In intervalul ’35 - ’60 apar lucrari de psihologie sociala care, daca nu ating perfectiunea, se apropie, totusi, mult de ea si raman modele de urmat pentru specialistii de mai tarziu. In acest sens sunt clasici George Gallup, care a creat modelul sondajelor de opinie publica, Gordon W. Allport prin intreaga sa cotntributie psihosociologica, dar mai ales prin studiul atitudinilor, al prejudecatilor si, mai general, al personalitatii, Muzafer Sherif, cu experimentele sale privind conformarea la norma de grup. Mai mult decat oricare altcineva, Kurt Lewin merita a fi considerat clasic al psihologiei sociale. Crezul sau: „Cel mai practic lucru este o buna teorie“ ar trebui sa fie inscris la intrarea tuturor departamentelor universitare, a laboratoarelor de cercetare psihosociologice, dar si, la loc vizibil, in toate institutiile economice, militare, comerciale, sanitare, in care isi desfasoara activitatea psihosociologii.
In randul clasicilor stiintei despre om si societate, alaturi de Fritz Heider, Solomon E. Asch, Leon Festinger, Carl I. Hovland, Stanley Schachter, credem ca isi afla locul si Constantin Radulescu-Motru .
· Otto Klineberg (1899 -?) publica „Negro Intelligence and Selective Migration“ (Westport, Greenwood, 1935) si „Race Differences“ (Westport, Greenwood, 1935), lucrari care se inscriu in domeniul psihosociologiei etnice (rasiale) la ordinea zilei in anii ’30 - ’40. Otto Klineberg ajunge la concluzia ca apelandu-se la conceptul de rasa este imposibil sa se explice diferentele obtinute in cercetarile sale cvasiexperimentale, ca nu se poate vorbi despre o „ierarhie rasiala“.
· George Gallup (1901 -?) fondeaza primul institut de sondare a opiniei publice: „American
· Gordon W. Allport (1897 - 1967) publica studiul de sinteza „Attitudes“ in „Handbook of Social Psychology“, editat de Carl A. Murchinson (Worcester, Clark University Press, 1935, p. 810). Definitia: „O atitudine este o stare de pregatire mintala si neurala, organizata prin experienta, care exercita o influenta diriguitoare sau dinamizatoare asupra raspunsului individului la toate obiectele si situatiile cu care este in relatie“, propusa de Gordon W. Allport, isi pastreaza in intregime valabilitatea. Numeroase cercetari experimentale au relevat consistenta celor trei elemente din structura atitudinilor (Jack Brehm, 1956; Daryl Bem, 1970; R. Norman, 1975; S.J. Breckler, 1984). Manualul editat de Carl A. Murchinson (2 volume) reflecta progresul psihosociologiei, incluzand in cele douzecisitrei de capitole atat rezultatele cercetarilor experimentale (specifice psihologiei sociale americane), cat si speculatia teoretica (in buna traditie europeana).
· Dimitrie Tudoran publica „Psihologia reclamei“ la Editura Institutului de Psihologie al Universitatii din Cluj. Autorul atrage atentia atat asupra unor factori psihici ai reclamei comerciale, precum sugestia si persuasiunea, repetarea, cat si asupra factorilor sociali: prestigiul social al celor care apeleaza la produsul recomandat, moda, trebuintele sociale.
· Constantin Sudeteanu analizeaza structura opiniei publice in lucrarea „Opinia publica: analiza conditiilor si a efectelor ei“ (Cluj, 1935). Opinia publica era definita astfel: „o stare de acord sau intelegere comuna asupra unei chestiuni ce preocupa momentan in actualitate constiintele individuale“ (dupa Ana Tucicov-Bogdan, 1984, p. 72).
· Apare lucrarea „Psychology of Radio“ (New York, Arno, 1935) de Gordon Allport si Hadley Cantril. Este o prima abordare pe plan mondial a mijloacelor de comunicare in masa dintr-o perspectiva psihosociologica.
· In S.U.A., Muzafer Sherif publica lucrarea „The Psychology of Social Norms“ (New York, Harper & Row, 1936), in care prezinta rezultatele experimentelor sale privind „miscarea autocinetica”, ce demonstreaza ca, in afara unui cadru extern de referinta, subiectii tind sa se conformeze normei de grup. Asa cum se stie, proiectarea pe un ecran a unui spot luminos, intens luminos, fix, intr-o camera intunecoasa creeaza iluzia miscarii acestuia. Acesta este efectul autocinetic. Experimentele lui Muzafer Sherif s-au derulat astfel: intr-o incapere intunecoasa, avand dimensiunile de 5 m pe 3,3 m, subiectii de experiment au fost pusi sa urmareasca si sa aprecieze amplitudinea si directia deplasarii spotului luminos. Experimentul avea doua etape: in prima, subiectii erau introdusi individual in sala de experiment pentru a evalua deplasarea spotului si amplitudinea acestuia: in a doua etapa evaluarea se facea in situatia de grup. In situatia individuala (100 de prezentari experimentale, in patru sedinte zilnic), subiectii isi stabileau subiectiv o medie a estimarilor amplitudinii miscarii, ajungand fiecare la o ecuatie personala, asemenea vitezei de reactie caracteristica fiecarui individ. In situatia de grup, cand doi si trei subiecti erau introdusi in sala si erau pusi sa aprecieze cu voce tare amplitudinea si directia deplasarii spotului, fara nici o intelegere prealabila, subiectii tind sa se apropie de o medie proprie grupului, renuntand la propria ecuatie personala. S-a constatat ca, in situatia de grup, prima persoana care face evaluarea influenteaza cel mai puternic evaluarile celorlalti. Peter R. Hofstätter (1954) a repetat experimentul cu efectul autocinetic, a confirmat rezultatele si a imbogatit concluziile formulate de Muzafer Sherif (care nu se refereau initial decat strict la localizarea spatiala a stimulilor).
· Eugene L. Horowitz, analizand atitudinea americanilor albi fata de negri, ajunge la concluzia ca aceasta este formata nu prin contactul cu populatia de culoare, ci de contactul cu atitudinea dominant negativa fata de ei.
· Ia fiinta primul institut de sondare a opiniei publice din Marea Britanie, BIPO.
· Ralph Linton (1893 - 1953) incredinteaza tiparului, in 1936, lucrarea „The Study of Man“, in care se acorda termenului de „status“ intelesul de „loc al individului in societate“, definitorie fiind „colectia de drepturi si datorii“, care este asociata pozitiei sociale a individului. Rolul, in conceptia lui Ralph Linton, reprezinta aspectul dinamic al status-ului. Definirea celor doi termeni fundamentali in psihosociologia personalitatii propusa de Ralph Linton a fost preluata de Talcott Parsons (1951), R .K. Merton (1957), Jean Stoetzel (1963), A.M. Rocheblave-Spenle (1969), Jean Cazeneuve (1976).
· Apare editia a II-a, revizuita, a lucrarii „Experimental Social Psychology“, de Gardner Murphy, Lois B. Murphy si Theodore M. Newcomb (New York, Harper, 1937), care a influentat puternic recunoasterea psihologiei sociale ca stiinta experimentala.
· Sub influenta lui Hadley Cantril incepe editarea revistei „Public Opinion Quarterly“, in care Floyd H. Allport publica studiul „Toward a Science of Public Opinion“.
· John L. Dollard (1900 - 1980) publica lucrarea „Caste and Class in a Southern Town“ (New York, Doubleday, 1937), in care studiaza prejudecatile fata de negri, relevand functia lor de protectie a avantajelor economice. In aceasta lucrare este enuntata pentru prima data ipoteza frustrare-agresivitate: „raspunsul uman obisnuit la frustrare il reprezinta agresiunea impotriva obiectului frustrant“ (p. 267).
· Apare primul numar al revistei „Sociometry“, care in 1959 va deveni publicatie oficiala a Societatii Americane de Sociologie (American Sociological Association). In primul numar al revistei se publica studiul lui Musafer Sherif „An Experimental Study of Attitudes“. In prezent revista apare cu titlul „Social Psychology Quarterly“ si subtitlul „A Journal of Research and Theory in Social Psychology“ si include studii privind relatiile interpersonale si relatiile dintre indivizi si grupuri, colectivitati si institutii. Revista are un caracter interdisciplinar, gazduind studii atat ale sociologilor, cat si ale psihologilor. Editor este Edward J. Lawler.
· La Editura Institutului de Psihologie al Universitatii din Cluj apare lucrarea „Adaptarea sociala“ (1937), de Florian Stefanescu-Goanga, Alexandru Rosca si Salvator Cupcea. Sunt „aratate si fixate modalitatile si criteriile care pot duce la o adaptare si integrare cat mai armonica a fiintei noastre in mediul social“ (p. 3). Convinsi fiind ca „o psihologie a poporului roman nu va putea lua fiinta decat pe baza de cercetari obiective“ (p. 126), autorii propun o modalitate originala de diagnoza a adaptabilitatii (Chestionar de instabilitate emotiva, metoda asociatiei libere, a cuvintelor, testele de inteligenta, testele de temperament si caracter, observatia).Lucrarea are opt capitole, tratand analiza procesului de adaptare, factorii care influenteaza adaptarea, constitutie si adaptare, adaptarea in raport cu etatea si sexul, influenta mediului cosmic si social asupra adaptarii, distributia sinuciderilor si omuciderilor din Romania pe provincii si judete, diagnoza adaptabilitatii, masuri practice. Considerand adaptarea un fenomen biologic, autorii isi propun sa arate „in ce masura constitutia, etatea, sexul si mediul cosmic si social pot influenta infractiunile, sinuciderile si tulburarile mintale functionale“ (p. 4). Baza de date este impresionanta: sunt analizate 19312 cazuri (3330 infractori, 9636 sinucigasi, 434 bolnavi mintal si 5912 cazuri de omucideri). Se porneste de la premisa ca „mediul si ereditatea au valoare egala/in procesul de adaptare/, desi in majoritatea cazurilor influenta factorilor ereditari este predominanta“ (p. 34). O atentie deosebita se acorda constitutiei persoanei, inteleasa ca „o unitate biologica, corelativa, o configuratie dinamica, rezultata din actualizarea fondului ereditar sub influenta factorilor de mediu“ (p. 37). Diagnoza adaptabilitatii se bucura de asemenea de o atentie speciala. Autorii recomanda utilizarea chestionarului „Woodworth Psychoneurotic Inventory“, pe care l-au adaptat, metoda asociatiei libere, testele de inteligenta, de temperament si de caracter, precum si observatia, metode si tehnici prezentate in detaliu intr-o lucrare anterioara (Instabilitatea emotiva, Cluj, Editura Institutului de Psihologie, 1936).
