CUM DEVENIM CEEA CE SUNTEM ? APORTUL SPECIFIC AL ANALIZEI TRANZACTIONALE!
Cum devenim ceea ce suntem?
Intrebare dificila la care oamenii incearca sa raspunda de mii de ani. Dupa unele izvoare, se pare ca primii "Intelepti" din Istoria noastra (adica vechii egipteni) "mostenisera" raspunsurile de la unii inaintasi prea putin cunoscuti de Istoria oficiala (adica de cea ale carei descoperiri au fost coroborate de arheologia stiintifica).
Suntem convinsi ca, multe secole de acum inainte, Omul isi va pune intrebari despre originile sale, despre viitorul sau, despre stadiul dezvoltarii sale in momentul in care i se pune intrebarea, presupunand ca va ajunge intr-o zi sa aiba acea cunoastere "deplina" care sa-i permita sa raspunda cu adevarat la vesnica intrebare filosofica: "Cine s untem? De unde venim? Incotro ne indreptam?"
O cunoastere,,plenara"?
Noi credem - in acest plan delicat al gandirii umane - ca omenirea se indreapta actualmente spre o cale pozitiva de evolutie, care permite unui numar din ce in ce mai mare de oameni accesul la o etapa preliminara a ceea ce ar fi starea de cunoastere "plenara" - iar A.T. ofera, celor care doresc acest lucru, apreciabile mijloace de acces spre aceasta stare.
Aceasta stare "plenara" de cunoastere se pare ca - potrivit analizei noastre - se caracterizeaza printr-o reconciliere intre cunostintele dobandite prin metodele rationale ale cercetarii stiintifice si cele, mai intuitive, oferite de abordarea religioasa si esoterica - fara sa existe vreo garantie certa in aceasta privinta1.
Altfel spus, avand incredere in Adultul nostru si in Copilul nostru Intuitiv (Micul Profesor).
Ca sa raspundem la intrebarea din titlul acestui capitol, noi ne vom limita la aporturile psihologiei contemporane, cu toate ca nu trebuie sa neglijam contributiile unor stiinte cum ar fi sociologia si istoria, daca vrem intr-adevar sa dam raspunsuri exhaustive la aceasta importanta intrebare.
Vom preciza de asemenea care sunt, in acest plan, aporturile specifice Analizei Tranzactionale, subliniind in acelasi timp - inca o data - deosebirile dintre A.T. si psihologia clasica si psihanaliza.
Cum devenim ceea ce suntem?
Psihologia clasica si psihanaliza ofera o serie destul de importanta de elemente care ne permit sa elaboram raspunsuri la aceasta intrebare fundamentala. Pe cititorul interesat i1 vom trimite la excelentele lucrari de vulgarizare - in sensul cel mai nobil al cuvantului (adica cu dorinta de a face accesibile realitati deseori expuse de "descoperitorii" lor in termeni greoi) ale lui Pierre Daco, aparute in aceeasi colectie.
Psihanaliza, in special, postuleaza ca psihismul nostru este format din trei instante psihice (vezi schema de pe pagina urmatoare).
Id, ansamblu de impulsuri, dorinte, trebuinte - din care cea mai mare parte ar scapa constiintei.
Superego-ul, parte a structurii psihice actionand asupra Ego-ului impotriva impulsurilor Id-ului. Acest Superego ar scapa si el constiintei.
Ego-ul, parte constienta a structurii psihice, care permite individului sa se adapteze la realitate si care controleaza in special -ajutat de Superego - impulsurile Id-ului.
In societatea occidentala, un individ din trei are o constiinta destul de clara a Ego-ului sau.
Marele avantaj al Analizei Tranzactionale este acela ca, dintre cele trei instante, ea trateaza partea cea mai accesibila a constiintei: Ego-ul1 care, din motive pe care Berne le explica - si pe care noi le-am expus in capitolul al 2-lea -, a fost impartit in Trei Stari ale Eu-lui.
Sa vedem acum pe scurt (consultand schema de mai jos) care este aportul specific al Analizei Tranzactionale, raspunzand astfel la intrebarea din titlul acestui capitol.
