EXPERIMENTUL CA ACTIVITATE DE CERCETARE PSIHOLOGICA
Este metoda cea mai utilizata in activitate de cercetare.
Myers si Hansen(2003) definesc experimentul ca fiind " demersul care consista in a interveni intr-o situate reala pentru a descoperi fapte noi sau pentru a demonstra ca faptele care sau produs deja vor avea noi forme de manifestare in conditii diferite".
Acest demers se realizeaza in pasi:
Fig. 1. Demersul cercetarii experimentale
Pasul 1: Formularea
unei ipoteze
Fig. 1. Demersul cercetarii experimentale
Pasul 1: Formularea
unei ipoteze
datelor
Pasul 4: Analiza datelor
si elaborarea concluziilor
Vom aborda aici notiunea de variabila cu cele doua modalitati mai larg cunoscute- independenta si dependenta-urmand ca apoi sa discutam despre operationalizarea lor si tipuri de planuri de cercetare.
Variabila este definita de Doron si Parot (1999) ca "marime susceptibila de variatii de prezentare a unor modalitati diferite". Deci pentru o variabila putem inalni o multitudine de stari posibile pe care le poate lua numite modalitati.
Sa vedem care au fost variabilele luate in calcul de cercetator in urmatorul studiu:
Forgas, Fiedler (1996) au testat ipoteza conform careia umorul individului influenteaza masura in care acest individ este capabil sa exprime discriminarea intergrup.Ei au pornit de la modelul difuziunii afectului ( Forgas, 1995) care spune ca starea emotionala a unei persoane o face susceptibila sa influenteze judecatile sale sociale. In studiul efectuat de ei participantii trebuiau sa priveasca scurte filme care provocau veselie sau tristete si apoi li se cerea ssa pina in ordine o lista lista de judecati sociale care exprimau diverse nivele de discriminare.
Variabila independenta - notata prescurtat cu VI- este variabila explicativa a unei alte variabile si reprezinta cauza persupusa a acesteia.
|
|
relatie cauza-efect |
VD |
|
In exemplul
|
|
Gradul in care subiectii elaboreaza judecati discri- minatoare |
Atunci cand vorbim despre o variabila independenta trebuie sa facem distinctie intre variabila independenta conceptuala adica variabila care constituie obiectul studiului in maniera teoretica si variabila care este in mod real utilizata in experienta.
Trei lucruri trebuiesc avute in vedere in astfel de situatii:
In orice cercecetare se face distinctie intre planul conceptual si cel concret. Cercetatorul pleaca de la teorie atunci cind construieste o ipoteza de cerectare-adica din plan conceptual- si transcrie aceasta ipoteza in planul practic al cercatarii astfel incat aceasta sa devina manipulabila si masurabila . Acesta etapa poarta numele de operationalizare.
In studiul descris mai sus cele doua tipuri de umor - bucuria si tristetea- sunt bine reprezentate si in plus sunt doua concepte distincte unul de altul.
Un demers experimental necesita o manipulare a variabieli independente de catre experimentator motiv pentru care este foarte important sa facem distinctia intre planul conceptual si planul concret.Variabilele pot fi manipulate doar in plan concret pe cand teoria si ipoteza sunt construite si formulate in plan conceptual.Cercetatorul plecand de la teorie trebuie sa construiasca o ipoteza in plan conceptual si sa o transpuna in plan practic acest concept din teoria sa ceea ce se numeste operatioanlizare dupa care acesta devine manipulabil si masurabil.
De cele mai multe ori variabilele independente din teorie si oparationalizarea lor practica sunt aproape identice.
De multe ori operationalizare obliga cerecetatorul sa-si restranga sensul si conceptul sau intr-o anumita maniera. Astfel este necesar sa alegem intre un ansamblu de aplicatii concrete posibile ale unui concept si diversele modalitati de manipulare ale variabilie independente.
Revenind la exemplul de la inceput conceptul de umor se refera la o serie de stari idferite :Veselie, tristete, anxietate, surpriza, deprimare.Trebuie sa vedem insa care dintre acestea surprind cel mai bine conceptul pe care dorim sa il verificam in ipoteza:
Validitatea teoretica a unui studiu depinde de modul in care variabila independenta concret aleasa este reprezentativa pentru conceptul teoretic general.
