Fitoterapia Fitoterapia este utilizarea plantelor pentru vindecarea bolilor – o traditie in majoritatea societatilor si o terapie “alternativa” populara in ultimii ani . Multe medicamente din medicina moderna deriva din plantele utilizate de naturisti . Insa fitoterapeutii folosesc intreaga planta – sustinand ca eficienta deplina implica utilizarea tuturor ingredientelor sale. Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a invatat sa scrie el a consemnat descrieri ale propietatilor curative ale acestora in “tratate despre plante” . Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 de ani de imparatul chinez Chi’en Nung ( sau sub auspiciile lui ). Se numea Pen Tsao si contine descrieri ale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante . Desi textul nu a supravietuit , stim despre existenta acestei lucrari din referinte intalnite in alta parte . Prin 2000 I.Hr. , egiptenii antici utilizau plante in medicina , in cosmetica si in imbalsamare . Grecii si romanii au perfectionat cateva dintre aceste tehnici si au dezvoltat altele noi propii . Am aflat despre studiile lor din scrierile lui Hipocrat din secolul al V-lea iHr si din cartile “De Materia Medica” a lui Dioscoride si “Naturalis Historia” de 37 de volume a lui Pliniu cel Batran ( ambele din secolul I dHr ) . Traditii de utilizare a plantelor In Evul Mediu in Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie . Una era superstitioasa : unele plante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cu anumite parti ale corpului uman . De exemplu , iarba plamanului are frunze in forma de plamani si astfel era folosita pentru tratare tusei : aceasta este cunoscuta ca “doctrina semnaturilor” . Cealalta traditie naturista se baza pe experimente stiintifice si la inceput au fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor . In secolul XIII , Londra a devenit un centru comercial important pentru plante si condimente ; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzare peste tot. Plantele cu propietati medicinale , luate individual , erau numite “simple”; combinatiile de doua sau mai multe plante erau numite “medicamente”. In secolele XVI si XVII , popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea primelor gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale ,unde se efectuau cercetarile si invatau studentii . Prima a fost infiintata in Pisa in 1543 si a fost urmata de una din Padova in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fost constanta – la Leiden in 1587 , Copenhaga in 1600 , Londra 1606 , Paris 1635 , Berlin in 1679 , Tokyo 1684 si Calcutta in 1787 . Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea , prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi , botanistul Carl Linnaeus (1707-1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 1753 Linnaeus a introdus un nou sistem de nomenclatura pentru plante : aceasta a ajutat la identificarea cu exactitate a plantelor si a deschis calea spre compilatia dintre farmacopee , carti oficiale care enumera medicamentele si descriu modul lor de preparare . Scheele a izolat din plante multi acizi organici, care de atunci sunt utililzati in medicina conventionala . Medicamente pe baza de plante In medicina moderna , aproximativ un sfert din medicamentele prescrise de medicii conventionali sunt derivate din plante . Urmatoarele sunt unele dintre cele mai cunoscute exemple . Scoarta de chinina ne da chinina , un alkaloid incolor , inodor si foarte amar utilizat pentru vindecarea malariei si a febrei . Sucul matragunei (“Atropa belladonna”) contine atropina , care este foarte otravitoare daca este mancata , dar este utilizata in medicina moderna ca midriatic ( dilatator al pupilei ) . Cu sute de ani in urma , cand se considera ca pupilele larg dilatate sunt atragatoare matraguna era folosita de femei in doze atent controlate in scopuri cosmetice . Dioscorea , o varietate ignama , ne da diosgenina , care este punctual de pornire pentru prepararea mai multor steroizi , inclusiv al cortizonului antiinflamator . Steroizii pot fi obtinuti mult mai usor si mai ieftin din plante decat din tesutul animal . Cornul secarei , o ciuperca ce afecteaza gramineele (in special secara ), ofera compusi utilizati pentru oprirea sanerarii la nastere si pentru atenuarea migrenei . Degetarul comun ( Digitalis ) este sursa unuia dintre medicamentele standard pentru tratarea problemelor de inima . Pervinca de Madagascar ( Catharanthus roseus ) contine alcaloizi utilizati pentru tratarea bolii lui Hodgkin si a leucemiei la copii . Macul de gradina , o floare din genul Papaver , intalnita in lanurile de grau , contine opiu , medicamnet narcotic din care se obtine morfina , un analgezic ( medicament imotriva durerii ) puternic. Genul de plante Scopolia ne da scopolamina , utilizata ca medicament hipnotic si ca antispasmodic pentru reducerea contractiilor gastrointestinale . Iarba sarpelui ( Rauwolfia serpentina ) apartine familiei merisorului ( Apocynum ) si este utilizata de mai multe secole in India in tratarea insomniei si ca sedativ pentru cei muscati de sarpe . Din 1949 reserpina , constituentul activ al ierbii sarpelui , a fost larg utilizata in medicina occidentala pentru controlul hipertensiunii si ca tranchilizant . Radacina de wourali ( Strychnos taxifera ) contine curara . Indienii din America de Sud o pun in varfurile sagetilor pentru a-si paraliza vanatul , iar medicii conventionali o utlilizeaza ca relaxant pentru muschii scheletici , in timpul interventiilor chirurgicale . Fitoterapia moderna Toate aceste medicament sunt derivate din plante . Insa adevaratul naturist este cel care incearca sa vindece boli folosind plante intregi , si nu doar un constituent extras izolat . Unele leacuri ne sunt cunoscute tuturor ,si pot fi aplicate fara preparare . De exemplu sugerea cuisoarelor atenueaza durerea de dinti , iar intepaturile provocate de urizici se freaca cu frunze de macris ( Rumex ) . Fitoterapeutii cred ca multe alte plante au utilizare medicinala pot fi administrate intern fara probleme . Exemple sunt : ehinacea ,pentru accelerarea vindecarii ranilor ; semintele primulei de seara ( Oenothera ) , pentru atenuarea eczemei , a artritei reumatoide si a bolilor cardiovasculare ; usturoiul , pentru scaderea nivelului de colesterol , subtierea sangelui si ca antibiotic slab ; radacina odoleanului ( Valeriana oficinalis ) , are un efect tranchilizant usor si este utilizata pentru atenuarea tensiunii nervoase si a insomniei . Fitoterapeutii pot sa prescrie diferite forme de ceai preparate din obtinerea unor infuzii din flori sau frunze in apa fiarta : ceaiul facut din frunze de menta , de exemplu , atenueaza indigestia si gazelle , in timp ce ceaiul facut obtinut din flori de musetel atenueaza crampele stomacale si menstruale ranile ulceroase si aftele .
