AETHEROLEUM ROSMARINI

 

AETHEROLEUM ROSMARINI

Uleiurile volatile sunt cunoscute inca din cele mai vechi timpuri datorita efectelor lor terapeutice. Ele au fost utilizate de egipteni, greci, romani, arabi atat in tratarea diferitelor afectiuni (arsuri, rani, etc.) cat si in practicile religioase (ex. imbalsamari), dar si in viata de zi cu zi (aromatizante pentru diferite bauturi, uleiuri pentru masaj sau bai).

Proprietatile uleiurilor volatile sunt direct corelate cu compozitia lor, atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ. Prezenta unor falsuri conduce adesea la modificarea

proprietatilor uleiurilor volatile, in special ale celor terapeutice, care rezulta prin actiunea sinergetica a tuturor componentilor. Mai mult, uleiurile volatile, diferitele extracte de plante sunt utilizate in suplimentele alimentare sau in scopuri medicinale, si prin urmare este crucial sa se asigure autenticitatea si calitatea produsului respectiv, existand riscul ca falsificarea lor sa induca efecte negative severe asupra sanatatii consumatorului.

Luand in considerare toate aceste aspecte este usor de inteles amploarea pe care au luat-o in ultimii ani cercetarile privind compozitia uleiurilor volatile. Studiile actuale se

axeaza pe dezvoltarea si optimizarea unor metode de analiza capabile fie sa determine compozitia acestor uleiuri (amprenta cromatografica/metabolomica), fie sa identifice anumiti compusi "markeri" care sa ateste calitatea si autenticitatea produsului respectiv.

Uleiurile volatile mai sunt cunoscute si sub denumirea de "uleiuri eterice" sau "uleiuri esentiale" fiind produse in protoplasma celulara a plantelor ca metabolite secundari.

Sub aspect chimic, uleiurile volatile nu sunt compusi unitari, ci reprezinta amestecuri de zeci sau chiar sute de substante organice (aldehide, cetone, alcooli, esteri, etc.) cunoscute sub denumirea de terpene si terpenoide. Importanta acordata in ultimii ani uleiurilor volatile, se datoreaza si proprietatilor pe care monoterpenele constituente le au.

Pentru optimizarea unor sisteme GC-MS pentru determinarea amprentei cromatografice a uleiulurilor volatile s-au ales doua plante aromatice si medicinale indigene, si anume rozmarinul si hameiul.

Rozmarinul, este o planta aromatica si medicinala, cunoscuta inca din antichitate,care poate fi folosita atat in stare proaspata cat si uscata. Rozmarinul contine o cantitate mare de ulei volatil care are proprietati tonice, colagoge, poate fi folosit ca antiseptic pulmonar, coleric, are proprietati stomahice, antidiuretice si antireumatice. De asemenea uleiul volatil de rozmarin este folosit in parfumerie, fitocosmetica, medicina, industriaalimentara, a bauturilor alcoolice (lichior), agricultura, etc

Rozmarinul este o planta lemnoasa, arbustiva, ce este folosita si in scop medicinal si aromatizant. Planta are o inaltime medie de 20-50cm si ramifica foarte bogat.
Frunzele sunt mici, in forma de ace (amintesc de cele ale arborilor coniferi), cu o pubescenta fina pe fata inferioara.
Flori mici, albe sau violet-albastrui, ce apar in axilele frunzei intereseaza mai putin din punct de vedere ornamental.
Rozmarinul este o planta care iarna se simte mai bine in camere racoroase, cu lumina multa si cu apa putina in substrat. Vara prefera caldura si lumina directa a soarelui. Substratul poate fi un pamant de gradina cu adaus de nisip sl pamant de frunze. Este foarte important ca drenajul si functioneze bine. Ciupirea plantei tinere si taierile aplicate primavara celor mature au drept scop formarea si corectarea formei plantei. Fertilizarea se aplica o data pe luna, primavara si vara.
Frunzele uscate sunt folosite la prepararea ceaiurilor cu rol curativ biliar si diuretic.
Se inmulteste usor prin butasi facuti vara din lastari usor lemnificati.

Extractia uleiului volatil

Extractia uleiului volatil se realizeaza prin hidrodistilare, dupa cum urmeaza: o cantitate de 50 g de frunze verzi de rozmarin, respectiv uscate si macinate se introduc impreuna cu 750 ml apa distilata in balonul de distilare al instalatiei de dozare a uleiurilor volatile din produse vegetale. In balonul de distilare sunt adaugate si cateva bile de sticla in vederea omogenizarii fierberii. Materialul vegetal este supus distilarii  timp de 3h. La sfarsitul distilarii, uleiul volatil de rozmarin este colectat si masurat volumul obtinut. Probele de ulei volatil se pastreaza la frigider, in fiole bine inchise, pana in momentul analizei. Pentru indepartarea eventualelor urme de apa, in fiolele de pastrare se f adauga sulfat de sodiu anhidru. Pentru determinarea compozitiei uleiurilor volatile prin diferite metode gaz-cromatografice se preparata o solutie de 2% ulei volatil in hexan.

