Educatie Stiinta Tineret si Sport
Sectia BIOLOGIE
Sarcina, nasterea si dezvoltarea copilului pana la varsta prematura.
Executant: Rotari Ion Profesor: Ciobanu Crenguta
Сhisinau 2003 Planul si Obiectivele
O1 – sarcina: sa definesc notiunea de sarcina si tipurile ei; sarcina si diabetul. O2 – fatul: sa lamuresc notiunea de fat.
O3 – nasterea: sa explic notiunea de nastere.
O4 – dezvoltarea copilului.
O5 – adolescenta si pubertatea.
O6 – sanul: evolutia lui pe parcursul vietii. Sarcina si nasterea. Luna a 9-a: Plamanii sunt gata si functioneaza. Pielea este neteda. Oasele craniului nu se vor suda decat dupa nastere. Fatul masoara 50 cm si cantareste in jur de 3, 2 kg. E pregatit sa vina pe lume. Se spune despre un copil ca e prematur daca acesta se naste inainte de luna a 8-a. Nasterea. Controlul cresterii fatului reprezinta o parte importanta a acestuia. Metodele utilizate pentru aceasta variaza de la o simpla masurare a uterului matern la examinarea cu ultrasunete. Sarcina extrauterina
Sarcina care se dezvolta in afara cavitatii uterine. O sarcina extrauterina (S.E.U.) apare cam in 2% din sarcini. DIFERITE TIPURI DE SARCINA EXTRAUTERINA. In 96% dintre cazuri, oul se implanteaza in trompa lui Fallopio (sarcina tubara). Alte localizari, mai rare, tuboovariene sau peritoneale (in cavitatea abdominala). FACTORI DE RISC. Factorii de risc care explica cresterea frecventei sarcinilor extrauterine se grupeaza in mai multe categorii. ■ Frecventa crescanda a bolilor cu transmitere sexulala (B.T.S.) este un factor important: un antecedent de infectie multiplica de 6 ori riscul de sarcina extrauterina prin suprimarea cililor care, in mod normal, tapeteaza trompa si faciliteaza deplasarea ovului. ■ Steriletul, desi atat de eficace in calite de contraceptiv, creste de 3 ori riscul de sarcina extrauterina in raport cu metodele de contraceptie orala. Steriletele continand progesteron cresc riscul de 6-7ori. Acest risc, care creste dupa doi ani de utilizare a steriletului, este reversibil atunci cand steriletul este indepartat. In schimb, steriletele nu cresc frecventa sarcinilor extrauterine in raport cu o populatie de femei care nu folosesc contraceptia. ■ Tutunul este un factor de risc de sarcina extrauterina; cu cat o femeie fumeaza mai mult, cu atat creste riscul. ■ Varsta mamei este o problema: riscul este de 2 ori mai mare pentru femeile intre 35 si 39 ani si aproape de 4 ori mai mare peste varsta de 40 ani. ■ Chirurgia sterilitatii, chiar daca restabileste permeabilitatea unei trompe, lasa in mod obligatoriu cicatrice si nu repara leziunile preeexistene ale mucoasei. ■ Procreatia asistata medical, adica fecundatia in vitro si transferul intratubar al gametilor (constand in introducerea spermatozoizilor si ovulului intr-o trompa), creste de doua ori riscul unei sarcini extrauterine. ■ Alti factori de crestere a frecventei sarcinilor extrauterine micropillulele (contraceptive orale slab dozate) si faptul de a fi avut deja un astfel de tip de sarcina. SIMPTOME SI SEMNE. O sarcina extrauterina se manifesta prin dureri abdominale si hemoragii uterine survenind dupa o intirziere a fluxului menstrual intre 3 si 6 saptamani, in general. In fapt, oul se dezvolta intr-un tesut care nu este facut pentru a-l primi si pe care il intinde. Atunci cand oul este grefat in ampula tubara, sarcina poate sa continue mai mult timp, embrionul putand sa-si continue dezvoltarea in abdomen. DIAGNOSTIC SI EVOLUTIE. Diagnosticareaq precoce a unei sarcini extrautrine este asigurata prin doua examene, asociate de multe ori, practicate in mediul spitalicesc. ■ Dozarea, in urina sau in plasma sangvina, a hormonului specific al sarcinii, hormonul corionic gonadotrofic (h.C.G.), secretat de catre corion intai, apoi de catre placenta, organe de hranire a oului, indica un nivel, in general, inferior nivelului asteptat pentru varsta gestationala. ■ Ecografia poate pune in evidenta o activitate cardiaca embrionara in afara uterului. In afara acestui semn direct, examenul poate pune in evidenta un gol uterin care nu corespunde cu data sarcinii. Pericolul unei sarcini extrauterine rezida in ruperea trompei, care poate antrena o hemoragie interna de importanta mai mare sau mai mica si se afla la originea leziunilor ireversibile. Tousi, aceasta complicatie, care constituie o urgenta chirurgicala a devenit exceptionala. TRATAMENT SI PROGNOSTIC. O sarcina extrauterina pe cale de regresie spontana trebuie sa fie supravegheata din cauza riscurilor de rupere a trompei. Toate celelalte cazuri necesita un tratament chirurgical, fie radical (ablatia trompei), fie conservativ (pastrarea trompei), dupa caz. Deschiderea abdomenului este indicata atunci cand o hemoragie interna mare urmeaza ruperii bruste a tromepi sau cand o efuziune sangvina s-a inchistat si cand sau creat aderente. Sarcinile ovariana si abdominala au ca indicatie deschiderea abdomenului. In alte cazuri, celiochirurgia (interventia practica sub control endoscopic) permite sa se intervina fara a practica incizii mari. Mai recent, unele echipe chirurgicale au tratat sarcini extrauterine prin punctie sub supraveghere ecografica, asociata cu injectarea locala a unui medicament antimitotic, destinat sa distrunga celulue sarcinii extrauterine. Atunci cand este pus acest diagnostic, pacienta trebuie sa fie spitalizata de urgenta, cu scopul de a preveni o eventuala complicatie (ruperea tromei, in particular). Sarcina multipla
