'Cuvantul progres nu are nici un sens cat exista copii nefericiti'
Albert
Einstein
Coordonez activitatea instructiv educativa a unui copil in varsta de 14 ani, diagnosticat cu parapare za spastica,retard psihic, ceea ce a fost, inca de la inceput, o adevarata provocare pentru mine ca dascal si nu numai.
Deoarece dezvoltarea sa intelectuala combinata cu cea fizica formeaza un complex pentru copil dar si pentru familie, am incercat sa aplic metode ce se impuneau imperios in desfasurarea activitatilor, recurgand la terapie ocupationala.
Stim, ca terapia ocupationala are la baza conceptia dupa care activitatea voluntara/ocupatia, cu componentele sale impersonale si de mediu, poate fi utilizata eficient pentru impiedicarea aparitiei sau ameliorarea disfunctiilor organismului uman, contribuind in acest fel, la cresterea adaptarii individului la societate. Altfel spus,terapia ocupationala se preocupa in primul rand de asigurarea sanatatii si functionarii optime a individului in mediul sau de existenta.
Aceasta terapie se constituie intr-o activitate care valorifica informatii din domeniile anatomiei, fiziologie,pedagogiei,psihologiei,sociologiei, antropologiei,si in general cunostintele provenite de la majoritatea stiintelor care studiaza comportamentul uman, realizand astfel o sinteza informationala intre cunostintele provenite din diverse stiinte particulare.
In acelasi timp, aceasta stiinta este tot mai mult implicata in asigurarea specificului fiecarei individualitati in parte, in cresterea si dezvoltarea fiecarei persoane.
Astfel,Mosey subliniaza ideea dupa care terapia ocupationala urmareste, in primul rand,’’sa ajute individul sa-si dezvolte deprinderile adaptative ilustrate in comportamente invatate, care ii permit sa-si satisfaca nevoile personale si sa raspunda cerintelor mediului’’
Asociatia Americana de Terapie Ocupationala,defineste acest obiect de studiu astfel:’’terapia ocupationala este arta si stiinta de a dirija modul de raspundere al omului fata de activitatea selectionata, menita sa promoveze si sa mentina sanatatea, sa impiedice evolutia cu disfunctii fizice sau sociale’’
Ulterioarele definitii merg pe aceiasi linie, diferentele dintre ele tinand ,in special, de sublinierea importantei unui aspect sau altul, in vederea circumscrierii mai exactea obiectului de studiu al disciplinei.Astfel, pe plan modial este raspandita definitia prin care’’ terapia ocupationala este arta si stiinta de a dirija participarea omului spre indeplinirea anumitor sarcini, cu scopul de a restabili, sustine si sporii performanta, de a usura invatarea acelor abilitati si functii esentiale pentru adaptare si productivitate, de a diminua sau corecta aspectele patologice si de a promova si mentine sanatatea’’
Ca element comun si general al tuturor definitiilor date terapiei ocupationale putem spune ca avem conceptul de activitate sau ocupatie.
’’Orice activitat edispune de o baza motivationala, de a structura(organizare prin autoorganizare) si de o tinta, scop sau plan, in raport cu care se autoregleaza. Activitatea presupune o inlantuire sau un sistem de actiuni care, la randul lor, cuprind operatii.Nota definitorie a activitatii este transformarea obiectelor materiale si/sau informatiilor si ansamblurilor informationale’’
Accentul se pune, in cadrul terapiei ocupationale,pe caracteristicile individului in relatie cu societatea si cu lumea in care traieste. Bazandu-se pe informatii dobandite din domenii diferite,realizand o sinteza informationala intre cunostintele provenite din diverse stiinte particulare,terapia ocupationala se constituie ca o stiinta interdisciplinara.
Autorii contemporani incearca sa clasifice mai analitic domeniile de actiune ale terapiei ocupationale,contribuind astfel la eleminarea unor confuzii si neclaritati, care persista intr-o disciplina aflata in proces de formare, oferind, in acelasi timp, un ghid de actiune pentru specialisti.
In acest sens se remarca Peggy L.Denton(1986), care propune o clasificare detaliata a principalelor arii de actiune in terapia ocupationala.