Analiza probelor de rozmarin si de ulei esential de rozmarin prin cele trei tehnici utilizate (GC-MS; HS/GC-MS si ITEX/GC-MS) se  realizeaza cu ajutorul unui aparat GCMS

QP-2010 Schimadzu, echipat cu un autosampler AOC-5000 (CombiPAL). Coloana utilizata pentru separarea constituentilor uleiurilor volatile este o coloana capilara

Alltech, USA, AT-5 de 30m cu diametrul intern de 0,25mm si grosimea filmului de 0,25 m.

Pentru o separare si o identificare cat mai buna a constituentilor uleiurilor volatile, se recurge la optimizarea metodei de analiza. Principalul parametru de care depinde

separarea compusilor din uleiurile volatile este programul de temperatura al coloanei cromatografice. Prin urmare se testeaza 5 programe de temperatura

Dintre cele cinci programe de temperatura a coloanei , cele mai bune rezultate, in ceea ce priveste numarul de compusi separati, separarea si rezolutia picurilor, precum si timpul de analiza (35 de minute), se obtine cu metoda MEOR1.           

Principalii constitueni ai uleiului volatil de rozmarin din probe sunt: -pinenul (31,71-33,67%), camforul (15,68-17,12%),eucaliptolul (8,39-9,35%), camfenul (6,15-6,77%), bor neolul (5,89-7,74%), 3-octanona (3,80-4,37%), -mircenul (3,28-3,53%), limonenul (4,00-4,26%), o-cimen (2,52-3,62%).

Aceiasi compusi majoritari si in aproximativ aceeasi concentratieie se identifica si si in celelalte probe supuse analizei:

Printre compusii secundari identificati in probele analizate se numara: trans-verbenolul, 3-octanolul, felandrenul, -terpineolul, verbenona, acetatul de bornil, -terpinen, cariofilenul si -cariofilenul.

Luand in considerare ariile picurilor corespunzatoare celor trei compusi principali ai uleiului de rozmarin, se obtine urmatorul raport: -pinen:camfor:eucaliptol - 2:1:0,6, acest raport putand fi utilizat ca "marker" in autentificarea uleiului volatil de rozmarin

Alte doua rapoarte care se pastreaza aproximativ constante in cazul tuturor probelor analizate, sunt cel dintre 3-octanona si 3-octanol, a carui valoare este de cuprinsa intre 18 -21, si cel dintre eucaliptol si limonen care este cuprins intre 1,7 -2,7.

Un alt parametru variat este masa de proba supusa incubarii. Se constatata ca pentru acelasi timp si temperatura de incubare, se separa un numar mai mare de compusi daca masa de proba este mai mica Astfel, folosind metoda HS5, in care se analizeaza o proba de 1g, au se separa 18 compusi, in timp ce pentru o proba de 0,5g (metoda HS6)

Se separa 19 compusi. Prin urmare, micsorand masa de proba incubata, scade concentratia de -pinen din faza de headspace a fiolei, putand fi astfel detectati compusii minoritari precum -linaloolul.

Cea mai mare influenta asupra numarului de compusi volatili separati o are insa temperatura de incubare . Din proba de rozmarin incubata la 30oC se separa si identifica 4 compusi, si anume: -pinenul, camfenul, 3-octanona si eucaliptolul, ceea ce sugereaza faptul ca acesti compusi sunt constituentii cei mai volatili ai rozmarinului fiind responsabili de aroma si mirosul caracteristic perceput de om. La temperatura de incubare de 40oC incep sa se extraga in faza gazoasa noi compusi volatili, precum: -pinenul, -mircenul, o-cimenul si limonenul. Daca incubarea probelor de rozmarin se face la 60oC sunt extrasi si -felandrenul, -terpinenul, -terpinen si camforul. In cazul incubarii probelor de frunze uscate de rozmarin la temperaturi de 95oC (HS9), 7 noi compusi au fost separati fata de cazul in care probele au fost incubate la temperatura de 80oC, si anume: 1-octen-3-ol, alfa-terpineol, ylangen, cariofilen, alfacariofilen si doi compusi neidentificati.            

Prin urmare, marind temperatura de incubare, atat timpul de incubare cat si masa de proba supusa incubarii pot fi reduse considerabil (metoda HS4 si HS5, respectiv HS4 si HS6).

Rozmarinul este un bun tonic digestiv, favorizand secretia bilei si functionarea normala a ficatului. Fiind antiseptic si antispasmodic se foloseste cu succes contra infectiilor gastrointestinale, a flatulentei, colicilor.

Se aplica masaj local.Prin proprietatile antiseptice si tonice este benefic in cazuri de gripa, raceala, tuse, ca si inhalatii, candela, masaj, baie.

Uleiul de rozmarin se poate folosi cu succes in artrita, reumatism, si dureri musculare cauzate de: entorse, luxatii, datorita efectului de incalzire la nivelul tegumentelor.Este un ulei energizant, potrivit in stari de debilitate, slabiciune, nervozitate. Uleiul de Rozmarin va va ajuta sa va deblocati energiile interne, sa va simtiti mai puternic si sa va imbunatatiti relatiile cu cei din jur. Precautii:

Uleiurile esentiale nu se vor folosi sub nici o forma de catre femeile gravide, mamele care alapteaza, la copiii sub 1 an sau pe rani deschise si fracturi. De asemenea, la copiii pana la 12 ani se va folosi doza pe jumatate. Se va evita supradozarea si abuzul.