1 Credem ca perioada descoperirilor geniale ale lui Freud explica o parte importanta a caracterului inconstient atribuit de parintele psihanalizei Id-ului si Superego-ului. Credem ca, daca accesul la constiinta plina de impulsuri a Id-ului constituie inca o mare dificultate pentru majoritatea contemporanilor nostri, miscarile ideologice contestatare de dupa cel de al doilea razboi mondial au cam redus partea inconstienta a Superego-ului. In fine, credem ca Berne, care nu vroia sa se "incarce" cu instantele psihanalitice ale epocii sale - s-a "controlat" intrucatva in elaborarile sale.
Cele trei sfere din stanga reprezinta Starile Eu-lui ale tuturor persoanelor in varsta (adulti) pe care copilul le va intalni in timpul vietii.
Edificarea personalitatii nu se opreste la varsta - pe care societatile occidentale o numesc varsta - majoratului (de la ± 17 la 20 de ani). Muti indivizi care au depasit varsta de 20 de ani - uneori de 30, 40 si 50 de ani1 - continua sa se "inspire" din modele de comportament.
Toate aceste persoane raspund unei intrebari inconstiente, dar fundamentale din punct de vedere existential pe care si-o pune copilul: "Ce i se intampla unuia ca mine?".
1. Starea de Parinte a adultilor trimite, emite, propune tranzactii catre Starea de Parinte a micutului cu scopul de a-i "da valori", opinii despre viata, despre lume, despre ceilalti.
Aceste tipuri de mesaje vor forma Starea de Parinte a micutului. Cele mai distructive mesaje: "Viata este urata. Lumea este la fel. Oamenii nu valoreaza nimic (sau aproape nimic)".
Cele mai pozitive mesaje: "Viata este frumoasa. Lumea este un loc minunat. In fiecare individ exista capacitati enorme. Bunele relatii cu ceilalti sunt un izvor de interes si de bucurie".
2. Starea de Parinte a adultilor trimite, emite, propune tranzactii catre Starea de Copil a micutului. Sunt pareri despre micut (OK/non-OK), devize.
Acest tip de tranzactii-mesaje vor contribui, intr-o mare masura, la edificarea mai mult sau mai putin OK a Starii de Copil a micutului.
O parte din acest tip de mesaje sunt non-verbale (gesturi, atitudini, mimica).
Impreuna cu mesajele numarul 3, aceste tipuri de mesaje vor face ca micutul sa "demareze in viata" avand sau neavand incredere in el insusi si in ceilalti.
Printre cele mai distructive mesaje se numara: "Idiotule!", "Esti un incapabil!", iar printre cele mai pozitive: "Esti minunat!", "Esti inteligent!".
3. Starea de Copil a adultilor transmite Starii de Copil a micutului scenariul de viata si un ansamblu - absolut primordial - de mesaje afective pozitive sau negative.
Exemple de mesaje constructive: "Te iubesc", pana la 3 ani. De la 3 ani "Te iubesc mult" - aceasta nuanta trebuie sa-i semnaleze copilului ca "Te iubesc" va fi rezervat relatiilor de dragoste dintre adulti, contribuind astfel la prevenirea dificultatilor detipoedipian1.
La acestea se adauga permisiunile, ca si multe alte moduri non-verbale care exprima mesaje de iubire.
Exemple de mesaje distructive: "Nu te iubesc!" sau "Nu te iubesc cand tu", acesta din urma introducand ideea de santaj si de manipulare in relatiile dintre parinti si copil.
La acestea se adauga toate injonctiunile, ca si multe alte moduri non-verbale care exprima mesaje de ura sau de dispret.
4. Starea de Adult a varstnicilor transmite Starii de Adult a copilului cunostintele, priceperile - pe scurt, cultura pe care ei au dobandit-o si care completeaza mai ales mesajele de la numarul 1:
"Ti-am spus ca viata este frumoasa si ca lumea este minunata si totusi viata, mai ales viata cu ceilalti, are problemele ei. Este un lucru normal. Si iata cum trebuie sa procedezi cand (un anumit tip de probleme)" - urmat de demonstratii-explicatii despre modul in care trebuie sa trateze problemele materiale si relationale in viata.
Toate mesajele citate (1, 2, 3, 4) vor constitui pentru copil, apoi pentru adolescent veritabile instructiuni de utilizare pentru viata.
Nimeni nu va primi ca zestre un bagaj de acest tip perfect.
Practic, nimeni nu primeste un bagaj care sa-i permita - la 25de ani - sa pretinda ca indeplineste cele trei caracteristici ale persoanei "desavarsite", potrivit Analizei Tranzactionale, adica: constiinta, autonomie si spontaneitate.
