusului, sistemul imunitar (sistemul de aparare a organismului impotriva virusilor si al bacteriilor) nu reuseste sa faca diferenta intre intrusi si propriile sale tesuturi. Actioneaza atacind parti din organism, cauzind numeroase inflamatii si conducind astfel la simptomele lupusului. Deoarece aceasta boala apare mai ales la femeile aflate la virsta la care pot avea copii, este evident faptul ca exista o legatura intre aceasta boala si anumiti hormoni, dar cum functioneaza acest lucru ramine inca o incertitudine. De asemenea, se pare ca anumiti factori interni predispun unele persoane la aceasta boala, dar acest lucru este de asemenea incert. Pina cind stiinta nu va descoperi in totalitate cum functioneaza cu adevarat sistemul imunitar, cauzele caracteristice lupusului ramin inca un mister.
Pe cine afecteaza aceasta boala?
Oricine poate sa sufere de lupus: femei, barbati, copii, persoane in virsta. Femeile care se afla la virsta propice nasterii (intre 15 si 45 de ani) sint mult mai predispuse sa sufere de aceasta boala decit barbatii. Astfel, intre aceste virste, s-a demonstrat ca au lupus de 8 pina la 13 ori mai multe femei decit barbati. Persoanele de ambele sexe care au sub 15 ani si mai mult de 45 de ani sint in egala masura predispuse la aceasta boala. Potrivit Fundatiei Lupus din America, din 500.000 de americani care sufera de lupus, boala apare la o persoana din 600 de femei albe, intre 15 si 45 de ani si la una din 200 de femei de culoare. Lupusul nu este astfel o boala rara si este chiar mai des intilnita decit scleroza multipla, distrofia musculara sau leucemia. Lupusul este o boala intilnita peste tot in lume. Si in Canada ea nu este din nefericire o boala rara, inregistrindu-se numerosi bolnavi.
Este lupusul o boala ereditara?
Ereditatea poate influenta daca o persoana poate sau nu sa sufere de lupus. Nu este un lucru neobisnuit pentru un bolnav de lupus ca acesta sa aiba in familie o ruda care sa fi suferit de o boala autoimunitara (inclusiv de lupus). De fapt, studiile au aratat ca intre 0,4 la suta si 5 la suta dintre rudele bolnavilor care sufera de lupus pot manifesta ele insele aceasta boala. Desi acest lucru poate suna infricosator, trebuie sa ne amintim ca sansele ca o persoana sa nu aiba lupus, in cazul in care totusi un membru al familiei sale sufera de aceasta boala, sint de 95 la suta sau chiar mai mari.
Este lupusul o boala care se poate vindeca?
Pina in prezent nu s-a descoperit nici un tratament care sa duca la o vindecare completa a acestei boli. Totusi, exista numerosi oameni de stiinta care se ocupa in continuare de studiul acestei boli, asa ca bolnavii care sufera de lupus sint pe deplin justificati sa spere ca in viitorul apropiat se va descoperi si un tratament pentru aceasta boala mai deosebita.
In ce consta tratamentul?
Desi nu este o boala vindecabila, totusi, cu ajutorul unui tratament, bolnavii de lupus se pot astepta la niste conditii normale de viata. Tratamentul depinde de fapt de tipul si severitatea simptomelor. Exista multe medicamente care controleaza simptomele, de la cele antiinflamatorii, pina la steroizi foarte puternici. In general, un medic va prescrie un medicament mai putin puternic, care in cel mai scurt timp isi poate face efectul scontat. Medicamentele prescrise in cazul acestei boli pot avea efecte secundare si, in anumite combinatii, unele medicamente pot produce unele reactii adverse neasteptate. Atit doctorul, cit si pacientul trebuie sa ia in calcul aceste posibilitati.
Cum afecteaza lupusul speranta de viata?
De-a lungul timpului s-a inregistrat o extraordinara imbunatatire a sperantei de viata in cazul lupusului. Acum 35 de ani, in cadrul faimoasei Universitati Johns Hopkins, numai jumatate dintre pacientii care sufereau de lupus mai erau in viata la patru ani dupa diagnosticare. Totusi, la sfirsitul anilor '70, 80-90 la suta dintre bolnavii care sufereau de lupus erau in viata si dupa 10 ani. Acest lucru dovedeste o imbunatatire extraordinara a ratei de supravietuire a bolnavilor de lupus, intre anii 1960 - 1970. In prezent exista dovezi ca rata de supravietuire s-a imbunatatit mult mai mult si pentru la acest lucru au contribuit citiva factori esentiali: o diagnosticare inca din faza incipienta a bolii, o recunoastere a formelor mai usoare ale bolii si o mai buna utilizare a testelor.
De retinut
Lupusul este o boala care nu trebuie neglijata; insa exista si forme mai blinde ale bolii.. Lupusul este o boala care poate fi tratata si controlata. De fapt, daca este urmat un tratament corespunzator, boala poate fi tinuta sub control si acest fapt este o regula si nu o exceptie.. Multi pacienti trec prin faza in care boala devine pasiva, dupa ce a fost tinuta sub control. Aceasta perioada, in care nu-si mai fac aparitia simptomele sale, este cunoscuta sub numele de remisiune si poate dura citiva ani.. Metodele mai bune de diagnosticare, tratamentul si continuarea sa au imbunatatit speranta de viata a bolnavilor in cauza, asa incit in prezent lupusul este o boala fatala numai in extrem de putine cazuri