In studiul lui Forgas si Fiedler din 1996 au fost alese doua tipuri de umor veselia si tristetea care reprezinta bine conceptul general si care sunt bine distincte una de alta.Nu este suficient sa alegem umorul care trebuie indus ci trebuie sa alegem si modul de manipulare al acestei stari la participanti.Exista diferite modalitati de a manipula aceasta stare si fiecare prezinta avaneteje si dezavantaje.
De exemplu:
punem subiectii sa asculte extrase muzicale-Kenealy, 1988
le daruim un mic cadou Isen, Shalker, Clark si Karp 1978
incurajam sa-si reamintesca o situatie unde au resimtit starea de umor punsa in discutie-Gollnisch si Averill, 1993, Mc Neil, Varna, Melamed, Cuthbert si Lang 1993
Operationalizarea variabilei independente necesita deci alegerea unei maniere de a traduce un concept intr-o manipulare concreta care sa aiba o buna reprezentare a conceptului teoretic. In cercetarea lui Forgas si Fiedler (1996) operationalizarea a fost urmatoarea:
Ipoteza teoretica: Umorul influenteza discriminarea intergrup.
Ipoteza operationalizata:
Persoanele care sunt vesele ( indus prin vizionarea unor filme vesele) vor produce un nivel de discriminare intergrup diferit fata de persoanele triste ( indus prin vizionarea unor filme triste)
Operationalizarea variabilelor este un proces foarte important in cercetarea stiintifica si de modul in care acesta este realizat depinde in mare masura validitatea teoretica a cercetarii.
Cum putema asigura calitatea operationalizarii
Avem doua posibilitati. Prima consta in a consulta literatura de specialitate Forgas si Fiedler au putut profita de un vast curent de cercetare axat pe inducerea starilor efective fapt ce le-a permis sa verifice care tehnica s-a dovedit utila in inducerea starilor specifice.
Philippot (1993) in cercetarea sa a dovedit utilitatea folosirii filmelor pentru inducerea diferitelor stari emotionale in laborator.
A doua solutie pentru cercetator este sa-si construiasca el singur mijloacele utilizate pentru manipularea variabilelor independente inainte de a incepe studiul.Aceasta munca de concepere si generalizare se bazeaza pe teoriile existente si permite cercetatorului sa prezica efectul manipularii.Cercetatorul trebuie sa pregateasca un studiu pilot sau un pre-experiment care sa verifice manipularile pe care el intentioneaza sa le efectueze
In cazul nostru un pretest care sa evalueze influenta unei manipuliri specifice -vizionarea unui film asupra starii psihologice a subiectilor.
In alta maniera aceasta etapa poate fi vazuta ca un fel de test al ipotezei de cercetare.Mai specific pretestul verifica ipoteza conform careia filmele pot suscita tipuri diferite tipuri de umor cand sunt utilizate in laborator.Cercetatorul pune participantii sa urmaresca filmele si evalueaza umorul acestora.In acest caz variavila indepenedenta a studiului anterior devine variabila dependenta in pretest.
In cazul de fata insa -cum o serie de alte cerectari ca si cea a lui Philippot au dovedit deja utilitatea folosirii filmelor ca inductori ai starilor afective un astfel de studiu ar fi deja superfluu.Totusi acest tip de exepriment este necesar deoarece desi literatura existenta sugereaza utilitatea folosirii filmelor in inducerea starilor efective de veselie si tristete exista de asemenea cercetari care dovedesc existenta unor diferente in tipurile de umor care apar ca urmare a diferentelor de medii culturale.Din acest motiv cercetatorul trbuie sa verifice daca modificarea indusa de el determina starea afectiva dorita pe populatia luata in studiu.
Eficacitatea manipularii variabilei independente poate fi de asemenea verificata in pretest. In acest caz experimentatorul poate vrea sa verifice eficacitatea in cadrul aceleasi experiente numind-o verificare a manipularii.In acest context cercetatorul poate dori sa vada daca manipularea indusa de el serveste la obtinerea efectului dorit si nu produce alte efecte.
