PULSATILLA – SURSA, DENUMIRI, SEMNIFICATII, TROPISME, ACTIUNI
Pulsatilla este unul dintre cele mai
importante remedii pe care le intalnim in practica homeopatica, iar
daca ar fi sa luam in se
ama
caracteristicele sale temperamentale, el este printre cele la care ne gandim
extrem de frecvent, pentruca portretul sau homeopatic intruchipeaza
cel mai bine trasaturile generale, atat de distincte, ale
sensibilitatii blande, tipic femenine, ale personalitatii
care are o mare nevoie interioara de atentie, tandrete si
protectie si care, deopotriva, cere si emana dragoste,
afectiune, calm sufletesc.
Este vorba deci de atribute ce apartin, mai mult sau mai putin, tuturor oamenilor si indeosebi sexului femenin.
Istoric vorbind, Pulsatilla este remediul la care Hahnemann s-a referit cel mai explicit cu privire la cerinta studiului temperamentelor hipocratice si a diatezelor, in homeopatie, ca element de care medicul homeopat trebue sa tina seama in mod obligator in stabilirea tratamentului si urmaririi evolutiei bolnavului :
“Deci,
utilizarea medicinala a Pulsatillei va fi cu atat mai eficace, in
afectiunile in care aceasta planta este potrivita, in
conformitate cu simptomele corporale, cu cat exista in acelasi timp,
la pacient, un caracter timid, cu inclinarea de a plange, cu o
tendinta la indurerare ascunsa si la o proasta
dispozitie pe care si-o petrece in liniste sau in orice caz, un
caracter bland, cu tendinta de a lasa de la sine (a ceda), mai
ales daca pacientul in starea sa normala de sanatate avea o
buna dispozitie echilibrata si gingasa (sau chiar
frivola si usor exaltata). Este, deci, in mod particular
adaptata pentru temperamentele lente si flegmatice; pe de alta
parte, inseamna ca e putin potrivita pentru indivizi care
iau rapid o decizie si sunt mai iuti in deplasarile lor, chiar
daca pot parea bine dispusi.”
A doua referire, devenita de asemenea
istorica, este legata de numele baronului Boenninghausen,
contemporanul care a inteles poate in modul cel mai profund si a
pledat si dezvoltat enorm doctrina hahnemanniana si care a fost
vindecat de o tuberculoza galopanta, cu Pulsatilla. Acest remediu i-a
fost recomandat de Dr.Weihe, elev al lui Hahnemann, dupa primirea unei
scrisori disperate de adio de la prietenul lui suferind. Rezultatul a fost atat
de bun si surprinzator pentru medicina din acea vreme, incat marele
botanist de atunci, dupa vindecare s-a dedicat exclusiv studiului
homeopatiei, astfel incat, la 42 de ani, a devenit personalitatea
binecunoscuta de ieri si azi.
De altfel, literatura noastra abunda in descrieri extrem de colorate privind tipologia acestui remediu, cum spuneam, preponderent femenin, astfel incat chiar simpla citire a acestor descrieri livresti incita cititorul, chiar si nemedic, sa se apuce de studiul tipologiilor remediilor, crezand ca homeopatia poate fi redusa doar la acest capitol atat de sugestiv si agreabil.
Studiul aprofundat al Pulsatillei, ne va convinge cat de usor poate fi confundata totusi cu alte remedii. Pentruca, este drept, aspectele de tipologie duc la cunoasterea mai buna a terenului bolnavului, element important in medicina in general si foarte important in homeopatie, dar nu suficient pentru o buna prescriptie homeopatica; ele nu conduc, numai prin aceasta, la descoperirea remediului adecvat, cel corespunzator bolii naturale, cel de care are nevoie pacientul (chiar daca ne pot indica elemente extrem de utile privind dinamica actiunii sale terapeutice, in cazul diatezei pacientului respectiv). Invers, neglijarea sau necunoasterea valorii si ponderii acestor trasaturi, duce la luarea in calcul a unei simptomatologii globale amestecate, insuficient filtrate, iar remediul ce va fi ales va corespunde si unor simptome caracteristice diatezei, nu numai celor ale bolii naturale actuale. Prescriptia in acest caz, neconforma metodei, va fi de eficacitate limitata si incerta de la inceput.
SURSA
Preparatul homeopatic este obtinut din planta Pulsatilla nigricans, asemanatoare cu Pulsatilla pratensis, si face parte din familia Ranunculacee, ca si Aconitum, Cimicifuga si Staphysagria (a nu se confunda totusi cu o alta ruda a sa, mai decorativa, Anemona pulsatilla sau Pulsatilla vulgaris).
