EMOTII COMPLEXE: INVIDIA SI GELOZIA - INVIDIA SI GELOZIA CA DISPOZITII, SENTIMENTE SI SITUATII
Invidia si gelozia sunt emotii ce se regasesc in toate culturile si in toate epocile
istorice. In Vechiul Testament, de pilda, gelozia are un rol important in definirea relatiei
dintre oameni si Dumnezeu. In Geneza, Dumnezeu se declara gelos (“Sunt un zeu gelos”), aratind astfel ca nu va tolera ca poporul sau sa venereze alt zeu. Cain l-a ucis pe Abel, in buna masura, din invidie. Sfintul Toma din Aquino socotea invidia printre cele sapte pacate capitale. Sa remarcam faptul ca invidia ar putea fi singurul pacat grav care nu presupune placere.
1. Radacini semantice
Cuvintul gelos deriva din aceeasi radacina ca si zelos – din cuvintul grecesc zelos. Zelul era inteles de greci ca un atasament adinc pntru o persoana sau pentru un obiect. Gelozia se refera la credinta sau suspiciunea persoanei ca poate pierde ceea ce a avut. Termenul invidie deriva din latinul invidere, care insemna “a-l privi pe altul cu rautate sau dusmanie”. In acest sens, invidia reprezinta dorinta de a dobindi atributul sau lucrul pe care le poseda o alta persoana, dorinta simultana cu nemultumirea ca celalalt poseda lucrul sau atributul respectiv. In DEX, invidia este definita ca “sentiment egoist de parere de rau, de necaz, de ciuda, provocat de succesele sau de situatia buna a altuia” si este echivalaa cu pizma. Pe de alta parte, gelozia primeste urmatoarea definitie: “sentiment chinuitor si obsedant pe care il provoaca in sufletul cuiva banuiala sau certitudinea ca fiinta iubita ii este necredincioasa”. Dictionarul admite ca in unele cazuri, cei doi termeni care ne intereseaza sunt sinonimi. Citarea definitiilor pune in evidenta faptul ca invidia si gelozia pot fi distinse dupa posesia unui atribut dorit sau a unei relatii. Cind cineva poseda acest atribut sau aceasta relatie si este ingrijorat ca posesiunea lui ar putea fi amenintata de altul, poate sa apara gelozia. Termenul de invidie se foloseste pentru a desemna emotia pe care o declanseaza faptul ca dorim sa posedam ceea ce in momentul de fata poseda altul. Adesea, insa, limbajul comun ignora
aceasta distinctie: termenul de gelozie este folosit pentru a descrie ambele situatii. Expunerea noastra va arata ca multe situatii interpersonale ce provoaca gelozie, provoaca si invidie; vom justifica, astfel, confuzia din folosinta cotidiana.
2. Invidia si gelozia ca dispozitii, sentimente si situatii
Cercetarea invidiei si geloziei ca emotii complexe s-a realizat din mai multe
perspective teoretice. Abordarea dispozitionala a pus accentul pe diferentele individuale in ceea ce priveste tendinta de a trai astfel de stari. Abordarea fenomenologica presupune izolarea variabilelor care definesc ceea ce un individ eticheteaza si resimte ca invidie sau gelozie. Cit despre perspectiva situationala, ea reliefeaza acele aspecte din mediul social care produc sentimente etichetate ca invidie si gelozie de majoritatea indivizilor. In aceasta expunere, vom tine seama mai ales de cea din urma maniera de abordare. Pentru psihologia sociala, care trateaza cele doua emotii complexe in strinsa legatura cu procesele de comparare sociala, ea este cea mai valida.
a. Conceptualizari dispozitionale
Abordarea dispozitionala asupra invidiei si geloziei arata ca indivizii difera in
sensibilitatea lor fata de situatiile care provoaca invidia sau gelozia si in tendinta de a trai sau incerca astfel de emotii. Au fost construite mai multe scale pentru a masura diferentele individuale in ceea ce priveste gelozia, dar s-au depus putine eforturi pentru a descoperi diferente individuale stabile in tendinta de a manifesta invidie sau in sensibilitatea fata de situatiile de comparare sociala sau de competitie.
b. Conceptualizari fenomenologice
Pentru abordarea fenmenologica, este important sa se identifice gindurile si
sentimentele ce caracterizeaza experientele individuale de invidie sau de gelozie. Cercetatorii ce au lucrat in cadrul acestei paradigme au incercat sa stabileasca diferente intre sentimentele asociate invidiei si cele asociate geloziei. Din pacate, rezultatele s-au dovedit oarecum inconsistente, mai cu seama ca psihologii au fost obligati sa foloseasca rapoartele verbale ale subiectilor asupra starilor interne. De exemplu, s-a aratat ca invidia si glozia sunt distinse mai uor de catre indivizii cu abilitate verbala decit de cei mai putin capabili sa articuleze continuturile introspectiei.