Variabila dependenta
Este acea variabila care intr-un experiment sufera influentele induse de variabila independenta. Ea reprezinta rezultatul produs prin manipularea variabilei indepenedente. La fel ca in cazul variabilei independente trebuie si aici sa distingem intre variabila dependenta conceptuala si variabila dependenta operationala.
In studiul efectuat de Forgas si Fiedler discriminarea intergrup constituie variabila dependenta conceptuala iar in contextul concret al experientei matricea alocarii resurselor este utilizata pentru a utiliza operationalizarea discriminarii ceea ce inseamna a face acest concept masurabil.
Si alte metode pot fi utilizate pentru a masura variabila dependenta ca de exemplu: evaluarile de grup, perceptia intergrup, biasarile memoriei (Brewer si Kramer, 1985; Moise, Bourhis si Gagnon, 1990)Masurarea variabilei depenedente are o importanta aparte si influenteza validiatatea teortica si validiatea interna a experientei.La fel ca pentru variabila independenta si pentru variabila dependemta cerectatorul cauta o modalitate de masurare specifica.(un raspuns verbal, un comportament, o reactie psihologica)care sa reprezinte in cea mai buna maniera posibila variabila dependenta conceptuala.Legatura dintre variabila dependenta operationalizata si variabila dependenta conceptuala trebuie sa fie usor de stabilit.
De exemplu pornind de la ipoteza ca participantii tristi lucreaza mai lent ca si participantii veseli variabila dependenta este timpul necesar efectuarii unei sarcini oarecare si se oparationalizeza prin timpul masurat in minute sau secunde.
Erori clasice care actioneaza asupra validitatii interne
Psihologul Donald Campbell a fost primul care a identificat opt surse principale de eroare care afectaeza validitatea interna in cazul designurilor experimentale si cvasiexperimentale. Toate planurile cvasiexperimentale sunt afcetate de una sau mai multe din aceste surse de eroare care actioneaza asupra validitatii interne-acesta fiind si motivul pentru care acestea nu sunt reale experimente. Inainte de a trece la studiu erorilor propriuzise sa ne amintim ca o variabila parazit este o variabila externa care variaza sistematic cu conditiile experimentale.O variabila externa care actioneaza aleator ca si conditie este o variabila parazit.ea modifica simplamente cantitatea de varianta din scor pe care o numim eroare.
In momentul in care creem si evaluam un demers experimental, trebuie sa examinam fiecare din cele 8 erori clasice care pot intreveni asupra validitatii interne.Un element foarte important al planului de cercetare este neutraliyarea varaibilelor parazite care pot duce la confuzii iin experiment.Daca una sau mai multe din aceste erori sunt prezente, experimentului ii lipseste validitatea interna si in consecinti noi nu putem niciodata sa fim siguri ca efectul produs asupra variabilei dependenta a fost cauzat de manipularea experimentala.
Este primul tip de eroare si se refera la faptul ca efectul evidentiat prin modificarea variabilei dependente poate fi indus de un eveniment exterior care a coincis cu perioada cercetarii noastre mai mult decat de variabila independenta.Istoricul ridica o problema speciala pentru ca testam un grup de indivizi an aceleasi conditii experimentale. Un enumit eveniment extern care se produce inaintea sedintei de testare a grupului poete influenta raspunsurile intregului grup de subiecti si in plus prindem efectul acestui eveniment in efectul variabilei independente. Efectul istoricului poate fi astfel problematic.
Daca dorim sa testam doua programe diferite de pierdere in greutate, la care subiectii sunt expusi in timpul unor reuniuni de grup cotidiene, si evaluand rezultatele programelor prin numarul de kilograme pe care fiecare persoana le pierde in timp de o saptamana-7 zile.
