POLUAREA
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani, este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi: efectul de sera, incalzirea globala, poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.
Ca rezultat al progreselor in industrie, agricultura si tehnologie, se creeaza cantitati tot mai mari de deseuri solide, deseuri menajere si apele reziduale polueaza mediul. Intr-un mediu ecologic echilibrat, deseurile putrezesc producand materiale noi, utile: frunzele cazute creeaza un ingrasamant natural care imbogateste solul; excrementele animalelor sunt descompuse de insecte si organisme mai mici, eliminand din nou in aer si sol elemente importante. Daca vrem sa traim intr-o lume sanatoasa, trebuie sa minimalizam efectele reziduurilor produse de societate.
Daca reziduurilor li se pemite sa domine mediul, echilibrul natural este piedut si acest dezechilibru poate avea efecte dezastruase asupra animalelor, vegetatiei si chiar a vremii.
Poluarea are diferite cauze si efecte - pe uscat, in rauri si mari, si in atmosfera. Chiar si zgomotul este un tip de poluare care ar trebui limitat.
POLUAREA SOLULUI este forma de poluare cea mai dificil de masurat si de controlat. Iar solul este mai dificil de curatat decat aerul sau apa. Uscatul este utilizat pentru depozitarea deseurilor menajere si comerciale, iar noroiul de la statia de epurare a apelor reziduale este in general depozitat pe uscat sub forma unei suspensii in apa sau in stare uscata ori semiuscata. Noroiul contine cantitati importante de substante nutritive, precum azotul si fosforul.
Reziduurile menajere si industriale uzuale sunt descompuse in contact cu solul. Locurile de depozitare a deseurilor trebuie administrate cu grija pentru ca pamantul sa nu adaposteasca boli. Multe locuri in care au fost depozitate deseuri timp de zece ani, au fost recuperate si chiar au oferit teren pentru parcuri si case.
Utilizarea pe scara larga a ingrasamintelor poate diminua capacitatea bacteriilor de a descompune substantele organice si de a crea substantele nutritive necesare plantelor. Pesticidele dauneaza si ele atat bacteriilor cat si altor microorganisme utile din sol.
Solurile pot fi contaminate in urma unui accident.
Ex: Explozia produsa in anul 1986 la centrala Cernobal, de langa Kiev. In urma exploziei au fost eliberate in atmosfera substante radioactive care in cele din urma au ajuns in sol. Particulele radioactive au fost purtate de vant deasupra unei mari suprafete de pamant, incluzand partea de nord a Peninsulei Scandinave si Tara Galilor. Animalele contaminate cu substante radioactive au fost sacrificate.
Exista putini poluanti naturali. Solul contine anumiti fertilizatori, cum ar fi nitratii care in timpul aratului pasunilor sau in decursul iernilor pot iesi la suprafata. In sol se mai gaseste si aluminiu care poate ajunge in apele curgatoare prin diferite reactii chimice.
O data cu epurarea apei prin care aceasta devine potabila se fac masuratori chimice care lasa si ele anumite resturi in apa.
POLUAREA RAURILOR - substantele care polueaza solul sunt adesea spalate in paraie si rauri, provocand poluarea apelor. Desi evacuarea deseurilor de catre fabrici este strict controlata, este de ajuns un mic accident pentru ca deseurile toxice sa distruga un rau.
Poluarea apelor curgatoare afecteaza canalele, fluviile si raurile pe cursul lor pana la revarsarea in mari. Ea poate contamina si suprafetele intinse de apa, cum sunt iazurile sau lacurile artificiale.
Poluarea apei curgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii poluanti se dizolva in apa.
Cand oamenii erau nomazi si mult mai putini ca numar, poluarea apei era neglijabila deoarece raurile in care ajungeau deseurile lor se curatau de la sine.
Ex: Raul Tamisa din Londra, a fost relativ curat pana la inceputul anilor 1800, pentru ca apa era drenata in principal de la suprafata. Se revarsau in rau si ape reziduale, dar acestea ajungeau in puturi de decantare, de unde deseurile lichide se scurgeau iar solidele se descompuneau. Dupa introducerea toaletelor igienice, puturile de decantare n-au mai facut fata la intregul lichid si apele reziduale au curs prin canale direct in rau. Raul s-a deteriorat rapid si s-au declansat epidemii de holera si febra tifoida. Statia de epurare construita cu un sistem de drenare metropolitan al apelor reziduale a rezolvat momentan problema. Cresterea populatiei si a industriei in zona Londrei a produs multa poluare in zona de maree a Tamisei incat, in 1950, raul mirosea neplacut in lunile de vara si pestii au disparut. Construirea unor statii de epurare mai mari si mult mai eficiente a imbunatatit calitatea apei, si in prezent Tamisa din Londra contine multe specii de pesti.