Este vorba de
o planta ierboasa, perena, care prefera zonele deschise, de
dealuri si coline, traind in special in tarile Europei
centrale si nordice, cu sol nisipos si calcaros, remarcata prin
florile sale superbe ca aspect, in forma de clopot de culoare mov, cu
nuanta sobra purpurie si cu un contur auriu discret,
complex coloristic extrem de frumos, dar si usor estompat, ca si
c
and
planta nu indrazneste sa scoata mai in relief farmecul
estetic al culorilor prea vii.
Interiorul ascuns de petale este in schimb de o distinctie impresionanta, fiind intens aureolat, in faza deplinei infloriri, de galbenul portocaliu al unor stamine superbe.
Frunzele sunt de doua tipuri: unele penate, care cresc stufos la baza tulpinei, la nivelul solului, cu o despicatura adanca, asemanatoare ferigii, iar altele lungi, asemeni unui deget, segmentate in trei, incercuite de tulpinite cu flori.
In pamant, planta are un rizom gros, care-i confera soliditate si stabilitate in fata vanturilor din zonele in care creste, in comparatie cu faptura mai firava dar mladioasa a tulpinii sale, mult incercata de intemperii.
Florile se deschid in aprilie, fapt ce i-a adus chiar o porecla „Floarea de Aprilie” si este interesant de mentionat si faptul ca se cunostea din vechimi (Dioscoride) ca in perioada infloririi, chiar mirosul florilor si frunzelor rupte sau strivite, provoaca dureri de cap, iritatii oculare si chiar accese lipotimice.
Uneori, spre deosebire de Pulsatilla vulgaris, planta infloreste si in septembrie, in mici manunchiuri, ca si cand ar avea nevoie de conditii de protectie si de armonie comunitara, prefigurand cumva, inca unul din indiciile semnificative ale personalitatii remediului, acel refuz binecunoscut al singuratatii.
DENUMIRI, SEMNIFICATII
Planta are numeroase denumiri, unele sugerate de zonele preferate, altele de caracteristicile tulpinii si florilor, iar descrierile din diferite lucrari de homeopatie ii confera aproape la unison o personalitate aparte, printre remedii, legata tocmai de sensibilitatea, de aparitia ei sfioasa si fermecatoare in toiul primaverii, cu toate framantarile dezvoltarii sale interioare, a dragalaseniei ei de solie inca cruda, vestitoare de anotimp, care are inca nevoie de sprijin si protectie, etc.
Pana si denumirea populara romaneasca de „Deditel”, pare sa semene cu un diminutiv al unei fiinte dragi, alintate, in cadrul familiei sale.
I se mai spune „Floarea de vant” care se apleaca dar incearca totodata sa-si mentina verticalitatea in fata vitregiilor, explicand parca simbolica nestatornicie tot bine cunoscuta a remediului;
sau inca „Floarea de Pasti”, pentru frumusetea culorii galben-aurii a sucului extras, folosit in tarile vestice pentru colorarea oualelor de Pasti.
Afinitatea sa pentru zona ochilor pare a fi de data foarte veche, in scrieri mentionandu-se o alta trasatura semnificativa si anume legenda ca, la vederea ei, i-au dat lacrimile zeitei Venus, sugerand si aici conditia Pulsatillei noastre, atat de frecvent si usor inlacrimata.
De altfel, Stoerk, predecesorul lui Hahnemann in folosirea medicinala a Pulsatillei, o folosea in afectiunile cronice ale ochilor (cataruri, amauroza, pete pe cornee). Teste povesteste efectul acesteia in cazul unei fetite cu amauroza bilaterala, din nastere, vindecata in doua luni de tratament, administrandu-i-se in interior un extras al plantei si o pulbere uscata. O durere puternica i-a produs o explozie de lacrimi iar apoi a survenit efectul curativ. De cate ori nu constatam la Pulsatilla, dupa o explozie de lacrimi, un zambet cuceritor de fericire !
Hamilton scrie ca aceasta planta are un gust extrem de intepator asupra limbii si foselor nazale iar planta uscata pastreza multa vreme o puternica amaraciune, daca este mestecata. Nu este nici un secret, conchide el, ca Pulsatilla este dulce si prietenoasa dar poate fi si amara si afurisita, uneori, cand te apropii prea iute si dur de ea.
Provingul remediului a fost realizat chiar de Hahnemann, pe sine si pe familia si colaboratorii sai apropiati. S-a folosit sucul intregii plante expuse la soare. Textul lui a aparut in 1805, in limba latina sub titlul „Fragmenta de viribus medicamentorum positivis sine in sano corpore humano” (Fragmente asupra efectelor pozitive ale medicamentelor observate la omul sanatos). Patogenezia Pulsatillei apare in partea a 2-a a vol.2 din Materia Medica Pura, Hahnemann mentionand la sfarsit si observatiile patogenetice ale altor autori ai vremii (Ant. Stoerck, Saur, Heyer, Bergins, Hellwing, etc.).