Dupi cantarirea subiectilor cnstatam ca indivizii din grupul B au pioerdut in medie un kg in timp ce indivizii din grupul A au pierdut doua kilograme.Treuie sa ne asiguram ca istoricul celor doua grupuri inainte de a-i cantarii a fost acelasi.Pemntru a ne da seama de importanta istoricului sa ne imaginam ca indivizii grupului B aiu fost cantariti dupa ce au luat micul dejun in timp ce grupul A a fost cantarit inaintea micului dejun.In acest caz nu vom sti daca diferenta aparuta intre pierderile in greutate constate in cele doua grupuri se datoreaza dietei noastre sau simplului fapt ca uniise alimentasera anterior cintariri in timp ce celalalt grup se afla inaintea mesei.
2. Maturarea
Este a doua mare eroare pe care o intalnim in cercetarea experimentala, si care se datoreaza schimbarilor interne-fizilogice sau psihologice pe care le parcurge subiectul care pot afecta scorurile obtinute de acesta la variabila dependenta.(aceasta modificare nefiind doar efectul maturarii dar ar putea sa influenteze si acesta). Un tip de schimbari interne frecvent intilnite in experiment sunt obioseala si plictiseala care pot interveni in ttimpul unei sedinte de testare.Oboseala si plictiseala sunt mai probabile in planurile experimentale care necesita masurari repetate si care necesita sedinte prelungite.Exista insa tehnici care ne permit sa echilibram ordinea tratamentelor la care supunem subiectul astfel incat obosela si plictisela sa fie egal repartizate in toate conditiile experimentale.
Efectul maturarii pune insa probleme in studiile care se intind pe citeva luni sau ani-ca derulare.O astfel de problema apare in specuaial in studiile longitudinalecum este cel efectuat de Stewart, Moblez, Van Tulz si salvador(1987) care au studiat comporatmentul copilului mai mare dupa nasterea unui nou copil in familie.Copii fac mari salturi co0gnitive si fizice la aceasta varsta si tocmai dde aceeea cercetatorul trebuie sa-si puna problema ca acestea modificari comportamentele ar putea fi datorate schimbarilor pe care pacopilul le parcurge in procesul maturizarii sale mai mult decit datorita evenimentului studiat.Aceeasi cercetatori au constatat ca numarul de comportamente imitative apirute la o luna dupa nasterea celui de al doilea copil coreleaza pozitiv cu varsta copilului mare.
Acest tip de eroare o putem intalni si in studiile in care subiectii sunt studenti , deoarece acestia achizitioneaza cunostinte in domeniu intr-un timp foarte scurt de ex. un esmestru de curs.In cercetarile psihologice subiectii sunt de obicei studenti care participa la un curs de introducere in psihologie si care pot sa inteleaga mult mai bine ipoteza noastra la sfarsitul semestrului decat la inceputul lui. Din aceasta cauza nu putem dace pretestul in spetembrie sau octombrie si posttesul in decembrie.
3.Instrumentul de masura-testul
Este o alta eraoare care afceteza variabila dependenta datorita administrarii prealabile a aceleasi probe sau a unui alt instrument de masura.Nu putine sunt cazuriel cercetarilor in care misurarea variabilei dependente (anxietate, depresie, extraversiune) se face cu acelasi test atat la inceputul studiului cat si dupa intreventie.Din nefericire, acesta metoda introduce un risc deoarece individul obtine rezultate diferite la a doua administrare chiar fara ca noi sa intervenim si sa inducem modificari experimentale.Din aceasta cauza fideliatatea test+retest poate constitui o informatie pretioasa oentru cercetator. O fidelitate redusa test-retest poate insemna pentru cerectitor ca se poate astepta sa obtina diferente mari intre scorurile obtinute la prima administrare si la a a dua administrare fara sa fi intervenit in vre-un fel intre cele doua administrari.(adica fara sa fi aparut o modificare experimentala)Dar chiar si probele foarte fidele utilizate in psihologie nu pot duce la rezultate identice deoarece in practica nu exista fidelitate perfecta.Performanta are tendinta de a se ameliora un pic chiar in absenta unor tratamente speciale.
