PLANETLE DIN SISTEMUL SOLAR MERCUR Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare, este si cea mai mica dintre planete. Ea are un relief de tip lunar , cu numeroase cra- tere- semne ale unei activitatii vulcanice, in trecut- depresiunii, ridica-turii, folii, munti nu prea inalti , atmosfera rarefianta , magnetosfera nucleu din fier. Din cauza temperaturii si a dilatatiilor puternice aici nu prea exista viata. 23973dgc29sqf3v VENUS Venus este cel mai stralucitor corp ceresc dupa Soare si Luna. Fiind o planeta interioara orbitei terestre. Venus poate fi vazuta seara la apus si dimineata la rasarit. Privita de pe Pamant planeta prezinta gq973d3229sqqf faze. Radiindu-se pe o orbita interioara celei terestre, Venus eclipseaza Soarele din cand in cand, fenomen care a permis astronomilor sa Descopere o atmosfera densa in jurul ei care ii acopera fata de unde si denumirea de planeta cu voal. Dupa marime, masa si densitate, Venus este aproape geamana cu Pamantul, fapt care ii face pe satelitii din trecut sa creada ca acolo ar putea exista viata. Structura interna a Luceafarului o aminteste in mule privinte pe cea a Terrei. Suprafata Luceafarului e mai putin cu- tanta decat cea a Lunii, planeta are munti, podisuri, cratere de natura vulcanica datorita densitatii mari a atmosferi, fata planetei e mai putin cicatrizata de meteoriti, acestia arzand in atmosfera. Venus e o planeta activa are inosfera, insa ii lipseste magneto- sfera, in atmosfera ei au fost inregistrate descarcari electrice, dar ele sunt de natura vulcanica, iscandu-se "din senin". Planeta este acoperita de nari dense din picaturi de acid sulfuric si de alte substante care contin sulf picaturile de ploaie nu coboara insa mai jos de 90 km- din aceasta cauza temperaturile inalte de la suprafata, ele se evapora. Planeta este lipsita de hidrosfera, solul ei este acoperit cu blocuri de roci negre ca funinginea. Presiunea la sol este de 90 ohm, conditiile aici sunt prea vitrege pentru existenta vietii. MARTE Marte este a doua vecina a Pamantului, este dupa Luna cel mai cercetat corp cersc. Planeta are structura interioara similara celui a Pamantului, relieful ei se aseamana in multe privinte cu cel terestru si cu cel Lunar. Se disrug stiuri de muntii cu piscuri de pana la 29 km create de tip vulcanic, albiei secate de rauri, praf mult, de culoare rosie. Pe planeta bantuie furtuni de praf, la ploi se evdentiaza doua calote de gheata stralucitoare din gaz carbonic, are activitate seismica redusa, camp magnetic mic, atmosfera rarefiata. Temperatura maxima la ecuator e de 20 grade C, forme de viata n-au fost depistate. Despre existenta unei civilizatii martiene dupa cum se presupunea nici nu poate fii vorba. JUPITER Jupiter este cea mai mare planeta a sistemului Solar. In multe privinte ea se aseamana cu Soarele. Atmosfera planetei se intinde Pana la inaltimea de 700 km si consta din hidrogen, heliu, amoniac, vapori de apa si metan cu mari asezati in bende orizontale. Pe supra- fata planetei se evidentiaza pata Rosie, o zona de unde curentii at-mosferici sunt foarte violenti. Jupiterare inosfera, magnetosfera cu centuri de radiatie imposibil de strabatut pentru astronauti. Mareele cosmice au descoperit in jurul planetei mai multe nele dispuse in benzi paralele cu planul ecuatorial. Jupiter are multi sateliti, 16 unii mai mari decat planeta Mercur. SATURN Saturn consta din 85% hidrogen, iar miezul ei este posibil pietros. Imposibilul ei exterior este alcatuit din hidrogen in forma de picaturi de ploaie. Saturn se evidentiaza prin mii de inele, satelitul sau Titan areare o atmosfera densa din azot, metan, amoniac si presiunea la suprafata fiind de 1,5 atm. Saturn are 18 sateliti alcatuiti din mare parte din apa, ceea ce probeaza ca, in timpul formarii planetei in inprejurimile sale tempera-tura era scazuta. URANUS Uranus este constituita dintr-un nucleu din roca si gheata, invelit de o manta de hidrogen lichid are un sistem inelar din fragmente de pietre acoperite