· In Franta, din initiativa lui Jean Stoetzel (1910 - 1987), ia fiinta primul institut de sondare a opiniei publice: „Institut Français d’Opinion Publique“ (IFOP).
· F. J. Roethlisberger (1898 - 1974) si J. Dickson publica lucrarea „Management and the Workers” (Cambridge, Harvard University Press, 1939).
· Este prezentata teoria frustrare-agresivitate de catre John L. Dollard (1900 - 1980), Neal E. Miller, L. W. Doob, O. H. Mowrer si R. H. Sears in lucrarea „Frustration and Aggression“, aparuta la Yale University Press. Frustrarea, stare afectiva negativa, provocata de privarea individului de bunurile sau drepturile cuvenite, precum si de aparitia neasteptata a unor obstacole reale sau imaginare in calea atingerii scopurilor, aspiratiilor sau dorintelor, genereaza un comportament agresiv. Teza ca ori de cate ori frustrare, tot de atatea ori agresivitate este astazi depasita. Teoria frustrare-agresivitate face apel la patru concepte fundamentale: frustrare, agresiune, inhibitie, deplasare a actelor de agresiune spre alte tinte decat asupra sursei sau agentului frustrant. Cele patru concepte sunt reunite intr-un sistem de enunturi cu valoare de teze: 1). gradul de frustrare este in functie de forta impulsului spre raspunsul frustrat, de gradul interferentei cu raspunsul frustrat si de numarul tentativelor de raspunsuri esuate; 2). forta de instigare la agresiune este in functie directa de gradul de frustrare; 3). instigarea cea mai puternica produsa de frustrare vizeaza actele de agresiune orientate impotriva agentului frustrator, iar instigatiile mai slabe sunt orientate spre tintele colaterale; 4). inhibarea actelor de agresiune variaza direct cu forta de penalizare anticipata; 5). inhibarea actelor de agresiune directa constituie o frustrare suplimentara, care se manifesta prin forme de agresiune modificata; 6). realizarea agresiunii constituie un catarzis care reduce impulsurile spre alte acte de agresiune (Morton Deutsch, Robert Krauss, La Théories en psychologie sociale, Paris, Mouton, 1972, p. 11). Reactiile de frustrare depind de natura agentului frustrant, de modul in care este perceput si de personalitatea individului frustrat. Teoria frustrare-agresivitate a fost nuantata, in special, prin cercetarile lui Leonard Berkowitz (1984).
· Abram Kardiner (1891 - 1981) introduce conceptul de personalitate de baza si
distinctia intre institutii
primare (reguli de alimentare a nou-nascutilor, reguli de
comportare in familie, interdictii sexuale) si institutii secundare (de exemplu, folclorul,
religia), care au functii de socializare (The Individual and His
Society, 1939). In lucrarea „The Psychological Frontiers of Society“
(New York, Columbia University Press, 1945, p. VI) Abram Kardiner defineste astfel personalitatea de
baza: „acea configuratie a personalitatii care este
impartasita de majoritatea membrilor societatii
ca rezultat al experientelor timpurii pe care ei le au in comun“ (dupa Gordon W. Allport, Structura si
dezvoltarea personalitatii, Bucuresti, Editura
Didactica si Pedagogica, 1981, p. 179). Conceptul de personalitate de baza conduce la conceptul de caracter national, analizat din punct de vedere psihosociologic
de A.
Inkeles si D.
Levinson (National Character:
the Study of Modal Personality and Sociocultural System, in G. Lindzey.
(Ed.), „Handbook of Social Psychology“,
· In 1939/1940, Florian Stefanescu-Goanga preda un curs de psihologie sociala la Universitatea din Cluj. Sunt abordate teme, precum: definirea si obiectul psihologiei sociale, ereditatea sociala, grupele primare si secundare, multimea si opinia publica, motivatia actiunii umane si valorile, interactiunea sociala, competitia, conflictul si cooperarea, socializarea si adaptarea sociala. Asa cum remarca Ana Tucicov-Bogdan (1984), suntem in prezenta „primului curs teoretic de psihologie sociala complet elaborat”.
· In „Social Psychology“ (New York, Holt, 1940), Otto Klineberg, utilizand metoda comparativa, arata influenta grupului si culturii asupra indivizilor. Herbert H. Hyman (1979) considera ca aceasta lucrare face legatura intre vechea si noua etapa de evolutie a psihologiei sociale.
· Ronald Lippitt a identificat trei stiluri de conducere a grupurilor (autoritar, democratic si libertar sau laisser faire) si a descoperit ca, de regula, grupurile conduse democratic sunt mai productive, mai coezive si mai putin dependente de lider. In studiile experimentale asupra unor grupuri de copiii, Ronald Lippitt (An Experimental Study of the Effect of Democratic, and Authoritarian Group Atmospheres, in „University of Iowa Studies in Child Welfare“, 1940, 16, pp. 43 - 195) a introdus ca variabila independenta stilul de conducere autoritar (caracterizat prin formularea de catre sef a tuturor directivelor generale, prescrierea de catre acesta a procedeelor si etapelor de realizare a sarcinilor, impunerea de catre sef a sarcinilor particulare si distribuirea de catre acesta intr-o maniera personala a sanctiunilor si recompenselor) si stilul de conducere democratic, bazat pe cooperare sef-subordonati (toate directivele generale sunt discutate in grup, seful prezinta alternative de activitate, iar grupul decide liber asupra lor, membrii grupului isi stabilesc singuri sarcinile de lucru, seful administreaza in mod obiectiv sanctiunile si recompensele). S-a constatat experimental ca liderul autoritar induce in grup reactii agresive si apatie (in lipsa liderului). In climatul de cooperare generat de liderul democratic spiritul de noi este dezvoltat si randamentul este ridicat. Concluziile experimentelor lui Ronald Lippit au fost extinse si asupra grupurilor de munca industriala. Stilul de conducere libertar (laisser faire) se caracterizeaza prin neinterventie in activitatea grupului. In tara noastra, Traian Herseni analizeaza stilul de conducere din intreprinderile industriale, prezentand tipurile stilistice fundamentale, dar si consecintele lipsei de stil a cadrelor de conducere (Psihosociologia organizarii intreprinderilor industriale, Bucuresti, Editura Academiei, 1969, pp. 122 - 127). De asemenea, Catalin Zamfir a atras printre primii la noi atentia asupra superioritatii stilului de conducere democratic (Psihosociologia organizarii si a conducerii, Bucuresti, Editura Politica, 1974).
· Hadley Cantril (1906 - 1969) publica „The Invasion From Mars: A Study in the Psychology of Panic“ (Princeton University Press, 1940).
· Neal E. Miller (1909 - ?) si John Dollard publica lucrarea „Social Learning and Imitation“ (New Haven, 1941), in care se arata ca violenta colectiva nu are la baza un instinct si ca in astfel de situatii exista roluri diferite in functie de statusul economic al persoanelor participante. In lucrarea amintita, ca si intr-o alta lucrare aparuta noua ani mai tarziu (Personality and Psychotherapy, New York, McGraw-Hill Company, 1950), cei doi psihosociologi pornesc de la teza ca in invatarea conduitei patru factori au o importanta majora: impulsul (drive), indicele sau semnalul (cue), raspunsul (answer) si recompensa (reward) sau intarirea. Neal E. Miller si John Dollard au subliniat importanta limbajului in masura in care acesta mediaza intre raspunsuri si recompense si au aratat ca imitatia joaca un rol central in invatarea sociala.
· Apare monografia „Atitudinile sociale, cu
privire speciala la romani“ (Editura Institutului de Psihologie al
Universitatii din Cluj, la
· Hadley Cantril face publice rezultatele cercetarilor sale privind violenta colectiva (linsajul). Descopera ca exista o corelatie intre gradul de participare la linsaj si statusul socio-economic al persoanelor (The Psychology of Social Movements, New York, Wiley, 1941).
· La varsta de 74 de ani Constantin Radulescu-Motru sintetizeaza rezultatele cercetarilor sale de etnopsihologie in lucrarea „Etnicul romanesc“ si „Comunitate de origine, limba si destin“ (Bucuresti, Editura Casa Scoalelor, 1942), reeditata dupa 54 de ani de la aparitie de Constantin Schifirnet, care semneaza si un substantial si documentat studiu introductiv (vezi Etnicul romanesc. Nationalismul, Bucuresti, Editura Albatros, 1996, pp. V - XLII). In prezent problema etnicitatii, de mare actualitate, este studiata interdisciplinar. Prin etnic, Constantin Radulescu-Motru intelege „sufletul populatiei“, „sufletul natiunii“, „totdeauna in proces de devenire“. Stiinta etnopsihologiei are ca obiect descrierea si explicarea conditiilor care intretin in mod permanent, intre membrii unui grup social, constiinta comunitatii lor de origine, de limba si de destin“ (Op. cit., p. 21). Daca la nivelul bunului-simt etnicul apare „ca o totalitate de insusiri si scaderi sufletesti, din care rezulta anumite manifestari caracteristice“ (Op. cit., p. 121), la nivelul cunoasterii stiintifice oricare tip etnic - si etnicul romanesc nu face exceptie - trebuie cercetat luandu-se in calcul ordinea conditiilor materiale, geografice, antropologice ale tipurilor psihologice, de personalitate, de cultura, istorice si vocationale (p. 8). Nu numai problematica etnicitatii ramane de actualitate, dar si exigentele metodologice in studiul etnopsihosociologiei - asa cum au fost formulate de Constantin Radulescu-Motru: stiinta etnicului este o stiinta de observatie, obiceiurile si credintele, pentru a fi cunoscute, trebuie traite (observatie participativa), informatiile dobandite de cercetatori prin intrebari trebuie verificate, „lasand ca obiceiurile si credintele sa se actualizeze in fata lor“, hartile etnografice nu trebuie sa fie falsificate (Op. cit., pp. 71 - 72). In prezent „Atlasul etnografic al Romaniei“, ingrijit de Ion Ghinoiu, este pregatit pentru tipar.
· La Editura Universitatii din Cluj, refugiata la Sibiu ca urmare a Dictatului de la Viena, se tipareste lucrarea „Conducerea la copii. Studiu psihosociologic“ (1942), de George Em. Marica (1904 - 1982). Sub forma unui studiu, problematica psihosociologica a conducerii la copii a fost initial publicata in „Revista de psihologie“ (1938, vol. I, nr. 4, pp. 417-438).
· Theodore M. Newcomb (1903 - ) realizeaza o serie de studii longitudinale privind schimbarea atitudinilor politice. Rezultatele acestor studii au fost sintetizate in „Personality and Social Change: Attitude Formation in a Student Community“ (New York, Dryden, 1943). S-a constatat declinul conservatorismului in randul studentilor, cu exceptia celor excesiv de dependenti de parinti si a celor izolati de comunitatea campusului.
