SEXUALITATEA LATURA IMPORTANTA A PERSONALITII UMANE

SEXUALITATEA

 

 

1. SEXUALITATEA–LATURA IMPORTANTA A PERSONALITII UMANE

 

 

Sexualitatea este un aspect cheie al „umanitaii” fiintei umane. Faptul ca oamenii gandesc, simt, cred, se intreaba, iau decizii – ii diferentiaza de animale. Spre deosebire de acestea, sexualitatea umana este o laturi complexa a personalitatii fiecaruia dintre noi, care se bazeaza pe educatie, pe experientele fiecaruia, si nu in ultimul rand pe mediul social si familial in care s-a format fiecare persoana.

Statisticile spun ca varsta la care copiii isi incep viata sexuala a scazut in ultimii ani, iar aceasta tendinta se observa peste tot in lume. Chiar la noi in tara, in 1996 , la o maternitate din Iasi , o fetita de 9 ani a nascut un copil sanatos , pe care parintii fetei l-au infiat ca sa-l poata inregistra la starea civila.

Specialistii in psihologie infantila sunt de parere ca aceasta lipsa de inhibitie a copiilor de a-si incepe mai devreme viata sexuala este rezultatul influentelor de tot felul care se exercita asupra lor prin intermediul televiziunii, cinematografiei si presei, iar necesitatea de a li se explica riscurile aparitiei unei sarcini nedorite sau a contractarii unei boli cu transmitere sexuala se impune tot mai stringent.

Sexualitatea constituie o parte normala si sanatoasa a fiecarui om, de-a lungul intregii sale vieti, iar de felul cum inteleg copiii acest lucru depinde dezvoltarea lor ulterioara , sanatatea si comportamentul sexual de mai tarziu. Avand informatii corecte , folosind cunostintele de anatomie si sexologie dobandite, ei vor putea decide asupra momentului inceperii vietii sexuale, vor putea intelege diferenta intre dorinta sexuala , contact sexual si dragoste.

Manualul de biologie de clasa a VII-a prezinta chiar in primele lectii functia de reproducere, prezentand organele de reproducere ale oamenilor, femei si barbati, si importanta acestei functii in perpetuarea speciei umane. Dar oamenii sunt fiinte complexe, ei traiesc dupa anumite reguli trasate de religia pe care o impartasesc, de etica si morala comunitatii in care traiesc. Ei au sentimente care ii anima, printre ele cel mai important sentiment este dragostea. Cuplurile de indragostiti, casatoriti sau nu, concep copiii care, la varsta adulta vor concepe si ei , la randul lor copii.

Sexualitatea cuprinde valorile personale ale individului , atitudinile si credintele despre propria persoana, ca femeie sau ca barbat ; relatiile cu alti oameni (prin prietenii, relatii intime, dragoste, afectiune si contacte sexuale) ; increderea in sine si imaginea despre propriul corp ; sanatatea sexuala si reproductiva ; comportamentul sau , deciziile pe care le ia, modul in care actioneaza in cadrul posibilitatilor sexuale.

Omul ajunge la maturitate intr-un timp destul de lung 20-25 de ani, trecand prin mai multe etape : nou-nascut, sugar, copil, puber, adolescent, tanar si abia apoi matur. Fiecare etapa are rolul ei in formarea individului, dar in fiecare dintre ele este prezenta sexualitatea, cu deosebiri de la o etapa la alta. Faptul ca fiecare om trece prin aceste etape adunand experiente de viata diferite, intamplari care isi pun amprenta pe caracterul fiecaruia in mod diferit face ca omenirea sa prezinte atatea caractere cati oameni exista in acel moment pe pamant, fiecare om fiind diferit de altul, caracterologic vorbind, si reactionand in chip diferit la acelasi stimul.

 

 

1.2. PUBERTATEA SAU TRECEREA DE LA COPILARIE LA ADOLESCENTA

 

 

Chiar de la 2-3 ani, copiii stiu deja diferenta dintre o fetita si un baiat. Pana mai tarziu, la 6-8 ani, se joaca impreuna. Intre 8-13 ani preferintele se indreapta catre partenerii de acelasi sex, cu care discuta dar mai ales se joaca. La inceputul adolescentei 13-15 ani, se constata o perioada in care gruparile preferentiale cuprind si fete si baieti. Se distreaza impreuna, participa la diferite jocuri sportive sau de societate, asculta muzica, danseaza, incep sa se studieze reciproc cu tot mai mult interes, urmand apoi primele sentimente, intalniri si experiente sexuale (de obicei sarut, mangaiere).