Dezvoltarea simultana a mai multor fetusi in uter. Termenul de sarcina multipla sarcinii gemelare sau duble (2 fetusi), trigemelare sau triple (3 fetusi), precum si unei sarcini cvadruple, cvintuple, sextuple etc. Tehnicile de procreatie asistata medical (inducerea ovulatiei, fecundatia in vitro) antreneaza adesea o sarcina gemelara. DIFERITE TIPURI DE SARCINA MULTIPLA. Exista doua feluri de sarcina multipla, sarcina monozigota (un singur ou) si sarcina dizigota (doua oua), aceasta din urma reprezentand 30% din sarcinile gemelare si 3 nasteri din 1000. ■ In sarcina dizigota sau pluriovulara, copii rezulta din fecundatia a doua sau mai multor ovule de catre spermatozoizi diferiti. Copii pot fi de acelasi sex sau de sexe diferite. Ei se aseamana, dar nu mai mult decat fratii si surorile nascute la date diferite. ■ In sarcina monozigota sau monoovulara, copii rezulta din fecundatia de catre un spermatozoid a unui singur ovul, care se divide. Acesti copii sunt intotdeauna de acelasi sex, sunt identici din punct de vedere morfologic, fiziologic si genetic. Singele lor are aceleasi caracteristici. SUPRAVEGHERE. Procentul de nastere premature si de mortalitate perinatala este mai ridicat in caz de sacina multipla. Acest risc este redus prin luarea in supraveghere precoce a sarcinii intr-un centru specializat. O sarcina multipla necesita o supraveghere crescuta, odihna, o incetare a lucrului mai devreme decat in cazul unei sarcini obisnuite, chiar daca este vorba doar de o sarcina gemelara. La nastere, copii au, in general, o greutate mai mica decat cea a copiilor rezultati dntr-o sarcina unica si ei constituie obiectivul unei supravegheri atente inca din primele saptamani ale vietii lor. Sarcoid Nodul rotund sau oval, de dimensiuni variabile, caracteristic sarcoidozei si unei varietati de hipodermita (inflamatie acuta a hipodermului), denumita eritem indurat al lui Bazin, care este cauzat de cele mai multe ori de tuberculoza. Sarcoidoza Boala generala caracterizata prin existenta unei leziuni tipice, dar nu specifice, granulomul epiteloid (ingramadire de celule epiteloide-globule albe modificate-cu centrul nenecrozat) si care este susceptibil sa afecteze succesiv sau simultan un mare numar de organe sau de tesuturi (ganglioni, plamani, piele, oase si articulatii). Sinonim: boala a lui Besnier- Boeck-Schaumann. Originea sarcoidozei este necunoscuta. SIMPTOME SI SEMNE. O sarcoidoza este frecvent lipsita de simptome sau de semne vizibile. In alte cazuri, boala poate fi pusa in evidenta prin diferite manifestari: ■ Leziunile toracice sunt cele mai frecvente: adenopatii (inflamatii ale ganglionilor limfatici) voluminoase ale mediastinului (regiunea cuprinsa intre cei doi plamani); infiltratii nodulare ale plamanului; infiltratie pulmonara defuza. ■ Leziunile cutanate sunt reprezentate frecvent printr-un eriten nodos, caracterizat prin noduli rosietici, simetrici, sensibili, care sunt amplasati pe fata interna a gambelor. Aceste leziuni cutanate tipice sunt insotite de manifestari mai rare si nespecifice: caderea parului, erotrodermie (roseata si descoamare a pielii), ihtioza (piele uscata acoperita de scoame fine), mancarimi. ■ Alte simptome sau semne ale unei sarcoidoze pot fi o hipertrofie a ganglionilor superficiali (axilari, inghinali), o artrita, dureri difuze, anomalii ovulare (uveita anterioara), de exemplu atingeri ale ficatului si ale glandelor salivare. EVOLUTIE SI TRATAMENT. O sarcoidoza evolueaza in pusee succesive fara sa se cunoasca bine factorii declansarii acestora. Tratamentul depinde de bilantul general. Sarcina si diabetul Cele mai multe femei diabetice pot avea o sarcina normala. Totusi, un nivel de glucoza prea ridicat in momentul conceptiv, poate constitui un risc de malformatie pentru fat, de asemenea, sarcina, trebuie sa fie planificata si supravegheata. In plus, o glicemie prea crescuta poate provoca o dezvoltare a fatului mai rapida decat este normal, crescand riscurile la nastere (hidramnios, distocie) si ducand la nasterea unui copil mai mare de 4 kilograme. Un tratament cu sulfamide si biguanide, care expun la riscuri de malformare a fatului, trebuie imperios oprit in timpul sarcinii si inlocuit eventual cu o insulinoterapie tranzitorie. Fetus sau fat
Fiinta umana incepand de la sfirsitul celei dea doua luni de sarcina si pana la sfarsitul acesteia. Studiul de fat urmeaza celui de embrion; sitemele si organele sunt deja formate; perioda fetala este marcata mai ales prin maturare si crestere. Cresterea fetala. Evolutia fetusului de la luna a 3-a pana la nastere. Luna a treia (a 2-a pana la a 13-ea saptamana). Legat de placenta prin cordonul ombilical, tesutul pluteste intr-un sac membranos umplut cu lichid amniotic. Ficatul sau se dezvolta mult, intestinul i se alungeste, rinichii ii functioneaza si urinele incep sa se deverse in lichidul amniotic. Capul se intareste ti fata se modeleaza: se profileaza buzele, ochii acoperiti de pleoape, apropiindu-se putin cate putin de centrul fetei, se formeza primele oase; fetusul isi misca miinile si picioarele, dar miscarile nu sunt inca percepute de catre mama. In schimb, stetoscopul de ultra sunete permite ascultarea ritmului fetal. Organele genitale externe se diferentiaza; sexul fatului este posibil sa fie recunoscut, dar inca nu este vizibil la ecografie. In a 13-ea saptamana se produc miscarile respiratorii. Fitul deschide si inchide gura, schiteaza miscari de supt, isi intoarce capul. El masoara 12 cm si