3 Etape din dezvoltarea psihomotorie

Dezvoltarea psihomotorie se poate, deci, rezuma intr-o mai completa si mai rafinata constiinta sau cunoasterea propriului corp, intr-o coordonare majora, dinamica, generala si segmentara (si in particular, in coordonarea oculo-manuala), intr-o capacitate de inhibitie tonico-motorie si intr-un control respirator, in stabilirea unei dominari sigure, in achizitionarea orientarii, organizarii spatiale si structurarii spatio - temporale corecte, intr-o adaptare sociala tot mai majora si vasta.

1. Pe planul motilitatii (motricitatii) putem distinge o prima perioada a motilitatii spontane sau varsta gratiei (3 - 5 ani), o a doua a motilitatii organizate (5 - 7 ani), in care, sub impulsul educatiei, gratia face loc fortei, preciziei, economiei si rapiditatii gestului, fig 7- Dezvoltarea motorie de la 1 la 7 ani -  Franco Mauro (1994), o a treia perioada a organizarii activitatii voluntare (7 - 12 ani): se caracterizeaza prin rafinamentul armonizarii dintre forta si corectitudinea miscarii, copilul se misca tot mai mult intentionat si, deci, in forme tot mai rigide si conventionale, asa cum lunga constrangere spatio-temporala tratata in scoala si in casa este cea mai putin perceptibila, dar cea mai grea constrangere educativa deja invatata. Invata sa opreasca gestul ca si sentimentele, sa se foloseasca de corpul sau doar in sens finalistic si putin comunicativ. Asadar, in momentul in care miscarea e interiorizata si devine o activitate inteligenta, o perfecta

Schema, Variabilele controlului postural si tonic:

Aferentatii extero si proprioceptive: variatii, reduceri si eliminari.

Variatii ale amplitudinii articulare (sensibilitate chinestezica)

Studiul sinergiei de actiune

(sinergie = actiunea simultana, indreptata in acelasi sens, a mai multor organe sau a mai multor agenti)

Complexitatea miscarii

nr miscari simple

planuri de actiune

nr segmente implicate

Tonusul de actiune al muschilor implicati

Referinte la memoria de lunga durata LD si scurta durata SD.

Comportamente posturale

bust

membre superioare

membre inferioare

Viteza de executie

Experiente, progrese

B. Chiar si pe planul dezvoltarii intelectuale si afective, perioadele practicilor imitative vin subdivizate:

in stadiul inteligentei intuitive (de la 2 - 7 ani);

in stadiul inteligentei concrete (de la 7 - 12 ani).

In primul stadiu, daca "imitatia" devenita reflexiva construieste polul acomodativ al dezvoltarii reprezentarii, jocul din aceasta este polul asimilativ, realitatea vine proiectata si deformata dupa propriul plac, in jocurile imitative si imaginative, care servesc satisfacerii nevoilor de expansiune, de compensare si de lichidare a situatiilor neplacute. Printre altele, acelasi gand, caracterizat de egocentrism, sincretism, animism, finalitatea este conservata pentru tot acest stadiu caracterelor ireversibile.

C. In fine, pe planul dezvoltarii comportamentului social, agresivitatea la varsta de 2 - 4 ani tine sa fie o caracteristica destul de stabila si desi independenta, de prima frecventa si intensa este chiar antagonismul dintre colegi. O data cu avansarea in varsta, copiii adopta tot mai mult comportamentele prevalente in cultura actuala. Prieteniile prescolare sunt cazuale, instabile si fugare, in timp ce, la varsta scolara, prietenii intimi ai copilului sunt probabil "cunostintele sale sociale cele mai importante". Tot de la 7 - 12 ani incepe fenomenul partilor neformate si labile, parti care se structureaza de la 10 - 16 ani.