cu ghiatam, atmosfera ei este alcatuita din metan. NEPTUN Neptun are centuri de radiatie si un inel, prin structura simuleaza Faza de inceput a Sistemului Solar. De cand a fost descoperita si pana azi, inca nu a efectuat o rotatie deplina in jurul Soarelui. Neptun Are cel mai mare satelit Triton. PLUTO Pluto este cea mai indepartata planeta de Soare are masa mai mica decat cea a Terrei, este constituita dintr-un nucleu din silicati ca un invelis de gheata, dupa care urmeaza un altul din gheata de metan. Atmosfera ei densa este din neon, fata planetei pare pistruiata, deoarece este acoperita cu pete de chiciura din metan, gheata, azot. Planeta are un satelit pe nume Charon. LUNA - Diametrul 3476 km Masa de 81,3 ori mai mica decat a Pamantului Volumul de 50 ori mai mic decat al Pamantului Departarea fata de Pamant este de 356400 km la pigeu si 406700 km la apogeu Densitatea: 3,34 g/cm3 Atmosfera este practic absenta Temperatura circa 150 grade C pe partea insorita si 1380 pe partea umbrita Perioada de revolutie (in jurul Pamantului) este egala cu perioa-da de rotatie (in jurul axei sale) ca urmare are indepartata me-reu aceasi emisfera catre Pamant. Aselenizarea primilor pamanteni a avut loc la 21 iulie 1969 Regiunile plate mai intense poarta numele de "mari" si "oceane" (Marea Linistei, Oceanul Furtunilor) si sunt delimitate de lanturi muntoase cu denumiri similare celor de pe Pamant (Alpi, Caucaz, Carpati). RELIEF SI EXPLORARE Cand privim Luna printr-un binoclu, descoperim la suprafata sa muntii, sesuri si cratere, dar mai ales dupa ce sondele si astronautii au pornit sa cucereasca Luna, relieful acestuia a ajuns sa fie cunoscut mai bine. Relieful Lunii Sesurile formeza petele intunecate care contureaza ochii, nasul si gura de pe chipul pe care il vedm cand privim Luna cu ochiul liber. Odinioara se credea ca acestea sunt mari si li s-au dat nume poetice: Marea Serenitatii, Marea Linistii, Lacul Viselor e.t.c. Aceste nume au fost pastrate chiar daca azi se stie ca pe Luna nu exista apa. Cei mai inalti munti ating 8200m o altitudine cu putin mai mica dect cea a Everestului in timp ce Luna este acoperita de cratere cu marimi diferite. Ele au fost formate de meteoriti care au cazut pe Luna in urma cu miliarde de ani. Cele mai mici dimensiuni cu totul minuscule, cele mai mari depasesc 200 km. Unele dintre ele au stiatii albe dispuse spitele unei roti, acesea sunt urmele lasate pe solul lunar in toate directiile de impactul uno meteoriti. Explorarea Lunii Incepand cu anul 1959 zeci de sonde automate au fost lansate spre Luna. Primele areu destinate simplei fotografieri a suprafetei, in timp ce o savurau inainte de a se prabusi pe intindera ei. In octom- brie 1959 sonda ruseasca Luna 3 a trimis primele imagini ale fetei "nevazute" ale Lunii. Ulterior sondele au aterizat pe Luna au furnizat informatii mai precise despre suprafata acestia. Mai tarziu satelitii plasati pe orbita in jurul Lunii au fost studiati si fotografiati timp de mai multe luni. In cele din urma omul insa-si a pasit pe Luna. Intre 1969 si 1972 sase zboruri efectuate de navala spatiale Apollo au permis ca 12 astronauti americani sa paseasca pe Luna ei au fost Neil Armstrong si Eorvin Aldrin, pe 20 iulie 1969 in timpul zborului efectuat de Apollo 11, astronautii misiunii au instalat pe suprafata acesteia instrumente stintifice, au efectuat diverse masuratori si au adus pe Pamant pentru analiza aproape 400 kg de roci selenare. Suprafata Lunii Cu toate ca este aprope, Luna reprezinta o lume complet diferita de cea a noastra fara apa si fara urme de viata. Solul lunar este plin de roci scufundate mai mult sau mai putin intr-un strat gros de pulberi cenusii. Omul nu poate trai pe Luna fara un echipament adegvat fiindca Spre deosebire de Pamant, Luna nu are atmosfera. Fara o atmosfera care sa o protejeze Luna primeste din plin ploaia de meteoriti si de radiatii venite din spatiu. Ea este expusa direct razelor Soarelui in plina zi temperatura depaseste 100 