Pubertatea, numita si varsta critica, este o perioada in care organismul uman trece prin transformari majore, fizice, emotionale, mentale si sociale. Debuteaza in jurul varstei de 10-11 ani la fete si la 13-14 ani la baieti, avand o durata de 2-3 ani . Unele dintre aceste modificari sunt influentate de inceperea functionarii gonadelor sub actiunea fipofizei si a producerii de hormoni sexuali, conferind caracterele sexuale secundare organismului tinerilor puberi. Alte modificari apar ca rezultat al realitatilor sociale , cel mai adesea legate de o nevoie mai mare de independenta.

Schimbarile survenite in organismul fetelor sunt datorate hormonului sexual feminin primar, numit estrogen . Sanii incep sa se dezvolte, apare parul axilar, pubian si pe picioare. Incepe sa se produca menstruatia, ca urmare a eliberarii lunare a unui ovul de catre ovar (ovulatia). Fetitele se nasc cu toate ovulele pe care le vor avea in cursul vietii (aprox. 200 000 in fecare ovar). Din acest moment fata poate procrea, dar organismul nu este destul de matur si nu este recomandata sarcina la aceasta varsta. De asemenea apar modificari ale corpului: soldurile si coapsele se dezvolta mai mult in comparatie cu talia. Fetita capata aspect de femeie.

In aceasta perioada incepe sa se manifeste interesul pentru baieti, ca parteneri de afectiune si intimitate. Ele observa ca atunci cand au ganduri sexuale sau vise erotice labiile mici se umezesc. Apar incercarile de a-si produce placere sexuala prin masturbare, practica normala in pubertate, cand incearca sa-si cunoasca propriul corp si propriile senzatii legate de sexualitate. Unele dintre fete pot sa constate ca interesul lor este dirijat spre femei, astfel incat orientarea lor sexuala este homosexuala, iar ele pot deveni lesbiene.

 

Schimbarile ce survin in organismul baietilor la pubertate se datoreaza hormonului sexual masculin numit testosteron . El determina cresterea parului axilar, pubian, pe tors si pe fata. Apar modificari ale vocii, care se ingroasa, ale musculaturii si osaturii, care se dezvolta mai mult in regiunea umerilor si toracelui. Ei observa ca penisul si scrotul se maresc iar noaptea au polutii nocturne, ca urmare a eliberarii in timpul somnului a unei cantitati de sperma, lucru normal de altfel, care indica maturarea testicolelor si inceperea procesului de spermatogeneza. Atunci cand au vise erotice apare erectia. Tot in aceasta perioada apare masturbarea sau onania, ca urmare a incercarii de a-si cunoaste corpul si de a descoperi propriile trairi sexuale. Ei sunt din ce in ce mai interesati de persoanele de celalalt sex ca parteneri in dragoste, afectiune, intimitate si sex. Unii pot manifesta aceste sentimente pentru cei de acelasi sex, aceasta putand fi doar o curiozitate sau insemnand ca orientarea lor sexuala este homosexuala.

 

 

1.3. CE TREBUIE SA STII INAINTEA INCEPERII VIETII SEXUALE ?

 

Spre deosebire de animale, pe care doar instinctul le face sa aiba contact sexual si sa procreeze, oamenii, fiinte complexe din punct de vedere afectiv, sunt animati de emotii, sentimente, care se regasesc si in dragostea fizica, practicata ca dorinta de a oferi si de a primi placere, fara scopul precis de a procrea. Un lucru deosebit de important este cunoasterea propriului corp, dar si al corpului partenerului, a zonelor erogene, a receptorilor sexuali (pielea, mameloanele, organele genitale) .

In America, in Europa Occidentala si tarile Scandinaviei exista, destul de larg raspandit in randul tinerilor, obiceiul mangaierilor care inlocuiesc actul fizic, permitand descarcarea tensiunii sexuale excesive, definite cu ajutorul cuvintelor „necking” si „petting” .

„Necking”-ul cuprinde toate mangaierile, dezmierdarile, sarutarile din zona fetei, capului, sanilor, pieptului, intr-un cuvant, deasupra braului. „Petting”-ul consta, de asemenea, in mangaieri, sarutari, dezmierdari, dar mai jos de brau, incluzand si organele sexuale ale ambilor parteneri, fara a se ajunge la contact sexual. In opinia multor sexologi, „necking”-ul si „petting”-ul pot juca rolul etapei intermediare in perioada timpurie a iubirii, precedand inceperea vietii sexuale depline si constituind un fel de scoala de cultura sexuala.