Actiunile terapeutilor ocupationali, in opinia autoarei, se exercita in urmatoarele directii de baza:
· ’’stimularea responsabilitatii in diverse situatii de viata;
· formarea deprinderilor de autoingrijire si igiena personala;
· cultivarea deprinderilor de munca;
· organizarea de jocuri si distractii;
· formarea imaginii de sine si stimularea increderii in propria persoana;
· cultivarea autocontrolului si a expresivitatii personale;
· educarea capacitatilor cognitive;
· educarea capacitatii de reactie la diverse situatii de viata;
· antrenarea functiei neuromusculare;
· antrenarea integrarii senzoriale;
· sprijinirea relatiilor interpersonale;
· educarea capacitatii de actiune,in functie de constrangerile si resursele de mediu’’.
Rezumand elementele prezentate mai sus, putem spune ca in activitatea de terapie ocupationala se actioneaza pe trei mari domenii generale, care includ altele particulare si anume:
· formarea deprinderilor de viata cotidiana;
· cultivarea capacitatilor si aptitudinilor pentru munca;
· educarea abilitatilor pentru diverse jopcuri si petrecerea timpului liber.
Literatura de specialitate, dupa numeroase discutii in legatura cu delimitarea ramurilor de studiu care compun domeniul terapiei ocupationale si al distinctiilordintre ele arata ca,,terapiile ocupationale sunt de mai multe feluri dar pentru handicapati cele mai semnificative se refera la ludoterapie, muzicoterapie, terapia prin dans si ergoterapia’’ sau,,terapia ocupationala propriu-zisa cuprinde art,play, meloterapia, biblioterapia, terapia recreationala,cultura fizica medicala, ocupatiile usoare, ca lutterapia(diverse procedee de modelare a lutului), brodatul etc. ce implica afectivitatea, simtul estetic, beneficiul economic in secundar).
In trecut,terapiile ocupationale erau adresate in special persoanelor cu deficiente fizice.In zilele noastre, activitatile de terapie ocupationala se adreseaza unei game mai largi de subiecti cum ar fi subiecti care prezinta:
· retard mintal;
· deficiente in invatare;
· tulburari afective;
· nevazatori;
· pierderi grave de auz;
· bolnavi psihic.
Majoritatea specialistilor considera ca principalele forme de ocupatie ale omului sunt munca, jocul si activitatile din viata cotidiana.
Activitatile de munca includ toate formele de activitati productive,indiferent daca sunt recompensate material sau nu.Ele sunt cele care asigura bunuri sau servicii,cunostinte si idei, contribuind ,in final,la progresul societatii;ele determina dezvoltarea personalitatii in ansamblul sau;contribuie la structurarea statutului si rolului persoanei,recunoscute din punct de vedere social.Acest fapt determina instalarea unui echilibru psihic care duce la cresterea increderii in sine si contribuie,in final, la autoestimare, cu efecte pozitive asupra persoanei.
Efectele pozitive ale activitatilor de munca sunt vizibile si la persoanele cu diferite tipuri de dizabilitati, unde procesul de recuperare a deficientelor acestora trebuie sa includa si activitati de munca si de profesionalizare,iar mai tarziu,in cazul imposibilitatii integrarii lor profesionale este necesar sa fie mentinute in cadrul unor activitati de ergoterapie.Prin aceste activitati se urmareste reechilibrarea, readaptarea si reincadrarea in comunitate a persoanelor bolnave sau handicapate,prin intermediul antrenarii lor sistematice la activitatile manuale accesibile, la activitati de munca social-utila.
Munca cu ajutorul uneltelor ajuta la dezvoltarea membrelor superioare si contribuie la progresul capacitatilor de coordonare individuala, determinand o buna integrare in mediul de viata.
Scolarul caruia ii coordonez activitatea pe langa activitatile de citit-scris-socotit,desfasoara cu mare placere activitati practice de indeletnicire manuala, activitati gospodaresti.
Ingrijirea florilor este o adevarata pasiune
Construim casuta pentru pasarele din formele geometrice facute de copil
Utilizarea jocului ca activitate organizata de terapie ocupationala, a fost subliniata de numeroase cercetari,avand efecte remarcabile in dezvoltarea senzoriala,motrice,cognitiva si sociala a copilului.
Jocul,ca o activitate, este constituit dintr-o gama diversa de actiuni si comportamente ludice specifice,care se desfasoara de la varsta copilariei pana la batranete.Putem spune ca jocurile reprezinta principala activitate a copilului si revin in actualitate intr-o forma schimbata in perioadele ulterioare ale dezvoltarii.