Ceea ce este demn de remarcat, inca din primul moment al citirii atente a acestei patogenezii, este faptul ca marele Hahnemann mentioneaza, la inceput, durata actiunii, asa cum o va face in toate descrierile sale despre remedii, spunand ca: „Actiunea dureaza cel mai adesea optzeci de ore”, remarca ce trebue avuta in vedere si la alte remedii, ea putand fi un indiciu de luat in seama si in aprecierea duratei agravarii homeopatice sau a ritmului repetarii prizelor succesive.
Aceasta patogenezie, scrisa de Hahnemann, este extrem de colorata, astfel incat, obisnuiti cu textele mai mult sau mai putin prelucrate si supersistematizate ale materiilor medicale mai noi si recitind unele pasaje, regasim precizari de o enorma importanta, chiar legate de unele simptome sau modalitati bine cunoscute ale acestui remediu. Asa este, de exemplu, caracterul anxios al caldurii nocturne de care se plange Pulsatilla, cu o congestie subita si transpiratie a fetei, fara sete, cu cearcane violacee asemanatoare celor din sincope, cu senzatie de caldura in tot corpul, cu exceptia mainilor, stare insotita de insomnii si dureri de cap, sau de jena dureroasa supraorbitala, ce fac atat de penibile, o stim din practica dar prea simplist, noptile blandei Pulsatilla. Iar lipsa dorintei sau dezgustul pentru paine si carne sunt atribuite, simplu si clar, constatarii ca la Pulsatilla alimentele nu prea mai au gust, „gustul carnii fiind chiar abolit”. Toate acestea, in timp ce se plange de eructatii „cu gustul alimentelor” sau cu gust amar. Ca si cand totul se petrece prioritar la nivelul perceptiilor. Nu rareori ni s-a intamplat ca unii pacienti sa se planga, de nimic altceva, decat de abolirea gustului sau mirosului, tulburare persistenta dupa episoadele acute ale unor boli, care in fazele subacute ar fi avut, poate, nevoie de Pulsatilla.
Denumiri straine:
Wind Flower, Pasquo-Flower, Easter Flower (engleza) ;
Anémone des près, Coquelourde (franceza)
- Küchenschelle (germana)
TROPISME, ACTIUNI
In general medicamentul actioneaza rapid, sub forma tincturii mame 1:2, constituentii sai activi fiind asemanatori camforului, astringenti, similari celor din plantele inrudite din genul Ranunculus. Absorbtia sa este rapida, afectand cel mai adesea sistemul nervos central, aproape imediat, fata de calea obisnuita a absorbtiei gradate din intestin, trecand prin ficat si apoi in circulatia generala. Doza recomandata, in forma lichida, este de cateva picaturi, direct pe limba sau diluate in putina apa. Dozele mai mari nu vor fi mai eficiente, daca cele mici nu au avut efect. Pur si simplu asta inseamna ca planta nu este indicata. Ingestia unor cantitati mari (deobicei peste 30 de picaturi) poate produce efecte puternice asupra sistemului nervos autonom, cu aparitia unei senzataii de frig (rece), a unei transpiratii reci si chiar a ametelilor, in timp ce dozele mici nu prezinta nici un fel de efecte secundare (M. Moore)..
Este de retinut aceasta comportare diferita, care poate sa para ciudata, dar daca o doza mica de Pulsatilla afecteaza exclusiv creierul, dozele mari (dilutiile joase) absorbite in circulatia generala vor avea cert un efect preponderent somatic.
Floarea de Pulsatilla contine cantitati semnificative de Kalium sulphuricum, un remediu oarecum asemanator, considerat corespondentul sau mineral, un fel de Pulsatilla bland, mult mai iritabil, dar si cu unele similitudini din patologia fizica (catar tubar, inflamatii cronice ale sinusurilor, acuze respiratorii si manifestari astmatiforme, artrite, etc.). mai ales cronice.
Cu toata descrierea tipica a temperamentului Pulsatillei, in sfera sa mentala, aceasta pare sa nu aiba o actiune prea marcanta asupra tesutului nervos.
