Cu toata complexitatea si varietatea lor, factorii implicati in determinarea deviantei comportamentale a minorilor pot fi sistematizati in doua mari categorii: a) factori individuali, de personalitate si b) factori externi, sociali. Din prima categorie fac parte: particularitatile si structura somato-fiziologica si neuro-psihica, structura psihologica particulara a minorului, posibilitatile intelectuale, particularitatile afectiv-temperamentale etc. In a doua categorie se includ factorii de ordin familial, socio-afectivi si educationali, socio-culturali, economici etc.
Raportul dintre cele doua categorii de factori, ponderea fiecaruia in dete rminarea deviantei comportamentale a minorilor este greu de precizat. Nu se poate izola sau exagera rolul unei categorii de factori. Acesti factori nu actioneaza izolat, unilateral, ci concertat, delincventa fiind rezultatul interactiunii la un nivel scazut al acestora.
Dezacordul dintre factorii individuali si cei sociali este defavorabil structurarii unor conduite concrete. Dezacordul poate sa apara fie prin cresterea solicitarilor de mediu la un nivel care depaseste posibilitatile minorului, fie cand acestea sunt sub nivelul posibilitatilor sale reale.
Devianta comportamentala rezulta din "intalnirea" specifica a diferitilor factori pentru fiecare caz in parte (Mitrofan & colab., 1992).
Studii efectuate (Dragomirescu, 1980) au stabilit ca factorii implicati in aparitia deviantei comportamentale a minorilor au urmatoarea pondere: 31,2% cei de ordin individual, de personalitate, 25% cei de ordin extern, sociali si 43,8% combinati, care subliniaza caracterul de concurare si potentare reciproca a conditiilor care duc la decompensarea pe fondul evident al inadaptarii.
Cercetarea efectuata pe baza de chestionar (Pitulescu, 1995) asupra unor minori din centrele de reeducare Gaiesti, Targu Ocna (240 minori) si din aresturile unor politii judetene (734 minori) a evidentiat cauzele si conditiile care determina comportamentul infractional in randul minorilor (procentele se refera la subiecti):
98% incrimineaza teribilismul si spiritul aventurier specifice varstei minoratului;
93% se refera la imaturitatea psihica datorita unei insuficiente socializari in familie si scoala si nedepistarea la timp a unor eventuale afectiuni psihice;
93% mentioneaza ca negativa lipsa de conlucrare intre factorii educationali (familie, scoala, alte forme institutionalizate);
92% remarca o crestere considerabila a libertinajului in randul minorilor si perceperea alterata a valorilor democratiei;
87% din subiectii chestionati au acuzat carentele educationale din familiile dezorganizate sau aparent organizate;
86% acuza lipsa de preocupare de la toate nivelurile pentru orientarea minorilor spre activitati folositoare, cultural-educative, care sa se desfasoare in timpul liber al acestora;
82% incrimineaza consumul de bauturi alcoolice practicat, de obicei, de minorii proveniti din familii cu parinti alcoolici;
79% mentioneaza insuficienta preocupare pentru pregatirea minorilor in ceea ce priveste viata sexuala, fapt care se afla la originea infractiunilor de viol, perversiuni sexuale etc.;
79% mentioneaza dezinteresul total din partea unor cadre didactice fata de elevii care prezinta deficiente de adaptare;
78% incrimineaza - in contextul atitudinal general - inadaptarea scolara, aptitudinile scolare slab dezvoltate, tulburarile afectivitatii si cele caracteriale;
78% acuza raspandirea divortului pe o scara din ce in ce mai larga, ca o determinanta a abandonarii obligatiilor de educare si supraveghere a copiilor;
70% se refera la decalajul dintre aspiratiile si tentatiile specifice varstei minorilor si posibilitatile reale ale familiei de a le satisface, ceea ce duce la comiterea unor furturi, talharii, inselaciuni etc.;
68% se refera la exemplul negativ al parintilor - relatii conflictuale persistente, consum de alcool etc.;
67% constata ca multi minori recepteaza rapid modelul speculantilor, care ajung prin mijloace frauduloase la un standard de viata ridicat si manifesta predilectie pentru a adopta un asemenea model existential;
57% vizeaza pericolul pe care il reprezinta liderii negativi - majori si minori - mai ales spre influentarea spre devianta a minorilor marginalizati ori cu deficiente;
48% manifesta ingrijorare fata de amploarea cazurilor de minori care inhaleaza aurolac si alte substante halucinogene deosebit de nocive pentru sanatatea lor fizica si psihica;
47% se refera al inadaptarea minorilor proveniti din mediul rural la modul de viata urban, fapt ce faciliteaza atragerea lor de catre infractorii majori la comiterea unor infractiuni;
43% acuza cu severitate tendintele unor cadre didactice de a promova toti elevii, mentionand fluctuatia profesorilor si a invatatorilor, tolerarea aspectelor de indisciplina din scoli etc.;
35% se refera la consecintele pe plan infractional pe care le produce necuprinderea tuturor minorilor in procesul de invatamant.
Corelarea complexa a datelor obtinute pe baza interviurilor structurate aplicate esantionului format din minori infractori si esantionului derivat format din parinti, precum si al cadrelor didactice a pus in evidenta o disfunctionalitate de tip familial.
Mediul familial poate fi apreciat sub aspectul structurii, al conditiilor economico-sociale si a deficitului educativ. Mediul familial poate prezenta carente foarte diverse de ordin juridic, social, moral, pedagogic, legate de situatii ca: infidelitate, parasire, divort, concubinaj, deces, narcomanii, vicii sexuale etc., fara a mai aminti de insasi absenta mediului familial, ca in cazul copiilor orfani, abandonati, aflati in seama asistentei publice.
Regimul educativ familial s-a dovedit principala cauza a esecului in procesul de integrare si, implicit cauza esentiala a deviantei comportamentale a minorilor. Parintii cercetati faceau educatie in mod empiric, bazandu-se pe intuitie si obisnuinta. Carentele educative ale familiei se manifesta prin: lipsa totala de interes pentru educatia copilului; excesul de grija, rasfatul din afectiune exagerata; lipsa unitatii de opinie in masurile educative ale membrilor familiei; lipsa autoritatii morale a parintilor datorata unor deficiente caracteriale, a unor vicii etc.; neputinta de a oferi copilului modele umane pozitive prin propriul lor exemplu de comportare; lipsa de intelegere si afectivitate datorita egoismului si indiferentei fata de copil; severitatea excesiva, inconstienta sau voita, care creeaza un climat familial anxios; folosirea actelor de violenta ca mijloace educative.
Cea mai frecventa forma de manifestare a inadaptarii copiilor, avand drept cauza carentele mediului familial, este vagabondajul, 20% dintre minori au parasit inaintea savarsirii infractiunilor familia sau scoala; dintre acestia 18% provin din familii deficitare comportamental. Formele cu deficiente de structura a familiei sunt multiple. In 20% din cazuri, familia avea un singur parinte, datorita dezorganizarii ei prin divort, 18% prin abandon si 3% prin deces; in 5% din cazuri familia fusese reconstituita prin mariaj, avand un parinte vitreg, 88% din aceste familii aveau un mediu conflictual. Socul produs de despartirea parintilor a constituit momentul hotarator care a marcat evolutia spre devianta comportamentala.
Cadrele didactice investigate au semnalat in proportie de 98% ca, aducand la cunostinta parintilor numarul mare de absente si nivelul scazut la invatatura al minorilor, acestia au raspuns prin indiferenta.
In delincventa juvenila trebuie luate in considerare alterarile complexului somato-psihic, intarzierile de maturizare intelectuala sau social-morala, profundele perturbari in dezvoltarea afectiva, alaturi de rolul unor factori de macro si microclimat social (trairi confictuale in familie, traume psihice, educatie incorecta etc.), nefavorabil unei dezvoltari armonioase si unui comportament adecvat.
Din anul 1990 delincventa juvenila se inscrie pe o linie ascendenta. Factorii care au determinat aceasta crestere sunt in general de ordin economic, social, cultural etc. Perioada de tranzitie in care ne aflam genereaza in mod obiectiv unele efecte economice imprevizibile, care la randul lor au devenit cauze imediate ale multora din disfunctiile aparute pe plan social. Astfel, trecerea de la sistemul economic supercentralizat la cel al economiei de piata, a dat nastere unei inflatii galopante, necontrolabile, cu consecinte negative pentru standardul de viata al oamenilor. In aceasta perioada apare in societate un fenomen nou, necunoscut majoritatii cetatenilor, fenomenul somajului, cu impact asupra venitului familial si implicit asupra individului. Se contureaza o disproportie intre nivelul preturilor si puterea de cumparare, efectul resimtindu-l, in primul rand, categoriile sociale cu venituri mici.
Afectarea generala a conditiilor de viata le determina pe unele persoane sa caute solutii de obtinere a unor venituri compensatorii prin care sa-si poata ameliora conditiile de existenta, folosindu-se de cai ilegale. Are loc o diminuare a autoritatii si functiei de control social al familiei. Se contureaza tot mai pregnant aparitia unor stari permisive accentuate fata de comportamentele deviante ale minorilor. Permisivitatea in asociere cu indiferenta fata de viitorul propriilor copii, influenteaza negativ personalitatea acestora, determinandu-i chiar sa comita acte infractionale.
Conditiile de viata precare ale unor familii au contribuit la aparitia fenomenului social cunoscut sub denumirea de "copiii strazii", care se adapostesc prin gari, autogari, subsolurile cladirilor, retele de termoficare si a caror sursa de existenta o reprezinta cersetoria, furtul etc., devenind in mod frecvent victime ale unor pedofili.