La nivelul practicilor imitative este, deci, o neta subdiviziune dintre o prima perioada in care copilul exercita capacitatea sa de reprezentare prin functiile simbolice, incepe socializarea sa, dar gandul jumatate logic si activitatea care tine de joc le permit sa se miste liber si original in lumea adultilor. O a doua perioada in care copilul aplica capacitatea sa de interiorizare, actiunea asupra realitatii circumstante si conteaza punctul sau de vedere egocentric, afundandu-se cu o anumita siguranta intr-un univers de acum inainte obiectiv. Separarea acestor doua perioade este confirmata de faptul ca intelectualizarea miscarii se coreleaza dezvoltarii mentale doar pana la 7 ani, ca urmare, se desprinde de celelalte aspecte umane ale inteligentei, evident mediati de limbaj.

Pfanner, citat de Elleta Borgogno (1985) a demonstrat ca IM (mental immaginary- imaginarea mentala), probele reprezentarii corpului, probele motorii (in special acelea ale dezvoltarii controlului postural si de coordonare vizomotorie) si probele structurarii spatio-temporale, la 5-7 ani ai varstei mentale ajung acelasi punctaj; de la 7 - 14 ani insa raman inferiori la QI; intarzierea este mai presus de toate evidenta in probele de coordonare oculo-manuala si de elaborare perceptive in spatiu. Zazzo (1960) a exprimat, pentru a nu nota diferente ale diferitelor varste, legea heterocromiei (a timpului diferit in imaginare, in acest caz) in IM: QI inferior normei, valorii normale in testele de motricitate pura, punctaj inferior al QI, in testele perceptive motorii.

2. 2. Functia motrica dupa Lapier

Functia motrica grupeaza dupa A. Albu (1999), citat din A. Lapier, tonusul, dezvoltarea musculara si psihomotricitatea. Exista trei tipuri de miscari:

a)               actul motor voluntar poate fi divizat arbitrar in cinci etape, determinate de substratul anatomic:

Reprezentarea mentala sau psihomotrica se obtine cu ajutorul memoriei vizuale, tactile, labirintice si kinestezice. Se pare ca ea este situata in zona prefrontala. Este necesar ca aceasta imagine motrica sa fie confruntata cu imaginea globala a propriului corp situat in spatiu si timp. Din aceasta confruntare rezulta schema corporala sau schema de atitudine ce serveste ca element de referinta pentru intreaga activitate motrica si structurala.

Praxiile sau legatura ideo-motrica, in care executia depinde de experientele motrice anterioare care vor produce numeroasele legaturi neuro-motorii. Reprezentarea mentala va elibera si va pune in miscare unele praxii ce vor deveni stereotipe.

Impulsul motric voluntar sau neuromotricitatea declanseaza miscarile elaborate de reprezentarea mentala.

Reglarea motrica se realizeaza prin adaptarea automata a tonusului muscular. Aceasta reglare este indispensabila asigurarii gesturilor armonice si eficace. Ea se face la nivel medular, cortical si mai ales la nivelul centrilor motori

(care raspund de automatisme).

Executia motrica este rezultatul final al acestui proces de reglare. Ea este realizata la nivel muscular datorita excitatiilor si inhibitiilor sistemului nervos.

Aceasta schema este incompleta deoarece nu tine cont de reglarea neuromotrica. Ori sistemul neuromotor este in legatura cu sistemul simpatic si parasimpatic, iar prin intermediul hipofizei cu sistemul hormonal.

b)               Miscarile automate se desfasoara fara interventia constiintei, care poate totusi interveni atunci cand automatismele sunt perturbate. Interventia constiintei in aceste miscari asigura armonia lor.

Aceste miscari sunt miscari voluntare in care s-au suprimat primii doi timpi. Miscarile parcurg doar trei etape:

Impulsul motric cerebral;

Reglarea automata;

Executia motrica neuromusculara.

Impulsul cortical are rol in declansarea si intretinerea intentionalitatii gestului, dar executia lui este incredintata automatismelor.

c) Miscarile reflexe reprezinta formele cele mai simple de miscare. La aceste miscari lipseste atat interventia constiintei, cat si impulsul motric cerebral. Ele corespund in special elementelor motrice de baza.

Vezi schema 11 - Evolutia reflexelor arhaice (primare).

