Biologia a stat o buna perioada de timp sub dominatia unei prejudecati izvorata dintr-o intelegere gresita. Indusi in eroare de monopolul pe care anumite fiinte vii il detineau asupra posibilitatilor de miscare, savantii le-au acordat cu darnicie acestora numele de "animale" (anima = suflet), considerandu-le a fi singurele posesoare de organe de simt. In felul acesta, plantele erau privite ca vietuitoare inferioare, condamnate la o existenta vegetativa.
Nimic mai fals. Se poate afirma ca, dimpotriva, plantele - potrivit necesitatilor lor proprii - detin posibilitati de investigare a mediului si de actiune deplin corespunzatoare acestor necesitati. De exemplu, fasolea. Aceasta planta obisnuita, cataratoare, foloseste orice obiect inalt pentru a-si ridica frunzele verzi spre Soare. Catararea se realizeaza cu ajutorul carceilor, care sunt foarte rezistenti si efectueaza o miscare de rotatie complicata. Ei se rotesc pe tot parcursul cresterii, acoperind o suprafata circulara din ce in ce mai mare, cautand, de fapt, un suport pentru a se agata de el. In momentul in care ajung la o distanta de 2-3 cm de un obiect oarecare, miscarea de rotatie este abandonata si carceii se indreapta cu hotarare catre obiectul respectiv. Totul se desfasoara ca si cum fasolea ar "vedea", dar este vorba despre alte simturi cu care sunt inzestrate plantele.
Lumea plantelor este de o complexitate mult mai mare decat se credea pana nu de mult. In ea se desfasoara chiar razboaie necrutatoare, purtate cu arme chimice sofisticate. Cercetari facute de catre savanti din lumea intreaga, iar la noi in tara de catre dr. Marioara Godeanu si colaboratorii, au aratat ca plantele detin o certa posibilitate de a stabili legaturi de tip informational cu mediul. Aceste legaturi pot fi pe orizontala - cu alte plante, sau pe verticala - cu omul (in mod sigur) si probabil si cu animale.
Legaturile de comunicare intre doua plante au fost demonstrate cu ajutorul termografiei, care a pus in evidenta un camp comun pentru doua sau mai multe plante situate in apropiere. Acest camp reproduce cu fidelitate schimbarile petrecute in starea plantelor. Astfel, in cazul agresarii uneia dintre plantele supuse testului, s-au observat emanatii ale celorlalte plante, indreptate catre victima, parca pentru a-i da ajutor.
Ne punem, firesc, intrebarea: sa existe oare si in lumea plantelor o sensibilitate la suferinta aproapelui, dublata de tendinta de a sari in ajutorul celui aflat in suferinta?
Desi omul nu este in masura, inca, sa stie cum simt, sau cum gandesc plantele, reciproca nu este valabila; plantele au capacitatea de a cunoaste gandurile sau intentiile noastre si de a reactiona corespunzator, mai ales daca aceste ganduri sunt indreptate asupra lor. In cadrul unui experiment original efectuat de R. Backster (S.U.A.), unei anumite persoane din echipa i s-a dat in sarcina sa agreseze o planta, prin amputarea unei frunze. Rand pe rand, membrii echipei s-au apropiat de planta, simuland fiecare intentia acestei agresiuni. Reactia plantei, urmarita pe un aparat special, a fost foarte slaba, aproape inexistenta. In momentul in care s-a apropiat persoana desemnata sa savarseasca agresiunea, cu toate ca aceasta si-a disimulat si in gand intentiile, reactia plantei a fost prompta si violenta.
Dr. Marioara Godeanu detine una dintre cele mai evidente dovezi ale modului in care o planta poate reactiona la gandurile si trairile umane. In cursul unui experiment filmat, dr. M. G. isi concentra atentia asupra unei plante, in timp ce un aparat special inregistra expresia grafica a reactilor plantei pe o banda de hartie. Experienta decurgea normal, cand, pe neasteptate, a explodat un bec. Dr. Godeanu a avut o reactie de surpriza extrem de puternica, traita foarte intens. Experimentul s-a intrerupt. Ulterior, analizandu-se banda de hartie care inregistrase reactiile plantei, s-a constatat ca si aceasta reactionase extrem de puternic la emotia resimtita de dr. M. G. in momentul exploziei becului. Acul instrumentului de inscriptionare inregistrase curbe cu amplitudinea maxima posibila, fapt fara precedent in istoria experimentelor anterioare.
Cand sunt obiectul unei agresiuni, plantele reactioneaza in moduri foarte evidente. Inregistrarea curentilor superficiali la plantele nestresate a pus in evidenta o evolutie ciclica, cu o periodicitate remarcabila, asemanatoare, in buna parte, cu aspectul curentilor cerebrali umani. In momentul unei agresiuni, biocurentii respectivi se intensifica paroxistic, putandu-i asemui unui strigat.
Srigatul mut al plantelor ranite bantuie Terra. Acest adevar trebuie sa-l determine pe om sa-si completeze, pe de o parte, cunostintele pe care le detine despre lumea vie si, pe de alta parte, sa-si reconsidere pozitia fata de restul speciilor, care, indiferent cum le-am numi, sunt cu toate animate.
Bibliografie:
SERBAN, Mihai E. "Omul si astrele", ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986