Activitatile ludice, prin functiile lor, detin un rol esential in socializarea persoanei,in vederea integrarii ei optime in societate.De aceea ,ludoterapia este una din componentele deosebit de importante de terapie ocupationala si trebuie utilizata din plin in procesul terapiei complexe a scolarilor handicapati.
Jocul ca modalitate de relatie intre individ si lumea obiectivelor si a relatiilor constituie formula primara a actiunii umane, o forma de organizare a cognitiei si, implicit o cale de organizare a cunoasterii.Intr-o anumita perioada de viata, majoritatea relatiilor obiectuale se stabilesc in cadrul jocului.
J.Piaget sugera ca jocul reprezinta cea mai pura forma de asimilare,prin asimilare copilul incorporeaza in modalitatile existene ale gandirii intamplari,obiecte sau situatii.Ca ,,asimilare pura’’, jocul nu era considerat atat o modalitate a dezvoltarii cognitive, cat o reflectare a nivelului prezent de dezvoltare cognitiva a copilului.Piaget descrie trei stadii in dezvoltarea jocului:
· stadiul jocului practi-copiii dobandesc abilitati motorii de baza inerente activitatilor de fiecare zi;
· stadiul jocului simbolic-permite exersarea actiunilor pentru valoarea lor reprezentativa;
· stadiul jocului cu reguli-coordonare sociala si o intelegere de baza a relatiilor sociale;regulile si regulamentele sunt impuse de grup, iar structura conducatoare rezulta din organizarea colectiva.
Prima si cea mai evidenta particularitate a jocului consta in aceea ca, jucatorului, oboseala ceruta de joc nu ii apare ca o povara. Pentru copilul care se joaca nu exista din punct de vedere subiectiv deloc impresia de oboseala. Oboseala cauzata de joc ii apare, dimpotriva ca o activitate plina de placere pe care o realizeaza bucuros, o cauta intentionat si doreste sa o repete, in limita posibilitatilor. De aceea, Karl Bühler a vorbit de placerea functionala care actioneaza in joc, careia i se aduga tendinta de repetare.
Jocul este un raspuns liber la o situatie de joc. De aceea, se pot pregati situatii de joc de catre alte persoane, plasand cu intentie elevii in situatii ludice, dar nimeni nu poate fi silit sa se joace. Aceasta libertate indispensabila jocului are o deosebita importanta din punct de vedere pedagogic. Fiind liber de constrangeri externe, jocul se naste numai atunci cand cel ce se joaca se afla la inaltimea jocului. De aceea, exista de la inceput in fiecare joc, in ciuda unor posibile eforturi, o armonie naturala intre cerintele situatiei de joc si aptitudinile celui ce se joaca. Datorita acestui fapt, se vorbeste de echilibrul jocului.
O alta particularitate a jocului este aceea de activitate vadit caracterizata prin placere, prezentandu-se ca o desfatare a vietii. Jocul creeaza jucatorilor o dispozitie fericita, ii scoate din caracterul temporal al grijii, adica din acea atitudine care contureaza in general comportamentul individului fata de lume. Continua traire a lipsurilor, a saraciei, a nesigurantei (fie ca acestea au o baza reala, fie ca sunt create artificial) face ca cea mai mare parte a atitudinilor si activitatilor oamenilor sa fie indreptate spre depasirea acestora, deci spre viitor, impiedicand astfel omul sa traiasca si sa savureze prezentul.
Jocul poate fi folosit pentru a diagnostica conflicte psihologice,fiind binecunoscuta capacitatea jocului de a deveni simbol al tendintelor, dorintelor sau conflictelor copilului.
Formele de joc au menirea sa intercepteze tulburarile de comportament ce pot fi declansate de inhibarea instinctelor, ceruta de societate.
Terapia prin joc are la baza efectul sau armonizator. Din aceasta cauza, jocul terapeutic afost numit o pace incheiata cu sine si cu ceilalti Armonizarea realizata cu ajutorul jocului se manifesta sub forma unei concordante subiective intre dorinta si putinta. Datorita acesteia, copilul gaseste in joc un raspuns pozitiv la incercarile sale mascate de a fi inteles si o confirmare a sentimentului propriei valori.
In joc oamenii se intalnesc in afara ordinii sociale existente, deoarece diferentele de rang social sunt inlaturate. Jucatorii sunt parteneri si trebuie sa faca abstractie de rolurile pe care le detin de obicei (profesor, elev, etc.).
