Unicii intre mamifere datorita capacitatii de azbura sustinut, liliecii se gasesc in toate regiunile de uscat, in afara zonelor muntoase inalte.
Se stie ca liliecii exista de cel putin 50 milioane de ani -un schelet aproape complet al unui liliac, cunoscut sub denumirea de Iacronycteris, dateaza chiar din eocen.Avand o lungime a corpului de aproximativ 8 cm, aceasta creatura este atat de similara cu liliecii existenti in prezent incat le dezvaluie oamenilor de stiinta foarte putin despre stramosii acestor vietati sau felul in care si-au insusit arta zborului.Se crede ca stramosii liliecilor au fost un fel de insectivore arboricole.
INFATISAREA:
Desi liliecii difera foarte mult in marime si in trasaturile facia, toti sunt usor de recunoscut drept lilieci.Corpul lor este acoperit cu blana, care are culori mai deschise pe partea ventrala.Anvergura aripilor poate fii de la peste 2m pana la sub 15cm,iar forma lor poate fi alungita si ingusta, pana scurta si lata, insa aripile tuturor speciilor au aceeasi structura de baza.
Membrele anterioare sunt bine dezvoltate, liliecii avand bratul scurt si puternic si antebratul foarte lung,alcatuit dintr-un singur os (radius).Degetul mare este scurt, avand de obicei o gheara incarligata ,pe cand toate celelalte degete sunt alungite, oferind sustinere membranei aripilor.Acestea sunt de asemenea ancorate in laturile corpului, in oase si in coada, a carei lungime variaza de la o specie la alta. Un pinten osos, numit calcar, face posibila la multe specii intinderea membranei pana in varful cozii.
Membranele aripilor-de fapt un strat dublu de piele-permit liliacului sa zboare, folosind o miscare similara cu inotul, in care membrele anterioare si cele posterioare sunt implicate impreuna. Fibrele musculare si fibrele elastice ale aripilor permit apropierea acestora de corp cand liliacul nu zboara.
MODUL DE VIATA:
Avand in vedere numarl mare de specii si mediile variate in care traiesc, stilul de viata al multor lilieci urmeaza un tipar uimitor de similar.Aproape toti liliecii sunt animale nocturne, petrecandu-si ziua odihnindu-se
In adaposturile lor-ei nu isi fac cuiburi-atarnand de obicei cu capul in jos.
Cei mai multi lilieci pot fi considrati extrem de sociabili, deoarece ei traiesc de obiceiin grupuri in cea mai mare parte aanului,desi unele specii traiesc in adapsturile individuale.
Liliecii folosesc adaposturi diferite in functie de nevoi.Adaposturile de iarna sunt pentru hibernare, pe cand alte adaposturi pot fi folosite pentru odihna din timpul zilei in alte perioade ale anului.Adesea exista si adaposturi speciale pentru imperechere si pui.
Adaposturile pot fi pesteri,mine parasite, crapaturi in stanci sau scorburi de copaci.Cladirile vechi ofera o sumedenie de adaposturi(sparturi in pereti,barnele de lemn ale acoperisului,pivnite si bolte, sau locul din spatele obloanelor vechi).Liliecii frugivori mari se adapostesc sub cerul liber,agatandu-se de crengile unui copac.
Cand nu vaneaza, liliecii isi petrec o mare parte din timp curatandu-se(lingandu-si membrele aripilor, pieptul si burta, scarpinandu-si blana cu membrele posterioare si curatandu-si ghearele).
Cand nu zboara, mobilitatea liliecilor difera de la o specie la alta.Unii sunt aproape neajutorati cand se afla la sol, ei miscandu-se foarte stangaci.Altii isi strang aripile si pot sa umble sau sa alerge relativ usor.Unele specii se deplaseaza agatandu-se de crengile copacilor, folosindu-si ghearele pentru o apucare sigura.
