Andres Ioan Clasa aVII-a Licul Teoretic “Ion Luca” Vatra Dornei Pielea Ne-am putea imagina o hainǎ croitǎ dintr-o singurǎ bucatǎ, care acopera corpul de la cap pana la picioare, apǎra de vant, rezistǎ la apǎ este puternicǎ, totusi elasticǎ, iar pe deasupra se reinnoieste mereu? Nu? O purtam in fiecare zi: e pielea! Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea intinsǎ a unui om adult acopera o suprafatǎ de circa 2 metri patrati, cam cat un cearceaf obisnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce inseamna cam a douǎzecea parte din greutatea intregului corp. Grosimea pielii variaza intre 0,5 si 5 mm. Este relativ subtire in regiunile corporale putin expuse la uzurǎ sau presiune, si mai groasǎ pe suprafetele care sunt mai solicitate, de exemplu pe talpi. La microscop se poate observa cǎ pielea este formatǎ din douǎ straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30 de randuri de celule moarte. Aceste celule sunt asezate una peste alta, asemeni unor tigle, de aceea pielea se intinde cu usurintǎ in timpul miscarii. In fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzeaza, fiindca celulele moarte sunt inlocuite in permanentǎ cu altele noi. Reinnoirea pielii Sub epidermǎ, in stratul germinativ, celulele se aflǎ intr-o continuǎ diviziune. Celulele nou formate sunt apoi incarcate cu o proteinǎ rezistentǎ, cheratinǎ, care determinǎ cheratinizarea celulelor. Pe mǎsura ce iau nastere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi impinse spre exterior. O celulǎ ajunge in stratul extern in trei – patru saptamani, aceasta fiind durata ei de viatǎ. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzisori abia vizibili. Un om in timpul vietii pierde sub aceastǎ formǎ aproximativ 18 kg piele. Sub epidermǎ se gasesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmentii numiti melaninǎ, pentru a ne proteja de efectele daunatoare ale radiatiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai inchisǎ la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzeaza, dacǎ este expusǎ la soare. Mai tarziu, melanina migreaza spre suprafata pielii si se desprinde impreunǎ cu celulele moarte – pielea bronzatǎ devine palidǎ cu timpul. La cei cu pielea mai inchisǎ, melanina este produsǎ in cantitati mai mari. Rolul pielii Apara interiorul organismului de loviri, taieri, ploaie si vant, radiatii, luminǎ solarǎ puternicǎ si bacterii. Dacǎ taiem sau julim epiderma, pielea se vindecǎ fǎra cicatrice. Terminatiile nervoase ale pielii sunt excitate sub efectul presiunii usoare, a presiunii puternice, sau a durerii. In varful degetelor existǎ deosebit de multe terminatiuni de acest gen. In epidermǎ, sub influenta razelor solare se formeaza vitamina D. Transpiratia joacǎ un rol important in eliminarea excesului de sare precum si a altor substante. 32869vmt13vxg6z Supraincalzire si racire Sub epidermǎ se intinde derma, mai groasǎ decat precedenta. Portiunea superioarǎ a acesteia este intesatǎ de o retea de colagen si elastinǎ, care sunt niste proteine deosebite. Acestea asigurǎ elasticitatea si flexibilitatea pielii. In dermǎ se gasesc numeroase vase sangvine. Atunci cand ne este cald, capilarele se dilatǎ, si se umplu de sange. Dacǎ suprafata pielii este strǎbǎtuta de mai mult sange, organismul pierde o cantitate mai mare de cǎldura, adica se raceste. Din acest motiv ne inrosim in cǎldura mare. Dacǎ ne este frig, capilarele sangvine din dermǎ se ingusteaza, pentru a pierde mai putinǎ cǎldura, iar pielea devine palidǎ. Sangele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subtiri transportǎ substantele nutritive sub cele douǎ straturi ale pielii, iar de acolo va transporta produsii de catabolism. Dacǎ pielea este traumatizatǎ, in locul ranii sangele se coaguleaza si inchide plaga. Cicatricea formatǎ protejeaza impotriva agentilor patogeni si a pierderii exagerate de sange. In dermǎ se gasesc si diferite terminatiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitatiile ce provoaca simtul tactil. Excitatiile dureroase sunt preluate de terminatiile nervoase ( receptorii ) care se ramificǎ in epidermǎ. In portiunea superioarǎ a dermei se gasesc receptorii tactili, sau asa numitii corpusculi Meissner, care percep presiunile usoare. Ceva mai adanc sunt situati corpusculii Ruffini care percep caldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului. Spre marginea inferioarǎ a dermei se gasesc corpusculii Vater – Puccini, care au rol de a percepe presiunile puternice. Dacǎ aceste terminatiuni nervoase trimit o informatie catre creier, sub efectul unor excitatii dureroase, presiune, sau cǎldura, acesta va actiona muschii corespunzatori, de exemplu pentru a retrage mana de pe o canǎ fierbinte. In adancul dermei se aflǎ glandele sudoripare, formate dintr-o aglomerare de tubulete intortocheate; au un rol indispensabil in reglarea temperaturii corporale. Aceste glande produc acel lichid apos, putin sarat – transpiratia, care se infiltreaza prin pori la suprafata pielii, dacǎ ne este foarte cald. Transpiratia, in timp ce se evaporǎ, ne raceste corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 250 – 500 de ml de transpiratie. In zilele foarte calduroase insǎ, putem evapora chiar si 2 l de sudoare. Un om are in total in jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totalǎ atingand 100 de grame. Existǎ deosebit de multe glande sudoripare pe fatǎ, la subrat, in palmǎ si in talpǎ. In palmǎ de exemplu, gasim 350 de glande sudoripare pe centimetru patrat, in timp ce in dosul palmei doar 200. Transpiratia ne ajutǎ si la apucarea unor obiecte. Sudoarea acopera in strat subtire brazdele degetelor noastre, usurand prinderea unor obiecte cu suprafata netedǎ. Raia Este o boalǎ de piele foarte neplǎcuta. Este produsǎ de un arachnid marunt – raia. Traieste la suprafata pielii, sau imediat sub ea, hranindu-se cu celulele moarte, descuamate. Raia femelǎ sapǎ galerii in piele, unde isi depune ouale. Larvele eclozionate isi sapǎ drumul spre suprafata pielii, unde devin adulte. Simptomele raii apar in momentul in care femelele patrund in piele. Deseori apar linii subtiri rosii intre degete. Dupa o vreme apar eruptii de culoare rosie, iritate pe corp. Cu exceptia capului, acestea pot atinge intregul corp, dar sunt mai frecvente la nivelul coatelor, talpilor, gleznelor. Eruptiile provoaca mancarime puternicǎ, bolnavul se scarpina des, mai ales atunci cand se incalzeste pielea. Raia poate fi tratatǎ usor cu unele unguente, dar fiind o boalǎ transmisibilǎ, se vor trata toate persoanele care au venit in contact cu bolnavul.