Jocul este o lume aparenta, care nu este supusa aceleiasi legitati ca realitatea cotidiana. De aceea, el se preteaza foarte bine exersarii scopurilor real-fictive, care, in caz de esec, raman fara consecinte si sanctiuni. Pornind de la aceasta premisa, jocul devine un factor important in activitatea scolara, cu toate etapele ei.
Diferitele situatii de joc cu efecte diferite de socializare prezinta un mare interes pedagogic deoarece ele :
· dezvolta motricitatea copilului si desfasurarea actiunilor care pot fi coordonate prin vointa;
· franeaza sau dezvolta fantezia si, odata cu ea, spontaneitatea;
· odata cu fantezia se pregatesc si premisele gandirii divergente;
· in gandirea divergenta sunt incluse si conditiile creativitatii.
In detaliu, este vorba de exersarea functiilor perceptive, a memoriei vizuale si auditive, exersarea abilitatilor de rezolvare a problemelor, antrenarea fluiditatii (capaciatea de a face asociatii si bogatia lor) si a originalitatii.
Jocul constituie un sprijin necesar in organizarea invatarii, avand in vedere faptul ca monotonia produsa de formele stereotipe ale exercitiilor produce rapid plictiseala. Aceasta are ca efect secundar scaderea dorintei de a invata, a interesului si atentiei elevilor.
Elevul, solicitat de joc, va avea o comportare activa. Ocupatia respectiva devine pentru el o actiune ludica, aducatoare de placere, determinata de tendinta spre repetare ce actioneaza in joc.
Elementele de joc incorportae in procesele instructiv-educative pot motiva si stimula puternic procesul instructiv, mai ales in prima si ultima faza a invatarii.
Activitatile de viata cotidiana cuprind o gama larga de actiuni necesare in vederea adaptarii persoanei la mediul sau de viata. Acestea includ formarea de comportamente implicate in ingrijirea propriului corp,intretinerea spatiului de locuit,precum si folosirea serviciilor din comunitate, asigurandu-se astfel realizarea sarcinilor curente ale existentei,indispensabile supravetuirii individului.
Desfasurarea procesului de terapie ocupationala are in vedere urmatoarele obiective:
· dezvoltarea, mentinerea si recuperarea nivelului de functionare al organismului fiecarei persoane;
· compensarea deficientelor functionale prin preluarea functiilor afectate de comportamentele valide ale organismului persoanei;
· prevenirea destructurarii anumitor functii ale organismului;
· inducerea unei stari de sanatate si incredere in fortele proprii ale persoanei.
Planul de interventie din domeniul terapiei ocupationale pentru elevii cu cerinte speciale trebuie sa cuprinda activitati din cele trei domenii fundamentale de actiune:
· activitatile de viata cotidiana trebuie sa includa actiuni cum ar fi imbracatul, spalatul dintilor, hranitul,care duc la autonomie personala; de asemenea sunt vizate actiuni care urmaresc folosirea mijloacelor de transport in comun, a telefonului, efectuarea de cumparaturi, reguli de politete in societate;
· activitatile de munca pot include ingrijirea hainelor,pregatirea meselor, gestiunea financiara, cultivarea deprinderilor de munca in activitati productive;
· Activitatile de joc si loasir pot viza explorarea diverselor categorii de jocuri accesibile persoanei, obtinerea de performante in anumite jocuri sau activitati recreative,mergand pana la trezirea interesului subiectului pentru anumite hobby-uri,inclusiv din domeniul artistic;se urmareste participarea la anumite tipuri de spectacole specifice varstei,la competitii sportive, cercuri pe domenii, activitati culturale desfasurate la nivelul comunitatii.
La spectacolele desfasurate cu clasa pe care o coordonez ,la scoala de masa, elevul cu dizabilitati este mereu invitat de onoare ,de cele mai multe ori participand efectiv la serbare, in general cu recitarea unor poezii.Participarea lui este simtita si la expozitiile clasei cu desene si lucrari practice facute la orele de abilitati practice.
Casa de cultura din localitate ofera destul de des spectacole pentru copii iar subiectul coordonat de mine este nelipsit de la acestea si de la cele oferite de scoala noastra.
Pentru o socializare cat mai eficienta, a participat la actiunile parteneriatului educational ,,Si noi suntem ca voi…’’, parteneri fiind Scoala speciala nr.1 Constanta.