HIBERNAREA:
In zonele temperate hrana liliecilor devine foarte saraca in timpul iernii.Unele specii rezolva aceasta deficienta prin migratie, insa cele mai multe specii isi cauta adaposturi de iarna pentru hibernare.
Adaposturile de hibernare trebuie sa fie relativ lipsite de perturbari si de curent, si sa aiba pereti sau un tavan aspru, de care sa se poata atarna ,sau multe sapaturi si crapaturi in care sa se ascunda.Temperatura nu ar trebui sa scada sub 0 C iar umiditatea ar trebui sa fie ridicata, pentru ca liliecii sa nu se deshidrateze.
Toamna este perioada in care liliecii se hranesc frenetic pentru a acumula rezerve de grasime pentru iarna.In functie de temperatura, de hrana disponibila si de specie, liliecii vor incepe sa se adune in adapostul de hibernare (hibernacul)prin octombrie sau noembrie. Cei care hiberneaza atarnand de pereti sau de tavan, de picioarele posterioare, se aduna in grupuri mari, infasurandu-si de obicei aripile in jurul corpului.
HRANA:
Desi majoritatea liliecilor sunt insectivori, diferite specii au diferite preferinte, incluzand toate felurile de insecte zburatoare(molii,fluturi,gandaci,tantari si muste,libelule, greieri si cosasi,precum si pianjeni, paduchi de lemn si diverse artropode).
Hranirea aeriana cu insecte ,adica prinderea lor din zbor, este cea mai obijnuita forma de vanatoare, iar victimele pot fi prinse direct in gura , sau prinse din aer cu membrana cozii , folosind-o drept plasa pentru a prinde insectele sau pentru a le tine.Prada este adesea devorata in zbor, insa speciile cu zbor lent isi consuma de obicei prada intr-un adapost.
LILIECII CARNIVORI:
Exista doar cateva specii de lilieci carnivori, care de obicei vaneza alte mamifere mici(deexemplu soareci, precum si pasari, broaste si soparle).Caninii lor mari, bine dezvoltati, sunt folositi la muscarea si uciderea victimelor lor.
Exista doua specii de lilieci care se hranesc cu pesti.Picioarele lor mari si puternice sunt prevazute cu gheare incredibil de ascutite, pe care le tarasc pe suprafata raurilor cu un curs incet pentru a agata pestii.Ei prind pesti cu o marime de pana la opt centimetri, pe care apoi ii baga in gura.
Exista trei specii de lilieci vampir.Arealul lor se intinde din Mexic spre sud, pana in nordul Argentinei.Ei se hranesc provocand mai intai o rana cu incisivii ascutiti si apoi sorbind sangele pe masura ce curge din rana.O substanta anticoagulanta din saliva lor face sangele sa curga in continuu, si de obicei pierderea de sange nu prezinta un pericol pentru victima.Totusi exista un risc daca rana se infecteaza, deoarece acesti lilieci sunt purtatori de turbare.
INMULTIREA:
Se pare ca majoritatea speciilor de lilieci se imperecheaza o data pe an, si in cele mai multe cazuri nasc un singur pui.Cateva specii nasc doi pui, iar liliacul american , care traieste in extremitatea sudica a Canadei si o mare parte a centrului Americii, are de obicei trei sau patru pui in acelasi timp.Este singurul liliac cu patru mameleoane functionale.
La tropice nasterea puilor poate avea loc in orice perioada a anului, insa in regiunile cu clima temperata imperecherea are loc toamna si adesea iarna , nasterea avand loc primavara, cand este disponibila o cantitate optima de hrana.Liliecii din regiunile temperate, atat masculii cat si femelele, dau dovada de promiscuitate(nu formeaza niciodata cupluri, in schimb se imperecheaza cu mai multi parteneri).Adesea imperecherea are loc in hibernacul, masculii trezindu-se si cautand o femela pe care o trezeste pentru a se imperechea.