· Isi incepe activitatea la Universitatea din Chicago prestigiosul National Opinion Research Center, care va realiza pana in 1957 numeroase sondaje comandate de Departamentul de Stat al S.U.A.
· Lucian Bologa intreprinde o ancheta psihosociologica ampla privind conducerea la copii. Au fost utilizate chestionare speciale pentru elevii de 9 - 14 ani (din clasele a III-a si a IV-a) si pentru elevii mai mari (clasele a V-a - VII-a), pentru invatatori, diriginti si profesori de gimnastica, precum si pentru elevii conducatori (85 de intrebari). Prin metoda extemporalului au fost anchetati 2701 elevi privind conducatorul in activitatile de joc si 2627 elevi privind conducatorul in activitatile de clasa. De asemenea, s-a aplicat elevilor conducatori, in numar de 112, un chestionar vizand: imprejurarile in care au ajuns conducatori, cat timp au fost conducatori, trairile lor sufletesti, felul in care conduc, mijloacele pe care le folosesc pentru a conduce, scopul urmarit, atitudinea celor condusi si asteptarile lor fata de cei pe care ii conduc. Lucrarea „Elevul conducator“ (Editura Institutului de psihologie al Universitatii din Cluj la Sibiu, 1943) se constituie in literatura romaneasca de specialitate intr-o prima abordare psihosociologica a leadership-ului la copii si intr-o experienta reusita de aplicare a chestionarului la varstele mici (9 ani).
· Ia fiinta, sub conducerea lui Kurt
Lewin (1879 - 1947), Research
Center for Group Dynamics la Massachusetts Institute of Technology din
· Louis Guttman imagineaza analiza de scalograma in masurarea atitudinilor (1944). Se propune reunirea intr-o scala a intrebarilor monotone (care au proprietatea de a imparti dihotomic populatia care raspunde cu DA si cu NU in legatura cu o caracteristica). De exemplu, la intrebarea: „Aveti automobil personal? “ se poate raspunde doar cu DA sau NU. Scalele tip Guttman indica locul unde se trece de la 0 la 1 pe continuumul atitudinal (de la intens negativ la intens pozitiv). Fie urmatoarele propozitii cu care cei anchetati trebuie sa se declare de acord sau impotriva: 1) Persoanele in varsta sunt incapabile sa se adapteze situatiilor noi; Principala caracteristica a persoanelor in varsta este barfa; 3) Persoanele in varsta nu reusesc sa-si tina locuinta curata; 4) Persoanele in varsta, de regula, au ticuri. In mod obisnuit cei care raspund DA la intrebarea nr. 3, raspund in acelasi fel si la intrebarea nr. 4. In exemplul nostru intrebarea nr. 3 este locul de trecere de la 0 la 1 (crestere monotona). Dar, in realitate, trecerea nu este atat de clara: unii raspund DA la intrebarea nr. 3 si NU la intrebarea nr. 4. Pentru a se cunoaste erorile de acest fel, se calculeaza coeficientul de reproductibilitate. Scala este acceptabila numai cand coeficientul de reproductibilitate are valoarea mai mare sau cel mult egala cu 0,85. In Romania, Ioan Marginean (1982) a prezentat detaliat analiza de scalograma si a construit (1993) mai multe scale tip Guttman.
· Nicolae Margineanu (1905 - 1980) publica „Psihologia persoanei“ (Editura Universitatii din Cluj), analizand teoriile personalitatii si propunand in final un model original de analiza. Problematica personalitatii va fi reluata de Nicolae Margineanu dupa 30 de ani, in lucrarea „Conditia umana“ (Bucuresti, Editura Stiintifica, 1973).
· Otto Klineberg editeaza „Characteristics of the American Negro“ (New York, 1944), lucrare in care Eugene L. Horowitz analizeaza atitudinile rasiale.
· Robert H. Knapp stabileste sase reguli pentru reducerea zvonurilor (A Psychology of Rumor, 1944): restabilirea increderii in canalele oficiale de transmitere a informatiilor (presa scrisa, radio), restabilirea increderii in conducatori, difuzarea unui volum maxim de informatii oficiale, avertizarea publicului larg, ocuparea publicului cu alte activitati (distractive, de munca), combaterea zvonului prin aratarea nocivitatii lor.
· In anul universitar 1944/1945, Mihai
Ralea preda la Universitatea din Bucuresti un „Curs de
psihologie sociala“, cu urmatoarea tematica: conflictul dintre
constiinta si viata in filosofia
contemporana, procesul comunicarii individ-societate si formele
sale, structura maselor sub aspect psihosocial, relatia dintre
constiinta sociala si constiinta
individuala, influenta sociala asupra fenomenelor psihice, fenomenele
psihice superioare generate de societate, determinarea sociala a
personalitatii. Mihai Ralea considera ca
„Toate faptele sufletesti sunt suspendari ale unui raspuns
imediat“. In prima prelegere atrage atentia asupra geopsihologiei, vorbind despre omul
de deal si despre omul de munte.
In prelegerea a II-a se analizeaza modul cum se transforma sufletul
individual in cadrul grupului. Se porneste de la caracteristicile mediului
social: impune comunicarea, deci aparitia limbajului; este exterior, ne constange,
ni se impune; are caracter de
stimulent si de diversiune („necesitatea este una din armele biologice cu
care lupta omul in viata“). Dincolo de influenta lui Émile
Durkheim si a lui Pierre Janet (vezi Stela
Teodorescu, Psihoantropogeneza. Conceptia psihologica
a lui Pierre Janet despre om,
· In intervalul 1944 - 1947, Kurt Lewin (1890 - 1947) publica mai multe studii in care apare pentru prima data termenul „dinamica grupurilor“ (Dynamics of Group Action, in „Educational Leadership“, 1944, nr. 1, p. 126 - 136; Frontiers in Group Dynamics, in „Human Relations“, 1947, nr. 1, p. 5 - 41). Initial, termenul „dinamica grupurilor“ desemna abordarea experimentala de laborator a schimbarilor din structura grupurilor, a sistemului de forte ce actioneaza in cadrul acestora. „Dinamica grupurilor“ a inceput sa desemneze mai apoi interventia animatorului de grup in vederea rezolvarii conflictelor sociale. In analiza relatiei dintre grup si individ, Kurt Lewin (1890 - 1947) introduce notiunea de camp, elaborand teoria campului psihologic si impunand o conceptie dinamica in psihosociologie, ce se va regasi in opera unor studenti si colaboratori ai sai: Alex Bavelas, D. Cartwright, M. Deutsch, L. Festinger, F. Heider, M. Horowitz, H. Kelley, R. Lippit, J. Thibaut, R. White s.a. Conceptele de tensiune, valenta, forta, deplasare joaca un rol central in teoria campului. Intre sistemul de tensiuni ale persoanei si mediul psihologic exista o stransa legatura. Comportamentul, gandit ca o modificare de camp psihologic intr-o unitate de timp determinata, este in functie de trei categorii de campuri: campul psihic al individului, care se compune din spatiul de viata constituit din doua regiuni principale (persoana si imprejurimea sa; campul grupului, alcatuit din normele de grup, din sistemul rol-status-urilor sociale, din perceptiile grupului; campul social, care este constituit din ansamblul factorilor sociologici ce influenteaza comportamentul indivizilor. Lucrarile lui Kurt Lewin, dintre care amintim: „Dynamic Theory of Personality“ (New York, McGraw-Hill, 1935), „Principles of Topological Psychology“ (New York, McGraw-Hill, 1936), „Resolving Social Conflicts“ (New York, Harper & Brothers, 1948), „Field Theory in Social Science“ (New York, Harper & Brothers, 1951) au influentat puternic psihosociologia, impunand o serie de principii, cum ar fi „evenimentele psihosociologice trebuie explicate in termeni psihosociologici, cercetarea trebuie sa fie centrata mai mult pe procesele decisive din spatiul de viata (perceptia distala, cognitia, motivatia, comportamentul orientat spre un scop) decat pe cele periferice ale informatiei senzoriale si ale contradictiilor musculare; faptele psihologice trebuie sa fie studiate in interactiunea lor; individul trebuie sa fie studiat in interactiunile sale cu grupul din care face parte; modalitatea cea mai buna de studiere a unui proces consta din introducerea unui factor de schimbare; fenomenele psihosociologice importante pot fi studiate experimental; cercetatorul isi desfasoara activitatea sub controlul constiintei sociale si pentru ameliorarea vietii populatiei; o buna teorie prezinta o valoare atat pentru actiunea sociala, cat si pentru stiinta“ (Morton Deutsch si Robert M. Krauss, Les Théories en psychologie sociale, Paris, Mouton, 1972, pp. 67 - 68).
· Ralph Linton (1893 - 1953) publica la Londra „The Cultural Background of Personality“, tradusa in 1973 in limba romana sub titlul „Fundamentul cultural al personalitatii“, cu un studiu introductiv de Vasile V. Caramelea, in care se arata ca rolul social reprezinta aspectul dinamic al statusului social. Lucrarea are cinci capitole: Individ, cultura si societate; Conceptul de cultura; Structura sociala si participarea la cultura; Personalitatea; Rolul culturii in formarea personalitatii. In „Introducere“, Ralph Linton afirma: „relatiile interpersonale, care au o importanta maxima in formarea personalitatii, nu pot fi intelese decat in functie de pozitiile pe care le ocupa indivizii in sistemul structural al societatilor lor“ (Fundamentul cultural al personalitatii, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1968, p. 43). Dupa ce defineste cultura ca fiind„configuratia comportamentelor invatate si a rezultatelor lor, ale caror elemente componente sunt impartasite si transmise de catre membrii unei societatii date“(Op. cit., p. 72), Ralph Linton analizeaza continutul termenilor de „status“ si de„rol“ astfel: „Status-ul a fost multa vreme folosit cu referire la pozitia unui individ in sistemul de prestigiu al societatii sale. In sensul actual, notiunea cuprinde si pozitia individului in fiecare din celelalte sisteme. Al doilea termen, rol, va fi folosit pentru a desemna suma totala a modelelor culturale asociate unui anumit status“ (Op. cit., p. 111). Henri H. Stahl (1969) a contribuit semnificativ la introducerea termenilor de „rol“ si de „status“ in vocabularul psihosiciologilor din Romania.
· Fritz Heider (1896-1988), in spiritul orientarii gestaltiste, initiaza in 1946 studiul organizarii cognitive, utilizand primul termenul de „neconcordanta cognitiva“ (Attitudes and Cognitive Organization, in „Journal of Psychology“, 1946, nr. 21, p. 107 - 112). Teza principala a lui Fritz Heider este ca oamenii cauta sa-si formeze o viziune ordonata si coerenta asupra mediului lor de viata. El porneste de la psihologia naiva, de la modul in care oamenii, la nivelului bunului simt, in mod spontan incearca sa cunoasca relatiile constante pentru a intelege evenimentele particulare. In 1958, Fritz Heider va prezenta in detaliu conceptia sa.
