CONTINUTUL, STRUCTURA SI FUNCTIONALITATEA SISTEMULUI POLITIC
Retinem din cele afirmate anterior ca majoritatea politologilor contemporani inteleg prin sistemul politic ansamblul relatiilor politice, al institutiilor politice si al raporturilor dintre ele, existente la un moment dat in societate.
Dupa cum apreciaza cei mai multi politologi, pentru definire a conceptului de sistem politic trebuie avute in vedere atat perspectiva structurala, cat si cea functionala:
din perspectiva structurala, sistemul politic reprezinta un subsistem al sistemului social global, fiind alcatuit din relatiile politice, institutiile politice, conceptiile politice, precum si din formele si mijloacele actiunii politice, din norme si valori politice corespunzatoare.
- din perspectiva functionala, sistemul politic asigura organizarea si conducerea societatii, a sistemului social in ansamblu.
Pentru a intelege specificul si functionalitatea sistemului politic, este necesar a fi analizate structura si respectiv, componentele sale relatiile politice, institutiile politice, conceptiile politice si interactiunile dintre ele.
1. relatiile politice, constituie acea parte a relatiilor sociale in care indivizii, grupurile sociale si comunitatile umane actioneaza constient pentru organizarea si conducerea societatii in care se implica prin raporturile ce se stabilesc in acest proces. Relatiile politice se deosebesc de restul relatiilor sociale, prin anumite caracteristici
a) au un caracter programatic, in sensul ca ele reprezinta numai acea parte a relatiilor sociale in care indivizii si categoriile sociale intra in mod deliberat in raport unii cu altii, indeosebi cu aspect grupal si comunitar, pentru realizarea scopurilor lor privind organizarea si conducerea societatii;
b) au un caracter organizat, in sensul ca se manifesta prin intermediul institutiilor politice, al unor programe si platforme politice privind organizarea si conducerea societatii.
Prin urmare, relatiile politice sunt acele relatii care se stabilesc in raport cu puterea politica prin intermediul unor institutii si organizatii politice. Ele se stabilesc: intre partide, intre diferite institutii politice, intre cetateni si puterea de stat, intre partide si stat, intre state etc.
In general, relatiile politice, deci si institutiile prin care acestea se materializeaza, se stabilesc in raport direct cu gradul de cultura si constiinta politica al cetatenilor
2. Institutiile politice, constituie o componenta a sistemului politic, ce indica gradul de organizare a societatii la un moment dat. Principala si cea mai veche institutie politica este statul, cu intreg ansamblu componentelor sale. Mai trebuie amintite si partidele politice, grupurile de presiune etc. Nu orice organizatie din societate este si o organizatie politica, ci numai acelea care se implica in problemele puteriii politice
De regula institutiile politice - stat, partide, alte organizatii - se constituie in cadrul unui sistem national, al unor natiuni. In contemporaneitate, unele institutii politice au capatat si un caracter international, pe fondul interdependentei si al colaborarii intre state si popoare, si chiar si un caracter suprastatal, prin infiintarea de asemenea organisme politice la nivelul unor comunitati regionale sau mondiale
Institutiile politice - atat pe plan mondial cat si pe plan national - se pot afla in reletii de alianta sau opozitie
3. Conceptiile politice, constituie reflectarea in viata spirituala a modului de organizare si conducere a societatii. Elementul esential al conceptii lor politice il constituie doctrinele politice. Ele exprima anumite conceptii de organizare si conducere a societatii, pe baza unui principiu sau a unui punct de vedere propriu, ca de exemplu: democratic, dictatorial, conservator, liberal, socialist, social-democrat, tehnocrat etc. Valoarea conceptiilor politice se oglindeste in programele si platformele partidelor politice, in modul organizarii si conducerii politice a societatii
Cele trei componente ale sistemului politic - relatii, institutii si conceptii politice - se afla intr-o stransa interdependenta. Ele asigura in parte si impreuna functionalitatea sistemului politic, in calitatea sa de reglator al vietii sociale, al organizarii si conducerii acesteia.
Sistemului politic ii revin functii vitale, cum ar fi:
- directionarea dezvoltarii prin decizii ce privesc ansamblu vietii sociale;
asigurarea stabilitatii acestui ansamblu prin contracararea proceselor de dezintegrare si haos social;
- capacitatea de adaptare dinamica la schimbarile din interiorul si din afara societatii;
- deschiderea fata de tendintele de innoire a structurilor si institutiilor care dau substanta, viabilitate sistemului.
Pentru a raspunde optim, functional schimbarilor din societate, sistemului politic trebuie sa dispuna de anumite capacitati (trasaturi):
1. de mobilizare efectiva a resurselor materiale si umane;
2. de reglementare prin drept si lege in vederea controlului democratic asupra comportamentelor indivizilor si grupurilor sociale;
3. de distributie, care se refera la alocarea de bunuri, servicii, onoruri membrilor societatii in functie de criterii valorizatoare cat mai obiective;
4. de raspuns rational si operativ la cererile si presiunile ce se exercita asupra sistemului.
In concluzie, sistemul politic cuprinde relatiile umane prin care devin posibile deciziile ce urmeaza a fi indeplinite in serviciul societatii. De aceea se si considera ca pentru a fi viabil un asemenea sistem trebuie sa fie:
- universal - prin destinatia si functiile sale sa se extinda saupra tuturor membrilor societatii;
- coercitiv fara discriminari - sa aiba dreptul si indatorirea de a exercita control pentru indeplinirea de catre toti a acelorasi norme sau reguli
- legitim si in acelasi timp autoritar - in sensul de ai se recunoaste dreptul de a lua decizii obligatorii, care sunt emanatia unor optiuni democratic exprimate