4. Degradarea Instrumentului de masura
Este posibil ca o caracteristica a ainstrumentului de masura sa se modifice -sa se schimbe in timpul experientei, an acest caz cerecetatorul se confrunta cu posibilitatea unei erori datorate validitatii interne a instrumentului de masura. Exemplul care ilustreaza cel mai evident acest concept este cel al riglei de cauciuc.Sa ne imaginam ca masuram lungime unei linii trasate de un subiect cu ajutorul unei rigle de cauciuc. Pentru masurarea vom utiliza aceeasi rigla -deoarece nu dispunem de alta-. Fara ca noi sa o intindem, ea se alungeste cate putin de fiecare data cand este utilizata , ceea ce face ca fiecare noua masurare sa fie un pic mai mult inexatcta decat cea anterioara si astfel sa subestimam lungimea liniei. Daca masuram consecutiv rezultele primului grup si apoi ale celui de al doilea noi subestimam sistematic al doilea grup in raport cu primul.
Din fericire, noi nu utilizam rigle de cauciuc pentru a masura variabilele dependente si riscurile legate de instrumente nu sunt totdeauna asa de evidente.Instrumentele de masura mecanice se pot deteriora sau deveni mai putin precise. Un instrument care masoara viteza poate deveni inexact pentru vitezele mari sau pentru vitezele mici ceea ce poate duce la subestimarea vitezei cu care un subiect pedaleaza atunci cand este puternic motivat.
Intrumentarul poate de asemenea pune probleme in cazul in care observatorul are obiceiul de a inregistra comportamentele, de ale nota manual sau de a face analize de continut.
De exepmlu cpomportamentul unui subiect plasat intr-o anumiti conditie poete fi prin natura lui mult mai interesant decit al altuia, si cercetatorul sa ii acorde mai multa atentie acestuia in defavoarea celuilalt si sa comiti astfel mai multe erori in iregistrarea datelor.
Sau cercetatorii care fac o analiza de continut pot sa vada cum judecatile-rationamentele lui se modifica pe masura ce anliza progreseaza si el se familiarizeaza cu procedura.
O alta problema putem intalni cand administram subiectilor instrumente de masura scrise.
Se pune intrebarea daca toate intrebarile noasrte vor fi la fel de usor de citit in toate conditiile?Intervalele care apr pe scalele de masura sunt ele realmente egale? Copiile facute in timpul cercetarii vor fi ele toate la fel de bune ca si primele? Acordati acelasi interes istoricului subiectului in toate momenatle cerectarii? Detalii cotidiene pot de aseemenea modifica raspunsul subiectului; daca ele variaza sistemetic odata cu tratamentul , experimentul efectuat se preteaza la confuzii.
5. Regresia statistica
Denumita si regresia fata de medie poate sa se puna de fiecare data cand subiectul cercetarii este afectat de scorurile extreme. Statistic, scorurile extreme au tendinta de a a vea o fidelitate test-retest mai scazuta decat scorurile mediane, mult mai apropiate de medie.Daca retestam un subiect care a obtinut un scor extrem scorul sau la a doua testare are tendinta de a se apropia de medie.Scorurile foarte ridicate scad la retestare pe cand scorurile foarte scazute cresc.Scorurile extreme au tendinta de a se apropia de medie fara sa intervenim cu nici un tratament.
6.Selectia subiectilor
Putem spune ca daca cercetatorul nu repartizeaza pe baza selectieie aleatoare subiectii in grupe exista deja un risc de a gresi-de eroare datorat modului de selectie.In experiment noi neurtalizam diferentese individuale proprii caracteristicilor fiecarui subiect repartizand aleator subiectii in cele doua grupe sau conditii experimentale. In acest fel noi incercam sa echilibram diferentele intre subiecti in toate conditile.
Atribuirea la intamplare este o conditie esentiala a cercetarii experimentale. Daca nu repartizim aleator subiectii sau daca aceasta repartizare nu pune in echilibru diferentele individuale dintre subiecti , subiecsii unei cnditii experiemntale pot incepe experienta cu caracterisrici diferite ca si cei din cealalta conditie si exista totdeauna un risc ca aceste caracteristici -si nu variabila independenta VI- sa fie cauza efectului observat asupra variabilei depenedente VD.Acest fapt ridica o mare problema in studiile cvasiexperimentale.