· Mihai Ralea lanseaza, in lucrarea „Explicarea omului“ (Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1946), teoria amanarii, referitoare la conduita sociala specifica indivizilor umani: „aproape orice act psihic uman, chiar cel complet inferior, e un act psihic suspendat. Realizarea lui e aproape intotdeauna intarziata. Amanarea fenomenelor sufletesti e o conditie primordiala a oricarei activitati psihice umane” (Mihai Ralea, Scrieri, vol. 1, Bucuresti, Editura Minerva, 1972, p. 61). In 1949, „Explicarea omului” apare la Presses Universitaires de France (Paris) in traducerea lui Eugen Ionescu.
· Solomon E. Asch (1907-1969) publica studiul „Forming Impressions of Personality“ (in Journal of Abnormal and Social Psychology, 1946,nr. 41, pp. 258-290), lucrare de pionierat in psihosociologia cognitivista. El considera ca anumite caracteristici contribuie mai mult decat altele la formarea impresiei despre o persoana (de exemplu, a spune despre cineva ca este o persoana afectuoasa schimba imaginea de ansamblu despre respectiva persoana). Solomon Asch a numit astfel de caracteristici trasaturi centrale. Intr-unul din experimente, s-a utilizat lista A (inteligent-abil-ingenios-calduros-hotarat-practic-prudent) la grupul experimental si lista B (inteligent-abil-ingenios-rece-hotarat-practic-prudent) la grupul de control. S-a cerut subiectilor de experiment sa atribuie persoanelor descrise de cele doua liste o serie de caracteristici: generos, chibzuit, fericit, sociabil. Persoanele descrise de lista A au obtinut aprecieri mai favorabile decat cele descrise de lista B. Perechea de adjective calduros/rece are o pozitie centrala, influentand intreaga configuratie perceptiva, formarea impresiei despre altul. Problematica modului de formare a impresiilor despre alte persoane a concentrat atentia multor psihosociologi, dintre care ii mentionam pe R. Pages (1969) si pe D. Bannister (1971). In literatura romaneasca de specialitate preocupari speciale in aceasta directie a avut Ioan Radu (vezi Imaginea de sine si perceptia sociala, in Psihologie sociala, I. Radu (coord.), Cluj-Napoca, EXE S.R.L., 1994).
· George Em. Marica publica studiul „Psihosociologia
mahalalei“ (in „Revista de psihologie“, vol. VIII, 1946, nr. 3, pp.
217 - 269). Autorul considera, in acest context, ca „Stiinta
apararii natiunii trebuie sa se intemeieze pe psihologia
si sociologia poporului nostru“ (vezi George Em. Marica, Studii
sociologice,
· Jerome Seymour Bruner (1915 - ?), profesor de psihologie la Universitatea Harvard (S.U.A.) si la Universitatea Oxford (Marea Britanie), a realizat o serie de experimente care au pus in evidenta rolul valorii in procesele de perceptie. Prezentand copiilor jetoane si monede cu acelasi diamteru, s-a constatat tendinta subiectilor de experiment de a percepe monedele ca avand diametru mai mare decat jetoanele. Copiii mai saraci, comparativ cu cei bogati, accentuau marimea diamterului monedelor (J.S. Bruner si C.D. Goodman, Value and Need as Organizing Factors in Perception, in „Journal of Abnormal and Social Psychology“, 1947, nr. 42, pp. 33 - 44). Septimiu Chelcea (1985) a inclus acest fenomen in categoria iluziilor sociale.
· In Franta, primele cursuri de psihologie
sociala sunt predate de Jean Stoetzel, la Universitatea din
· Din 1947 incepe sa functioneze in cadrul „Institutului francez de opinie publica“ (IFOP) un departament de studiul pietii: „Institut pour l’ETude des MARché“ (ETMAR).
· Gordon W. Allport si Leo Postman, in „The Psychology of Rumor“ (1947), stabilesc pe baza cercetarilor experimentale legile psihosociologice ale zvonurilor: reductia, accentuarea si asimilarea. Circuland de la gura la ureche, zvonurile devin mai concise, mai usor de povestit. Sunt reduse detaliile: in cursul a cinci-sase repovestiri se pierd aproximativ 70% din detalii. Fireste, reductia detaliilor nu este totala. Accentuarea consta din perceptia, retinerea si reproducerea selectiva a unui numar limitat de detalii care sunt supraaccentuate in cadrul mesajului. Astfel, sunt retinute cuvintele bizare, se accentueaza marimea (talia, numarul populatiei etc.), miscarea s.a.m.d. Daca reductia si asimilarea reprezinta procese de selectie a elementelor mesajului, asimilarea ne ajuta sa intelegem de ce unele elemente ale zvonului se transmit si altele nu. Unele elemente sunt asimilate temei centrale si intereselor majore ale populatiei. Le produce, de asemenea, asimilarea prin condesare sau prin anticipare. Zvonul se transmite in functie de stereotipurile verbale. Cele trei procese (reductie, accentuare, asimilare) se intrepatrund si dau caracter subiectiv zvonurilor.
· In anul universitar 1947/1948, la Universitatea „V. Babes“ din Cluj, Alexandru Rosca (1906-1996) preda un „Curs de psihologie sociala experimentala“. Principalele teme din curs sunt: obiectul si istoricul disciplinei, metodele psihologiei sociale, experimentele din psihologia sociala comparata, geneza comportamentului social la copil, influenta grupului asupra activitatii mintale, motivatia sociala, competitie si cooperare, atitudini, prejudecati si stereotipuri, atitudinile si inteligenta, comportamentul institutional, conducerea, mediul social si formarea personalitatii. Ana Tucicov-Bogdan apreciaza ca valoarea cursului „rezida in multitudinea datelor experimentale colectate, aduse in sprijinul ideilor si al tezelor stiintifice comunicate. De-a dreptul impresionanta este insa informatia bibliografica, citata atunci la zi, cu recomandarea spre studiere a celor mai reprezentative lucrari de psihologie sociala, americane si europene, inclusiv a unor cercetatori din Asia“ (Psihologia sociala academica in Romania, in Psihologia sociala in Romania, Ana Tucicov-Bogdan, coord., Bucuresti, Editura Academiei, 1984, p. 113).
· David Krech (1909 - 1977) scrie impreuna cu Richard Crutchfield „Theory and Problems of Social Psychology“(1947), retiparita in 1962 sub titlul „Individual in Society: A Textbook of Social Psychology“ (New York, McGraw-Hill, 1962).
· Harold D. Lasswell (1903 - 1978) formuleaza intrebarile ce trebuie puse oricarui proces comunicational: „Cine si ce spune, ce canal utilizeaza, cui si cu ce efect ?“ Pe baza acestei scheme - cunoscuta ca Schema lui Lasswell sau Schema celor cinci w - s-au realizat numeroase cercetari in domeniile comunicarii, persuasiunii si schimbarii atitudinale. Schema lui Lasswell permite sa se studieze caracteristicile emitatorului, continutul mesajului, caracteristicile receptorului, specificitatea canalului de comunicare si efectele mesajului asupra receptorului. Schema propusa de Harold D. Lasswell este utilizata in analiza continutului comunicarii (H. D. Lasswell si A. Kaplan, Power and Society, New Haven, Yale University Press, 1950).
· Alfred C. Kinsey (1894 - 1956) publica primele rezultate ale anchetei asupra sexualitatii: comportamentul sexual al barbatului (Sexual Behavior in the Human Male, Philadelphia, Saunders Company, 1948). Volumul al doilea, referitor la comportamentul sexual al femeii, apare in 1953 (Sexual Behavior in the Human Female, Philadelphia, Saunders Company, 1953). Studiul a durat noua ani si a avut ca scop „acumularea obiectiva a unei mase de fapte privind problemele sexuale, evitand strict orice interpretare sociala sau morala a acestor fapte“. Au fost anchetati 6300 barbati si 5940 femei, albi si negri, celibatari, casatoriti, vaduvi sau divortati, in varsta intre 3 si 90 de ani, din diferite medii (de rezidenta, profesionale si de afiliere religioasa) si zone ale S.U.A. Totusi, ancheta nu este reprezentativa pentru populatia nord americana. Depasind ostilitatea societatii americane fata de un astfel de studiu asupra unei teme tabu la acea data, Kinsey Report a zguduit morala oficiala prin rezultatele dezvaluite: tipurile de devianta sexuala nu sunt deloc rare, fiind prezente in toate clasele si straturile sociale; barbatii se caracterizeaza printr-o activitate sexuala mai precoce, mai frecventa, mai putin selectiva, comparativ cu femeile; exista mari diferente de la individ la indivd in ceea ce priveste comportamentul sexual; forma si frecventa activitatii sexuale sunt influentate de varsta, sex, afiliere religioasa, nivel de instructie. Datele de cercetare au scandalizat: jumatate din femeile casatorite cuprinse in esantion au declarat ca au avut relatii sexuale premaritale (cele mai multe cu un al barbat decat cu actualul sot); una din zece femei intervievate au marturisit ca, de-a lungul timpului, au intretinut relatii sexuale cu sase sau mai mult de sase parteneri; 92% din barbati si 58% din femei au practicat masturbatia; aproximativ o patrime din femeile incluse in esantion realizeaza comportamente sexuale extramaritale. Cu toate limitele de natura metodologica, ancheta condusa de Alfred C. Kinsey a aratat ca si comportamentele intime pot fi studiate prin anchete psihosociologice si a deschis un camp de investigatie mereu in actualitate.
· Sub conducerea lui Rensis Likert ia fiinta la Universitatea din Michigan Survey Research Center, care ilustreaza interdependenta dintre activitatile guvernamentale si cele academice, centrul fiind finantat de Departamentul pentru Agricultura al S.U.A. S-au realizat in perioada celui de-al doilea razboi mondial studii privind finantele publice si reactiile cetatenilor fata de politica financiara a guvernului. Din 1946 Survey Research Center realizeaza constant sondaje preelectorale si studii referitoare la comportamentul politic al americanilor (Bernard Hennessy, Public Opinion, Monterey, Books/Cole Publishing Company, 1981, p. 50).
· Lucrarea „Social Psychology“ (New York, Holt, 1950), de Theodore M. Newcomb, a avut un impact puternic, prezentand teoriile psihosociologice elaborate de Charles Horton Cooley, George Herbert Mead, Muzafer Sherif si Ralph Linton.