cantareste 65 grame. A patra luna (a 14-a pana la a 18-a saptamina). Fatul isi suge policele, inghite lichid amniotic. Mainile ii sunt complet formate. Incepe sa ii creasca parul. Sistemul digestiv functioneaza: o substanta negricioasa, meconiul, incepe sa se acumuleze in sistem. Bataile inimii (140-160 pe minut) devin perceptibile cu stetoscopul obisnuit. La sfirsitul celei de-a patra luni, fatul masoara 20 cm si cantareste 250 grame. A cincea luna (a 19-a pana la a 23-a saptamana). Multiplicarea celulelor nervoase se incheie. Tuleie, denumite lanugo, incep sa acopere pielea. Se dezvolta mugurii dentari. La sfarsitul lunii, fetusul masoara 30 cm si cantareste 650 grame. A sasea luna (a 24-a pana la a 27-a saptamana). Fetusul se misca mult (20-60 de miscari intr-o jumatate de ora in perioada activa); perioadele sale de activitate alterneaza cu perioadele de somn. Fata se face mai delicata, creste parul. Urechea definitiva se afla pe locul ei si fatul incepe sa reactioneze la zgomotele exterioare. Fetusul masoara 37 cm si cantareste 1000 grame. A saptea luna (a 28-a pana la a 31-a saptamana). Stomacul si intestinul in stare de functionare. Ochii sunt complet deschisi. La sfarsitul lunii fetusul masoara 42 cm si cantareste 1500 grame. A opta luna (a 32-a pana la a 35-a saptamana). Fatul ia pozitia pe care si-o va pastra pana in momentul nasterii: de cele mai multe ori se aseaza cu capul in jos coborat in partea cea mai stramta a uterului, cu fesele in sus. Lanugo cade putin cate putin, find inlociut cu un strat protector grasos si albicios vernix caseosa. La sfarsitul lunii fetusul masoara 47 cm si cantareste 2500 grame. A noua luna (a 36-a pana la 39-a saptamana). Plamanii si inima sunt pregatiti sa functioneze vernix caseosa se pierde ramanand inca in pliuri si pluteste in lichidul amniotic. Pielea este acum bine intinsa. La termen, fetusul cantareste in medie 3200 grame si masoara 50 cm. Organele nu au toate structura lor definitiva: in particular, creierul isi va mai continua dezvoltarea timp de mai multi ani. Dezvolatrea embrionului de la inceputul sarcinii pana la varsta de 6 ani. Dezvoltarea copilului. Ansamblu al fenomenelor care participa la transformarea progresiva a fiintei umane de la conceptia ei si pana la varsta adulta. Dezvotarea psihomotorie a copilului. Aceasta acopera dezvolatrea motorie (achizitionarea miscarilor, a coordonarii) si dezvoltarea senzoriala, intelectuala, afectiva si sociala (constructia psihismului) si este o dovata a maturarii progresive a sistemului nervos. LA SUGAR. Posturile corpului sunt legate de tonusul muscular: hipotermia (exagerarea tonusului) in flexie a membrelor noului-nascut scade treptat, in timp ce tonusul axial (cap-gat-spate) se consolideaza. Sugarul tine capul drept in pozitie sezanda spre 3 luni, incepe sa se aseze singur spre varste de 7 luni si incpe sa mearga catre un an. Posibilitatea de a apuca obiecte incepe sa se manifeste pe la 4 luni, dar clestele format de degetul mare si cel aratator nu este utilizat decat incepand cu varsta de 9 luni. Copilul mananca singur dupa 18 luni si deseneaza o linie dupa doi ani. In ceea ce priveste limbajul, vocalizarea mai multor silabe (mama, tata) apare catre varsta de 7 luni, suitele de 3 cuvinte mai mult sau mai putin semnificative la un an, propozitiile de doua-trei cuvinte la 2 ani, varsta la care copilul intelege perfect ceea ce i se spune. In ceea ce priveste relatiile, copilul urmareste cu privirea un obiect sau o figura la varsta de 3 luni, deosebeste figurile cunoscute de cele straine catre varsta de 6 luni si se joaca cu alti copii dupa varsta de doi ani. Dezvoltarea afectiva si sociala se exprima in primele luni prin satisfacerea necesitatilor alimentare, prin importanta acordata contactelor fizice, prin rolul linistitor al vocilor parintilor. Copilul trece de la o dependenta totala la o autonomie relativa. Aceasta se manifesta prin ceea ce se numeste angoasa de separare materna, care apare catre varsta de 7 sau 8 luni. Dezvoltarii ii mai sunt integrati si alti parametri: ritmul meselor (6 sau 7 pe zi la o luna, 4 dupa patru luni), durata somnului (18 ore la 2 luni, 15 ore sau 16 ore la 4 luni, 14 ore sau 15 ore la 9 luni), stapanirea sfincterelor (copilul este curat ziua incepand cu varsta de 1-3 ani, iar noaptea incepand cu 2 pana la 5 ani). Supravegherea medicala consta in verificarea aparitiei acestor achizitii diferite la o data adecvata cu scopul de a decela o intarziere psihomaotorie partiala sau generalizata. Totusi, cum fiecare copil evolueaza cu propria sa viteza nu se fixeaza date precise si riguroase pentru achizitionarea uneia sau alteia dintre functiuni, ci doar limete largi. Astfel, desi mersul este achizitionat uneori catre varsta de 1 an, absenta sa nu este considerata ca fiind patologica cel putin pana la varsta de 18 ani. IN TIMPUL PERIOADEI DE COPIL MIC. Dezvoltarea psihomotorie intre 2 si 6 ani consta doar in perfectionarea achizitiilor precedente. In ceea ce priveste motricitatea generala, copilul este vazut urcand scarile singur incepand cu varsta de 2 ani, mergand pe bicicleta dupa 2 ani si jumatate. El face mazgalituri incepand cu varsta de 2 ani, imita cercurile la trei ani si realizeaza desene variate la 5 ani. Incepand cu varsta de 2 ani, copilul se exprima in propozitii scurte si are un bagaj de mai mult de 100 de cuvinte, printre care si „eu”. Totusi, un copil care nu vorbeste nu trbuie sa-i ingrijoreze pe cei din jur