Teza fundamentala a abordarii fenomenologice este, asadar, ca invidia si gelozia sunt traite diferit. Spielman (1971), de exemplu, a argumentat ca gelozia este un sentiment mai puternic, dat fiind ca presupune mai multa ura. Invidia corespunde unei stari de disconfort si nemultumire cauzata de sentimentul de inferioritate ce apare pentru ca individul vrea sa aiba posesiunile sau atributele altei persoane. Gelozia este generata de pierderea sau numai de pierderea posibila a unei posesiuni la care individul tine si este resimtita ca teama si suspiciune. Gellert (1976) a incercat sa demonstreze ca gelozia se poate reduce la o combinatie de furie si frica de a fi abandonat, in vreme ce constituentii invidiei sunt frica, tristetea si un sentiment de compasiune fata de sine insusi. Salovey si Rodin (1986) au cerut subiectilor (cu totii studenti) sa gaseasca sinonime pentr cuvintul gelozie. Au fost generati 27 de termeni, din care cel mai frecvent a fost invidia. Alte clase au inclus termenii: a. ura, furia; b. privarea, tristetea; c. rivalitatea, posesia; d. insecuritatea, stima de sine coborita. Numarul mare de sinonime furnizate reflectaprobabil, diferentele individuale mari in trairea geloziei. O concluzie valoroasa a acestui sudiu este aceea ca gelozia poate fi traita de subiect odata cu invidia.
Peter Salovey si Jane Rodin au evidentiat in cadrul studiului mentionat anterior ca subiectii pot distinge usor cele doua stari pe baza conditiilor de mediu care le provoaca (pe de o parte, amenintari la adresa unei relatii sociale valorizate, pe de alta parte, o compararesociala ce releva inferioritatea subiectului). Totusi, ambele tipuri de situatii genereaza reactiiafective similare, ce presupun furie, tristete si anxietate. Acesti cercetatori nu au identificatsentimente specifice care sa deosebeasca cele doua emotii complexe. Diferentele dintre invidie si gelozie pot fi surpinse mai usor prin compararea intensitatii reactiilor emotionale. In prezenta stimulilor ce provoaca gelozia sau invidia, subiectii raporteaza furie, tristete, anxietate, dar aceste sentimente sunt mai intense in cazul geloziei decit in cazul invidiei. Parrott si Smith (1987) au facut ipoteza ca tocmi aceasta diferenta in intensitate ne impiedica sa detectam diferentele calitative dintre sentimentele asociate invidiei si cele asociate geloziei. Ei au cautat sa aduca la acelasi nivel intensitatea raspunsurilor subiectilor la experientele presupunind invidie sau gelozie si au constatat ca in aceste conditii gelozia este caracterizata de un amestec de frica, neincerdere, indoiala, anxietate, in vreme ce in invidie proeminente sunt sentimentele de inferioritate si vinovatie.
c. Conceptualizari situationale
Abordarea situationala asupra invidiei si a geloziei sustine ca acesti termeni trebuie intelesi ca etichete pentru situatii specifice in care se gasesc indivizii si nu ca sentimente specifice. Potrivit lui Salovey si Rodin (1989), caracteristicile situationale ale invidiei si ale geloziei pot fi surprinse cu ajutorul unei analize de tipul P-O-X, in care P este individul ce traieste starea emotionala, O este o alta persoana, iar X, o a treia persoana sau un obiect dorit. In cele ce urmeaza, vom folosi rivalitatea pentru a facilita intelegerea deosebirilor dintre invidie si gelozie. Invidia, gelozia si rivalitatea pot fi discriminate in functie de existenta unui sentiment anterior sau a unei relatii anterioare. Gelozia este consecinta convingerii lui P ca relatia lui speciala cu X este amenintata de incercarile lui O de a forma o relatie echivalenta cu X. Cind O are o relatie anterioara cu X (X poate fi o persoana, un obiect, un atribut personal), incercarea lui P de a-l inlocui pe O in aceasta relatie cu X si de a distruge relatia O-X poate fi coniderata invidie. Cit despre rivalitate, ea corespunde situatiei in care nici P, nici O nu au o relatie emotionala anterioara cu X, dar amindoi doresc sa aiba o astfel de relatie. Eleganta acestor definitii ale invidiei si geloziei bazate pe triada P-O-X arata ca este mai util sa definim invidia si gelozia in termeni de situatii care declanseaza aceste sentimente decit sa incercam explorari fenomenologice ale lor. Desigur, antecedentele situationale ale invidiei si geloziei pot interactiona cu variabilele intrapersonale. De pilda, unul din modelele cunoscute ale geloziei in relatiile de iubire romantica, cel al lui White (1981), presupune doua tipuri de pierdere, ambele necesare pentru ca gelozia sa apara: pierderea unor recompense anticipate in cadrul unei relatii (o variabila situationala) si pierderea stimei de sine (variabila intrapersonala). Intr-adevar, gelozia este declansata de ambele amenintari, iar indivizii cu scoruri mari la scalele de gelozie sunt cu deosebire sensibili la ele. Teoria compararii sociale ar putea oferi un cadru foarte adecvat pentru o abordare
situationala a invidiei si geloziei. Situatiile ce provaca astfel de emotii complexe presupun adesea comparatii sociale ce ameninta stima de sine a individului. In mod traditional, teoria compararii sociale s-a interesat de situatiile in care indivizii cauta in mod deliberat informatie rezultata din comparari ca o sursa de auto-cunoastere (Festinger, 1954), sau, in versiunea mai recenta a teoriei, ca o sursa de sporire de sine (self-enhancement) (Wills, 1981). Dar teoria ar trebui sa fie utila si in explicarea situatiilor in care comparatia nu este cautata in mod deliberat. Ea poate fi implicata in dezvaluirea mecanismelor invidiei si geloziei, in temeiul faptului ca astfel de comparatii nefavorabile, pe care le presupun cele doua emotii complexe, au consecinte insemnate asupra evaluarii de sine.