Mangaierile care amana momentul deplinei satisfactii si al impreunarii fizice totale permit femeii sa-si dezvolte sentimentele si prietenia fata de barbatul ales, care neobtinand din partea femeii acordul rapid de a incepe raporturile sexuale, in locul tendintei spre saturare si spre schimbarea partenerei, se va invarti in jurul ei, preocupat de perspectiva satisfacerii integrale a dorintelor sale. Calea lunga si revelatoare, dezvaluindu-i treptat partenerului tainele corpului feminin, devine totodata o scoala de dragoste pentru femeie, oferindu-i sansa deplinei maturizari sexuale. In perioada aceasta, de obicei 16-20 de ani ei invata sa diversifice si imbogateasca iubirea, pentru ca mai tarziu ea sa nu devina monotona.

Aceste practici nu servesc numai tinerilor care nu au inceput viata sexuala, pentru descarcarea tensiunii sexuale excesive, ci si adultilor, care le practica inainte de inceperea actului sexual propriu-zis (asa-numitul „preludiu”) sau in situatiile cand actul sexual nu este recomandat din punct de vedere medical .

In sexualitatea umana un rol important il au simturile (vazul, auzul, mirosul, pipaitul, gustul) si imaginatia. Tinerii indragostiti, fara a se grabi sa intretina raporturi sexuale isi dezvolta si imbogatesc maiestria erotica si cultura mangaierilor, fiind cunoscut faptul ca in dragoste graba este o greseala de neiertat .

Barbatului ii este suficient sa priveasca o femeie, sa o atinga sau sa o imbratiseze si este deja pregatit pentru actul care ii ofera deplina satisfactie sexuala. In schimb la femeie, daca in perioada de inceput nu este starnita sensibilitatea terminatiilor nervoase care pun in miscare mecanismele erogene, ea va ramane o fiinta imatura sexual si nu va reusi sa ofere in clipele de iubire ceea ce este in stare corpul si psihicul ei.

Zonele erogene sunt portiuni ale pielii sau organelor genitale bogate in receptori care inregistreaza stimulii ce duc la declansarea reflexului orgasmului in centrii de baza ai creierului. Zonele feminine cele mai sensibile la stimulii sexuali se gasesc acolo unde pielea nu este expusa frecarii hainelor sau lenjeriei, fiind mai subtire si mai sensibila: partile interioare ale antebratelor, adanciturile de-a lungul coloanei vertebrale, pliurile pielii din zona bazinului, in adancitura ombilicala, pe suprafetele interioare ale coapselor, incheieturile din zonele bratelor, coatelor, genunchilor, sanii si mameloanele. De regula, corpul barbatului este mult mai putin inervat decat corpul femeii. Sensibilitatea tactila se limiteaza mai ales in zona organelor genitale, a buzelor, gatului si destul de des a urechilor, de-a lungul coloanei vertebrale.

Centrul superior care coordoneaza reflexele sexuale este centrul orgasmului, situat in hipotalamus, care recepteaza semnalele din regiunile periferice ale sistemului nervos si trimite impulsuri ca reactii la stimulii respectivi. Activitatea acestui centru este deosebit de complicata. Principalii stimuli care actioneaza asupra lui sunt stimulii tactili, iar in mai mica masura, cei transmisi de alte organe senzoriale : vizuali, olfactivi, auditivi si gustativi , dar poate fi excitat foarte intens de factori psihici, ganduri, dorinte, imaginatie.

 

 

 

1.3. ORGANELE GENITALE SI SCHIMBARILE CE SURVIN IN TIMPUL ACTULUI SEXUAL

 

 

In trecut, se credea ca in unirea sexuala numai barbatul are rol activ, rolul femeii fiind pasiv, opinie care s-a dovedit a fi absolut gresita. Numai un analfabet in problemele sexului poate sustine ca „femeia poate mereu” sau ca organele ei sunt in orice moment apte pentru act sexual ! Atitudinea activa, in urma careia creste sensibilitatea receptorilor nervosi, se regleaza activitatea muschilor, se accelereaza sau se intarzie vasocongestia organelor genitale , este posibila in aceeasi masura la femeie, cat si la barbat.

Sexologii au ajuns la concluzia ca actul sexual poate fi „impartit” in patru faze : excitatie, platou, orgasm si rezolutie. Aceste faze sunt insotite de modificari ale organelor genitale atat la barbat cat si la femeie. Dar pentru a intelege aceste modificari trebuie sa cunoastem anatomia organelor sexuale, masculine si feminine. Schemele urmatoare vor ajuta la intelegerea acestor faze .