inaintea varstei de 3 ani. Intre 1 si 3 ani, apar, in functie de moment, o conduita in opozitie cu parintii sau o imitare a acestora; intre 4 si 6 ani se plaseaza identificarea sexului masculin sau femenin si constituirea personalitatii. Astfel, la varsta de 3 ani, activitatea motorie, achizitionarea deprinderii de a fi curat, indemanarea manuala, schitarea de desene si deschiderea catre altii autorizeaza intrarea copilului la gradinita. La sase ani, stapanirea limbajului si progresul grafismului permit inceputul scolarizarii. Dezvoltarea fizica a copilului. Aceasta consta in cresterea in inaltime si greutate si in maturarea osoasa, dentara si pubertara a copilului de la nastere pana la varsta adulta. Cresterea in inaltime si in greutate a intrgului corp si a fiecarui organ este legata de factori ereditari si hormonali, dar necesita si aporturi alimentare echilibrate. Supravegherea este realizata prin masuratori regulate ale inaltimii si grteutatii copilului si prin compararea lor cu mediile statistice, transpunand datele pe curbe pentru o citire mai eficace. Maturarea osoasa este evaluta doar in caz de anomalie a cresterii. Varsta osoasa este criteriul cel mai folosit pe o radiografie a mainii se noteaza numarul epifizelor (extremitatile oaselor lungi) si a oaselor scurte unde tesutul osos a inceput sa inlocuiasca cartilagiul. Comparatia cu un reper fotografic da varsta osoasa, adica varsta pe care ar trebui sa o aiba copilul in comformitate cu maturarea sa osoasa. In mod normal, acesta varsta este egala cu varsta reala a copilului, dar poate pune in evidenta un avans sau o intarziere a cresterii osoase. Maturarea pubertara este ultima etapa a dezvoltarii, care transforma copilul intr-un adolescent dotat cu capacitate de reproducere. Tulburari ale dezvoltarii. Intarzierea psihomotorie este un motiv frecvent de consultatie medicala. De fapt, absenta achizitiilor psihomotorie normale la sugar si dificultatile scolare ale copilului sunt cele care alerteaza in cea mai mare masura parintii. Totusi, unii dintre ei se nelinistesc fara motiv si compara prea sistematic copilul lor cu cei din clasa sa de varsta. La un copil tebuie apreciate intotdeauna separat achizitiile manuale (apucare si grafism), achizitiile de limbaj (intelegerea si exprimarea) si achizitiile relationale. De altfel, rapiditatea dezvoltarii intelectuale nu permite nici o apreciere dinainte a calitatii sale finale. Se intampla totusi ca un copil sa aiba probleme de autonomie si de adaptare legate de geneza personalitatii sale. Orice suspiciune de intarziere psihomotorie trebuie sa conduca la o consultate pediatrica, care va verifica in special calitatea vederii si auzului copilului, precum si starea sa neurologica. ■ In perioda de la nastere pana la un an, excluzand cauzele organice, originea tulburarilor de dezvoltare este de cautat in concomitenta a doi factori: ritmurile copilului (ingrijirea, contacte, hrana, somn) si profilul psihologic al mamei. Frecvent intervin si alti factori, exteriori unitatii mama/copil: mediul dificil, conflictul conjugal, evenimentele traumatizante. De asemenea, sunt de luat in cosideratie desfasurarea sarcinii si a nasterii, raportul dintre imaginea reala si imaginea ideala a copilsului. O serie de tulsburari, in principal de ordin psihosomatic, pot proveni dintr-o neadaptare reciproca mama/copil, mai ales in al doilea semestru: anorexia, vome,mericism (rumegarea alimentelor), dificultati de intarcare, colici, eczema, insomnie. In general, astfel de tulburari pot fi tratate printr-o actiune psihoterapeutica. In cazurile cele mai grave risca sa se instaleze un sindrom de carenta afectiva. Atunci se dovedeste necesara o interventie rapida intr-un cadru specializat. ■ Inaintea varstei de 2 ani alte tulburari pot traduce o stagnare sau o insuficienta in schimburile afective si in socializare, o dificultate de a stabili o relatie cu lumea exterioara: evitarea sau lipsa raspunsului prin privire sau suras, lipsa jocului; tulburari ale tonusului muscular, a statutului in sezut sau in picioare. O preocupare prea precoce pentru curatenieare uneori aceesi semnificatie. In aceste cazuri trebuie sa fie propuse o consulatre specializata cu scopul de a depista un eventual blocaj global al dezvoltarii (autism, psihoza infantila, arieratie sau oligofrenie, mongolism). ■ De la 2 ani pana la varsta scolara, tulburarile de dezvoltare cele mai intalnite privesc limbajul (intarzierea vorbirii, dislexia), psihomotricitatea (ticuri, balbaiala, sindrom hiperkinetic), controlul sfincterian (encoprezie, enorezie), alimentatia (anorexie, obezitate, copil „mic mancau” sau „vomitator”), somnul (insomnie, cosmaruri), desteptarea intelectuala si afectiva (tulburari de comportament, anxietate, depresie, inadaptare scolara). Tulburarile pot acoperi un mare evantai de situatii dupa contextul in care apar si legat de etapele anterioare ale dezvoltarii copilului. Tratamentul lor depinde de diagnostic dupa efectuarea unui bilant. Adolescenta Peroada a evolutiei unui individ care face trecerea de la copilarie la varsta adulta. Adolescenta incepe la pubertate (catre 11- 13 ani la fete si 13-15 ani la baieti) si este insotita de importante transformari pe planurile biologic, psihologic si social. TRANSFORMARILE FIZICE. Adolescenta semneaza accesul la maturitatea genitala, cu dezvoltarea gonadelor (glandele reproducatoare, ovarele si testiculele) si caracterelor sexuale secundare (semnele exterioare