In schimb exista, la acest remediu, tropisme deosebite, dupa cum urmeaza:
Actiune asupra aparatului vascular, in special asupra circulatiei venoase, care este mai inceata, datorita se pare unei fluiditati mai reduse, unei concentratii crescute, care favorizeaza staza venoasa; astfel de modificari au loc si in structurile peretilor vasculari, crescand fragilitatea capilara si producand cu usurinta destul de mare spargeri de vase, sufuziuni, extravazari, etc., dupa lovituri usoare, minime contuzii sau chiar spontan;
actiune profunda asupra mucoaselor, explicand manifestarile catarale frecvente cu secretii uneori abundente, de culoare galben-verzuie, de aspect ingrijorator dar neiritante; acestea devin adeseori trenante, dupa trecerea fazei acute si justifica renumele efectului de drenaj al Pulsatillei, in fazele inflamatorii subacute ale mucoaselor. Se remarca acest tropism in special la mucoasele arborelui respirator, tubului digestiv, aparatului genito-urinar, ochilor si urechilor, producand tulburarile specifice ale remediului la toate aceste nivele (cataruri, dispepsii, tulburari ale schimburilor nutritive, etc.). In acelasi cadru este de mentionat tropismul pentru membranele seroase ale articulatiilor.
Exista si un tropism cutanat, provocand eruptii morbiliforme care, in contextul celorlalte manifestari catarale (ochi, rinofaringe, etc.) simuleaza tabloul clinic asemanator debutului rujeolei, fapt ce i-a adus indreptatita reputatie de remediu curativ de electie in aceasta boala;
Are influenta si asupra aparatului genital, legata de unele dereglari hormonale (hipofiza, tiroida, ovare, testicule) ce pot fi detectate frecvent in practica sub forma unor disfunctii exteriorizate la nivelul acestui aparat.
Polimorfismul simptomatologiei sale, adesea derutant prin schimbarile neasteptate ale localizarilor dar si ale senzatiilor si tipurilor de acuze si ale intensitatii acestora, fac ca spusele Pulsatillei, sa nu ofere medicului un tipar simptomatologic prea coerent, la prima consultatie. In plus, desi blanda si docila, mai este si sfioasa si taciturna si adesea raspunde prin monosilabe, ca si Sepia sau Natrum muriaticum, mult diferite, daca trecem peste aceasta asemanare.
Toate aceste tropisme si actiuni, evocate pe scurt mai sus, stau la baza sindroamelor morbide dominante pe care le gasim mentionate in diferitele publicatii mai extinse, sub o forma didactica, preponderent fiziopatologica (si extrem de concis de ex., dupa Duprat) si anume:
o sindromul anemic, de tip clorotic;
o sindromul cataral, la nivelul tuturor mucoaselor;
osindromul de staza venoasa si circulatorie, cu distensii capilare, varice;
o sindromul de hipofunctie ovariana;
o sindromul de dispepsie catarala, acuta si cronica;
o sindromul reumatoid, acut si cronic;
o sindromul morbiliform.
APARITIA PACIENTULUI LA CONSULTATIE
Ne-am mai referit, fugitiv, la aceasta ipostaza. Cateva amanunte se impun, pentru ca in homeopatie trebue sa ne obisnuim cu felul meticulos de a observa fizionomia si atitudinile bolnavului, inca de la intrarea in cabinetul de consultatie.
Trebuie stiut in mod clar ca multe din trasaturile deja mentionate, ce par destul de distincte pentru acest remediu, nu trebue atribuite din capul locului Pulsatillei, fara a fi analizate cu toata atentia, situatie care este si mai pretentioasa daca ne referim la simptomele clinice, propriu zise ale remediului. La primul contact cu medicul, de cele mai multe ori orice persoana de sex femenin se prezinta la consultatie cu o nota de amabilitate si circumspectie. Pulsatilla, desi asa tacuta si inhibata, cum apare in primul moment, va intra in cabinet, daca s-ar putea spune, cu zambetul „pe obraji”, cu jena cocheta, gata sa placa si sa colaboreze, insa nu va sti cu precizie cu ce sa inceapa. Se va comporta in mod bland, ascultator, fara un aplomb deosebit si in genere, ne avand un tipar clar al simptomelor sale ravasite, va furniza elemente destul de disparate, de cele mai multe ori neconcludente nici pentru un homeopat cu experienta. Iata o prima surpriza pentru un remediu cu un portret atat de colorat si distinct.
De aceea, vor fi de ajutor, unele informatii date de persoana care insoteste Pulsatilla la consultatie, mama de regula, pentru ca si nevoia de a fi insotita de cineva „de incredere” este frecventa la acest remediu. Dificultatea nu tine neaparat numai de starea sa emotionala, fragila, ci pur si simplu de patologia sa versatila, mobila, cea care se refera chiar la acuzele fizice si la caracterul lor contradictoriu, schimbator: „se simte excelent o ora si mizerabil in ora urmatoare”, spune un autor (S.M. Guanavante).