Disparitia subiectilor- "moartea experimentala"daca dispar subiectii acest lucru inflenteaza validitatea interna a studiului.Trebuie de asemenea sa indicam situatiile de abondon in raportul de cercetare pentru ca un alt cercetator ce doreste sa efectueze o replica a studiului sa stie la ce sa se astepte.Daca nivelul abandonului este ridicat intr-un anumit tratament trtebuie sa ne punem un semn de intrerbare caci s-ar putea ca ceva din tratamentul la care este supus subiectul sa il faca sas abandoneze., ceea ce inseamna ca tratamentul ii provoaca temaa, ii face rau sau ii induce un distres.daca sarcina e prea ridicata+din punct de vedere Al dificultatii se poate ca tratamentul sa fie insuportabil pentru subiect si ca cei care au ramas manifesta anumite dificultati inabituale.Trebuie deci sa ne intrebam de ce subiectii au vrut sa paraseasca sarcina -caci a fost prea repetitiva sau poate prea dificila.In acest caz ne punem intrebarea ce i-a determinat pe cei care au ramas sa merga pana la capat si daca modificarea aparuta in variabila dependenta in acest caz este datorata modificarilor variabilei independente-deci a situatiei experimentale sau ea se datoreaza unei variabile parazite.
7. Interactiunea subiectilor sau contaminarea experimentala
Presupune de fapt o multitudine de erori care se combina intre ele oentru a duce la ceea ce inseamna interactiunea de selectie.Daca subiectii nu au putut fi repartizati aleator in grupe sau aceasta repartizare aleatoare nu a avut ca efect echilibrarea dintre ele -indiferent care eroare apare aceasta risca sa afecteze grupul experimental ti mai putin pe celalalt.
Selectia poate interactiona cu historicul, maturarea, disparitia subiectilor si sa produca de semenea efect asupra VD. Sa presupunem ca doua grupe supuse unui regim au fost alese nonaleator de responsabilul unui regim de control al greutati pentru unul dintre ele insistand mai mult asupra imaginii corporale , fapt ce face ca subiectii grupului A sa fie mult mai interesati de imaginea lor corporala decat subiectii grupului B. Presupunand ci la sfarsitul studiului subiectii grupului A sunt convinsi caa pentru a-si mentine imaginea fizica dobandita trebuie sa petreaca cateva minute yilnic pe o bicicleta si ca ar fi bine sa asi cumpere una si sa o utlizeze.subiectii grupului B mai putin interesati de corpul lor nu s-au gandit niciodata sa cumpere una.Ei nu au facut deat sa se mire ca subiectii grupului A au pierdut mai multe kg in timpul programului la care au participat comparativ cu ei.Putem noi spune ca tratamentul A este mai putin eficient decat celalalt respective decat B? Binainteles ca nu. Altfel spus, aceasta experienta nu are validitate interna. Ne confruntam aici cu un risc de selectie prin istoric, un risc in care istoricul se combina cu alte caracterisrtici ale unuia din grupurile de tratament creeand astfel o confuzie.
Este greu sa controlam toate sursele de confuzie posibile intr-o experinata. Trebuie sa facem un compromis pentru a realiza planul nostru experimantal si sa ne concentram pe variabilele cel mai susceptibile de a afecta variabila dependenta pe care noi o masuram.
Validitatea externa se refera la a valida ca ceea ce am prezumat (presupus ca o relatie cauzala (co x y) poate fi generalizat la diferite populatii, la diferite situatii, in diferite momente, pentru diferite masuratori (Campbell si Stanley, 1966). Adesea aceasta este critica cea mai usor de facut cercetatorilor si este la fel de greu de inlaturat.
Aceasta critica este foarte usor de facut caci exista intotdeauna situatii perticulare, sau un sub-esantion particular sau o situatie pentru aceasta situatie, pentru aceasta populatie care nu a mai fost studiata si care face ca rezultatele sa poata fi generalizate doar in aceasta situatie, pentru aceasta populatie particulara sau pentru aceasta masura precisa. Acest raspuns este greu de spus ca vizeaza generalizarea rezultatelor deoarece pentru aceasta ar fi necesar sa fi avut in studiu o gramada de situatii, de populatii si de masuri pentru a fi absolut siguri ca rezultatele obtinute sunt aplicabile situatiei in chestiune. Ori acesta este un obiectiv practic imposibil de atins deoarece reproduceri multiple ale unui studiu nu sunt o practica curenta in cercetare.