ale diferentei intre sexe). Cresterea se accelereaza, mai intai la fete, mai tarziu la baieti. Vocea se schimba, morfologia se transforma dupa sexe. ■ La baieti, se inregistreaza a volumului testicular si a lungimii penisului, cu aparitia primelor ejaculari. Masa musculara devine mai mare, umerii se latesc. Mai tarziu incepe sa se instaleze pilozitatea de tip masculin. ■ La fete, uterul si ovarele cresc in volum. Ciclul menstrual succede, dupa un interval de aproximativ 2 ani, primei manifestari de formare a sanului. Formele se dezvolta (sani, solduri, bazin), cu aparitia pilozitatii de tip femenin. TRANSFORMARILE PSIHOLOGICE. Adolescenta este o perioada normala de conflicte, necesara unui echilibru ulterior, si a carei complexitae nu se preteaza deloc unor discursuri prea generalizatore. Totodata, adolescenta pote fi considerata ca o evolutie dinamica, avand drept finalitate autonomia, identitatea si adaptarea sexuala. Adoloescentul simte nevoia de a evada din eul sau, de a-si largi interesele dincolo de cercul familial. Identificarii cu parintii i se suprapune suprapune identificarea cu insusi grupul de varsta, cu eroul colectiv, „gasca”. Aici intervine clasicul „conflict al generatiilor”. Daca tanarul se exprima prin afirmatii sau negatii taioase, fara a-i pasa de contradictii, nu mai putin este in cautare de dezbateri. Adultul nu trebuie sa confunde aceasta dorinta de a dezbate cu provocarea. In pofida aparentai, adolescentul este necrutator cu el insusi. In fata corpului sau, a capacitatilor sale de seductie, el poate trai un sentiment de nesiguranta, chiar de rusine. In acelasi timp, el este torturat de reviviscenta complexelor infantile (oedipiene, indeosebi). Tinarul, daca are inclinatii spre revolta, e nelinistit de normalitate. Pentru el e important sa-l asiguri ca mijloacele de interpretare statistica, atat de relative, sunt depasite de calitatea experientei amoroase. De asemenea, adultul nu trebuie sa-l destabilizeze prin ironie sau jena, in ce priveste problemele pubertatii sale (primul ciclu, acneea, particularitatile formelor corporale). O masturbare, supapa adesea culpabilizanta, un atasament homosexual trecator, care traduce cautarea idealizata a unui duplicat, a unui confident, nu trebuie blamate niciodata. Datorita frinei pusa in fata eliberarii pusa in fata eliberarii sexuale de teama de SIDA, de darea la o parte din structurile familiale, de incertitudinea viitorului profesional, adolescentul de azi, care nu mai beneficiaza de vechile sisteme de referinta, depinde cu atat mai mult de o cooperare si de un dialog sincer cu adultul apentru a aborda astfel de problene ca: contraceptia (50% dintre adolescenti au primul contact sexual inaintea varstei de 17 ani; intre 7% si 10% din intreruperile voluntare de sarcina sunt practicate pe minore), prevenirea delicventei, a toximaniei, a imbolnavirii de SIDA etc. Adolscentul are nevoie de adult pentru a-i vorbi de fericire, de sensul vietii. In acest fel, elanurile inmii si spiritului, atat de bogate in timpul acestei „varste ingrate”, vor avea sansa sa nu dispara odata cu ea. TULBURARILE ADOLESCENTEI. ■ Tulburarile fizice care trebuie depistate cu prioritate privesc locomotia (scolioza), dintii (carii, dentitia de minte) si pielea (acneea). De asemenea, trebuie supravegheate functiile vizuala si auditiva. Examenul ginecologic, atunci cand se dovedeste necesar, trebuie sa fie expalicat clar unei tinere fete. Tulburarile de greutate si de alimentatie pot fi legate de un surmenaj, de o lipsa de somn, dar si de o infectie necunoscua (primo-infectia tuberculoasa, o parazitoza). ■ Tulburarile de comportament sunt, de asemenea, variate dar – in general – benigne, desi ele supara anturajul. „Criza de originalitate juvenila” trebuie sa ne ingrijoreze mai putin prin excesele ei decat prin absenta ei. Retragerea in sine, persistenta unui comportament copilaresc, mai ales daca sunt insotite de un regres la invatatura si de o disparitie a oricarei placeri ar trebui in aceeasi masura sa alerteze parintii ca si o prea zgomotoasa „furie de a trai”. Astfel de semne preced sau insotesc adesea o depresiune, chiar o psihoza. Toximania, delicventa, anorexia, bulimia, sinuciderea constituie alte riscuri preocupante. Uscarea gurii, nevoia continua de a bea, o roseata conjunctivala pot trada un consum de droguri. O fuga de acasa nu trebuie niciodata nici dramatizata, nici banalizata. O consultare medicala specializata, desi intotdeuna de dorit, nu aduce rezolvari miraculoase. In toate cazurile, prognoza depinde de calitate si soliditate exmplelor parentale, care il ajuta pe adolescent sa-si restabileasca constiinta propriei valori, sa se iubeasca pe sine pentru a-si iubi mai bine aproapele. Pubertatea Perioada de tranzitie de la copilarie la adolescenta, definita prin dezvoltarea caracterelor sexuale si printr-o accelerare a cresterii staturale, conducand la dobandirea functiilor de reproducere. Pubertatea normala. Aceasta perioada de tranzitie, marcata prin modificari fiziologice importante, debuteaza intre 11 si 13 ani la fete si intre 13 si 15 ani al baieti. Fenomenul iniatiator al pubertatii este inca prost inteles. Totusi, se stie ca aceasta transformare se face sub actiunea succesiva a structurilor cerebrale (hipotalamus, antihipofiza), apoi a gonadelor (ovare si testicule) si, in sfarsit, a unor tesuturi ale organismului. Glandele suprarenale intervin si ele in dezvoltarea pilozitatii sexuale. DESCRIERE ■ La fete, primul semn al pubertatii este aparitia unei pilozitati pubiene si/sau dezvoltarea sanilor, survenind in medie in jurul varstei 11 ani si jumatate. Pilozitatea axilara apare un an sau un an si jumatate mai tarziu. Primele scurgeri menstruale survin in medie la doi ani dupa primele semne pubertare, atunci cand pilozitatile pubiana si axilare au ajuns la aspectul adult. Fluxul menstrual devine regulat dupa un an sau doi. Primele cicluri sunt fara ovulatie. ■ La baieti, pubertatea incepe printr-o crestere in volum a testiculelor sub efectul stimularii prin gonadotrofine. Virilizare baietilor (cresterea in lungime a organului viril, dezvoltarea pilozitatii pubisului, apoi a celei a axilelor si a fetei) rezulta esentialmente din secretia de testosteron de catre testicule, astfel se explica intarzierea de cateva luni care exista intre cresterea testiculara in volum si dezvoltarea pilozitatii pubiene. Cresterea secretiei de testosteron stimuleaza producerea de spermatozoizi, antreneaza maturarea veziculelor seminale si a prostatei. Ea provoaca si caracteristicile masculine ale pilozitatii fetei, toracelui si abdomenului. Laringele se largeste, coardele vocale se alungesc si se ingroasa, vocea se schimba. ■ La ambele sexe, puberatea este insotita de un puseu de crestere care transforma total aspectul fizic al copilului. Cresterea anuala in inaltime trece de la 5 cm inainte de pubertate la 7-9 cm in timpul picului pubertar. Varsta medie a acestui pi este de 12 ani la fete si de 14 ani la baieti, dar exista variatii mari de la un individ la altul: la 14 ani, unii copii au terminat in totalitate perioada pubertatra in timp ce altii au inca organele genitale imature. De asemenea, la ambele sexe se observa o crestere in greutate: aceasta poate sa se dubleze in cursul perioadei pubertare datorita mai ales cresterii masei musculare la baieti si a masei adipoase la fete. Anomaliile pubertatii. Ele se refera la data de aparitie a diferitelor semne pubertare, data care poate fi precoce sau intarziata. Dezvoltarea prematura a sanilor. Se vorbeste despre dezvoltarea prematura a sanilor atunci cand acestia apar inaintea varstei de 8 ani. Acest fenomen poate fi insotit de o crestere accelerata in inaltime; in acest ultim caz se poate crede ca este vorba de o pubertate patologica, de origine hipofizara sau ovariana. Aceasta eventualitate priveste mai curand dezvoltarile mamare care apar intre 5-7 ani. In schimb, majoritatea dezvoltarilor izolate ale sanilor, fara vreun alt semn de pubertate precoce, nu constituie dovada vreunei patologii si nu necesita un tratament. In toate cazurile totusi este de dorit consultarea unui pediatru endocrinolog. Pubertatea in avans. Este caracterizata printr-un debut pubertar care se situeaza intre 8–10 ani la fete si intre 9-11 ani la baieti. Astfel de pubertati au de cele mai multe ori un caracter nepatologic, dar familial. Cautarea unei tumori a hipotalamusului sau a hipofizei nu se justifica decat in absenta antecedentelor familiale sau in cazul unei progresii pubertare rapide. Atunci se procedeaza la efectuarea unei scanari cerebrale. Dezvoltarea prematura a pilozitatii femenine. Aceasta survine in 80% dintre cazuri la fete si poate fi asociata cu o pilozitate precoce a axilelor sau cu o acnee. Este vorba de o tulburare cu caracter benign. Totusi, pentru a elimina orice eventualitate a unei situatii patologice (tumora virilizanta a glandei corticosuprarenale), sunt necesare examane endocrinologice si biochimice. Variatiile in aparitia primelor scurgeri menstruale. Acestea pot avea semnificatii diverse. La un mic procent de fete sanatoase, scurgerile menstruale apar de la inceputul pubertatii; acest fenomen nu este, in general, patologic, dar un examen ginecologic permite sa se elimine eventualitatea unui fibron sau a unui colip uterin. Invers, o intarziere mai mare de trei ani si jumatate sau patru ani intre debutul pubertatii si aparitia primelor scurgeri menstruale poate fi anormala; atunci aceasta trebuie sa duca la cautarea cauzelor psihologice (anorexie mentala) sau nutritionale; uneori, de vina este practicarea intensiva a unor sporturi. Dupa aparitia primelor scurgeri menstruale, se observa frecvent neregularitati. Menometroragiile (sangerari importante la intervale neregulate) pot necesita un tratament endocrin cu estroprogestative. Durerile abdominale si pelviene insotesc uneori scurgerile menstruale ale tuturor fetelor. Atunci se impune o consultatie ginecologica pentru a decide un eventual tratament. Intarzierea pubertara. Aceasta se defineste prin absenta semnelor pubertatii dincolo de varsta de 13 – 14 la fete si de 15 – 16 ani la baieti. Ea se numeste „simpla” atunci cand ulterior are loc o dezvoltare pubertara spontana completa. La fete, intarzierea este cauzata, in jumatate din cazuri de o anomalie de dezvoltare a ovarelor in cadrul unui sindrom a lui Turner. La baieti, intarzierea pubertara este de cele mai multe ori „simpla” si nu antreneaza decat o stanjeneala pentru adolescent din cauza inaltimii sale inferioare celei a altor baieti de varsta lui. Doar in absenta dezvoltarii testiculelor se impune o consultatie in mediu medical specializat; ea va permite sa se elimine o eventuala cauza endocrina (insuficienta testiculara). Daca este cazul un tratament cu hormon de crestere va putea fi instituit cu scopul de a corecta un deficit statural greu tolerat de catre copil. Sanul Glanda mamara. STRUCTURA. ■ La