Miscarea reflexa se poate schematiza in trei timpi:

o       Excitatia motrica senzitiva periferica;

o       Reglarea motrica automata

o       Executia motrica neuromusculara

In realitate, nu exista distante intre cele trei tipuri de miscari. Se trece insesizabil din unul in altul prin scaderea progresiva a controlului cortical.

La nivel cortical, comanda miscarii este diferita in functie de scopul acesteia.

2. 3. Stadiile dezvoltarii psihomotorii dupa Piaget

Din studiile de psihologie genetica efectuate de Piaget, amintim cei patru factori care se refera la dezvoltarea intelectuala a copilului:

Etapele dezvoltarii intelectuale dupa Piaget

Prima etapa: simtul motor                                0 - 20 luni;

A doua etapa: perioada preoperatorie              2 - 6/7ani;

A treia etapa: perioada operatiilor concrete     6 - 11 ani;

A patra etapa: perioada operatiilor formale dupa 12 ani.

Schema 12

Primul factor il constituie cresterea organica si, in special, maturizarea complexului format de sistemul nervos si sistemele endocrine. Maturizarea are nevoie, pentru a se manifesta sub forma unor noi conduite, de anumite conditii de exercitiu functional si de un minimum de experienta. Daca, in primele luni de viata, maturizarea are o cronologie destul de precisa, mai tarziu ea devine mult mai variabila.

Al doilea factor este reprezentat de rolul exercitiului si al experientei dobandite in actiunea efectuata asupra obiectelor, in opozitie cu experienta sociala. Dupa Piaget, experienta este de doua feluri: fizica, constand din manuirea obiectelor pentru a le cunoaste si extrage proprietatile, si logico-matematica, care consta in manuirea obiectelor pentru a cunoaste rezultatele coordonarii actiunilor. In acest al doilea caz, cunoasterea este abstrasa din actiune datorita coordonarii actiunilor subiectului si nu presiunilor exercitate de obiectul fizic.

Al treilea factor este cel al interactiunilor si transmiterilor sociale, individul fiind un participant activ la procesul de socializare sau la cel de transmitere sociala. Actiunea sociala ar fi eficienta fara asignarea activa a copilului pe baza instrumentelor operatorii adecvate.

Ultimul factor este constituit de coordonarile generale ale actiunii, echilibrarea pe baza autoreglarii, adica a unei succesiuni de compensari active ale subiectului, ca raspuns la perturbatiile exterioare si in sensul unui reglaj de tip retroactiv si anticipativ.

O privire de ansamblu asupra procesului cresterii si dezvoltarii psihice a copilului de la nastere la adolescenta a fost facuta si de U. Schiopu (1970) si scoate in evidenta o serie de particularitati pe care unii autori le-au considerat drept "legi". Avem, astfel, legi ale cresterii, care postuleaza urmatoarele:

Ø      cu cat organismul este mai tanar, cu atat ritmul cresterii este mai intens;

Ø      pe parcursul copilariei, exista etape care marcheaza puseul de crestere, in raport cu ritmul general, ca de exemplu, in perioada pubertatii.

Ø      in timpul cresterii, in structura somatica si psihica si intre toate partile componente, care au fiecare ritmuri si particularitati de dezvoltare, se creaza diferite raporturi, interrelatii si armonizari, care tind sa stabileasca unitatea ritmurilor si stadiilor dezvoltarii generale.

I. Biberi citat de Le Boulch, J. (1985) considera ca dezvoltarea psihica a copiilor are urmatoarele caracteristici:

inregistreaza salturi calitative, pe baza unor acumulari calitative, formele noi de comportament sau de cunoastere fiind superioare precedentelor;

noile calitati nu le desfiinteaza pe cele anterioare, ci le include prin restructurari succesive;

se produce, stadial, in etape distincte, cu caracteristici proprii fiecarei varste;

transformarile din viata psihica a copilului sunt continue si imperceptibile la intervale mici de timp;

dezvoltarea psihica este asincrona la nivelul diferitelor procese si insusiri; aceste insusiri au ritmuri proprii de dezvoltare la diversele etape de varsta;

caracteristicile psiho-comportamentale care ating nivelul de dezvoltare al adultului tind sa ramana relativ stabile.