Nu rareori, povestind unele necazuri, referindu-se la unele mici mofturi infantile sau la unele scene emotive, va lacrima extrem de usor, pentru ca, pe moment, la o gluma sau incurajare, sa zambeasca cu lacrimi cu tot, care vor dispare aproape imediat, ca prin farmec. Ii dau lacrimile de bucurie si dupa un „multumesc” amabil, iar scolarul mangaiat de profesorul lui cu blandete sau laudat electiv, in fata celorlalti colegi, va face acelasi lucru. O privire mai severa sau ratacita, necontrolat, a medicului, o va pune pe ganduri sau speria destul de usor, iar o imbarbatare ii va da aripi. A doua oara va veni singura la consultatii iar cand va fi gravida, se si spune in carti, va prefera sa fie asistata de medicul mamei sale, in care are incredere.
In orice caz, comunicarea la prima consultatie se va situa deci, de cele mai multe ori, la nivel general, cum se spune, intre suferinte si dragalasenii, iar medicul va sesiza in patologia ei multe simptome ravasite, unele fara mare importanta, ce vor fi prezentate exagerat, si invers. In plus, la unele simptome evocate sugestiv de medic, Pulsatilla va fi rapid de acord cu el, fiind extrem de influentabila, facandu-i chiar placere sa-si arate acordul facil cu parerea acestuia, de dragul conversatiei.
Se vor putea desprinde, totusi, unele idei legate de cauzalitatea acuzelor sale si de localizarea preponderenta a patologiei sale clinice. Din acest punct de vedere nu trebue sa ne scape o frecventa constatare si anume ca debutul suferintelor ei mai marcante, in special cele de ordin mental-emotional, poate apare in unele momente de cumpana, pe care Pulsatilla intuieste ca nu le poate surmonta singura, prea departe de protectorii ei apropiati: plecarea de acasa, stabilirea chiar si temporara intr-o alta localitate, la studii de ex., schimbarea locuintei prin casatorie, daca nu chiar actul casatoriei in sine, graviditatea sau apropierea nasterii, apoi grijile cresterii copiilor, etc. Veti constata ca totul reintra in ordine mai ales daca simte ca primeste ajutor din partea celor dragi, adesea fiind nevoie sa vina chiar mama sa sa o ajute. Ce frumos au reintrat in ordine multe din simptomele unei paciente studente, dupa ce a venit si mama ei sa locuiasca cu ea in orasul universitar in care isi facea studiile (mai ales ca 'protectorul' ei temporar, un coleg, o deceptionase) !
MANIFESTARILE CLINICE
TIPOLOGIE
Asa cum am mai mentionat, Pulsatilla intruchipeaza poate cel mai bine tipologia femenina. De aceea descrierile portretului sau temperamental abunda in descrieri uneori mult prea romantate. De aceasta data, ne vom referi, punctual, la aspecte care sa nu ne scape, chiar daca unele au fost deja evocate.
Este un subiect limfatico-sanghin, extrem de sensibil, impresionabil, emotiv si timid, timiditatea sa manifestandu-se destul de vizibil prin imbujorarea fetei, ceea ce ii da o nota specifica, Pulsatilla afisand un fel de sfiosenie docila, placuta, care parca asteapta, cum am mai spus, intelegerea si protectia persoanei de alaturi.
Adeseori, cand intra in cabinet, ai impresia ca ochii ei sunt gata sa lacrimeze de emotia intalnirii, iar privirea sa blanda si usor jenata iti spune ca poate fi cu usurinta afectata chiar si de o privire mai putin prieteneasca sau aspra, putand face cale intoarsa daca interlocutorul pare ostentativ. Pulsatilla, nu numai copil ci si adult tanar, vine la consultatie insotita, cel mai adesea. de cineva apropiat. Nu este in cauza numai sensibilitatea ei care o face usor reactiva, usor de inhibat, de dominat cum s-ar crede, sau sugestibila, desi toate aceste trasaturi ii apartin cu prisosinta. Este ceva mai profund la acest remediu si anume nevoia permanenta a unei certe dovezi de intelegere, sprijin, de securizare interioara si stabilitate, fara de care edificiul ei pare ca se clatina.
De
aici si caracterul sau schimbator, deseori ascuns sub masca unei
spontaneitati directe, copilaresti, care este in
acelasi timp cooperant dar si ezitant. La fel, mobilitatea,
schimbarea uneori brusca a dorintelor si reactiilor sale,
variabilitatea spontana, neasteptata, chiar a multor
manifestari fiziologice si patologice, la Pulsatilla.
Pana si raspunsul prompt la consolare, bine-cunoscut la acest remediu, este acceptat rapid, ca o necesitate stringenta a restabilirii echilibrului interior afectat, atat de fragil.
La Pulsatilla deci, lucrurile se intampla direct, aparent emotional, nu trec mai intai prin acel filtru preponderent rational, cum se intampla la Natrum muriaticum, tot unul din remediile cu sensibilitate recunoscuta. Asta nu insemneaza ca totul se petrece fara un simt al controlului. Daca ne referim, de exemplu, la acea aversiune fata de sex, putin cam exagerata in unele scrieri, ea „se bazeaza si pe precepte si convingeri morale sau religioase adanc inradacinate” (Roger Morrison), ideile sale morale fiind adesea patrunse de un puritanism juvenil.