grade C, noaptea dimpotriva, aceasta poate scadea sub 170 grade C. Aceste enorme variatii de temperatura sunt acontate de faptul ca ziua si noaptea sunt mai lungi decat pe Pamant, fiecare dintre ele dureaza aproximativ doua saptamani. Cerul vazut de pe Luna este meru negru chiar daca Soarele straluceste. Si pe Pamant ar fii la fel daca nu ar exista atmosfera, care difu- zeaza lumina Soarelui. SOARELE Datorita faptului ca se afla atat de aproape, Soarele este steaua cea mai bine cunoscuta. Astronomii disting chiar detaliile de la suprafata sa ( cele mai mici au o intindere de 150 km ). In comparatie cu Pamantul Soarele este gigantic, volumul sau ar putea cuprinde 1 300 000 de planete ca anoastra, iar dealungul diametrului sau sa-r putea alinia la 109. Soarele este o imensa sfera de gaz foarte cald a carui masa o depaseste de 300 000 de ori pe cea a Pamantului. La suprafata forta gravitationala este de aproximativ 28 de ori mai puternica de cat cea de pe Pamant, totusi Soarele nu e decat o stea foarte obisnuita. Pentru astronomi, este o adevarata sansa sa poata studia o stea atat de banala, tot ceea ce afla prin studierea Soarelui ii ajuta sa inteleaga mai bine si celelalte stele. Fotosfera Lumina orbitoare a Soarelui provine de la un invelis de grosime mai mica de 300 km, fotosfera. Aceasta este cea care da impresia ca Soarele are o margine bine delimitata, temperatura sa este de aproximativ 6000 grade C. Vazuta prin telescop ea se prezinta ca o retea de celule mici stralucitoare, sau granule, eflate intr-o permanenta miscare. Ficare granula este o bula de gaz de marimea unei tari ca Franta, ea apare se transforma si dispare in aproximativ 10 minute. Cromosfera si coroana In timpul unei eclipse totale, cand discul arbitrar al Soarelui dispare in spatele Lunii, remarcam ca in jur o bordura de un rosu aprins, iar dincolo de aceasta, un balon argintat, mai mult sau mai putin neregulat coroana. Cromosfera si coroana sut invelisurile extaordinare ale Soarelui, ele Formeaza atmosfera solara. In mod obisnuit nu le vedem pentru ca sunt mult mai putin luminoase decat fotosfera. Cromosfera se ridica pana la 5000 km de suprafata Soarelui. Ea este acoperita de mici jeturi de gaz foarte cald spiculii, tempera- tura sa creste odata cu altitudinea, in varf ea atinge 2 000 grade C. Coroana care imbraca cromosfera se dilueaza treptat in satiu si nu are o limita exterioara bine definita , ea este foarte rarefiata dar extrem de calda temperatura sa depaseste 1 milion de grade. Cu ajutorul instrumentelor speciale, din timp in timp se observa ca anumite regiuni ale cromosferi devin deodata foarte stralucitoare:acestea sunt solare. In urma acestora apar jeturi imense de gaz, se ridica in cromosfera si coroana. Cand apar proiectate pe Soare, protuberantele au aspectul unor filamenteintunecate. In permanenta un flux de particule foarte rapide paraseste Soarele prin coroana. Acestea sunt vanturile solare. Interiorul Soarelui Desigur interiorul Soarelui nu poate fii vazut dar studierea supra- fetelor si a staturilor sale exterioare ofera astronautilor informatii despre structura sa interioara. Soarele contine toate elementele simple identificate pe Pamant, dar 98 % din masa sa este formata din hidrogen si heliu. Spre centrul Soarelui, este din ce in ce mai cald, iar materia este din ce in ce mai comprimata. Chiar in centru temperatura atinge la 15 000 000 de ori mai mare decat cea din centrul Pamantului. In acest cuptor atomii de hidrogen se aglomereaza cate 4 si se transfor- ma in atomi de heliu . In urma acestei reactii se degaja caldura si lumina. Acest lucru permite Soarelui sa straluceasca. In fiecare minut 400 000 de milioame de tone de hidrogen se trasforma in heliu in centrul Soarelui. Zona unde se produc aceste reactii nucleare nu reprezinta decat un sfert din raza Soarelui, dar ea cuprinde jumatatea din masa acestuia. Lumina emisa in aceasta zona centrala a Soarelui nu ajunge la suprafata decat dupa 2 000 000 milioane de ani !
