Totul sau aproape totul

despre dinozauri

 

 

Ce sunt dinozaurii ?

Notiunea de dinozaur desemneaza orice membru al unui grup de aproximativ 1300 de reptile care a aparut in perioada Triasicului mijlociu si tarziu, acum aproximativ 200 milioane de ani. Cei mai multi dinozauri pot fi clasificati in doua categorii: dinozaurii cu o structura a membrelor posterioare asemanatoare pasarilor-ordinul Ornitischia, din care fac parte Iguanodonul si Triceratopsul, si dinozaurii cu o structura a membrelor posterioare asemanatoare reptilelor-ordinul Saurischia, din ai carui reprezentanti putem sa-i amintim pe Apatosaurus si Tiranosaurus. Primii dinozauri cunoscuti, Staurilosaurus si Herresaurus din America de Sud au o structura prea primitiva spre a putea fi clasificati in cadrul vreunuia din ordinele mai sus mentionate. Dinozaurii au disparut acum 65 milioane de ani, dar unii din descendentii lor, pasarile, supravietuiesc pana in prezent.

Dinozaurii au avut de-a lungul lungii lor istorii o evolutie constanta. Astfel, de la primii dinozauri care erau carnivori sau omnivori, bipezi, mici, nu foarte puternici, dar probabil mult mai rapizi si agili decat contemporanii lor, (si care au disparut pana la sfarsitul Triasicului), s-a ajuns in timpul Jurasicului (supranumit si perioada dinozaurilor) la o mare diversitate de tipuri adaptative, a caror principala caracteristica comuna este dimensiunea colosala, neegalata pana astazi.

 

Descoperirea

Primele ramasite ale dinozaurilor au fost descoperite in Anglia prin anii 1820. Pe la 1840 erau cunoscute deja cateva genuri, ceea ce i-a permis marelui anatomist Richard Owen sa le dea numele de Dinosauria (din greceste, “reptile teribile”). Prin aceasta, el a admis singularitatea dimensiunii lor in lumea animala, mediul terestru de viata, pozitia lor verticala, includerea ultimelor cinci vertebre in centura pelviana. Totusi, pozitia bipeda a dinozaurilor –neobisnuita pentru o reptila, si care a dus la multe speculatii cu privire la comportamentul, psihologia si modul lor de locomotie- nu a fost recunoscuta decat odata cu expeditiile din anii ’80 ai aceluiasi secol cand au fost recuperate primele schelete complet pastrate.

Tot in anii ’80, H.G. Seeley si-a dat seama ca dinozaurii pot fi impartiti in doua ordine pe baza formei centurii pelviene. Ornitischia aveau oasele pubiene asemanatoare cu cele ale pasarilor, in timp ce la Saurischia ele se asemanau mai mult cu cele ale reptilelor. Paradoxal, pasarile isi au originea in ordinul Saurischia, ele desprinzandu-se din grupul celurosaurilor care erau dinozauri carnivori de mici dimensiuni.

Dinozaurii se caracterizeaza prin pozitia erecta in care membrele sunt aduse mai mult sau mai putin sub corp la fel ca la mamifere, si nu in parti ca in cazul crocodililor, soparlelor si broastelor testoase. Ei au in comun aceasta caracteristica cu pterozaurii, cele mai apropiate rude ale lor, ca si cu descendentii lor pasarile. Amprentele lor arata ca dinozaurii bipezi paseau in acelasi mod ca si pasarile, punand un picior in fata celuilalt, cu degetele orientate catre interior. Dimensiunea creierului lor varia in raport cu dimensiunea corpului, fiind minima la Sauropode si maxima la carnivorii mici.