 

Privind desenul schematic al organului sexual feminin extern ( vulva ) se observa : simfiza pubiana, de latimea degetului mare, indoita ca un arc deasupra orificiului vaginal. Mai jos de simfiza se afla clitorisul, asezat vertical in directia vaginului. Grosimea si lungimea lui sunt variate, de la grosimea unui creion pana la grosimea degetului mare. El se constituie din corpul clitorisului terminat cu glandul, acoperit in stare de repaus de preputul clitoridian legat de ambele parti cu labiile mici. Glandul clitorisului este fixat la baza printr-o cuta ingusta de mucoasa, numita frau clitoridian. Aceasta cuta aminteste fraul preputial aflat in partea ventrala a penisului. Clitorisul, fixat destul de lejer pe un tesut conjunctiv moale si acoperit cu pliuri usor culisante, prezinta o mobilitate destul de mare. Acest lucru este important, deoarece in timpul actului i se schimba pozitia.

Labiile mici marginesc intrarea in vagin de la comisura posterioara pana la cea anterioara si clitoris. La nivelul comisurii posterioare se unesc labiile mari si mici, trecand in zona perineala. In adancitura triunghiulara de la varful labiilor mici se afla orificiul uretral, iar pe ambele parti ale acestuia, orificiile marunte ale glandelor secretoare ale vestibulului vaginal. Zona alcatuita din suprafetele interioare ale labiilor mici, vestibul si ridicatura peretelui anterior al vaginului, constituie, dupa clitoris, cea mai inervata zona a vulvei, din punct de vedere senzitiv. Intrarea in vagin are forma unui orificiu oval, care la virgine este acoperit aproape jumatate de membrana himenala . In partea de jos, peretele posterior al vaginului se imbina cu extremitatile inferioare ale labiilor mari si mici, inchizand inelul ce inconjoara vaginul. Pe ambele parti ale comisurii posterioare, pe suprafata interioara a labiilor mari se afla orificiile de deschidere ale canalelor glandelor Bartholin, a caror secretie pastreaza umeda intrarea in vagin. Toate partile vulvei descrise sunt inconjurate de labiile mari, acoperite in partea mijlocie de o mucoasa umeda, iar in exterior de piele cu par. Mai jos se afla perineul, ce desparte vulva de anus si orificiul anal.

Organele interne ale aparatului genital feminin sunt : vaginul, de forma unui tub musculos, ceva mai ingust in partea initiala, se largeste la capat in forma bombata si in partea lui finala se afla colul uterin. Uterul , inclinat in fata formeaza un unghi ascutit cu axul alungit al vaginului. Pe cele doua laturi ale sale se gasesc fixate cu ligamente trompele si ovarele. Corpul uterin este fixat de osul sacral printr-un alt ligament, care conduce si fascicolii nervilor senzitivi din maduva , inervand din punct de vedere sexual uterul, vaginul, vulva si clitorisul.

 

Sa analizam acum structura si fiziologia organelor sexuale masculine. Penisul este un organ musculos, care cuprinde in interiorul sau corpi cavernosi constituiti din increngaturi de vase sanguine, ce formeaza rezervoare elastice de sange. Sub influenta excitatiei ele se umplu cu sange determinand cresterea, intarirea si rigiditatea penisului ( erectia ). Vasele sanguine ce conduc sangele in corpii cavernosi prezinta valvule speciale ce nu mai permit sangelui sa se retraga, inchizandu-se in momentul umplerii complete si scotand din circuitul sanguin aceasta parte a vaselor. La capatul penisului, in jurul orificiului uretral, corpii cavernosi alcatuiesc o formatiune ca o pernita, numita gland . In partea inferioara glandul are o margine cilindrica, numita coroana glandului, iar imediat sub ea continua pielea preputului .

Preputul , sub forma unor cute ale pielii, acopera glandul pana la orificiul uretral. Este destul de elastic, iar in timpul erectiei complete se decaloteaza dincolo de coroana glandului, dezvelindu-l in intregime. In pliurile preputiale si in afara coroaneiglandului se afla numeroase glande sebacee.

Mai jos de penis, in punga scrotala ce atarna in exteriorul cavitatii abdominale, se afla testiculele, care indeplinesc dublu rol – de glande cu secretie interna si de producator seminal. Sperma ajunge prin canalele spermatice in doua rezervoare numite vezicule seminale. Alaturi de acestea, la baza uretrei se mai afla o glanda, cam de marimea unei castane, numita prostata , a carei secretie se amesteca cu sperma in timpul ejacularii. Sub prostata si veziculele seminale se gasesc orificiile glandelor Cowper ce se deschid in lumenul uretral. Ele produc secretia ce apare in orificiul uretral in faza platou. In regiunea veziculelor seminale, la intrarea uretrei in vezica se afla asa-numitul bulb uretral , care isi mareste volumul paralel cu corpii cavernosi ai penisului pe parcursul afluxului sanguin in artere si apasa asupra canalului inchizand intrarea in vezica. Acest mecanism impiedica eliminarea urinei in timpul actului sexual si nu permite ca sperma sa se retraga spre vezica urinara, fiind impinsa prin uretra in afara.