Un fenomen ingrijorator este raspandirea substantelor chimice complexe in apa potabila. Unele dintre aceste substante chimice afecteaza hormonii din corpul uman, care controleaza rata metabolismului si caracteristicile noastre sexuale.
Alte poluari ale raurilor au cauze naturale. De exemplu, raurile serpuitoare in vai mature se pot bloca cu sol si deseuri spalate de furtuni din regiuni muntoase. Pe masura ce raul devine malos si stagnant, tot mai putine plante si animale supravietuiesc in apa lipsita de oxigen.
Sursa cu cel mai mare potential de poluare este agricultura, care in Anglia si Tara Galilor ocupa aproape 80% din totalul uscatului. Reziduurile netratate de la fermele zootehnice sunt imprastiate pe terenuri si o parte isi croiesc drum pana la cursurile de apa. Reziduurile de animale sunt de 100 de ori mai toxice decat apele reziduale tratate rezultate din instalatiile de canalizare si, deversate in cursurile de apa, cauzeaza catastrofe ecologice majore.
Ecosistemele apelor curgatoare sunt tot mai amenintate de reziduurile care se scurg din fermele piscicole, din cauza produselor farmaceutice folosite aici pe scara larga pentru a preveni raspandirea bolilor.
POLUAREA MARILOR - apa raurilor se scurge in mare si ca rezultat, intinderi mari de litoral au plaje inadmisibil de poluate. Scurgerile de petrol din navele -tanc transoceanice pot distruge viata salbatica pe intinderi mari.
Poluarea cu petrol a marilor poate aparea cand se curata tancurile petroliere sau cand au loc accidente pe platformele de forare.
Ex In 1989 petrolierul Exxon Valdez a lovit un recif in Prince William Sound, din apropierea Alaskai. Au fost deversati in mare aproximativ 240000 de barili de titei. In cateva saptamani, pata de petrol a cuprins 1600 km de tarm, inclusiv plajele a trei parcuri nationale si cinci rezervatii naturale.
Poluarea marii si tarmurilor este provocata de oameni. Descarcarea otravurilor si deseurilor in mare are loc fie direct fie prin raurile poluate. Un poluant insidios sunt algele toxice, care infloresc cu usurinta in ape bogate in azot si fosfati. Asemenea ape imbogatite artificial cu minerale se numesc "eutrofe".
Petrolul este printre principalii contaminatori ai marii, cu 3,5 milioane de tone descarcate in oceane in fiecare an. Acesta reprezinta o tona pentru fiecare 1.000 de tone extrase pe Pamant.
POLUAREA OCEANELOR - aproximativ 360 milioane km2 din suprafata Pamantului sunt oceane. Din pacate apele oceanelor sunt adesea loc de deversare a reziduurilor; cu efecte adverse asupra vietii marine. Oceanele sunt legate de uscat prin intermediul raurilor care sunt transmitatorii poluantilor. Substantele chimice (petroliere, fertilizatorii-nitratii si fosfatii, insecticidele, erbicidele, care nu se descompun in contact cu solul se infiltreaza prin pamant in apa raurilor si sunt astfel purtate pana in oceane. Titeiul si alte substante petrochimice sunt principalii poluatori ai oceanelor.
Ex: Cea mai mare deversare de titei de pana acum a reprezentat-o sabotajul deliberat al puturilor petroliere din Kuweit prin care s-au eliberat 2,5 - 5 milioane de barili de petrol in Golful Persic. Efectele pe termen scurt au fost 25.000 de pasari moarte si piscicultura periclitata. Pe termen lung, efectele asupra habitatelor de pe coasta se pot raspandi pana in oceanul Indian.
