Deoarece transforma lumina solara in energie, plantele reprezinta o veriga vitala in lantul vietii pe Pamant. Modul in care lucreaza acesti factori de energie este un miracol care egaleaza insasi minunea vietii.
Plantele sunt industrii chimice vii in care au loc reactii complexe, iar in timpul procesului ele absorb si degaja gaze esentiale pentru viata.
Cum se hranesc plantele
Procesul prin care apa intra in radacinile plantei se numeste osmoza. Apa este transportata prin planta in parte prin osmoza, dar si prin actiunea capilarelor - asa se transporta apa pana la varful copacilor inalti.
Pe langa carbon - absorbit din aer, hidrogen si oxigen - absorbite din apa din sol, plantele au nevoie de multe alte elemente pentru a creste. Nitrogenul, fosforul, magneziul, fierul, calciul si potasiul, sunt de asemenea necesare, precum si cantitati infime de alte elemente. Plantele arata o anumita selectivitate in ceea ce priveste diferitele elemente pe care le absorb, luand mai mult din ce au nevoie si mai putin din ceea ce nu necesita, chiar daca aceste elemente exista din abundenta.
Zaharurile (carbohidratii) create prin fotosinteza sunt transformate in alte substante gasite in plante printr-o serie de reactii. Hrana produsa la nivelul frunzei este transportata in planta prin vasele liberiene.
Energia este deseori depozitata sub forma unor graunte de amidon (cand coloram cu iod un cartof taiat, el se innegreste, aratand cat de mult amidon contine - cartoful este doar un organ de depozitare pentru planta).
Plantelor le lipseste sofisticatul sistem nervos al animalelor, deci reactiile sunt determinate de hormoni. Acestia sunt substante chimice produse intr-o parte a plantei, dar care actioneaza asupra unei alte parti. Unii hormoni, ca de exemplu giberlina, determina cresterea, iar altii ca de exemplu acidul abscisis inhiba cresterea, caz in care stimuleaza stratul de abscisis pentru a forma o legatura intre tesuturi, frunze si fructe coapte cauzandu-le apoi caderea.
Acidul giberelic este un hormon care poate modifica modul de crestere a plantei. O planta pitica poate fi facuta sa creasca mai inalta tratand-o cu giberlina. Alte substante chimice au un efect de micsorare. Cultivatorii comerciali pot folosi aceste substante chimice in avantajul lor in cazul in care li se cere o planta inalta, sau una pitica si solida.
Fotopropismul este o inclinatie naturala a plantei de a da lastari si de a-i indrepta inspre lumina. Geotroprismul este raspunsul plantei la gravitatie; radacinile acesteia cresc in jos. Chimiotriprismul este raspunsul plantei la stimuli chimici, cum este auxina. Auxina este un hormon care joaca un rol important in dezvoltarea plantei, care poate controla rata de crestere a diferitelor parti ale plantei. In functie de pozitia plantei, graunciorii de amidon sunt depozitati intr-o parte specifica a acesteia, cauzand auxina, care se acumuleaza in radacini sau lastari.
Concentratia de auxina scade pe masura ce se indeparteaza de varful lastarului. Desi in general stimuleaza cresterea, diferite parti ale plantei cer concentratii diferite ca sa produca acest efect. Daca concentratia este prea mare pentru o anumita parte, va inhiba cresterea. Daca o planta este plasata orizontal, auxina se acumuleaza in partea cea mai de jos, stimuland capatul lastarului sa creasca mai repede unde concentratia este mai mare (si sa "curbeze" cresterea acestuia spre o pozitie verticala), desi cresterea este inhibata pe partea cea mai de jos in comparatie cu varful, si de aceea se intoarce din nou in jos.
Fototropismul
Daca auxina este distribuita in mod egal de-a lungul lastarului, planta va creste vertical, dar auxina va avea o concentratie mai mare pe pertea umbrita; in schimb stimuleaza celulele de pe partea respectiva sa creasca mult mai repede pentru a intoarce lastarul. Acest fenomen al fotopropismului (curbarea spre lumina) este un mod simplu si eficace prin care hormonii cauzeaza miscare.
Auxina are un rol si in deschiderea florilor ca raspuns la lumina si temperatura. Caldura face ca o parte a petalelor sa creasca mai repede, cauzand deschiderea bobocilor; iar la alte plante, frigul poate inversa acest proces.
Abilitatea de agatare sau catarare a multor plante depinde si de repartitia hormonilor. Cand "floarea patimilor" sau "sangele voinicului" ajung in contact cu un suport, hormonii sunt determinati sa se miste spre partea opusa a plantei, astfel incat cresterea in acea parte este stimulata si carliontul se impleteste in jurul suportului.
Mesagerii chimici controleazasi forma, si stufozitatea plantei. Auxina produsa in capetele crescute ale plantei este distribuita prin seva in tot restul plantei, unde poate opri cresterea lastarilor. In continuarea varfului auxina devine mai puternica sau mai slaba, fiecare parte a plantei avand un nivel optim pentru un mod de dezvoltare normal. Pentru ca un nivel ridicat poate inhiba cresterea, lastarii aparuti in urma cresterii plantei nu vor concura cu tulpinile gata formate. Dar daca lastarii formati sunt rupti sau distrusi (sau pur si simplu taiati de gradinar pentru a incuraja planta sa devina mai stufoasa si mai ramificata), nivelul de auxina scade incetand sa inhibe cresterea mugurilor lastarilor crescuti in urma varfurilor deja dezvoltate. Apoi noii lastari stimulati incep sa produca cantitati mari de auxina, si acestia in schimb stabilesc dominanta si opresc cresterea de lastari in urma lor. Acest fenomen este numit dominanta apicala (in varf).
Puterea luminii
Lumina este esentiala in fotosinteza, dar controleaza si inflorirea. Plantele sunt afectate de lungimea zilei si a noptii. Unele plante pe care le crestem in gradinile si casele noastre provin din regiunile ecuatoriale (unde zilele sunt egale cu noptile), altele de la latitudini unde zilele de vara si noptile de iarna pot fi foarte lungi. Deoarece sezonul lor de crestere normal este cel in care zilele sunt lungi, plantele care cresc la latitudini mai mari sunt adesea cunoscute "plante de zi lunga" deoarece au nevoie de o zi lunga pentru a inflori complet.
Mutarea plantei intr-o zona temperata va afecta inflorirea acesteia, iar un gradinar priceput va pastra ca avntaj diferenta de timp, programand inflorirea plantelor pentru momentul dorit de el. Nemtisorul (delphinium elatum) este o "planta de zi lunga" care are tendinta de a inflori vara devreme cand zilele sunt mai lungi pentru a planta "stie" ca are nevoie de timp pentru a produce seminte pana la venirea iernii. "Plantele de zi scurta", ca dalia din Mexic, incep sa infloreasca cand zilele se scurteaza, dupa mijlocul verii inspre toamna.
Boitos Dan Marius
Clasa a-X-a C