In afara stimulilor sexuali erectia dispare si penisul capata un aspect flasc, moale. Erectia involuntara apare in situatiile de stagnare a sangelui in organele genitale, de excitare a glandului sau de incordare brusca a muschilor perineali. Stagnarea sangelui este determinata, de exemplu, de umplerea vezicii urinare, care apasa asupra vaselor sanguine ale penisului, ceea ce conduce la erectii matinale, imediat dupa trezirea din somn. Erectii inconstiente apar si in timpul somnului, determinate de visele erotice.

 

Iata acum schimbarile ce apar in timpul actului sexual. Am amintit mai inainte ca sexologii au constatat existenta a patru faze distincte.

 

Faza I – excitatia – este produsa de stimuli de natura fizica (atingeri, mangaieri, dansul, sarutul) sau psihica (lectura excitanta, imaginea persoanei iubite, activitatea imaginatiei).

La femeie primul semnal de excitatie sexuala este congestinarea vaselor sanguine la nivelul bazinului avand ca rezultat umezirea vaginului. Pe masura ce excitatia creste, congestia sanguina creste, cuprinzand si vulva. Labiile mici incep sa se intareasca si capata culoare trandafirie. Umpland vasele labiilor mari, sangele apasa asupra glandelor Bartholin, determinand eliberarea secretiei la suprafata perineului. Spre sfarsitul fazei de excitare se modifica forma si lungimea vaginului, acesta alungindu-se si largindu-se in partea profunda care inconjoara colul uterin.

La barbat , in faza de excitatie actioneaza mecanisme similare (ca la femeie). Chiar si cele mai mici impulsuri fizice sau psihice, cum ar fi gandul, mirosul, imaginea, pun in miscare sistemul vascular, umpland corpii cavernosi ai penisului cu sange si determinand erectia. Partial au loc: ridicarea testiculelor care se apropie de zona pelviana si contractia scrotului asemanator cu pielea de gasca. Uretra, care de obicei se afla imediat sub piele in partea ventrala a penisului devine mai incordata, iar orificiul uretral din varful glandului se inclina sub forma de palnie.

 

Faza a II-a – platou – incepe la sfarsitul fazei de excitatie.

La femeie aceasta faza determina cresterea in continuare a cantitatii de sange in venele bazinului mic. Labiile mari se intredeschid, labiile mici capata aspect de mici cilindri iar clitorisul isi mareste dimensiunile, glandul sau iesind de sub preput. Sub el se evidentiaza pliul peretelui anterior al vaginului, care acopera uretra. Bulbul peretelui anterior impreuna cu inelul labiilor mici si glandul clitorisului formeaza aparatul receptor numit vestibul vaginal – cel mai sensibil la stimulii sexuali. In aceasta faza procesul de secretie si lubrifiere a vaginului se incheie, iar afluxul sanguin in reteaua vasculara determina ingrosarea peretelui vaginal sub forma unei mansete stramte. Aceasta portiune cuprinde penisul, reactionand dinamic la frecare si stimuli tactili si reprezentand (impreuna cu vestibulul si clitorisul) centrul sensibilitatii sexuale feminine.

La barbat , in faza platou erectia completa este insotita de congestia glandului, prin conturarea vizibila a marginii sale ventrale, care formeaza coroana glandului. Suprafata glandului, indeosebi in zona meatului uretral si coroana, alcatuiesc cea mai sensibila zona la stimulii tactili, indeplinind rolul pe care-l au la femeie vestibulul si portiunea inferioara a vaginului. In aceasta faza, culoarea rosie a glandului creste in intensitate, la fel ca labiile mici la femeie, uretra se intareste, iar in orificiul ei inclinat apar picaturi de secretie expulzate de glandele Cowper. Aceste modificari semnaleaza apropierea orgasmului.

Faza a III-a – orgasmul – dureaza cateva secunde si este definit ca o stare intensa de fericire si satisfactie. Simptomul dominant il constituie contractiile.