· B. Steinzor stabileste ca factorul spatial influenteaza discutiile in grup: schimbul cel mai intens de informatii se realizeaza, in jurul unei mese rotunde, cu persoana plasata diametral opus. Acesta este efectul Steinzor (The Spatial Factor in Face-to-Face Discussion Groups, in „Journal of Abnormal and Social Psychology“, 1950, nr.45, pp.522 - 555).
· Apare sub semnatura lui Theodore W. Adorno, E. Frenkel-Brunswik, D. J. Levinson si R. N. Sanford lucrarea „The Authoritarian Personality“ (New York, Harper, 1950). De numele lui Theodore W. Adorno (1903 - 1969) se leaga teoria personalitatii autoritariene, bazata pe cercetarea empirica a tipurilor de personalitate existente intr-o societate autoritariana, adica intr-un sistem sociopolitic in care drepturile indivizilor sunt subjugate fata de stat si de lideri. Conceptul de „autoritarianism“ a fost lansat in 1923 de cercetatorii de la Institutul de Cercetari Sociale de la Frankfurt/Main, unde Theodore W. Adorno a functionat pana in 1934, cand dupa venirea lui Hitler la putere a fost obligat, ca si alti savanti de origine negermana, sa emigreze in S.U.A. Aici, la Universitatea din California, in calitate de codirector al proiectului de cercetare a discriminarii sociale (1934 - 1949), a studiat impreuna cu colaboratorii sai diferite aspecte ale personalitatii autoritariene, utilizand scalele de atitudine: scala de antisemitism, scala de etnocentrism, scala de conservatorism politico-economic, scala pentru masurarea atitudinii antifasciste, denumita si scala de atitudine antidemocratica (Scala F). Aceasta din urma scala, elaborata de Daniel J. Levinson, este structurata pe noua dimensiuni: conventionalism, supunere autoritariana, agresiune autoritariana, antisubiectivitate, superstitie si stereotipuri, putere si incapatanare, distructivitate si cinism, proiectivitate, preocupare exagerata pentru problemele morale referitoare la viata sexuala.
· Leon Festinger, Stanley Schachter si Kurt Back publica lucrarea „Social Pressures in Informal Groups. A Study Human Factors in Housing“ (New York, Harper and Brothers, 1950), in care se analizeaza pentru prima data sistematic procesele de presiune pentru uniformitate in cadrul grupurilor. Daca in cadrul grupurilor exista opinii divergente, se exercita o actiune de influentare in sensul adoptarii opiniilor grupului, iar daca persoanele in cauza isi mentin propria lor opinie divergenta atunci vor fi excluse din grup. Presiunea pentru uniformitate exprima tendinta grupurilor de a-si atinge scopurile prin sporirea coeziunii. In aceeasi lucrare se releva importanta proximitatii si a proximitatii functionale in atractia interpersonala.
· Prin aparitia lucrarii „The Human Group“ (Londra, Rotledge & Kegan Paul, 1950), de George Caspar Homans (1910 - 1989), se introduce in psihosociologie teoria comportamentului social elementar, care explica acele comportamente de tipul face-to-face, in care recompensele sau sanctiunile provenite de la comportamentul altora sunt imediate si directe. Teoria comportamentului social elementar opereaza cu urmatoarele concepte: activitate, sentiment, interactiune si norma. Cu ajutorul acestor concepte, George Caspar Homans formuleaza o serie de generalizari (de exemplu, „cu cat sunt mai frecvente interactiunile, cu atat mai puternice sunt sentimentele reciproce de prietenie“; „cu cat este mai inalt rangul social al unei persoane, cu atat sunt mai apropiate activitatile respectivei persoane de normele de grup“, „cu cat este mai inalt rangul social al individului, cu atat mai ridicat este numarul persoanelor care incearca o interactiune cu acesta, fie direct, fie prin intermediari“.
· Robert Freed Bales (1909 -?) publica lucrarea „Interaction Process Analysis: A Method for the Study of Small Groups“ (Mass., Addison-Wesley, 1950), in care se prezinta sistemul celor 12 categorii pentru analiza discutiilor de grup. Initial, autorul luase in consideratie un numar de 85 de categorii pentru a descrie interactiunea in cadrul discutiilor de grup. Pe baza investigatiilor concrete (1946 - 1949) au fost retinute doar douasprezece categorii dispuse in perechi (pozitive si negative) si ordonate in doua dimensiuni referitoare la procesele afective si la procesele intelectuale. Perechile de categorii surprind: problemele de orientare a discutiilor (a), problemele de evaluare (b), problemele de control (c), problemele de decizie (d), problemele de reducere a tensiunii (e), problemele de integrare in grup a participantilor la dicutii (f). Cu ajutorul acestei scheme de categorii de observatie poate fi trasat profilul discutiei de grup si pot fi identificati factorii de blocaj, ceea ce permite interventia psihosociologica. In Romania, schema de categorii a lui Robert Freed Bales a fost utilizata in cercetarile de sociologie conduse de catre Mariana Ciupercescu (1980).
· Konrad Lorenz (1903 - 1989) devine director al Institutului Max Plank (Germania) si de fiziologie comparata din Buldern si, apoi, din Seewiesen.Isi incepe publicarea studiilor sale de etologie si de etologie umana, deschizand o noua perspectiva in abordarea fenomenelor psihosociale. Unul din primele sale studii „Ganzheit und Teil in der tierischen und menschlichen Gemeinschaft“ (in „Studium Gem.“, 1950, nr. 3, pp. 455 - 499) atrage atentia asupra asemanarii comportamentelor sociale in comunitatile umane si animale.
· Otto Klineberg propune abordarea relatiilor internationale intr-o perspectiva psihosociologica (Tensions Affecting International Understanding: A Survey of Research, New York, The Council, 1950). Sunt analizate stereotipurile etnice si rasiale, cu ajutorul carora poate fi studiat caracterul national.
· Jean Piaget (1896 - 1980) si A.M. Weil studiaza geneza notiunii de „patrie“ si relatiile cu strainul la copii (Le Développement, chez l’enfant, de l’ideé de patrie et des relations avec l’étranger, in „Bulletin International des Sciences Sociales“, 1951, nr. 3, pp. 605 - 621). Cei doi autori observa elaborarea unei structuri cognitive si afective, care parcurge trei stadii. In primul stadiu preferinta pentru o tara se bazeaza pe mobiluri subiective si pasagere (de exemplu, un copil de varsta mica poate prefera o tara pentru ca acolo exista ciocolata foarte buna). In al doilea stadiu, copilul preia din mediul sau de viata judecatile favorabile si nefavorabile despre propria tara sau despre alte tari. In fine, abia in stadiul al treilea copiii inteleg diferentele dintre cetatenii diferitelor tari, preluandu-le relativizat. Din punct de vedere cognitiv, initial copiii nu inteleg faptul ca orasul lor face parte din patria lor, considerand ca este vorba de doua entitati juxtapuse. Abia mai tarziu copiii ajung sa coordoneze corect notiunile si reusesc sa constientizeze ca „strainul“ nu este pretutindeni si totdeauna strain si ei insisi pot fi straini. Jean Piaget si A.M. Weil considera ca acest proces de elaborare a structurilor cognitive si afective are ca rezultat sociocentrismul patriotic, „mostenire a egocentrismului primitiv si cauza a deviatiilor sau a tensiunilor ulterioare“ (W. Doise, J.-C. Deschamps, G. Mugny, Psihologie sociala experimentala, Iasi, Editura Polirom, 1996, p. 22).
· Talcott Parsons (1902 - 1979) studiaza cuplul „bolnav-medic” in perspectiva rolurilor sociale: bolnavul este scutit de responsabilitate, are dreptul neconditionat la ajutor, este obligat sa-si doreasca insanatosirea si are obligatia de a coopera pentru insanatosirea sa, iar medicul este obligat la competenta profesionala, specificitate profesionala, neutralitate afectiva, dezinteres si altruism. Universalitatea rolului caracterizeaza statusul social al medicului (The Social System, Glencoe, Free Press, 1951).
· G. M. Gilbert repeta cercetarea lui Daniel Katz si Kenneth W. Braly (1933) privind stereotipurile etnice (rasiale), relevand persistenta, dar si relativa lor flexibilitate. G. M. Gilbert utilizeaza aceeasi lista de atribute, acelasi procedeu de investigare pe un lot de 330 de studenti de la aceeasi universitate (Princeton, S.U.A.). Sub impactul celui de-al doilea razboi mondial stereotipurile referitoare la germani, evrei si negri s-au modificat apreciabil, comparativ cu rezultatele investigatiei din 1933. Astfel, germanii au fost caracterizati ca nationalisti de 50% din studenti (in 1933, doar de 24%), negrii ca superstitiosi (41% fata de 84%, in 1933), iar evreii ca vicleni (47%, comparativcu 79%, in 1933) (Stereotype Persistance and Change among College Students, in „Journal of Abnormal and Social Psychology“, 1951, nr. 46, pp. 245 - 254).
· Carl I. Hovland si W. Weiss, studiind experimental rolul credibilitatii sursei in comunicarea persuasiva si schimbarea atitudinala (influenta mesajului impotriva submarinelor atomice, atribuit fizicianului R. Oppenheimer si ziarului Pravda), descopera ca, initial, mesajul credibil produce o schimbare atitudinala, dar, in timp (dupa patru saptamani), diferenta dintre efectele celor doua surse dispare ca urmare a disocierii mesajului de sursa. Acest fenomen poarta numele de efect de adormire (The Influence of Source Credibility on Communication Effectiveness, in „Public Opinion Quarterly“, 1951, nr. 15, pp. 635 - 650).
· Studiind experimental retelele de comunicare in cadrul grupurilor, Ronald Leavitt si R. Mueller (Some Effects of Feedback in Communication, in „Human Relations“, 1951, nr. 4, p. 401) descopera ca in retelele nediferentiate subiectii schimba mai multa informatie redondanta, comparativ cu retelele centralizate. Tipul de retea influenteaza atitudinea subiectilor care comunica. Subiectii de experiment trebuiau sa comunice, fara a se putea vedea intre ei, in cadrul a patru tipuri de retele: circulara, in lant, in Y, in roata cu unul din subiecti in centru. Intr-o sarcina de rezolvare de probleme se inregistrau: rapiditatea raspunsurilor, numarul erorilor si numarul mesajelor transmise. S-au calculat indicii de centralitate (maxim in reteaua circulara) si diametru (distanta cea mai mica dintre membrii cei mai indepartati). Timpul necesar pentru ca fiecare membru al retelei sa fie informat reprezinta o functie a diametrului.
