IGUANELE
Iguanele sunt soparle pe care zoologii le-au grupat intr-o mare si importanta familie, cea a Iguanidelor, care numara 60 de genuri si peste 700 de specii. Nu le intalnim in Europa si nici in Asia sau Africa, ele traind doar pe continentul american. Numai cateva specii au ajuns in insulele Galapagos, Fidji, Tonga si surprinzator in marea insula Madagascar, din Oceanul Indian.
Iguanele Americii
Intre iguanele americane unele au dimensiuni considerabile-1,50 m si chiar 1,80 m (iguana giganta din America Centrala), dar in general la marea majoritate a speciilor lungimea este mult mai modesta.Creasta spinoasa care le impodobeste capul, spatele si uneori si coada le confera aspectul acela de 'monstri preistorici', amintind intr-un fel de micii dinozauri cu coarne din Era Secundara. Amintirea dinozaurilor este intarita si de faptul ca unele iguane americane ca Basileus plumifrons se pot deplasa intr-un mod spectaculos si foarte impresionant, ridicandu-se si alergand rapid pe picioarele posterioare.
In grupul iguanelor speciile au aspecte forte diversificate si adaptari biologice dintre cele mai variate. Unele sunt terestre, capabile sa traiasca in regiuni aride sau chiar desertice (Phrynosoma cornutum, Uma notata), pe peretii stancosi aproape verticali, ai muntilor. Altele sunt arboricole, au culori foarte vii si populeaza padurile tropicale umede. Asa sunt numeroase specii din genul Anolis, intalnite in insulele din Marea Caraibilor, in padurile luxuriante din America Centrala si de Sud, in Mexic.
Biologia acestor specii este binecunoscuta, fiindca a fost studiata foarte atent. Comportamentul lor, la fel. S-a constatat ca exista procedee variate de recdunoastere intre indivizii din aceeasi specie, de aparare sau intimidare, care se realizeaza prin miscari sacadate ale capului si partii anterioare a corpului. Aceste miscari sunt caracteristice pentru fiecare specie. Iguanele isi desfac ritmic pliurile cutanate de sub gat, asa numitele fanoane gulare, punand in evidenta coloratia vie si contrastanta, isi ridica crestele de pe cap si de pe spate si isi umfla corpul. Toate aceste curioase comportamente agresive sunt ritualizate, dar adesea ele se transforma in dispute adevarate. Daca iguanele se hranesc mai ales cu insecte, destule specii au devenit vegetariene consumand ierburi, flori sau fructe.Inmultirea se face prin oua, majoritatea speciilor fiind ovipare, dar exista si cateva specii care, traind in zone alpine, cu temperaturi scazute sunt vivipare. Intre acestea din urma amintim speciile de Sceloporus si Liolaemus.
Raspandirea iguanelor
Animalele actuale nu sunt raspandite uniform pe suprafata planetei:
mamiferele marsupiale se intalnesc mai ales in Australia, fauna Europei este diferita de cea africana, iar maimutele din junglele amazoniene nu traiesc nici in Africa nici in Asia.
Stiinta care si-a fixat drept scop explicarea raspandirii actuale a animalelor, stabilirea originii lor, este zoogeografia. Aceasta a rezolvat multe dintre problemele spinoase ale repartitiei faunelor, de pilda existenta lamelor si vicuniilor, rude ale camilelor din Africa si Asia, in America de Sud ca si urmare a unei migratii terestre prin istmul care lega alta data Asia de America (astazi Stramtoarea Behring) si istmul Panama.
Ipoteza derivei continentelor a furnizat zoogeografiei suficiente argumente pentru a explica prezenta mamiferelor marsupiale in America si Australia si lipsa lor in Africa si Eurasia.
Enigma iguanelor din Madagascar
Dar exista inca enigme carora nu li s-a gasit o solutie valabila. Una dintre cele mai arzatore este legata de raspandirea actuala a iguanelor. Acestea au aparut si au evoluat pe continentul american unde au devenit un grup dominant de soparle. In afrara sptiului american, mai gasim iguane doar in Insulele Galapagos si, inca mai departe, in mijlocul Oceanului Pacific, in insulele Fidji si Tonga. Prezenta lor in aceste insule, situate la 1200 km. si, restectiv 10000 km. Decoastele americane, a fost explicata prin raspandirea cu ajutorul 'plutelor vegetale', fragmente mari de vegetatie desprinse de pe tarmurile Americii Centrale si purtate de curenti, departe in largul oceanului cu toata lumea animala ce se gasea pe ele.