La femeie ele se manifesta in centrul sensibilitatii sexuale, adica in vestibul si in partea ingusta a vaginului, unde se produc intre 3 si 15 contractii puternice, involuntare. Primele 2-4 sunt mai puternice, urmate de altele cu intensitate mai mica, disparand treptat. Concomitent cu contractiile vaginului au loc puternice contractii ale muschiului uterin, care se retracteaza si isi deschide colul. In acest fel spermatozoizii din sperma ejaculata de barbat patrund in cavitatea uterina, apoi in trompe unde fecundeaza ovulul eliberat de ovar. Daca femeia nu este in perioada ovulatiei, fecundarea nu se produce.

La barbat faza orgasmica se desfasoara tot sub forma de contractii. Ea debuteaza cu contractiile muschilor care imping lichidul din veziculele seminale si secretia prostatei in canalul uretral, moment in care se declanseaza senzatia de voluptate. Contractiile penisului si uretrei se manifesta intr-un ritm identic cu contractiile vaginului la femeie. Dupa 3-4 contractii puternice intensitatea acestora scade brusc si dispar rapid. Lichidul este expulzat sub forma de jet ejaculator.

 

Faza a IV-a – rezolutia – se caracterizeaza prin revenirea organelor genitale la starea de nestimulare.

La femeie clitorisul se micsoreaza, retragandu-se in partea superioara si ascunzandu-se complet sub preput, labiile mici isi pierd culoarea vie, se inmoaie si se relaxeaza, labiile mari se destind, se inchid si acopera perineul. Dupa deschiderea valvulelor in urma orgasmului, sangele din vasele venoase se retrage, uterul isi reia pozitia aplecata, in unghi ascutit fata de axul vaginului, colul uterin se inchide iar vaginul se scurteaza si revine la dimensiunea normala, de 6-7 cm.

La barbat rezolutia cuprinde doua etape. In prima etapa are loc micsorarea dimensiunilor penisului la aproximativ jumatate si o usoara inmuiere a acestuia. Uretra se ingusteaza si se reduce corespunzator lungimii penisului nestimulat. Instalarea celei de a doua etape depinde de actiunea stimulilor exteriori. Daca penisul este retras din vagin aceasta faza se instaleaza foarte repede, cu revenirea la starea flasca. Daca nu se retrage penisul, peretii vaginali exercita o presiune care produce stimularea iar erectia se mentine o perioada de timp, inainte de relaxarea completa.

 

Dupa ce am aratat multitudinea de „mecanisme” ale corpului uman ce conlucreaza in timpul actului sexual cu cele patru faze ale sale, este usor de inteles de ce este importanta participarea activa psihica si fizica a ambilor parteneri . In general, se considera ca partenerilor le este permisa orice fel de atingere sau mangaiere atata timp cat ambii sunt de acord cu ea si le produce placere. In cazul in care insa femeia sau barbatul nu accepta un anumit fel de atingere sau o anume practica sexuala, incercarea de a obliga partenerul sa o accepte inseamna perversiune sexuala. Supunerea la perversiuni sexuale a unei persoane (copil, femeie sau barbat) este considerata abuz sexual si este pedepsita de lege.

Alta fapta care intra in sfera celor blamate de societate si pedepsite de lege este violul . Acesta presupune constrangerea unei persoane (prin forta) la contact sexual, fara consimtamantul acesteia. Datorita faptului ca acea persoana nu doreste contactul, organismul si organele sexuale nu sunt pregatite si sufera traume fizice si psihice importante, uneori cu urmari devastatoare de-a lungul intregii vieti.

 

1.4 DRAGOSTE, ATRACTIE SEXUALA SI CONTACT SEXUAL

 

Multi oameni, tineri sau varstnici deosebesc cu dificultate sentimentele de dragoste, atractie sexuala si dorinta sexuala. Unii le confunda intre ele. Unii cred ca daca simti si traiesti unul dintre ele trebuie sa le traiesti si pe celelalte. Altii spun ca daca nu iubesti nu ar trebui sa faci dragoste. Altii spun ca ar trebui sa ai contact sexual pentru a descoperi ce simt unul pentru celalalt. Parerile sunt deci foarte impartite.

Dragostea este un sentiment complicat, greu de definit, cu o multime de variante. Dragostea copilului este altfel decat cea a adultului, dragostea tatalui este diferita de a bunicilor, dragostea pentru un animal de companie este diferita fata de cea pentru jucarii, dupa cum se observa este un sentiment cu multe fete.