Se scrie, in texte, ca Pulsatilla are intr-atata nevoie de protectie incat, multa vreme, intre ea si mama sa, persista inca legatura vitala a cordonului ombilical, ca ea ramane cu o stare de dependenta fata de cei apropiati, pentru ca organismul sau avand unele functiuni inca imperfecte, le maturizeaza si compenseaza in timp, deci ulterior. Si aceste ipoteze par sa fie confirmate de constatarile clinice.
Totusi Pulsatilla este recunoscuta si pentru dogmatismul sau, din care nu pare sa mai fie chiar atat de usor scoasa sau influentabila si nici schimbatoare, fiind de aceasta data, iata poate chiar rezultatul stabilitatii regasite, cunoscuta pentru incapatanarea ei posibila, cand nu va ceda nici un centimetru din una sau alta din convingerile sale.
Este vorba, in mod cert si aici, de nevoia sa vitala de sprijin, atentie, dragoste – proiectate, intr-un fel sau altul.
Ea va colabora cu ceilalti daca acestia vor fi loiali, atenti si respectuosi, pentru ca tine enorm la aceste valori; isi va accepta total partenerul de viata daca acesta va fi tandru, protector si va avea calitati care sa-i atraga si admiratia, fiind extrem de geloasa si egoista, pentru ca satisfactiile sale supreme vor ramane in registrul celor mai directe si juvenile aspiratii. O clipa afectate toate acestea, ea va suferi si va cauta echilibru, de multe ori de una singura, intre credinta si speranta, semn tot al nevoii supreme de protectie.
O excelenta viziune asupra remediului o gasim exprimata de Guy Loutan, care remarca faptul ca la Pulsatilla „totul se demonteaza, lucrurile nu mai au legaturi cu nimic. Totul pare un decor. Ne mai existand legaturi intre lucruri, totul e descompus in elemente. Este imobilizata intr-o idee fixa pe care n-o poate lega de nimic. Ne mai fiind in raport cu nimic, ca parte din tot, ea nu stie unde se afla in cadrul acestei creatii. Isi pierde reperele”
Cu alte cuvinte, am zice ca remediul are darul de a putea aduce „partile” inapoi la „totul” lor.
Indraznesc sa cred, cunoscand cateva situatii in care Pulsatilla a putut face ceea ce nici un alt medicament nu a putut, ca acest remediu, care cauta intr-atat salvarea suprema, o poate si restitui, in conjuncturi critice, atunci cand conditiile aduc organismul in impas vital si cand este nevoie de o totala protectie, pe care in termeni ipotetici, in viata, numai mama, creatorul copilului neputincios, si-o atribuie, prin procesul divin al creatiei. Nu este o afirmatie hasardata. A realiza, in cazul unei prezentatii pelvine, cu cateva zeci de ore inainte de nastere, culbuta si intrarea in ritmul normal al travaliului, este o isprava pe care, din cate am citit, numai Pulsatilla o poate realiza. Sa ne reamintim ca si Boenninghausen a fost salvat de la moarte, in urma bolii de care a suferit, cu firava, instabila, inlacrimata, emotiva, tandra, etc., dar atat de miraculoasa si distinsa Pulsatilla.
CAUZALITATI
Printre acuzele cele mai frecvent intalnite, legate de unele cauzalitati sau factori declansanti, mentionam:
Tulburarile gastrice, de tip indigestie, din cauza alimentelor grase, patiseriilor, cremelor, aparute chiar din perioada copilariei;
Racelile frecvente sau alte tulburari pe vreme umeda sau dupa contactul picioarelor cu apa, chiar dupa ploi de vara sau activitate in locuri umede;
Acuze aparute dupa suprimarea menstrelor, sau suprimarea menstrelor dupa emotii, raceli, picioare umede, etc.
Urmari ale unor boli infectioase (rujeola, oreillon) sau vaccinari;
Abuzul de diferite preparate, de regula anti-anemice (fier); s-a putut remarca faptul ca patologia Pulsatillei este legata sau declansata de perioada pubertatii (femeia mai in varsta, de mai tarziu, va spune ca „problemele mele au inceput odata cu varsta pubertatii”. Sa ne amintim si de remarca: „roseste ca o adolescenta, de aceasta data simptomul putand apare si la varsta adulta.); se pot adaoga bolile in urma abuzului de ceai, Cham., Chin., Merc., Sulph.