 

 

Ordinul Ornitischia

Tipurile primitive de dinozauri ornistichieni includ putin cunoscutul Pisanosaurus din America de Sud si grupe din Jurasicul timpuriu ca Heterodontosaurus si Scutellosaurus. In timpul Jurasicului timpuriu ornitischienii se despartisera deja in mai multe ramuri majore. Prima din ele, cunoscuta sub numele de Thyreophora, include stegozaurii acoperiti cu placi si ankilozaurii cu armura si a existat din Jurasicul timpuriu pana in Cretacicul tarziu. O a doua ramura, Ornithopoda, include hadrozaurii si rudele lor iguanodontii, ca si ceratopsienii cu coarne si rudele lor pachicefalozaurii. Ornitopodele au existat de asemenea din Jurasicul timpuriu pana in Cretacicul tarziu.

Dinozaurii ornitoschieni se disting prin centura pelviana asemanatoare cu cea a pasarilor si prin prezenta unui os numit predentar situat la capatul maxilarului inferior. Toti ornitischienii erau ierbivori, si predentarul pare sa fi avut rolul unui cioc cu care culegea vegetatia. De asemenea facea legatura intre cele doua jumatati ale maxilarului inferior si le permitea sa absoarba si sa transmita forta in timpul masticatiei. La dinozaurii cu cioc falcile prezinta mai multe duzini de dinti asezati in asa fel incat sa formeze o singura lama cornoasa folosita la mestecat. Ca si la toate celelalte vertebrate cu exceptia mamiferelor, dintii erau inlocuiti continuu in timpul vietii prin resorbirea radacinilor si cresterea simultana a unor coroane noi.

 

Cel mai cunoscut reprezentant al ordinului Ornitischia este fara indoiala Iguanodonus, o varietate de dinozaur ierbivor de mari dimensiuni care a trait in Europa si America de Nord in perioada Cretacicului timpuriu ale carei limite sunt cuprinse intre 145 si 97 milioane de ani. Iguanodonul cantarea pana la 4.5 tone, atingea o lungime de 7.5 m si avea 4.5 m inaltime atunci cand se ridica pe picioarele din spate. Cele trei degete de la picioare si trei din cele cinci degete ale membrelor inferioare mai scurte erau echipate cu gheare netede, in forma de carlige; primul deget al mainii, un deget mare osos, de forma ascutita, situat perpendicular pe celelalte, era probabil folosit pentru aparare; degetul mic era folosit la apucare. Capul lung si plat al Iguanodonului se terminat intr-un cioc cornos si falcile sale contineau dinti care se aseamana oarecum celor ai soparlei iguana -de aici si numele care inseamna “dinte de iguana”. Este posibil ca aceste animale sa fi trait in cirezi si probabil ca aveau o pozitie patrupeda in timpul hranirii si mersului dar “adusa-inapoi” pentru alergarea bipeda.

 

Dinozaurii Saurischieni

Saurischienii includ doua grupe majore: (1) ierbivorele Sauropodomorpha, care cuprind giganticele Sauropode cu gatul lung ca Diplodocus si Apatosaurus, plus mai putin cunoscutele Prosauropoda (exemplu: Plateosaurus) si (2) carnivorele Theropoda, care includ toate reptilele consumatoare de carne mici si mari de la Coelofisis, Compsognatus si Deinonichus si pana la uriasii Allosaurus si Tyranosaurus.Chiar mai mari si mai voluminoase sunt Saropodele Supersaurus si Ultrasaurus ale caror fosile au fost gasite in Colorado, in Statele Unite, ca si Seismosaurus care probabil este cel mai mare dinozaur cunoscut pana in prezent si al carui schelet a fost descoperit in New Mexico.

Saurischienii au gaturi lungi si gheare mari la primele degete de la maini si picioare, cel de-al patrulea si al cincilea deget de la maini fiind reduse sau absente (ca si la pasari, care pastreaza doar primele trei degete). Sauropozii au devenit uriasi si au adoptat pozitia patrupeda si au unele adaptari foarte interesante pentru hranirea cu vegetatia aflata la inaltime. La Diplodocus, de exemplu, gatul si coada sunt foarte lungi; coada are o terminatie in forma de bici care este posibil sa fi fost utilizata pentru aparare. La Brachiosaurus, in contrast, gatul este foarte lung dar coada este scurta. Brachiosaurus avea membre anterioare mai lungi decat cele posterioare, acestea permitandu-i impreuna cu gatul sa ajunga la vegetatia aflata la inaltime.