Pedhazur si Schmelkin (1991) spun ca validitatea interna este o conditie necesara dar nu si suficienta pentru o validitate externa. Ei spun ca este pertinent sa ne preocupam de a stabili validitatea interna a unei cercetari inainte de a generaliza rezultatele asupra populatiei.
Cook si Campbell (1979) mentioneaza patru elemente pe care trebuie sa le luam in calcul cand vorbim de validitatea externa.
Prima masurare (pre-masurarea)
Pre-masurarea din pretest poate stimula sau diminuasensibilitatea perticipantilor fata de variabila independenta studiata. In studiile asupra fumatului, de exemplu, simplu fapt de a intreba participantii asupra numarului de tigari fumate pe zi intr-o anumita perioada de timp inainte de debutul tratamentului poate duce la constientizare sa sa determine o diminuare a consumului de tigari, ceea ce va aparea ca o scadere a fumatului (reducere a fumatului).
Interactiunea tratament-atribut
Noi utilizam aici termenul de atribut in sensul de caracteristici individuale de ex.: sexul, educatie, personalitatea. La sfarsitul unui studiu dorim sa generalizam concluziile si sa le extrapolam la nivelul unei populatii ori este posibil ca tratamentul (modificarea indusa de variabila independenta) poate sa nu se releve eficace caci indivizii poseda anumite caracteristici individuale (compozitia esantionului este diferita de cea a populatiei).
Interactiunea tratament - mediu
Este posibil ca tratamentul (modificarea indusa) sa nu fie eficace decat intr-o situatie experimentala data. De exemplu: in context de laborator sau in cabinetul medicului datorita pozitiei de autoritate pe care cercetatorul o are in timpul studiului. Acelasi tratament poate sa nu aiba aceeasi eficacitate intr-o alta situatie (mediu).
Efectele simultane ale mai multor tratamente
Poate deveni dificil daca nu chiar imposibil de observat daca in acelasi timp sunt aplicate mai multe tratamente. Aceste tratamente pot avea un efect multiplicativ intre ele si aceste interactiuni pot fi responsabile de schimbarile observate.
Esantionarea simpla intamplatoare
Sunt doua tipuri de esantionare simpla. Esantionarea la intamplare cu inlocuire in care unitatile de esantionare sunt inlocuite dupa fiecare extragere..___ si esantionarea la intamplare fara inlocuire.
Mecanismul
Principalul obiectiv al designului de esantionare este pentru a folodi eficient biaugetul alocat studiului prin obtinerea unei estimari cit mai buna posibil pe o cantitate cat mai mica de populatie. Esantionarea simpla la intamplare este cea mai de baza tehnica care nu numai ca asigura un esantion reprezentativ dar totodat produce un estimat al cantitatii de populatie si o declarare a preciziei.Multe ramificatii au evoluat din conceptul de esantionare simpla la inbtimplare care permite atingerea unor estimari mai precise pentru anumite tipuri de popiulatie, Unul dinte cele mai folositaore designuri-numit esantionarea startificaa-are la bazaa divizarea populatiei in segmente omogene si ulterior extrage esantioane simple separatae la intamplare din aceste subpopulatii individuale. La inceput poate pirea surprinzator ca aceste tehnici de esantioanre simpla la intamplare pot fi imbunatatite. Pentru a clarifica acest punct considerati un oras in care zonele din nord sunt zone predominanate de venit mare iar cele din sud sunt zone predonminanate de venit mic. Pentru a estima costul mediu al locunintei pentru tot orasul este este intuitiv aparent ca esantiooanele simple la intamplare relativ mici luate din nord si din sud sunt in masura sa dea o unformatie mai exacta decit un siingur esantion luat din tot orasul.