Interventia organizata pe aceste directii determina formarea de deprinderi si capacitati in conformitate cu scopul urmarit al programului de interventie,provocand totodata o serie de modificari la nivelul componentelor senzorio-motorii, cognitive si psihosociale ale persoanei.
Cercetarile moderne in domeniu au demonstrat ca,in prezent, randamentul strategiilor de terapie ocupationala este cu atat mai mare cu cat se proiecteaza mai multe planuri de recuperare aplicabile chiar la domiciliu sau in comunitatea din care face parte subiectul.
In planul de interventie am proiectat si activitati cu calculatorul, Departartamentul de asistenta sociala din cadrul primariei din localitate fiind dotat cu calculatoare special pentru a le folosi aceste persoane cu dizabilitati.
In terapia ocupationala moderna, pentru alegerea conditiilor de desfasurare a procesului de interventie specialittii trebuie sa tina seama de specificul diagnosticului subiectilor, caracteristicile spatiului in care se desfasoara activitatile terapeutice,tipul metodelor si mijloacelor folosite, componenta echipei de interventie, structura procedurilor de evaluare, natura obiectivelor stabilitate si coerenta planului de interventie.
Pentru toate acestea erste nevoie de inventivitate, noutate, profesionalism, cercetare,experienta-care sa fie suport pentru persoanele cu dizabilitati.
Nu trebuie sa uitam ca pentru a atinge perfectiunea nu este necesar sa facem lucruri extraordinare,ci sa facem extraordinar de bine orice lucru mic pe care-l facem si ca in mainile noastre se afla ,,balanta’’ deciziilor care ne fac sa fim toleranti si sa acceptam diversitatea; sa nu omitem faptul ca progresul societatii actuale nu are nici un sens atata timp cat exista copii nefericiti.
Trecand peste toate aceste concepte, ajungem la concluzia ca educarea copiilor cu cerinte speciale este mai mult un exercitiu de democratie,in care metodele didactice aplicate sunt diversifitatea si toleranta.Astfel, dezvoltarea comunitatii,in ansamblu,trebuie sa insemne si recuperarea si reabilitarea copiilor cu cerinte speciale.
Eu sunt Cornel….si chiar daca am fost diagnosticat cu parapare za spastica si cu retard mintal …sunt tot un copil ca toti copiii din aceasta lume.
Tratati-ma la fel !
BIBLIOGRAFIE
Ghergut,A.,-,,Sinteze de psihopedagogie speciala’’,Ed.POLIROM,Iasi,2005 ;
Musu,I.,Taflan,A.,coord.-,,Terapia educationala integrata’’, ,Ed.PRO HUMANITATE, Bucuresti, 1997
Neveanu Popescu-Paul, -,,Dictionar de psihologie’’,Ed.Albatros,Bucuresti,1978 ;
Popescu,Al.,-,,Terapia ocupationala si ergoterapia’’, Ed.Cerna,Bucuresti,1993;.
Radu,Gh.,coord.-,,Introducere in psihopedagogia scolarului cu handicap’’,Ed.PRO HUMANITATE,Bucuresti,1999 ;
Popescu,Al.,Terapia ocupationala si ergoterapia, Ed.Cerna,Bucuresti,1993).
Verza, E.,Metodologia recuperarii in defectologie,studiu in ,,Metodologii Contemporane in domeniul Defectologiei si Logopediei’’,Universitatea Bucuresti, 1987.
Stim, ca terapia ocupationala are la baza conceptia dupa care activitatea voluntara/ocupatia, cu componentele sale impersonale si de mediu, poate fi utilizata eficient pentru impiedicarea aparitiei sau ameliorarea disfunctiilor organismului uman, contribuind in acest fel, la cresterea adaptarii individului la societate. Altfel spus,terapia ocupationala se preocupa in primul rand de asigurarea sanatatii si functionarii optime a individului in mediul sau de existenta.
Asociatia Americana de Terapie Ocupationala,defineste acest obiect de studiu astfel:’’terapia ocupationala este arta si stiinta de a dirija modul de raspundere al omului fata de activitatea selectionata, menita sa promoveze si sa mentina sanatatea, sa impiedice evolutia cu disfunctii fizice sau sociale’’
Bazandu-se pe informatii dobandite din domenii diferite,realizand o sinteza informationala intre cunostintele provenite din diverse stiinte particulare,terapia ocupationala se constituie ca o stiinta interdisciplinara.