Marile carnivore terapode ca Tyrannosaurus aveau capete foarte mari cu falci imense pline de dinti curbati, cu margini ca de fierastrau. Membrele inferioare aveau dimensiuni reduse, dar soldurile si membrele posterioare erau masive, si pradatorul nu avea decat sa-si apuce vanatul in falcim sa se propteasca pe picioare si sa-i smulga si sa-i rupa carnea. Micile terapode ca de exemplu Deinonichus erau probabil mult mai agile, fiin vanatori tenaci care vanau prada si o atacau in grup, sfasiind-o cu dintii si ghearele. Totusi, unele ramuri de terapode mici, ca Struthiomimus si rudele sale nu aveau dinti.

 

Cel mai feroce pradator care a trait vreodata pe aceasta planeta. Un monstru cu adevarat. Acesta este Tyrannosaurus (din latina, “soparla-tiran”), dinozaur de mari dimensiuni, biped, care a trait in perioada Cretacicului tarziu, acum mai bine de 65 de milioane de ani. Lung de aproape 14m, avand cam 5m in inaltime si cantarind mai mult de 4 tone, Tyrannosaurus era bine inzestrat pentru a-si vana prada, din care faceau parte si marii dinozauri ierbivori ai timpului. Craniul sau mare avea falci puternice cu dinti ascutiti, in forma de fierastrau, dintre care unii aveau chiar 15 cm. Membrele anterioare mici, evident disproportionate fata de corpul masiv al animalului, aveau fiecare doua gheare ascutite; fiecare din membrele posterioare era inarmat cu trei gheare puternice indreptate inainte, care erau folosite pentru sfasierea prazii, si cu o a patra indreptata inapoi. Totusi, studiile recent indica faptul ca Tyrannosaurus se hranea mai degraba cu starvuri decat era un pradator activ. Fosilele descoperite in America de Nord si Mongolia in strate apartinand Cretacicului superior indica faptul ca specia s-a nascut si a disparut intr-un timp relativ scurt de cateva milioane de ani. Este cunoscuta o singura specie, Tyrannosaurus rex.

 

La fel ca cele mai multe reptile si pasari actuale, dinozaurii au construit cuiburi si au depus oua. Ramasitele cuiburilor de dinozauri continand oua si dinozaurii abia iesiti din ou apartinand unor specii de dinozauri ierbivori au fost gasite in Montana in Statele Unite. Constructia multistratificata a cuiburilor de Oviraptor ce au fost descoperite recent in desertul Gobi indica faptul ca dinozaurii se intorceau in aceleasi locuri an dupa an.

 

Dinozaurii-animale cu sange cald ?

Dovezile pe care le detinem cu privire la acest fapt nu sunt concludente. La fel ca pasarile si mamiferele, dinozaurii aveau o rata de dezvoltare foarte mare. Ei nu leneveau ca majoritatea reptilelor actuale. Amprentele lor si dimensiunile membrelor dovedesc ca erau capabili sa atinga mari viteze. Nu exista un singur mecanism de termoreglare care sa poata fi aplicat tuturor dinozaurilor; la fel ca liliecii, pisicile, elefantii sau balenele, care isi controlau temperatura corpului in diverse moduri, si dinozaurii aveau probabil mecanisme de termoreglare la fel de diverse. 

Disparitia dinozaurilor-ipoteze

Extinctia dinozaurilor, eveniment petrecut cu circa 65 milioane de ani in urma, a suscitat si va mai suscita inca multe discutii. Cert este ca s-au emis deja mai multe ipoteze care incearca si reusesc mai mult sau mai putin sa explice acest fapt.