femei, sanii au in partea centrala mamelonul, la rindul lui inconjurat de o zona pigmentala, areola. Pielea areolei, foarte fina, este usor deformata de orificiile glandelor sebacee, glandelor sudoripare si ale foliculilor pilosi. Glanda mamara este constituita din vreo 20 de lobi glandulari plonjati in tesutul grasos. Canale excretoare ale acestor lobi, denumite canale galactofore, se deschid pe mamelon. ■ La barbat, sanii raman imaturi si nu contin glanda mamara. PATOLOGIE. Dezvoltarea sanilor este primul semn al pubertatii femenine. Glanda mamara rectioneaza la variatiile hormonale din cursul ciclului menstrual si creste in volum in perioada premenstruala sub efectul estrogenilor. La menopauza, productia ovariana de estrogeni se prabuseste, ceea ce antreneaza o miscare a volumului sanilor. Principala functie biologica a sanilor este producerea de lapte. In timpul sarcinii, estrogenii secretati de ovar si progesteronul secretat de corpul galben, apoi de placenta, provoaca dezvoltarea glandelor mamare, precum si largirea mameloanelor. Chiar imediat dupa nastre, sinii produc un lichid apos, colostru. Acesta face loc laptelui matern, dupa vreo trei zile, sub influenta hormonului numit prolactina. In afara functiei sale de hranire a sugarului, sanul femenin joaca un rol estetic si sexual. Erectia mamelonului este prima manifestare a excitatiei sexuale urmata de o turgescenta a areolei, apoi de o umflare a intregii glande mamare. EXAMENE SI PATOLOGIE. Palparea sanilor trebuie sa fie practicata in mod sistematic in cursul unui examen ginecologic. In plus, orice femeie trebuie sa realizeze in mod sistematic un „autoexamen al sanilor” cu scopul de a depista ea insasi, cat mai devreme posibil, leziunile benigne ale sanului si de a putea, daca este nevoie, sa consulte un specialist. Femeia se aseaza cu bustul gol in fata unei oglinzi si evalueaza simetria pieptului sau, existenta unei eventuale reactii a pielii. Ridicand bratele in aer, ea apreciaza ridicarea sanilor si o eventuala desimetrie la ridicare. Apoi palpeaza fiecare san cu mana din partea opusa a sanului. Cu latul mainii, lipind sanul de torace, cauta existenta unui nodul sau a unei zone indurate. Femeia mai verifica absenta crustelor mici de pe mamelon, precum si absenta deformatiei sau retractia acestuia. In cele din urma preseaza fiecare mamelon; daca apare o picatura de lichid ea semnaleaza acest lucru medicului. Prin alte examene ale sanului, mamografia (radiografia sanului) trebuie sa fie practicata din 3 in 3 ani incepand de la varsta de 50 de ani. In fine, o biopsie a sanului poate sa fie realizata pentru a analiza o zona suspecta descoperita cu ocazia unui alt examen. In afara perioadelor de alaptare, in cadrul careia sanul poate constitui sediul unei inflamatii (limfangita) care evolueaza adesea spre un abces, principalele patologii ale sanului sunt tumorale: nodul, chist, cancer.
Pentru dezvoltarea unui copil sunt necesare 9 luni. In timpul acestei perioade, pintecul mamei creste: aceasta reprezinta sarcina. La sfirsitul celor noua luni femeia naste: copilul vine pe lume. Cind sarcina evolueaza bine, viitoarea mama duce o viata activa, obisnuita; cu toate acestea, ea trebuie sa aiba grija sa se hraneasca bine, sa evite fumatul, alcoolul, ca si majoritatea medicamentelor, care constituie substante toxice pentru viitorul copilului.
Viata copilului in pintecul mamei.
In toata perioada sarcinii, schimburile dintre mama si copil se realizeaza prin intermediul placentei si cordonului ombilical.
Placenta este complet formata la trei luni de la fecundare. Este constituita din celule ale mucoasei uterine materne (endometrul) si din celule coriale. Placenta uneste mucoasa uterina cu fatul prin intermediul cordonului ombilical. Acesta este strabatut de o vena si doua artere. Arterele ombilicale transporta substante nutritive si oxigen de la mama, iar vena ombilicala transporta produsi reziduali si dioxidul de carbon in organismul matern, de unde se elimina.
Sarcina este divizata in simestre (perioade de trei luni in viata embrionului si a fatului):
I simestru
Dupa ce a avut loc fecundatia, oul fecundat s-a divizat pentru a forma o mica sfera de celule, care pluteste in uterul mamei, (organ muscular, cavitar unde se va dezvolta viitorul copilului denumit embrion). In a 7-a zi dupa fecundatie, micuta sfera formata din celule, se fixeaza pe peretele uterin; acesta constituie nidatia oului.
Saptamina a 2-a: Incepe formarea celulelor sanguine si diferentierea celulelor cardiace.
Saptamina a 3-a: modificarile hormonale determina ingrosarea endometrului si vasele sanguine din el hranesc blastocistul.
Saptamina a 4-a: sacul amniotic este bine dezvoltat. Embrionul si, mai
tirziu fatul, vor fi adapostiti in el pe tot parcursul sarcinii, suspendati cinfirtabil in lichidul amniotic, la o temperatura constanta si protejati impotriva socurilor. Inima incepe deja sa bata la inceput neregulat, dar in curind cu un ritm regulat si mai rapid decit cel al mamei. Coloana vertebrala si sistemul nervos incep sa se formeze in embrion, care are acum in jur de 7 mm in lungime.
Saptamina a 5-a: Se formeaza primele organe. Capul creste, adapostind
creierul in dezvoltare, care este legat de maduva spinarii rudimentara. Bratele si picioarele apar ca mici muguri, iar inima si sistemul circulator sunt bine conturate.
Vasele sanguine ale embrionului se unesc cu cele ale placentei in dezvoltare pentru a forma cordonul ombilical.