De ce? Esenta stratificarii consta in faptul ca ea capitalizeaza omogenitatea cunoscuta a subpopultiilor astfel incat doar esantione relativ mici sunt necesare pentru a estima caracteristica pentru fiecare grup.Aceste estimari individuale pot atunci fi usor combinate pentru a produce un estimat pentru intreaga populatie.Aditional cu economiile an mirimea esantionului un produs secundar de valoare a schemei de esantionare stratificate este ca estimarile obtinute din diferitele subpopulatii pot fi ulterior utilizate pentru a face comparatii.
Stratificarea si alegera la intamplare constituie conceptul sambure al esantionarii in anchetele efectuate pe diverse teme. Totusi au mai fost dezvolate si alte designuri de esantionate fie pentru exploatarea strucutilor specifice ale populatiei sau pentru convenineta administrativa. Unul dinre aceste designuri este esantionarea sistematica selecteza fiecare a k-a unitate in tablou pentru a face parte din esantiona, incepand cu o unitate laeasa la intamplare din primele k unitati-politica pasului. Scopul acestui tip de tehnica de esantionare este de obicei sa imprastie unitatile esantionate uniform pe tot cuprinsul cadrului-tabloului. Din moment ce marimea esantionului n este specificata in avans si marimea populatiei N este fixata K=N)n odata ce punctul de inceput este selectat unitatile ce raman in esantion sunt determinate astfel incat sa fie doar k esantioane posibile.
In multe sitautii o economie susbtantiala poate fi atinsa prin conducerea unui studiu cu grupuri alese la intamplare-clusteri sau zone din unitatile de esantionare mai degraba decit a lua un esantion simplu la intamplare din populatie.
Pentru a obtine informatia despre copii ca si consumatori esantionul trebuie sa fie selectat din tati elevi de clasa a saprea dintr-o tara. Putem sa vedem fiacare scolaa din tara ca fiind un cluster al unitatii de esantionare de baza-adica elevi din clasa a saptea.
IN esantionarea dezona-cluster sampling intai noi alegem un esantin simplu la intimplatre de zone-scoli si apoi intetervievam tpoate unitasile-elevi de clasa a saptea din cacle zone-scoli.
Majoritate din rezultatele esantionarii simple-cum ar fi sondajele Gallop, indexul pretului de consum si rata somajului care an mod regulat apar in tiparituri si alte mass-media nu folosesc numai stratificare si esantionarea fara inlocuire ci folosesc si stratul in strat si chiar o combinatie a stratificarii cu esantionarea pe zone.
Erori de neesantionare si biasu-rile induse
Erorile care rezulta ca o consecinta a corectarii unui esantion sunt numite erori de esantionare. Pentru esantionaele probabilistice magnitudinea erorilor de esantionare poate fi in general cuantificata si este de obicei posibil sa reducem eroarea de esantionare prin cresterea marimii esantionului.Erorile datorate altor cauze sunt numite erori de neesantionare. Aceste apar de ex din cauza unei diferente esentiale intre populatia din esantion si populatia tinta sau din cauza unui instrument de masura inadecvat.( chestinarul sarac in cuvinte)Aceste erori introduc biasuri sau erori sistematice cu privire la modul in care esantionul reprezinta populatia.
Bias-departarea consistenta intr-o directie particulara a estimatorului de esantion de la cantitatea populatiei tinta.
Sursa bias-ului -orice cauza a departarii consistente a estimatorului esantion de la cantitatea populatiei tinta.
Desigur alegand gresit formula in constructia unui estimator de la informatiile esantionului poate fi o sursa de bias, dar aceasta adesea poate fi corectata si este departe de cea mai importanta sursa de bias. Un cadru care nu include toate populatiile tinta este o importanta sursa de bias.Aceasta acoperire poate produce o populatie esantionata diferita total de populatia tinta.Una din cele mai dramatice situatii citate in care aceasta problema a iesit la suprafata a fost ratarea pe care aceea facuta de Literary digest de a prezice un castigator dintre candidatii Rosewelt si Landon .Desi au efectuat un studiu la scara mare cercetatorii si-au luat subiectii dintr-o lista de proprietari de telefoane si de masini.In 1936 aceste facilitati erau prezente la clasele de venit mare iar esantionul nu a luat in studiu grupurile cu venituri mici.