Dragostea mamei pentru copilul ei este neconditionata, pe cand cea dintre doi adulti sau adolescenti este conditionata, se bazeaza pe simpatii reciproce, similitudini de preocupari, pe dorinta de a se face placuti celuilalt. In momentul in care prioritatile si evolutia partenerilor sunt diferite, nu mai apreciaza aceleasi lucruri, scara lor de valori etaleaza diferente mari se ajunge la despartire chiar si in cazul cuplurilor casatorite de multi ani. Oamenii spun ca simt si stiu intr-un mod romantic atunci cand iubesc: sunt fericiti cind sunt impreuna, se bucura de fiecare moment in care se pot vedea, contactul sexual poate sa lipseasca timp indelungat fara a afecta sentimentele de iubire.

Atractia fizica este o conditie de care se tine seama, deoarece oamenii nu se indragostesc de persoane care le displac profund, sau care le trezesc dezgustul. Si aici varietatea tipologiei umane isi spune cuvantul : unii prefera persoanele cu fizic robust, altii pe cele delicate, unii refera persoanele blonde, altii brunete sau roscate.

Cert este ca atractia fizica poate exista fara a se transforma in dragoste. Tot asa contactul sexual poate fi intretinut de doua persoane care sunt atrase fizic una de cealalta fara a fi insa indragostite, sau a se iubi una pe cealalta. Este o hotarare care le apartine si ii priveste personal. Fiecare persoana , femeie sau barbat este raspunzatoare de faptele sale inclusiv in privinta sexului si trebuie sa se manifeste in consecinta. Parerea unanim recunoscuta insa este aceea ca un contact sexual intre persoane care se iubesc una pe cealalta nu poate fi egalat din punctul de vedere al trairilor sufletesti, de contactul intre persoane care doar se plac si simt atractia sexuala fara a fi indragostite .

Uneori, la varsta adolescentei , emotia de indragostire poate genera o stare de excitabilitate crescuta, ca o veritabila transa. Ambii parteneri (sau doar unul dintre ei) traiesc parca intr-o alta lume, zile, saptamani, uneori chiar luni intregi manifestand o deosebita sensibilitate si acuitate a simturilor. Lumea li se pare deosebit de pitoreasca, bogata in sunete si arome excitante. Vraja nu le permite sa gandeasca rational. Se intampla ca intreruperea brusca a acestei transe sexuale sa ii conduca la ganduri sinucigase si sa fie resimtita ca apetitul fizic la un narcoman. Este binecunoscuta povestea celor doi tineri din Verona, Romeo si Julieta, stralucit redata de William Schakespeare. Asemenea „boala de iubire” atinge o evolutie grava indeosebi la abstinenti (persoane care nu au contact sexual) dupa o perioada indelungata si la oamenii care erau considerati pana atunci mai putin excitabili din punct de vedere sexual si au nimerit deodata peste partenerul ideal.

 

1.5 CONTRACEPTIA

 

Daca omenirea n-ar fi invatat sa controleze intr-un fel sau altul numarul nasterilor, fiecare familie ar fi trebuit sa aiba peste 10 copii. Azi contraceptia a devenit un lucru absolut indispensabil atat pentru tinerii care intretin relatii sexuale inainte de casatorie, cat si pentru cei casatoriti.

Inca din cele mai vechi timpuri si in toate culturile lumii s-a incercat practicarea contactului sexual fara conceptie . Femeile Egiptului Antic isi puneau in vagin in scop contraceptiv, bucati de burete imbibat puternic cu coca sarata de orez. In Grecia si Roma antica se folosea de asemenea buretele umezit cu solutie de otet sau suc de lamaie. Triburile africane si tibetane nomade folosesc si astazi infuziile cu plante pentru a determina periodic sterilitatea la barbati si la femei, infuzii a caror compozitie este pastrata in secret si in zilele noastre. Actul intrerupt este de asemenea cunoscut inca din antichitate, iar intreruperea de sarcina prin cele mai variate procedee s-a practicat aproape de la inceputul lumii.

Vorbind despre perioada dragostei adolescentine, aparitia sarcinii in situatia cand planurile de viata ale celor doi oameni nu sunt clar conturate, devine o catastrofa. Copilul pentru tanara fata creaza imense complicatii, iar pe tanar il sperie, facandu-l sa fuga de responsabilitate, fara a-l mai framanta problema paternitatii. Cei casatoriti au nevoie de ceva mai mult timp pentru a se cunoaste reciproc, a se potrivi fizic, a elimina deosebirile caracterologice si de mediu, dar si pentru a se bucura de viata in doi, inainte de a-si asuma obligatiile legate de cresterea copilului.

