Sindromul
Addison sau insuficienta adrenala corticala este o boala
cronica, inselatoare, cauzata de atrofierea progresiva a cortexului
glandelor adrenale.
Se crede pentru mai mult de jumatate din cazuri ca distrugerea
cortexului adrenal este un rezultat al anticorpilor organismului ca urmare
a unei reactii autoimmune.
Boala a fost prima data descrisa prima data de fizicianul Thomas
Addison in 1855. Atunci atrofierea se atribuia unei sangerari masive a
glandelor adrenale, unei operatii ce a afectat glandele de exemplu o
operatie de indepartare a unei tumori, tuberculozei, care ramane a doua
cauza a bolii lui Addison, dar in cele mai multe cazuri, originea bolii
este necunoscuta.
Cea mai mare parte a cortexului este distrusa inainte ca simptomele bolii
sa devina aparente.
Ca urmare a lipsei secretiei de hormoni rezulta slabirea organismului,
pigmentare anormala a pielii si a membranelor mucoaselor, oboseala, scaderea in greutate, presiune scazuta a
sangelui, glicemie scazuta, depresii, irascibilitate, si tulburari gastrointestinale cauzate
de lipsa de hidrocortizon ( o substanta secretata de cortexul glandelor
adrenale) si o supraproductie de hormoni pituitari
Cand a fost descoperit acest sindrom era fatal, pentru ca nu exista
tratament.
Acum se poate trata intr-un mod efficient in multe cazuri prin
inlocuirea hidrocortizonului cu medicamente cunoscute sub numele de
costicosteroizi adrenali ce pot ajuta la insanatosire. Aceste medicamente
sunt folosite impreuna cu hormoni ce retin sodiul pentru a stabiliza
nivelul sarurilor in lichidele organismului.