In activitatea de terapie ocupationala se actioneaza pe trei mari domenii generale, care includ altele particulare si anume:
· formarea deprinderilor de viata cotidiana;
· cultivarea capacitatilor si aptitudinilor pentru munca;
· educarea abilitatilor pentru diverse jocuri si petrecerea timpului liber
Majoritatea specialistilor considera ca principalele forme de ocupatie ale omului sunt munca, jocul si activitatile din viata cotidiana.
Coordonez activitatea instructiv educativa a unui copil in varsta de 14 ani, diagnosticat cu parapare za spastica,retard psihic, ceea ce a fost, inca de la inceput, o adevarata provocare pentru mine ca dascal si nu numai.
Deoarece dezvoltarea sa intelectuala combinata cu cea fizica formeaza un complex pentru copil dar si pentru familie, am incercat sa aplic metode ce se impuneau imperios in desfasurarea activitatilor, recurgand la terapie ocupationala.
Prin aceste activitati am urmarit reechilibrarea, readaptarea si reincadrarea in comunitate a copilului,prin intermediul antrenarii lui sistematic la activitatile manuale accesibile, la activitati de munca social-utila.
Elevul ce-l coordonez folosea foarte putin membrele superioare si de aceea am folosit munca cu ajutorul uneltelor(am inceput cu taierea hartiei si lipirea ei in colaje, folosirea creioanelor colorate nu numai la desenat ci si la numarat,sarcina era sa ia obiectele si sa le pastreze in mana pana schimbam sarcina,apoi am trecut la alte unelte mai mari,ciocanul )-rezultat- scrie fara ajutor, ceea ce nu putea la 11 ani cand era in clasa I, recent a construit o casuta pentru pasarele din forme geometrice taiate de el singur, ingrijeste florile..Toate acestea au contribuit la progresul capacitatilor de coordonare individuala.
Jocul constituie un sprijin necesar in organizarea invatarii, avand in vedere faptul ca monotonia produsa de formele stereotipe ale exercitiilor produce rapid plictiseala. Aceasta are ca efect secundar scaderea dorintei de a invata, a interesului si atentiei elevilor. Elevul, solicitat de joc, va avea o comportare activa. Ocupatia respectiva devine pentru el o actiune ludica, aducatoare de placere, determinata de tendinta spre repetare ce actioneaza in joc.
Fiecare activitate a cuprins jocuri diferite.Astfel, pentru retinerea culorilor(in clasa I nu cunostea decat culoarea rosie),am folosit la fiecare culoare un alt joc:ex.la culoarea verde jocul frunzelor ,material intuitiv fiind chiar frunzele florilor din casa pe care le foloseam si la matematica.
Rezultat:acum stie sa numere pana la 100,corect,cunoaste culorile.
Activitatile de viata cotidiana cuprind o gama larga de actiuni necesare in vederea adaptarii persoanei la mediul sau de viata,astfel, impreuna cu familia, care este de un real ajutor, am ajuns la performanta de a se imbraca singur,mai greu, dar este o performanta pentru el care nu putea sa tina creionul in mana, mananca singur, se spala.Faptul ca se descurca in mare masura singur,l-a impulsionat si merge singur (in carut) la mici cumparaturi.
Pentru o cat mai mare incredere in propriile puteri l-am convins sa mearga l-a calculator,(la departamentul asistenta sociala din cadrul primariei)unde, pe langa jocuri exerseaza literele si cuvintele noi invatate la lectii.
Nu trebuie sa uitam ca pentru a atinge perfectiunea nu este necesar sa facem lucruri extraordinare,ci sa facem extraordinar de bine orice lucru mic pe care-l facem si ca in mainile noastre se afla ,,balanta’’ deciziilor care ne fac sa fim toleranti si sa acceptam diversitatea; sa nu omitem faptul ca progresul societatii actuale nu are nici un sens atata timp cat exista copii nefericiti.
Trecand peste toate acestea, ajungem la concluzia ca educarea copiilor cu cerinte speciale este un exercitiu de democratie,in care metodele didactice aplicate sunt diversifitatea si toleranta.Astfel, dezvoltarea comunitatii,in ansamblu,trebuie sa insemne si recuperarea si reabilitarea copiilor cu cerinte speciale.