Blandetea sa poate constitui un fel de cauzalitate sau factor favorizant al multor stari de suferinta de ordin mental-emotional, pentru ca ea poate imbraca, cu timpul, aliura patologica, ducand la resemnare si pasivitate extrema; Pulsatilla isi va interioriza problemele (urmarile unor frici, a necazurilor, geloziei, umilintelor si jignirilor, emotiilor puternice supraliminare, etc.) si va cadea prada acestora, asteptand de la ceilalti sprijinul de care are adesea atata nevoie si mai ales in momentele oportune. Se stie ca acest remediu, datorita sensibilitatii sale, are destule dificultati de a se integra intr-un grup (Horvilleur), simpatia si respectul celorlalti fiind un fel de hrana morala, vitala. Aceasta remarca este intr-atat de importanta incat Pulsatilla poate fi indicata si in situatii de retard afectiv la copii.
SIMPTOME DOMINANTE
Exista autori care, in urma experientei, au ajuns la concluzii foarte sigure, cu privire la valoarea absoluta sau prioritara a unora din simptomele unor mari remedii, cum e si Pulsatilla, astfel incat le-au conferit acestora atribute determinante in stabilirea diagnosticului de remediu.
Nash, de exemplu, mentioneaza sase elemente clinice importante diagnosticului la acest remediu, astfel:
Trebue sa mentionam, printre marile simptome ale remediului, intalnite mai frecvent in practica, si urmatoarele:
Simptome mental-emotionale:
Simptome generale:
Simptome fizice:
Modalitati:
Agravare:
in camera calda;
in camera neaerisita;
la aplicatii calde;
culcat pe partea dureroasa;
stand in picioare;
seara spre crepuscul (Phos.);
cu picioarele atarnate;
de presiunea atmosferica joasa;
abuz de fier;
la inceperea miscarii (gr.3), dar amel. la miscare continua (gr.3).
in pozitie culcat pe partea stanga (gr.3).
mancand pana la satietate.
Ameliorare:
in aer liber.
aer curat (vrea ca ferestrele si usile sa fie deschise, camera sa fie aerata).
miscari blande.
mers lent (gr.3).
in pozitie culcat pe spate (gr.3).
alimente si bauturi reci;
la consolare;
RELATII
Remedii complementare : Silicea, Lycopodium, Kalium sulphuricum, Tuberculinum, Calcarea carbonica.
Silicea este cronicul Pulsatillei in aproape toate bolile.
Urmeaza si este bine urmat de Kalium sulphuricum, care este analogul sau chimic.
Este unul dintre cele mai bune remedii cu care se poate incepe tratamentul unui caz cronic, alaturi de Calc. si Sulph.
Urmeaza bine dupa : Kali-bi., Lyc., Sep., Sil., Sulph.
Miasmatic, Pulsatilla se apropie cel mai mult de terenul tuberculinic si de psora.
Exista lucrari si fapte de observatie care au remarcat la Pulsatilla, o evidenta asemanare cu alte remedii, in special legata de anumite manifestari dominante, respectiv psihice, fizice sau locale. Cele mai interesante si totodata dificil de transat in practica, mai ales urmarind evolutiv anumiti pacienti, sunt cele referitoare la comparatia unor simptome mentale ale Pulsatillei, cu cele ale Sepiei sau Natriului muriatic. Este ca si cand unii pacienti se afla undeva la mijloc, intre descrierea acestor remedii, considerate ca extreme. Am fost deseori tentat sa exprim public faptul ca, intre ele, trebue sa mai fie un alt remediu care n-a fost inca descoperit. Acelasi lucru se poate spune si cu privire la apropierea Pulsatillei de Arnica, legat in special de fragilitatea vasculara si de traumele profunde vitale. Exista de asemenea un remediu mai putin cunoscut, Aristolochia clematitis, care este asemanator Pulsatillei pe planul simptomelor fizice. Ca sa nu mai spunem ca Pulsatilla de ieri, tanara si fermecatoare de la pubertate, apare mult mai tarziu, cel putin in ceea ce priveste unele stari (extrema prudenta, timida, indecisa, incapabila sa se decida in orice – cum remarca Allen), ca un Graphites la menopauza, sau ca mama, tot de mai tarziu, a multor alte remedii din grupul Calcarea.
Desigur, cartile de Materia medica abunda in prezentari dintre cele mai exacte si minutioase cu privire la toate simptomele remediului. O insiruire exaustiva de tip monografic a acestora, in cazul de fata, s-ar fi indepartat de scopul propus, acela de a oferi medicilor homeopati debutanti notiunile de baza si a sublinia unele adevaruri fundamentale si a face unele reflectii clinice privind un remediu sau altul.
Este de aceea mai de folos, in stabilirea corecta a remediului, inlantuirea pe capitole a simptomelor esentiale, ce pot fi gasite rapid in repertorii sau verificate in cartile de materia medica, de medicii care studiaza homeopatia.
