RECHINII
Exista aproximativ 360 de specii, care impreuna cu calcanii si alte specii se disting de numarul mare de pesti ososi prin scheletul lor cartilaginos.
Numeroase specii de rechini, care traiesc astazi sunt similare cu speciile care inotau in marile din perioada cretacica cu mai mult de 100 de milioane de ani in urma. Rechinii prezinta de asemenea o mare diversitate in comportament si marime.
RECHINUL BALENA URIASA este cel mai mare peste din mari, cantarind aproximativ 18 tone si masurand peste 15 metri. Aceasta specie de rechini se gaseste in aproape toate marile, dar in numar mai mare se intalnesc in apele tropicale si subtropicale.
RECHINUL CIOCAN are de la 5-7 branhii asezate in spatele capului. Coada este asimetrica de la care porneste coloana vertebrala si se extinde pana la lobul superior.
Multe specii de rechini au randuri de dinti ascutiti fixati intr-o membrana fibroasa. Dintii, care sunt frecvent pierduti in carnea prazii sunt rapid inlocuiti de altii.
Cozile si aripioarele sunt foarte rigide, prin aceasta se deosebesc de pestii ososi.
Contrar imaginii create de oameni aripioara dorsala rareori iese in afara, doar atunci cand rechinii sunt aproape de suprafata apei.
Rechinii au enzime digestive puternice si un fald epitelial, care este spiralat in jurul intestinului subtire, dand posibilitatea pestelui sa absoarba o mare si diversificata cantitate de hrana. Rechinii sunt si sanitari ai marilor si oceanelor hranindu-se cu lesuri de pesti si de asemenea cu scoici ,pasari, crabi, broaste testoase si o mare diversificare de pesti; unii vaneaza chiar si rechini mai mici.
Masculii se deosebesc de femele printr-o prelungire, care este o extensie a aripioarei pelvice si serveste ca organ copulativ.
REPRODUCEREA
Spre deosebire de pesti ososi, care de obicei au pui mici si imaturi, cea mai mare parte a rechinilor produc pui mari si bine dezvoltati. Rechinul tigru, de exemplu da nastere numai la doi pui odata. Fertilizarea are loc intern. Cea mai mare parte a rechinilor sunt ovovivipari, ouale dezvoltandu-se in interiorul femelei, aceasta dand nastere la pui vii.
Alti rechini ovipari isi depun icrele extern; ouale sunt de obicei in interiorul unei cochilii, prevazute cu carcei , care le ajuta sa se prinda de roci sau plante. Altii sunt vivipari, in acest caz puiul se dezvolta in interiorul femelei, ca la mamifere.
Dezvoltarea embrionara dureaza mai mult de 6 luni, iar in Atlantic la unii pesti dureaza mai mult de 2 ani. La nastere puiul de rechin al unor specii mai mari au mai mult de 1m lungime si sunt rapizi, capabili sa inoate si se hranesc cu acelasi fel de prada ca adultii.
SIMTURILE SI HRANIREA
Rechinii au simtul mirosului foarte dezvoltat fiind capabili sa detecteze in apa cantitati mici de substante, cum ar fi sangele, astfel orientandu-se spre prada. Vazul desi mai putin dezvoltat permit rechinului sa vada miscarile umbrelor si luminilor in apele intunecate. Rechinii sunt sensibili la sunetele cu frecventa joasa si au o buna directionare auditiva. Organele asezate lateral si pe bot dau posibilitatea rechinului sa perceapa stimulii electrici produsi de contractiile musculare a pestilor ososi. Aceasta combinatie de simturi ascutite au dus la evolutionarul succes al rechinilor.
Cei mai periculosi rechini pentru oameni sunt marele alb rechinul ciocan, rechinul tigru si rechinul albastru.