Socotim necesar sa enumeram aici stadiile dezvoltarii intelectuale a copilului dupa Jean Piaget, cu observatia ca specificul primei copilarii obliga la analiza mai detaliata in comparatie cu celelelalte perioade.

v     Stadiul inteligentei senzori-motrice, de la nastere pana la 18 luni, in care se realizeaza o trecere, in 6 etape, de la activitatile spontane si totale ale organismului, la primele deprinderi, la invatarea elementara pe baza coordonarii ochi - mana, la acte de inteligenta practica si, in sfarsit, la combinari interiorizate, pregatitoare stadiului gandirii operatorii.

v     Stadiul gandirii preconceptuale, simbolice, de la 2 - 4 ani.

v     Stadiul gandirii intuitive de la 4 ani la 7-8 ani.

v     Stadiul gandirii concrete, de la 7 - 8 ani la 11 - 12 ani.

v     Stadiul gandirii formale, de la 11 - 12 ani la adolescenta.

In conceptia lui Piaget, dezvoltarea psihica a copilului urmeaza un traseu complicat de trecere de la actiune la operatii, care se realizeaza in 3 nivele: nivelul senzo-motric, nivelul semiotic si nivelul operational.  

Dupa cum remarca judicios Liublinskaia citata de Elleta Borgogno (1985), formele gandirii nu se inlocuiesc una pe alta, ci se suprapun, utilizandu-se cu atat mai mult si mai eficace cu cat individul atinge un nivel mai ridicat de generalizare.

Schema 15. Faze evolutive ale motricitatii

BIBLIOGRAFIE

BLUMA, S., SHEARER.M., FROHMAN, A., HILLARD, J., (1987) - Portage Project, CES.A, 12, Wisconsin, S 3901, USA.

BORGOGNO, ELLETA (1985) -  Psicomotricita e terapia psicomotoria, in Tratatto di neurologia reabilitativa, M.M. Formica, Marrapese Editore, Roma.

BRUININKS, R., (1978) - Bruininks-Oseretsky test of motor profiency(Examiner's Manual), Minessota, American Guidance Service.

DARWIN, CH., (1957) - Originea speciilor, Ed. Academiei, Bucuresti

EPURAN, M. (1976) - Psihologia educatiei fizice, Ed. Sport-Turism, Bucuresti.

FAMOSE, J., P., DURAND, M., (1988) - Aptitudes et performance motrice, Edition, Revue EPS, Paris, 1988.

FORMICA, M., M., e colab. (1985) - Trattato di neurologia riabilitativa, Barrapese Editore, Roma.

GALPERIN, P.I. (1970) - Psihologia gandirii si teoria formarii in etape a actiunilor mentale. In: Studii asupra gandirii in psihologia sovietica(trad.), Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

HORGHIDAN, V., (1997) - Metode de psihodiagnostic, Ed. Didactica si Pedagogica R. A. Bucuresti.

LAPIERRE, A. (1976) - La reeducation physique, vol.I, Ed. J.B. Bailliere, Paris.

LE BOULCH, JEAN (1968) - L'Education par le mouvement - Psychoantique a l'age scolaire. 3.me edit. Paris, Les Edition Sociales francaises.

LE BOULCH, J. (1985) - Principi e metodologia della educazione e della rieducazione psicomotoria,in Trattato di neurologia riabilitativa, M.M. Formica, Marrapese Editore, Roma.

MAURO, FRANCO (1994) - Il corso di Ginnastica Educativa, 1994-1995, I.E.S.F. Lombardia, Milano, Italia.

PIAGET, JEAN (1965) - Psihologia inteligentei Editura Stiintifica Bucuresti.

PIAGET, J., (1974) - La prise de conscience, Paris, P.V.F.

POPESCU - N. PAUL (1977) - Dictionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucuresti.

SCHIOPU, U. (1970) - Introducere in psihodiagnostic, Centrul de multiplicare al Universitatii din Bucuresti.

VOLKER, H.,J. ( 1996 ) Und Proces der Korpenkultur, Berlin 35,  in Sportul de performanta.