POSOLOGIE
In homeopatie nu se pot da indicatii prea amanuntite in legatura cu folosirea diferitelor dilutii si potente, dupa cum nici experienta unor autori care prefera sau recurg la unele formule-standard, nu pot fi generalizate. Aceasta pentruca in posologie, ca nicaieri pe parcursul insusirii homeopatiei, nu se demonstreaza mai bine ca in aceasta zona a terapeuticii homeopatice este vorba atat de stiinta cat si de arta, arta de a trata si urmari evolutia spre vindecare. Calea aceasta a vindecarii este o lupta continua cu cele mai diverse si uneori neasteptate piedici pe care remediul le intalneste in confruntarea sa cu meandrele reactivitatii perturbate de boala. Remediul, folosind forta similaritatii sale trebue sa castige, pas cu pas si din aproape in aproape, fiecare batalie pana sa castige victoria finala, iar fiecare batalie are nevoie de strategia sa. Nimic nu este mai mobil in disciplina noastra decat folosirea corecta a dilutiilor si potentelor remediilor.
Un singur lucru e sigur: daca remediul este stabilit pe baza legii similitudinii, el va actiona negresit in mod favorabil, in orice dilutie. Durata si profunzimea actiunii sale sunt subordonate, de acum, unor situatii variabile care trebue sa tina seama de legea individualizarii. Cine stie sa individualizeze stie si ca asta inseamna unitate in diversitate iar acest lucru nu se mai poate standardiza. Cu timpul, experienta va permite fiecaruia sa realizeze mai usor si acest lucru. Daca Hahnemann a plecat cu un regret din lumea noastra, cu siguranta ca acesta a fost regretul sau, acela de a nu fi putut sa lase posteritatii decat regulile generale ale posologiei homeopatice. Cu siguranta ca si-ar fi dorit mai mult.
In privinta Pulsatillei, de asemenea sunt indicate toate dilutiile.
In dilutii joase, Pulsatilla este un remediu cu o mai mare sfera de actiune asupra tesuturilor congestive, a mucoaselor in general, prilejuind pe buna dreptate homeopatilor francezi sa-l numere printre cele mai bune remedii de drenaj ale acestor zone, in special in fazele ce urmeaza manifestarilor acute. Sa ne amintim de efectul acestor dilutii in unele boli eruptive, dupa disparitia eruptiilor sau in cazul unor metastaze intra-glandulare. In aceste situatii chiar si prizele repetate la intervale mai mici sunt posibile.
La dilutii inalte, preferabil progresive, se preteaza cel mai bine afectarile cronice, inveterate, acuzele tenace la tratamentul obisnuit, combinat eventual cu cel etiologic si miasmatic, asa dupa cum cere stiinta vindecarii si urmaririi bolnavului, pas cu pas. As mentiona, legat de buna conjugare a actiunilor terapeutice in patologiile mixte sau intermiasmatice, buna conlucrare a remediului Pulsatilla cu cronicul sau, Silicea, in special la copii si tineri, care ne convinge de geniul acestui din urma remediu, despre care Hahnemann spunea ca este o „inestimabila prezenta a Divinitatii”. Sa fie oare Silicea, eroul suportului memoriei infinite din microprocesoarele informaticii, un remediu generic al unei constitutii la fel de importante ca cele deja cunoscute ca atare? Se pare ca da ! Nimic nou, Pulsatilla stim ca avea si asa nevoie de un mare protector.
BIBLIOGRAFIE
DUPRAT H., Traité de Matière Médicale Homéopathique
ALLEN H.C. , Symptômes clefs et caractéristiques
BOERICKE W., Matière Médicale Homéopathique
KENT J.T. , Matière Médicale Homéopathique
LAMOTHE J., Homéopathie Pédiatrique
LOUTAN G., Répertoire de Thèmes et de Matière Médicale Dynamique
LATHOUD J-A., Etudes de Matière Médicale Homéopathique
ALLEN T. F., Encyclopedia of Pure Materia Medica
BOGER C. M., A Synoptic Key of the Materia Medica
BORLAND D., Homeopathy in practice
CLARKE J. H., Dictionary of Practical Materia Medica
DEWEY W. A., Essentials of Homeopathic Materia Medica
FARRINGTON E. A., Clinical Materia Medica
GIBSON D. M., Studies of Homoeopathic Remedies
GUANAVANTE S. M., The 'Genius' of Homoeopathic Remedies
GUERNSEY H. N., Keynotes of the Materia Medica
HAHNEMANN S., Materia Medica Pura
HAHNEMANN S., Chronic Diseases
HAHNEMANN S., Organon
HERING C., Guiding Symptoms of our Materia Medica
HERSCU P., The Homeopathic Treatment of Children
HUGHES R., A Manual of Pharmacodynamics
KENT J. T., