Contrastele - componente ale psihomotricitatii - Structura spatiala si contrastele

Contrastele - componente ale psihomotricitatii - Structura spatiala si contrastele

A.  Lapierre si B.  Acouturier considera ca orice individ care traieste o situatie, oricat de simpla ar fi, primeste de la aceasta o multitudine de senzatii provenite de la obiecte si de la indivizii care il inconjoara si de la sine insusi doar o parte din aceste senzatii ajung la pragul constiintei si devin perceptii.  O situatie devine educativa doar cand interesul copilului este polarizat spre o perceptie precisa, care nu corespunde doar la o nevoie data, ci poate fi analizata, organizata, memorizata si poate achizitiona (printr-un proces de concordanta de opozitie cu alte perceptii de aceeasi ordine) o valoare generala.  Anumite perceptii trebuie sa fie privilegiate sau izolate de copil spontan sau la cererea educatorului.  Dupa diferiti autori, o perceptie este spontan privilegiata atunci cand se afla in opozitie cu o perceptie de aceeasi ordine si de sens contrar care o succed sau o preced.  Daca procesul de descoperire se face pentru opozitie, generalizarea, in schimb, este posibila doar pentru similitudine.  Intre notiunile de contrast, cele mai importante generale si polivalente sunt:

A.  Notiunea de intensitate, legata de forta stimulilor primiti;

B.  Orientarea spatiala si componentele sale:

            1.  Structura spatiala;

            2.  Directie;

            3.  Situatie;

            4.  Orientare;

            5.  Viteza;

            6.  Marime.

C.  Notiuni relationale cu sine si cu ceilalti.

Pe de alta parte, notiunile de variabilitate, de progresivitate si de regresivitate iau nastere din analiza care descopera intre contrastele extreme si valorile intermediare.

1.  Contrastele absolute

a) Contraste care ne poarta la notiunea de materie; aceasta este perceputa esential prin contact, prin greutate, volum, proprietate constanta ce exista in afara timpului: material si nimic; greutatea si nimic; plin si gol.

b) Contraste care duc la notiunea de activitate (de natura esential temporala): lumina, galagia si miscarea pot sfarsi si reincepe avand o continuitate mai lunga sau mai scurta, aceasta permite infruntarea notiunilor de oprire si plecare: galagie si liniste; lumina si intuneric; miscare si mobilizare (notiunile precedente sunt concepute ca o activitate globala a corpului in timp ce ultima este auzita ca o activitate diferentiata in care anumite parti ale corpului sunt simtite ca obiecte).  Aceasta posibilitate de perceptie a miscarilor diferentiate este baza cunoasterii corpului si este nevoie sa o distingem in: mobilitate si imobilitate globala si mobilitate si imobilitate diferentiata.

2.  Contraste relative

In timp ce contrastele absolute se pun intre absenta si prezenta perceptiei, cele relative sunt puse la doi poli (+ si -) ai perceptiei.  Schema aplicabila contrastelor relative este:

a) Asocierea maximului de date senzoriale sau situatia polisenzoriala;

 

b) Separarea datelor senzoriale si analiza acestora;

c) Transpunerea perceptiv-motorie (interrelatiile si corespondentele intre datele senzoriale si motorii);

d) Expresia simbolica (simbolul codificat: limbajul; simboluri spontane; graficul; culoare; gestul si sunetul).

·        Puternic-slab: este contrastul fundamental al intensitatii, cel mai polivalent;

·        Dur-moale: conduce la perceptia tensiunilor musculare si tonice, primele sunt direct legate de vointa si de psihicul constient, urmatoarele in schimb involuntare, reflexe, automate sunt in raport direct cu inconstientul si reprezinta forma cea mai primitiva de afectivitate.  Controlul tensiunilor tonice, hipotonia si hipertonia, duce la stapanirea de sine si se realizeaza in practica prin perceptia contrastului dintre tensiune si relaxare, care se aseamana pana ce duce la eliminarea tensiunilor minime si mai inconstiente, pana la ajungerea la "relaxare".

·        Greu-usor: (de la inceput, greutatea este o notiune simtita ca o presiune asupra propriului corp, succesiv asociindu-l altor perceptii vizuale si auditive, insuseste adevarata sa semnificatie);

·        Mult-putin;

·        Clar-inchis;

·        Sunete grave - sunete acute;

·        Cald-rece;

·        Rugos-neted;

·        Sec-umed (de la perceptia tactila pentru extrapolare, devine o perceptie auditiva, vizuala, motorie si afectiva, cum deja este in cazul clar inchis);

·        Bun-rau (la inceput, este perceptie gustativa, apoi olfactiva si, in sfarsit, afectiva).