· Apare postum lucrarea lui Kurt Lewin „Field Theory in Social Science“ (New York, Harper, 1951), in care este expusa teoria campului (field theory) bazata pe coeziunea fortelor din interiorul grupului. Persoanele tind sa se apropie de obiectele care satisfac anumite trebuinte (au valenta pozitiva) si sa se indeparteze de obiectele care sunt amenintatoare (au valenta negativa). Apar astfel trei tipuri de conflicte: atractie-atractie, evitare-evitare, atractie-evitare. In primul caz, tensiunea apare cand doua scopuri sunt evaluate la fel de pozitiv. Tensiunea se reduce cand persoane in cauza opteaza pentru unul din scopuri. In cazul conflictului evitare-evitare evaluarea negativa a alternativelor poate paraliza persoana sau o determina sa aleaga raul cel maai mic. In fine, conflictul atractie-evitare pune persoana intr-o stare de oscilare, care poate conduce in cele din urma la echilibru.
· Intr-un experiment social, Morton Deutch si M.E. Collins studiaza efectul desegregarii asupra prejudecatilor rasiale: in zonele desegregate, prejudecatile rasiale sunt mai reduse (Interracial Housing: A Psychological Evaluation of a Social Experiment, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1951).
· Apar mai multe lucrari de sinteza care contribuie la cristalizarea teoretico-metodologica a psihosociologiei: Solomon E. Asch, „Social Psychology“ (New York); Robert E. Faris, „Social Psychology“ (New York); Walter Beck, „Grundzüge der Sozialpsychologie“ (München).
· Peter R. Hofstätter (Einführung in die Sozialpsychologie, Stuttgart, 1953) enunta situatiile care favorizeaza aparitia zvonurilor si conditiile transformarii lor: zvonurile apar mai ales in situatii amenintatoare pentru o parte a populatiei, se raspandesc pentru ca difuzarea lor confera prestigiu emitatorului, zvonurile se transforma continuu, fiecare adauga ceea ce crede sau banuieste, se propaga in lant, producandu-se nivelarea, dar si accentuarea lor, dupa un timp nu se mai deosebesc de stirile obiective si, in fine, zvonurile completeaza stirile oficiale.
· Hadley Cantril si William Buchanan publica rezultatele unei anchete internationale, desfasurata sub egida UNESCO, privind stereotipurile (How Nations See Each Other: A Study in Public Opinion, Westport, Greenwood, 1953). Ancheta s-a desfasurat cu incepere din anul 1950 in Australia, Anglia, Franta, Germania, Italia, Norvegia si S.U.A. Dintr-o lista care cuprindea adjectivele: harnici, inteligenti, practici, ingamfati, generosi, fara mila, inapoiati, viteji, chibzuiti, dominatori, progresisti,pasnici, imposibil de caracterizat, cei chestionati trebuiau sa aleaga atributele care, in opinia lor, ar caracteriza cel mai bine diferitele grupuri etnice (natiuni). Puteau fi alese oricat de multe adjective. Ancheta a pus in evidenta consistenta heterostereotipurilor (stereotipurile referitoare la alte grupuri etnice (indiferent de identitatea culturala a celor chestionati si distorsiunea sistematica indusa de sociocentrismul patriotic, analizat de J. Piaget si A. M. Weil (1951).
· Rosette Avigdor verifica experimental ipoteza ca stereotipurile contin caracteristici ce induc comportamente in masura sa mentina conflictul intergrupuri sau sa amelioreze relatiile dintre grupuri. Experimentul de teren s-a desfasurat intr-un cartier din New York si a cuprins mai multe grupuri de fetite de 8 - 12 ani. S-au creat conditii de cooperare intre doua grupuri (pregatirea in comun a unui spectacol de teatru) si conditii generatoare de conflict intre alte grupuri (care trebuiau sa foloseasca in acelasi timp scena pentru repetitii). S-a cerut apoi fiecarei fetite sa descrie dupa o lista cuprinzand 32 de caracteristici atat membrii grupului cu care s-a colaborat, cat si pe cei ai grupurilor cu care au intrat in conflict. Rezultatele experimentului arata ca se face discriminare intre grupe (cu care s-a cooperat si cu care s-a creat conflict) si ca membrii grupului antagonist sunt caracterizati prin trasaturi psihomorale mai intense, comparativ cu membrii grupului cu care s-a cooperat. S-a verificat astfel ca interesul determina atribuiri care justifica fie comportamente de cooperare, fie comportamente de conflict (R. Avigdor, Etude expérimentale de la genèse des prototypes, in „Cahiers internationaux de sociologie“, 1953, nr. 14, pp. 154 - 168).
· Muzafer Sherif realizeaza primele cercetari psihosociologice concrete in domeniul conflictelor intergrupale si publica lucrarea „Groups in Harmony and Tension: An Integration of Studies on Intergroup Relations” (New York, Octogon, 1953).
· Carl I. Hovland, impreuna cu Irving Janis si Harold H. Kelley, publica rezultatele investigatiilor realizate in anii ’40 - ’50 in cadrul unui program de cercetare la Universitatea Yale (Yale Communication and Attitudes Change Program). Modelul Hovland-Janis-Kelley vizeaza schimbarea atitudinilor si se bazeaza pe teoria invatarii. Pentru invatarea noilor atitudini trebuie luati in calcul trei factori: atentia, intelegerea si acceptarea. Principiul modelului postuleaza ca schimbarea atitudinilor se produce numai daca stimulul actual este mai puternic decat vechiul stimul. Utilizand acest model de analiza a schimbarii atitudinilor, s-a constatat ca emitatorul poate fi mai important decat continutul mesajului (C. Hovland si W. Weiss, 1951), fapt ce a generat o tema de cercetare psihosociologica extrem de interesanta: caracteristicile sursei si influenta asupra receptorului (C. Hovland, I. Janis, H.H. Kelley, Communication and Persuasion: Psychological Studies of Opinion Change, New Haven, Yale University Press, 1953).
· Anul 1954 este marcat de publicarea unui voluminos si concludent tratat de psihologie sociala, editat de Gardner Lindzey (1920 - ?) si Elliot Aronson, „Handbook of Social Psychology“, 2 vol., in care Gordon W. Allport insereaza un studiu cuprinzator de istorie a psihologiei sociale (in vol. I), relevand importanta experimentului in dezvoltarea cunoasterii in acest domeniu. Manualul de psihologie sociala editat de Gardner Lindzey si Elliot Aronson a fost adaugit si retiparit in 1968 si 1985.
· Research Center for Group Dynamics isi schimba denumirea in The National Training Laboratories, parasind orientarea dinamicii grupurilor data de Kurt Lewin si aparand curentul dezvoltarii organizatiilor, ilustrat, intre altii, de Rensis Likert si William McGregor.
· Leon Festinger (1919 - 1989) definitiveaza teoria compararii sociale, care a impulsionat cercetarea psihosociologica experimentala (A theory of social comparison processes, in „Human Relations”, 1954, nr. 7, pp. 117-140). Reprezinta o dezvoltare a teoriei comunicarii sociale. Neexistand posibilitatea masurarii fizice a opiniilor si atitudinilor, oamenii se compara cu alti oameni pentru a vedea daca opiniile si atitudinile lor sunt corecte. Teoria compararii sociale explica formarea grupurilor: oamenii au tendinta de a se asocia cu cei asemanatori lor. In grup, datorita compararii sociale, indivizii nu se detaseaza semnificativ pentru a nu periclita echilibrul social. Prin comparare cu altii ne dam seama cine suntem. Interesant este faptul ca ne comparam nu cu cei care sunt foarte diferiti de noi, ci de regula cu cei care ne sunt asemanatori din punct de vedere psihologic si social.
· In lucrarea „The Nature of Prejudice“ (New York, Doubleday Anchor Books, 1954) Gordon W. Allport arata ca persoanele cu prejudecati sunt foarte anxioase, chiar sadice. Bigotii se simt amenintati si nesiguri. Gordon W. Allport defineste prejudecatile ca atitudini negative fata de un grup sau fata de membrii unui grup, „bazate pe generalizari eronate si rigide“. Lucrarea lui Gordon W. Allport deschide seria studiilor privind antisemitismul, rasismul, sexismul in perspectiva psihosociologica. In aceasta perspectiva, prejudecatile - ca atitudini - conduc la discriminare -, comportamente negative fata de membrii out-group-ului. In cele treizecisiunu de capitole ale lucrarii sunt discutate probleme precum: definitia prejudecatilor, normalitate si prejudecata, formarea in-group-urilor, respingerea out-group-urilor, diferentele dintre grupuri, diferentele rasiale si etnice, vizibilitatea si ciudatenia, victimizarea, teoriile prejudecatilor, dinamica prejudecatilor, reducerea tensiunilor de grup.
· Manford H. Kuhn si Thomas S. McPartland imagineaza un test pentru studiul identitatii sociale, „Twenty Statements Test“, care a fost adaptat si experimentat si in tara noastra (M. Zlate, 1989). Se cere fiecarui subiect sa raspunda de 20 de ori la intrebarea „ Who Are You ?“(Cine esti tu ?) - de unde si denumirea testului: WAY. Se dau urmatoarele instructiuni: „Pe aceasta pagina vei gasi douazeci de spatii goala (blancuri) numerotate. Completeaza, te rog, aceste blancuri cu douazeci de raspunsuri la intrebatea simpla <<Cine ?>>. Da douazeci de raspunsuri diferite la aceasta intrebare. Raspunde ca si cum ai sta de vorba cu tine insuti si nu te referi la altceva. Scrie raspunsurile in ordinea in care iti apar in minte. Nu te preocupa de logica sau importanta lor. Trebuie sa completezi raspunsurile destul de repede pentru ca timpul este limitat“ (M.H. Kuhn si S.T. McPartland, An Empirical Investigation of Self-Attitudes, in Sociological Methods. A Source Book, Norman Denzin, ed., Chicago, Aldine Publishing Company, 1970, p. 169). Autorii au aplicat testul la un numar de 288 de studenti din anii incepatori de la Universitatea Iowa. Nu li se marturisea ce se urmareste prin acest test. Instructiunile erau prezentate fie verbal, fie in scris.De regula, timpul pentru completarea testului este fixat la 12 minute. Se noteaza numarul raspunsurilor date (in medie 17 raspunsuri), ierarhizarea lor, diversitatea raspunsurilor. In prelucrarea datelor se face distinctie intre raspunsurile consensuale (in termeni de categorizare sociala care desemneaza rolul, statusul, apartenenta la un grup: de exemplu, barbat, student, orasan, si raspunsurile subconsensuale (raspunsuri subiective, care comporta o interpretare: de exemplu, fericit, tulburat, plictisit. S-a constatat ca subiectii dau mai intai raspunsuri consensuale si dupa epuizarea lor formuleaza raspunsuri subconsensuale. Cele mai frecvente sunt raspunsurile referitoare la varsta si la sex. Desi foarte raspandit, testul „Cine sunt eu ?“ nu ofera posibilitatea de a cunoaste semnificatia data de individ apartenentei la un anumit grup, daca aceasta apartenenta este valorizata sau nu.
· Sub coordonarea lui Paul A. Hare, Edgar
F. Borgatta, Robert F. Borgatta si Robert
F. Bales, se publica la
· Charles Osgood si P. Tannenbaum avanseaza ideea ca atitudinile au o singura dimensiune, cea evaluativa (The Principle of congruity in the Prediction of Attitude Change, in „Psychological Review“, 1955, nr. 62, pp. 42 - 55).
· Ia fiinta in S.U.A., din initiativa lui Hadley Cantril, un Institut pentru Cercetari Sociale Internationale (The Institute for International Social Research), menit sa contribuie la cunoasterea progreselor teoretice si metodologice in domeniul stiintelor socioumane si sa faciliteze schimbul de publicatii pe plan international.
· Apare numarul prim al „Revistei de psihologie“, editata de Institutul de Psihologie al Academiei R.P. Romania, in care se vor publica si studii de psihologie sociala.
· John W. Thibaut si H. W. Riecken fac experimente in legatura cu atribuirea cauzala: persoanelor cu status social superior li se atribuie, de obicei, o motivatie intrinseca, iar celor cu o pozitie sociala inferioara o motivatie extrinseca (Some Determinants and Consequences of the Perception of Social Causality, in „Journal of Personality“, 1955, nr. 24, pp. 113 - 133).
· Apare lucrarea lui Elihu Katz si Paul F. Lazarsfeld: „Personal Influence. The Part Played by People in the Flow of Mass Communication“ (Glencoe, Free Press, 1955).
· Morton Deutsch si Harold Gerard introduc distinctia intre influenta informationala si influenta normativa. In primul caz influenta rezulta din acceptarea evidentei despre realitate; in cel de-al doilea, din dorinta persoanelor de a fi acceptate sau admirate de ceilalti (A Study of Normative and Informational Social Influence upon Individual Judgement, in „Journal of Abnormal and Social Psychology“, 1955, nr. 51, pp. 629 - 636).
· In lucrarea „When Prophecy Fails“ (Minneapolis, University of Minnesota Press, 1956), de Leon Festinger, H. W. Riecken si S. Schachter, sunt cuprinse observatiile facute de psihosociologii care se infiltrasera in grupurile de credinciosi care asteptau ca in dimineata zilei de 21 decembrie sa vina sfarsitul lumii printr-un nou potop. In seara zilei de 20 decembrie, cei mai multi dintre membri grupurilor s-au reunit pentru a afla mesajele primite de profet (o gospodina, doamna Keech). Multi credinciosi isi abandonasera profesia si bunurile. In starea de tensiune creata, gospodina-profet a primit un mesaj prin care se vestea ca potopul nu va mai veni, credinta lor salvand lumea. Le revenea, insa, datoria de a vesti tuturor ca ei salvasera lumea de la pieire. Cei care participasera la reuniunea din 20 decembrie s-au lansat intr-o actiune de prozelitism, credinta lor fiind intarita. Cei care nu venisera in seara respectiva sa o asculte pe gospodina-profet si-au pierdut credinta si au incercat sa ascunda faptul ca si ei crezusera in profetia sfasitului lumii la data anuntata. Deci, „Cand o profetie nu se realizeaza“ reactiile celor care au crezut in ea sunt variate: fie abandonul credintei, la cei care nu au avut suportul grupului de credinciosi, fie cautarea unor noi explicatii in acord cu ceea ce ei crezusera. Teoria disonantei cognitive va sintetiza astfel de observatii si de date experimentale.
· Intr-o sala de cinematograf din
· Jack W. Brehm demonstreaza experimental ca si componenta comportamentala a atitudinilor poate influenta componentele afectiva si cognitiva (Post-decision Changes in Desirability of Alternatives, in „Journal of Abnormal Social Psychology“, 1956, nr. 52, pp. 384 - 389).
· Abraham H. Maslow (1908-1970) si N. L. Mintz pun in evidenta experimental rolul benefic al spatiului construit estetic asupra aprecierii celorlalti. Studentilor inclusi in experiment li se prezinta serii de fotografii infatisand figuri umane, fiind rugati sa aprecieze daca persoanele fotografiate au anumite caracteristici: multumite-nemultumite; pline de energie-obosite s.a.m.d. Seriile de fotografii sunt prezentate in spatii frumos, mediu si urat amenajate. In spatiile frumos amenajate aprecierea caracteristicilor persoanelor din fotografii era pozitiva, iar in spatiile urate aprecierile erau de regula negative (A.H. Maslow si N.L. Mintz, Effects of Esthetic Surroundings, in „Journal of Psychology“, 1956, nr. 41, pp. 247 - 254).
· Solomon E.Asch realizeaza o serie de experimente devenite clasice vizand conformarea la norma de grup. In situatia experimentala, studentii trebuiau sa evalueze lungimea unor segmente de dreapta. Cand realizau aceasta sarcina individual, nu se inregistra nici o eroare. Cand faceau acelasi lucru dupa ce auzeau aprecierile altor studenti (complici ai experimentatorului, instruiti sa faca evaluari incorecte), aproximativ in 35% din cazuri se inregistrau raspunsuri eronate. Astfel, a fost pusa in evidenta presiunea sociala in elaborarea normelor individuale (Studies of Independence and Conformity: A Minority of one Against a Unanimous Majority, in „Psychological Monographs“, 1956, nr. 70).
· Seymour Lieberman demonstreaza printr-un experiment psihosociologic natural efectul schimbarii statusului si rolului social asupra atitudinilor (The Effects of Changes in Role on the Attitudes of Role Occupants, in „Human Relations“, 1956, nr.9, pp. 385 - 402).
· Leon Festinger prezinta teoria disonantei cognitive, care a deschis noi orizonturi pentru cercetarea psihosociologica (A Theory of Cognitive Dissonance, Evanston, Row, Peterson, 1957). Conform acestei teorii, daca o persoana primeste informatii contradictorii referitoare la o alta persoana sau la un obiect sau situatie, se produce o stare de tensiune sau de disconfort psihic din care individul incearca sa iasa (reducerea disonantei) fie prin reducerea importantei elementului disonant fata de credinta proprie, fie prin cautarea unor informatii in concordanta cu credinta initiala. Teoria disonantei cognitive sustine ca oamenii incearca sa fie coerenti si cauta elemente cognitive consistente. Este vorba despre o consistenta psihologica, adica oamenii apreciaza, in baza experientei lor, ca cele doua elemente nu se exclud reciproc, ca pot coexista, ca un element decurge din celalalt. In caz contrar, apare o stare de disonanta cognitiva. Asadar, teoria disonantei cognitive consta din urmatoarele asertiuni: 1) starea de disonanta cognitiva genereaza disconfort psihic; 2) oamenii incearca sa iasa din starea de disonanta cognitiva prin adaugarea unor noi cognitii care intaresc elementele consonante sau care diminueaza importanta elementelor disonante, ca si prin modificarea cognitiilor existente, facandu-le fie mai inconsistente, fie mai putin semnificative; 3) intensitatea disonantei cognitive depinde de importanta cognitiilor si de proportia cognitiilor aflate in disonanta; 4) in starea de consonanta cognitiva, oamenii evita toate cognitiile care ar putea produce disonanta. Teoria disonantei cognitive a fost verificata experimental si dezvoltata de o serie de psihosociologi, precum: A. Cohen (1962), M. J. Rosenberg (1965), D. Bem (1965), E. Aronson si J. M. Carlamith (1974), H. B. Gerard (1974), J. M. Nuttin (1975). s.a.
· Gaston Berger si colab. analizeaza opinia publica: ea traduce o judecata, este legata de gandirea si sentimentele membrilor grupului, este constienta; opinia publica poarta in ea o intentie de rationalitate, implica existenta uneia sau mai multor opinii diferite si nu reprezinta o simpla afirmatie teoretica, exprimand „sentimentele incompetentilor”; in fine, opinia publica constituie un fenomen social („L’Opinion publique”, 2 vol., Paris, P. U. F., 1957).
· In Romania, Tiberiu Bogdan publica in doua editii (1957 si 1958) in Editura Ministerului Invatamantului un „Curs de psihologie judiciara“, tratand si aspectele psihosociale ale comportamentului delictual.
· Ia fiinta „Roper Public Opinion Research Center“, la Williamstown, Massachusetts, care devine cea mai importanta banca de date (arhiva) pentru cercetari sociologice empirice si pentru sondajele de opinie publica din S.U.A. si din lume. In 1980 aici erau arhivate mai mult de 10000 de cercetari din peste 70 de tari (Bernard Hennessy, Op. cit., p. 50).
· Charles E. Osgood, G J. Suci si P. H. Tannenbaum imagineaza diferetiatorul semantic pentru masurarea atitudinilor (The Measurement of Meaning, Urbana, University of Illinois Press, 1957).
· Martha Wolfenstein face observatii asupra comportamentelor colective in situatii limita provocate fie de catastrofe bruste (cutremur de pamant, de exemplu), fie de catastrofe progresive (spre exemplu, o inundatie). Sunt identificate trei etape in realizarea comportamentului colectiv (probabila, critica si postcritica). Faza critica, la randul ei, contine trei faze: de soc, de recul si de organizare (Disaster: a psychological essay, London, Routladge, 1957).
· Koji Sato a fondat Societatea de Psihologie din Japonia si a inceput editarea revistei „Psychologia. An International Journal of Psychology in the Orient“. Aceasta revista, care reprezinta un veritabil canal de comunicare intre psihologii din Est si din Vest, publica studii si articole din toate domeniile psihologice, inclusiv cercetari de psihosociologie.
· Duncan R. Luce si Howard Raiffa construiesc paradigma cunoscuta sub numele dilema prizonierului (Games and Decisions: Introduction and Critical Survey, New York, Wiley, 1957). Dilema prizonierului reprezinta tipul de joc cu suma diferita de zero, situatie formalizata de J. von Neumann si O. Morgenstern (1944). S-a imaginat ca doi raufacatori sunt anchetati de politie pentru a li se stabili vinovatia: fiecare poate sa-si marturiseasca vina sau nu, dar trebuie sa tina cont de ce va face celalalt. Daca nici unul nu marturiseste, ambii vor primi o pedeapsa minora; daca unul marturiseste si celalalt nu, cel dintai va fi absolvit de vina, in timp ce al doilea va fi sever pedepsit; in fine, daca isi recunosc amandoi vina, li se va aplica o pedepasa grea, dar nu maxima. Cei doi raufacatori nu pot comunica intre ei. De aici rezulta dilema. Din punct de vedere psihologic, fiecare jucator este supus unei duble tentatii: cea a competitiei si cea a cooperarii. Pe baza dilemei prizonierului s-au realizat numeroase experimente (L. Solomon, 1960; V.E. Bixenstine si colab., 1963; A. Rapaport si A. M. Chammah, 1965, 1973; T. E. Black si K.L. Higbee, 1973; I. W. Zartman si M. R. Berman, 1982; Jean-Claud Abric, 1987).