Insula Madagascar se afla situata in oceanul Indian, la distanta de tarmul estic al Africii. In aceasta insula, in care flora si fauna endemica sunt abundente traiesc si 7 specii de iguane, grupate in 2 genuri Chalarodon si Oplurus. Ele au dimensiuni mai modeste, 10-30 cm.
Chalarodon madagascariensis poseda o mica creasta spinoasa care porneste de la gat si se termina la baza cozii, iar masculii iau adesea pozitii agresive, cu corpul ridicat pe cele 4 picioare si capul indreptat in sus, supraveghindu-si teritoriul. Uneori ei alearga numai pe cele doua picioare posterioare. In schimb,speciile de Oplurus sunt aproape complet lipsite de creasta spinoasa si nu sunt capabile sa adopte o pozitie bipeda.
Existenta celor sapte specii de iguane malgase, unele arboricole, altele terestre, este cunoscuta inca din 1900, dar nimeni nu a putut inca sa furnizeze o explicatie acceptabila a prezentei lor in marea insula.
La est de continentul american, iguanele se intalnesc numai in Madagascar. Nici urma de ele in Europa, Asia sau Africa. Daca s-ar fi raspandit in acelasi mod ca iguanele din Pacific, prin platforme vegetale plutitoare, ar fi trebuit sa ajunga intai in Africa. Dar in acest continent nu exista si nici nu s-au descoperit, pana astazi urme de fosile.
Concluzia logica: iguanele malgase nu puteau sa vina din Africa. Dar atunci de unde? In nici un caz din India, Indonezia sau Australia, unde nu exista nici iguane vii, nici forme fosile.
Aceasta problema incitanta, iritanta chiar, a fost dezbatuta intens in ultimii ani de catre zoologi. Unii cercetatori au propus ca iguanele malgase sa fie grupate intr-o familie distincta de cea a iguanelor americane, socotind ca ele pot sa fie apropiate de soparlele Agamide care traiesc in Africa. Altii cercetand structurile anatomice, au afirmat ca exista anumite inrudiri cu cameleonii africani.
Un stramos in Antarctica ?
Pentru a incerca o rezolvare cat de cat acceptabila a enigmei iguanelor malgase, s-au facut studii aprofundate, utilizandu-se analiza multifactoriala a 500 de repere biologice, pentru a se stabili legaturile de inrudire dintre cele 7 specii. Rezultatele par sa probeze faptul ca aceste iguane formeaza un grup monofiletic, adica provin dintr-un singur stramos comun, dar care avea clare afinitati cu iguanele americane. Iguanele din Madagascar au deci, neindoielnic, o origine extra americana. Dar de unde a venit stramosul lor ? Ultimas ipoteza aduce in discutie.Antarctica.
La sfarsitul erei Mezozoice, marele continent Gondwana, care ocupa emisfera sudica a planetei, s-a fragmentat. Blocul America de Sud-Antarctica-Australia s-a separat intai de Africa, acum 100 de milioane de ani, apoi cu 75 de milioane de ani in urma, blocul Antarctica-Australia s-a izolat de America de Sud. Iguane asemanatoare cu cele din America de Sud ar fi putut sa ramana izolate pe acest ultim bloc, care ulterior s-a rupt formand Antarctica pe o parte si Australia-Noua Guinee pe de alta.
In acesta situatie, o specie de iguana, asemanatoare celor din America de Sud, ar fi putut sa ajunga pe o platforma vegetala plutitoare pana in Madagascar, insula aflandu-se atunci mult mai la sud decat este situata astazi. Se stie de altfel ca Antarctica a servit drept punte de trecere intre America de Sud si Australia pentru o serie de specii vegetale si animale (fagul austral, marsupiale, testoase, batracieni). Este o ipoteza plauzibila in liniile ei generale, dar care nu aduce inca o rezolvare deplina a enigmei iguanelor malgase.