Cel mai prielnic moment al aparitiei copilului este acela cand sotii s-au infruptat suficient de la izvoarele iubirii in doi, cand legatura sufleteasca si fizica este puternica intre ei si dispun de conditii materiale si de locuit. Copilul aduce cu sine numeroase probleme noi si de aceea nasterea lui trebuie sa fie determinata de vointa parintilor, pentru ca el sa apara pe lume in conditii optime atat pentru el, cat si pentru familie.

Sa vedem acum care sunt cele mai folosite metode de contraceptie, cu avantajele si dezavantajele lor.

Abstinenta – decizia de a nu avea contact sexual este singura metoda cu eficienta 100% in prevenirea sarcinii.

Actul intrerupt ( coitus interruptus) este unul din procedeele de prevenire a sarcinii cunoscut si practicat de mii de ani. Tehnica anticonceptionala a actului intrerupt consta in faptul ca barbatul nu permite ca sperma sa ajunga in vagin, retragandu-se promt inainte de a ejacula. Dezavantaje : 1. Nu toata doza de sperma este eliminata in timpul ejacularii. Exista un procent de barbati la care cateva picaturi de sperma se scurg din veziculele seminale chiar in timpul actului, amestecandu-se cu secretia emanata din uretra. 2. Folosirea acestei metode necesita o anumita experienta, fiind greu de aplicat in cazul barbatilor foarte excitabili si nervosi, intrucat cere o stapanire de sine ceva mai ferma si sesizarea lucida a momentului de varf .

Metoda calendarului – este o metoda foarte raspandita, bazata pe calculul perioadelor fertile si nefertile in ciclul menstrual al femeii. Se preconizeaza ca in majoritatea cazurilor ovulatia se produce la jumatatea ciclului. Luind in considerare vitalitatea ovulului (4-5 zile) si a spermatozoizilor (tot cateva zile), se stabileste ca perioada nefertila primele zile dupa menstruatie, aproximativ pana in a opta zi, calculand din prima zi de menstruatie. Intervalul de opt zile care urmeaza (pana in a saisprezecea zi), femeia se afla in perioada fertila, deci raportul sexual poate duce la conceptie.

NOTA : „x” reprezinta perioda de menstruatie.

 

Dezavantaje : toate femeile au uneori dereglari ale ciclului care induc intarzieri sau devansari ale ovulatiei, in aceste cazuri instalandu-se sarcina chiar intr-o perioada considerata nefertila.

Pilulele contraceptive – sunt tablete orale continand hormoni sintetici cu actiune asupra intregului sistem glandular endocrin. Ele sunt in numar de 21, trebuie luate din a cincea zi a ciclului (numarand din prima zi a menstrei), functia lor fiind aceea de a bloca secretia estrogenilor catre ovare si de a face imposibila cresterea veziculei ovulare. Nemaiproducandu-se ovulatia, sarcina nu poate interveni acolo unde nu exista ovul. Dezavantaje : 1) daca se uita administrarea pastilei o zi, doza hormonala se modifica si este posibila aparitia ovulatiei, deci si a sarcinii; 2) pilulele trebuie prescrise de medic, singurul in masura sa stabileasca ce contraceptive sunt potrivite pentru fiecare femeie in parte.

Dispozitivul intrauterin (steriletul) – este cunoscut de cateva decenii sub forma unei spirale din aur, argint sau, in prezent, din mase plastice, fiind larg intrebuintate deoarece asupra lor nu actioneaza secretia mucoasei uterine. Steriletul este fixat in uter in timpul menstruatiei, cand colul este mai putin rigid, de catre medicul ginecolog, pentru o perioada de cativa ani. Are atasat un fir subtire de nylon, care iese prin colul uterin in vagin, fir care trebuie controlat periodic de catre femeie, pentru a se asigura ca dispozitivul este la locul lui. Acest dispozitiv nu permite implantarea oului in peretii uterului, astfel sarcina neputand sa evolueze. Dezavantaje : 1) nu se recomanda femeilor care nu au copii, deoarece poate induce sterilitatea; 2) poate provoca prelungirea si abundenta menstrelor.

Buretele contraceptiv – fabricat dintr-un material buretos neted, cu un diametru de 5 cm, contine o substanta spermicida (care omoara sau paralizeaza spermatozoizii). Trebuie introdus in vagin inaintea contactului sexual, dupa ce a fost mai intai umezit cu apa pentru activarea spermicidului. Poate fi purtat pana la 24 de ore. Poate fi usor extras din vagin cu ajutorul ansei de nylon care ii este atasata. Folosirea lui nu produce dureri sau alte inconveniente. Dezavantaje : nu este

Politica de confidentialitate