· Carl I. Hovland si colab. propun un nou model de determinare a atitudinilor prin luarea in considerare pe un continuum a latitudinii de acceptare, marginita de doua zone ale latitudinii de respingere (The Order of Presentation in Persuasion, New Haven, Yale University Press, 1957).
· Herbert C. Kelman analizeaza schimbarea atitudinala prin prisma celor trei procese componente ale acesteia: complianta, identificarea si internalizarea (Compliance, Identification and Internalization. Three Processes of Attitude Change, in „Journal of Conflict Resolution“, 1958, nr. 2, pp. 51-60).
· Fritz Heider da publicitatii lucrarea „The Psychology of Interpersonal Relations“ (New York, Wiley, 1958), initiind cercetarile psihosociologice din perspectiva teoriei atribuirii. Fritz Heider aplica legile perceptiei obiectelor fizice la perceptia obiectelor sociale a persoanelor sau motivelor. In aceasta lucrare este expusa sistematic teoria echilibrului. Fritz Heider considera ca situatia de echilibru (balanced state) a obiectelor (inclusiv a persoanelor) este preferabila celei de dezechilibru (imbalanced state). Oamenii tind sa echilibreze configuratia relatiilor cu obiectele. Dovada stau observatiile cotidiene, dar si unele capodopere ale literaturii universale (de exemplu, tragedia shakespeareana „Romeo si Julieta“: Romeo o iubeste pe Julieta, aceasta isi iubeste parintii, dar parintii Julietei nu-l accepta pe Romeo - este o configuratie neechilibrata).
· Thomas F. Pettigrew studiaza prejudecatile. Persoanele care se conformeaza mai mult fata de alte norme sunt predispuse sa adopte si prejudecatile rasiale. Asadar, conformarea conduce la prejudecata (Personal ity and Sociocultural Factors in Intergrop Attitudes: A Cross-national Comparison, in „Journal of Conflict Resolution”, 1958, nr. 2, pp. 29-42)
· Prin lucrarea „Person Perception and Interpersonal Behavior“ (Stanford, 1958), editata de Renato Tagiuri si Luigi Petrullo, sociometria se imbogateste cu o noua perspectiva, cea a perceptiei relatiilor interpersonale, completandu-se astfel testul sociometric propus de Jacob Levi Moreno.
· Stanley Schachter studiaza experimental relatia dintre anxietate si afiliere: cu cat anxietatea este mai intensa, cu atat tendinta de afiliere este mai mare. Dar nu toti oamenii au aceeasi nevoie de afiliere: primii nascuti si copiii singuri la parinti au o mai mare trebuinta de afiliere. Designul experimental era urmatorul: subiectii de experiment erau informati ca scopul consta in studierea efectelor socului electric. Studentele (subiectii de experiment) erau incluse in doua grupe. Grupul experimental era anuntat ca socurile electrice vor fi intense si ca, deci, vor avea de suportat o durere intensa. Se crea astfel o anxietate puternica. Grupul de control era pus intr-o situatie de anxietate scazuta: se spunea ca socul electric va fi abia resimtit, ca nu vor regreta participarea la experiment. Studentele, in grupe de cate 5 sau 8, erau rugate sa astepte circa zece minute pentru ca experimentatorul sa-si instaleze aparatura electrica (de fapt, un pretext pentru a putea fi observat comportamentul lor). Li se cerea sa decida daca vor sa astepte fiecare intr-o camera, impreuna cu celelalte sau daca le este indiferent acest lucru. In situatia de anxietate puternica (grupul experimental) proportia studentelor care au decis sa astepte impreuna (afiliere) a fost de doua ori mai mare decat in situatia de anxietate scazuta (grupul de control). Stanley Schachter a explicat tendinta de afiliere in conditii de anxietate puternica prin credinta ca, fiind impreuna, oamenii vor fi incurajati sa suporte durerea si ca vor putea sa se evalueze mai bine pe sine, comparandu-se cu ceilalti (vezi comparatia sociala, despre care a atras atentia Leon Festinger). Cele doua motivatii pot coexista (S. Schachter, The Psychology of Affiliation, Londra, Tavistock, 1959).
· John R. P. French si Bertram H. Raven propun luarea in considerare a unui numar de cinci tipuri de putere sociala: 1) Coercitiva (bazata pe pedeapsa); 2) Recompensatorie (bazata pe gratitificatii); 3) Legitima (recunoasterea autoritatii sefului); 4) de Expert (recunoasterea competentei sefului); 5) de Referinta (fondata pe admiratia sefului). Autoritatea sefului decurge dintr-unul din tipurile de putere enumerate sau dintr-o combinatie a lor (The Bases of Social Power, in Studies in Social Power, D. Cartwright, ed., Ann Arbor, University of Michigan, 1959, pp. 150 - 167).
· John L. Dollard, impreuna cu Frank Auld Jr., imagineaza un sistem de codificare si corelare a enunturilor (simbolurilor) din interviurile psihoterapeutice in vederea transcrierii si interpretarii corecte a acestora (Scoring Human Motives: A Manual, New Haven, Yale University Press, 1959).
· In lucrarea „The Silent Language“ (New York, Doubleday, 1959), Edward Hall evidentiaza importanta semnelor proxemice in cadrul comunicarii. Distanta optima dintre doi interlocutori variaza de la o cultura la alta. De exemplu, doi interlocutori anglosaxoni pastreaza o distanta mai mare intre ei cand comunica decat persoanele din tarile de origine latina. Edward Hall considera ca timpul de asteptare pentru o intalnire transmite o informatie privind identitatea culturala.
· Sfarsitul deceniului al saselea este marcat de aparitia unor lucrari de sinteza precum: „A Perspective in Social Psychology“, de Solomon E. Asch, „Individual Systems of Orientation“, de Theodore M. Newcomb, „The Social Psychology of Groups“ (1959), de John W. Thibaut si Harold H. Kelley, in care este expusa teoria schimbului social, care stipuleaza ca toate comportamentele umane se bazeaza pe formula costuri - beneficii (costs and rewards).
· Elliot Aronson si Judson Mills explica severitatea riturilor de initiere cu ajutorul teoriei disonantei cognitive. In cadrul riturilor de initiere, prin care se accede la clasele de varsta si la pozitiile sociale superioare, persoanele sunt supuse unor experiente penibile. Este disonant sa crezi ca merita sa suferi pentru ceva ce nu are valoare. Astfel, suferinta indurata contribuie la sporirea prestigiului noului status social, pe care indivizii l-au dobandit in urma riturilor de initiere (E. Aronson si J. Mills, The Efect of Severity of Initiation on Linking for a Group, in „Journal of Abnormal and Social Psychology“, 1959, nr. 59, pp. 177 - 181).
· Erik H. Erikson (1902 - ?), eminent psihanalist, cu contributii fundamentale in domeniul psihosociologiei, publica lucrarea „Identity and the Life Cycle“ (New York, International University Press, 1959), in care lanseaza teoria ciclurilor vietii (life-cycle theory), care sustine ca secventele dezvoltarii stadiale sunt identice pentru toti oamenii, indiferent de rasa sau de cultura. Fiecare stadiu contine intrinsec componente pozitive si negative. Interactiunea sociala este determinata pentru actualizarea uneia sau alteia din componente. Conform teoriei ciclurilor vietii, omul parcurge opt stadii: 1) primul an de viata (cu starile bipolare: incredere/neincredere); 2) stadiul 2 - 3 ani (autonomie/indoiala); 3) stadiul 4 - 5 ani (initiativa/culpabilitate) 4) stadiul 6 - 11 ani (ingeniozitate/inferioritate); 5) stadiul adolescentei, intre 12 si 18 ani (identitate/difuziunea identitatii); 6) stadiul tineretii, intre adolescenta si maturitate (asociere pentru viata intima/izolare); 7) stadiul maturitatii (interes pentru altii/centrare pe sine); 8) varsta a treia (satisfactia vietii trecute/sentimentul regretului in legatura cu ceea ce ar fi putut sa fie, dar nu a fost). Aceasta teorie sustine ca individul se dezvolta pe tot parcursul vietii si, in opozitie cu teoria freudiana, relativizeaza importanta primilor ani de viata in formarea personalitatii, ca si a conflictelor psihosexuale.
· Emory S. Bogardus reuneste rezultatele studiilor realizate prin aplicarea Scalei distantei sociale, publicand lucrarea cu titlul „Social Distance“ (Ohio, Antioch Press, 1959).
· Carl I. Hovland si Milton J. Rosenberg (1960) editeaza volumul „Attitude Organization and Change” (New Haven, Yale University Press, 1960), in care se analizeaza componentele cognitiva, afectiva si comportamentala ale atitudinilor.
· Milton Rokeach denunta antisemitismul si tendintele autoritariene din S.U.A. (The Open and Closed Mind, New York, Basic Books, 1960).
· Jacob Levy Moreno editeaza un volum cuprinzand cele mai semnificative studii de sociometrie: „The Sociometry Reader“ (Glencoe, New York).
· Ia fiinta Asociatia Europeana de Psihologie Sociala, care a organizat pana in prezent paisprezece congrese internationale.
· Alvin Gouldner (The Norm of Reciprocity: A Preliminary Statement, in „American Sociological Review“, 1960, nr. 25, pp. 161 - 178) analizeaza comportamentul de ajutorare al altora prin intermediul normei reciprocitatii: noi „investim” in altii si asteptam „dividendele”. Aceasta norma este universala, ca si tabuul incestului. Norma reciprocitatii se aplica strict intre persoane cu statusuri sociale egale. Alvin Gouldner considera echitatea ca fiind conditia in care indivizii obtin beneficii proportional cu contributiile lor.
Milton J. Rosenberg si Carl I. Hovland gasesc in structura atitudinilor trei componente: afectiva (predispozitia de evaluare pozitiva sau negativa a obiectelor, evenimentelor sau persoanelor), cognitiva (cunoasterea obiectelor, a lumii inconjuratoare), conativa (comportamentul adoptat in raport de obiectul atitudinii). Structura tridimensionala a atitudinilor este, in prezent, cvasiunanim acceptata (Cognitive, Affective, and Behavioral Components of Attitude, in Attitude Organisation and Change, M.J. Rosenberg si colab., eds., New Haven, Yale University