1. Prima si cea mai cunoscuta din aceste ipoteze este impactul unui meteorit urias sau al unei comete cu Pamantul, eveniment ce s-ar fi produs in epoca in care au disparut si dinozaurii. Locul impactului acestui meteorit –identificat recent in peninsula Yucatan, in Mexic- este o “cicatrice” uriasa in forma unui crater cu diametrul de 200 km. Impactul acestui corp ceresc se presupune ca ar fi determinat aparitia unui nor urias de vapori care ridicandu-se si ajungand in atmosfera a acoperit cu o “perdea” nemaiintalnita cerul, oprind astfel razele solare sa mai ajunga pe pamant. Rezultatul a fost inevitabil: vegetatia de pe Terra, lipsita un timp indelungat de soare, a disparut in cea mai mare parte, ceea ce a dus in final si la disparitia dinozaurilor care au murit prin infometare.

Ceea ce nu poate explica insa aceasta ipoteza este insa de ce catastrofa i-a afectat numai pe dinozauri. Cum cel putin cinci specii din epoca respectiva supravietuiesc, nu se poate explica clar de ce efectul impactului a actionat selectiv. Cert este insa faptul ca daca disparitia dinozaurilor nu s-ar fi produs, istoria Pamantului ar fi fost poate cu totul alta. Aceasta deoarece extinctia lor a permis mamiferelor existente in epoca sa se adapteze situatiei, sa evolueze incet si sa cucereasca planeta.

2. A doua ipoteza cu privire la disparitia dinozaurilor este mult asemantoare cu prima, diferind printr-un singur aspect: necesitatea producerii impactului in peninsula Yucatan. Aceasta deoarece aici existau si exista mari depozite de sulf, care in urma impactului au fost proiectate in atmosfera. Raspandirea necontrolata a sulfului in atmosfera a otravit majoritatea formelor de viata, printre acestia aflandu-se si dinozaurii.

3. O a treia ipoteza cu privire la disparitia dinozaurilor de pe Terra a fost emisa de curand de astrofizicianul Juan Collar de la Universitatea Carolina de Sud (Statele Unite) care considera ca acestia ar fi disparut datorita unei forme de cancer declansate de stelele din galaxia noastra. Ei ar fi fost victimele descarcarilor masive de particule neutrino, emise de stelele care s-au stins. Aceste particule, intrand in coliziune cu nucleii atomilor din organismul dinozaurilor, au prejudiciat structura AND-ului, rezultand mutatii cancerigene.

Dinozaurii actuali-animale de casa?

In limba engleza, “pet” inseamna animal de casa, animal favorit; si, pana acum, in randul acestei categorii intrau cainii, pisicile, hamsterii sau papagalii. Iata insa ca antropomorfismul american nu cunoaste limite: nepotii unchiului Sam si-au gasit o noua preferinta in domeniu. Nu musca, nu deranjeaza vecinii, nu lasa par pe canapea, are bunul gust de a fi vegetarian, se gudura ca un catelus si da ascultare cu strictete ordinelor stapanului. Cin’ sa fie? O..iguana!

Samsarii acestui produs mult ravnit au importat anul trecut aproximativ 530000 de iguane(!), spre deosebire de numai 28000 cate se aduceau in 1986. “Oamenii vor si altceva in acvariile lor, in afara de pesti si de broaste testoase”, spune Maray Hussaket, proprietarul unui vivariu din Berkeley (California). “Cu iguanele, continua el, ei se simt demni de recunostinta si iubiti”.

Peste toate calitatile, iguanele prezinta insa si un defect: talia. Caci aceste reptile au prostul obicei de a cam exagera cu cresterea. In doi ani, soparlitele de 15 cm se transforma in niste “balauri” de peste doi metri lungime! Mascota devine un veritabil dragon. Rezultatul? Mii de iguane sunt abandonate de proprietari in fiecare an la marginea autostrazilor si in centrele specializate. Ce credeti ca ar spune dinozaurii daca ar auzi de trista soarta a urmasilor lor?

 

 

Bibliografie: Enciclopedia “ENCARTA ‘98”, Microsoft Corporation

Colectia revistei “Magazin”, 1995-1998

 

Scriitori romani