Poluarea afecteaza toate oceanele globului, dar apele de coasta sunt mai afectate decat cele din largul marilor deoarece acolo exista in prezent mult mai multe surse de poluare, de la instalatiile industriale de coasta pana la transportul maritim intens. In jurul Europei si a coastei estice a Americii de Nord, platformele continentale din apele putin adanci au fost exploatate de catre om pentru stridii, midii si fermele piscicole care au devenit astfel vulnerabile pentru bacteriile toxice, alge si poluanti. Platformele sunt folosite si pentru exploatarea titeiului care mareste riscul deversarilor si poluarii.
Din toate habitatele, oceanele sunt cel mai putin cercetate si studiate de oamenii de stiinta.
POLUAREA AERULUI - este adesea vizibila sub forma fumului din hornuri si a gazelor de la tevile de esapament ale masinilor. Fumul este un amestec de gaze si chimicale si poate deveni mai toxic sub actiunea soarelui puternic, datorita unei reactii chimice provocata de lumina. Smogul care rezulta are un miros neplacut si provoaca lacrimare.
Pe langa efectele directe ale inspirarii aerului poluat, aerul poluat are si un efect devastator asupra mediului.
Daca exista substante chimice in curentii de aer, ele vor cadea odata cu ploaia provocand fenomenul de ploaie acida.
Substantele chimice poluante din aer ajung si in lantul alimentar, fiind absorbite de plantele din regiunile poluate. Alta tulburare a echilibrului ecologic din atmosfera este provocata de anumite tipuri de pulverizatoare cu aerosol.
Ex: Incendierea campurilor petroliere din Kuweit, in 1991, a dat nastere unui strat gros de fum care a planat deasupra tarii. Daunele pe termen lung provocate de acest act de vandalism sunt inca necunoscute.
Utilizarea petrolului provoaca poluari masive ale aerului in multe orase. Gazele de esapament evacuate de autoturisme si de alte masini cu combustie interna contin gaze otravitoare cum ar fi monoxidul de carbon, hidrocarburi nearse, oxizi de azot si de plumb. Unii dintre acesti agenti de poluare reactioneaza cu lumina soarelui producand acel smog neplacut, fotochimic, care pluteste deasupra multor orase, cum ar fi Los Angeles sau Mexico City.
POLUAREA FONICA - desi zgomotul in mediul urban nu reprezinta o noutate, este ciudat ca cercetarea sistematica a poluarii fonice este relativ recenta. Cand se fac masuratori, este important de luat in seama ca efactul asupra urechii umane nu depinde doar de intensitatea sunetului, ci si de frecventa sa, unele zgomote de frecventa inalta suna mai tare decat frecventele mai joase la acelasi nivel de dB. Scara utilizata de obicei este scara ingreuiata "A", exprimata dB(A), aceasta scara nu poate fi tratata aritmetic, dublarea nivelului de zgomot nu dubleaza nivelul de dB(A).
NIVELELE MAXIME GENERAL ACCEPTABILE DE ZGOMOT PENTRU DIFERITE TIPURI DE MEDII DE LUCRU SI REACTIILE ESTIMATE ALE UNEI COMUNITATI LA NIVELE INALTE DE ZGOMOT masurate in dB(A).
Ateliere si cladiri de constructii unde comunicarea este necesara - 70
Birouri de atelier, birouri de fabrici si camere de control, precum si alte locuri unde este necesara comunicarea faciala - 60
Birouri generale - 50
Birouri private si camere mici de conferinta - 45
Birouri si camere de conferinta unde este necesar un standard inalt 35
REACTIA ESTIMATA A COMUNITATII LA ZGOMOT
Nu s-a observat vreo reactie
Plangeri sporadice
10 Plangeri frecvente
15 Amenintari de reactie a comunitatii
20 Actiune viguroasa a comunitatii
Alti factori care transforma sunetul intr-un agent de poluare sunt persistenta zgomotului (daca este constant, intermitent sau ocazional), promptitudinea lui (daca creste treptat sau apare exploziv) si perioada de zi in care apare.
Daunele provocate de oameni raman: poluarea, pescuitul in exces si exploatarea resurselor naturale si minerale.
Atmosfera este in pericol, ca urmare este in pericol intregul mediu de viata. Este nevoie de un control riguros si de masuri radicale pentru ca viitorul atmosferei sa fie sigur.
Actiunile pentru reducerea poluarii sunt esentiale daca vrem ca viata pe Pamant sa continue. Ele pot fi intreprinse de guverne si sunt costisitoare. Dar ar trebui sa fim dispusi sa platim scump supravietuirea omenii.