In interiorul embrionului, acum in lungime de 10 mm, a inceput sa se formeze sistemul digestiv, incepind cu stomacul si parti din intestin. Desi nu exista o fata propriu-zisa, exista mici depresiuni in care se vor forma ochii si urechile. Gura si maxilarele sunt la inceputul formarii, iar sistemul nervos si coloana vertebrala continua sa se dezvolte.
Saptamina a 6-a: Dezvoltarea capului se accelereaza. Partile interne ale urechilor si ochilor sunt in continua formare (ultimii, acoperiti cu tegumentul ce va forma pleoapele). Incepe dezvoltarea narilor. Creierul si maduva spinarii sunt aproape formate. Dezvoltarea sistemelor digestiv si urinar continua, desi ficatul si rinichii nu sunt capabili sa functioneze. Mugurii membrelor au crescut si este posibila observarea rudimentelor mainilor si picioarelor.
Saptamina a 7-a: Acum incep sa se dezvolte umerii, coatele, genunchii,
bazinul si plaminii. La sfirsitul saptaminii a 7-a embrionul are lungimea de 40 mm.
Saptamina a 9-a: Se separa degetele. Intre timp se formeaza sistemul
digestiv.
La virsta de 2 luni – se formeaza cavitatile oculare, acoperite cu un tegument din care se vor forma pleoapele. De asemenea, apar urechile, coloana vertebrala, gatul si muschii. Apare pielea, iar capul se spleaca inainte. Embrionul incepe sa-si miste mainile si picioarele.
Cu ajutorul unor aparate care amplifica sunetul putem auzi bataile cardiace ale fatului, dar mai sunt necesare sapte luni pentru a se naste.
Din acest moment embrionul poarta numele de fat.
Incepand cu a 2-a luna de gestatie, embrionul se dezvolta foarte rapid. Pana acum el ocupa cavitatea uterina, de acum inainte, insa, uterul se va destinde pentru a face loc fatului, sacului amniotic si placentei. Abdomenul mamei se va mari din ce in ce mai mult.
In saptamanile urmatoare se dezvolta organele interne ale fatului. Incep sa se formeze muschii si unghiile, iar parul incepe sa creasca. Fatul incepe sa dea din maini si picioare din ce in ce mai puternic.
Cu ajutorul ultrasunetelor, in a 12-a saptamana, mama poate vedea o
imagine a colului. Ultrasunetele sunt unde radio cu frecventa foarte mare, care pot produce o imagine pe un ecran. Metoda este folosita de catre medici pentru a se asigura ca fatul se dezvolta normal. De asemenea se poate afla sexul copilului.
In saptamana a 14-a, desi este foarte mic, fatul este format in intregime: are 12 centimetri lungime si cintareste aproape 135 de grame.
Incepand cu luna a 5-a, mama poate simti miscarile fatului. El deschide si inchide ochii si poate sa-si stranga pumnii. Doarme si se trezeste des si chiar sughite !
Luna a 7-a: fatul aude. Se misca mai putin deoarece are mai putin loc
in uter. Masoara 42 cm si cantareste 1,5kg.
Luna a 8-a: Fatul se intoarce cu capul in jos si fesele in sus, pozitie care in general o va pastra pana la nastere. Puful fin cade si este inlocuit cu o substanta grasa, protectoare. Masoara 47cm si cintareste 2, 5 kg.
In momentul nasterii, uterul se contracta din ce in ce mai tare: incepe travaliul. Treptat, cervixul - capatul inferior al uterului – se largeste din ce in ce mai mult. Dupa 12 ore (aceasta perioada de timp este diferita de la o femeie la alta) ajunge la un diametru de 10cm.
Incepe a doua faza care, de obicei, dureaza o ora. Contractiile tot mai puternice imping bebelusul prin cervix si vagin spre exterior. Alte contractii elimina placenta. Din momentul in care iese, copilul incepe sa tipe; plaminii i se umplu cu aer pentru prima data. Desi va avea nevoie de ingrijire si protectie timp de multi ani, bebelusul poate trai liber.
Cordonul ombilical masoara ceva mai mult de un centimetru in diametru
si are o lungime de 60cm. Dupa nastere el trebuie sa fie taiat, formand ombiliculul bebelusului. Cunoscand functia vitala a placentei si stiind ca viata embrionului si a fatului se datoreaza sangelui matern, putem intelege cat de importanta este sanatatea femeii in timpul sarcinii.
Igiena si masurile de precautie.
Deoarece primul trimestru este perioada in care are loc formarea organelor esentiale ale fatului, este important pentru mama sa evite orice ar putea produce malformatii fetale. Medicul trebuie consultat inainte de administrarea oricaror medicamente si toate femeile sunt sfatuite sa renunte la fumat si alcool, de indata ce sunt gravide.
Inainte de a ramane gravida, o femeie trebuie sa fie sigura ca este imuna la rubeola si, daca nu este, sa se vaccineze impotriva acesteia. Contractarea rubeolei pe timpul sarcinii poate duce la nasterea unui copil cu malformatii grave.
Este important pentru mama sa consulte medicul pentru un examen fizic,
meticulos si pentru stabilirea unui program de ingrijire prenatala.
Masurarea cu regularitate a presiunii arteriale si testele de urina ajuta la evaluarea periodica a starii de sanatate a mamei.
II semestru
In timpul celui de-al doilea trimestru, mama va incepe sa simta miscarile fetale in special inainte de a adormi.
Multe femei observa ca au nevoie de o cantitate mai mare de lichid decat de obicei, iar unele ar putea avea nevoie de un supliment de fier penru a ajuta procesul de producere a celulelor sanguine.
Pana in saptamana a 20- a, glandele mamare sunt pregatite pentru alimentarea la san. Unele femei observa ca mameloanele produc un fluid
galbui numit colostru, dar aceasta nu se intampla in toate cazurile si cele la care nu apare nu ar trebui sa fie ingrijorate asupra capacitatii lor de a alimenta la san.
Cauta referat |
|
Scriitori romani |
|
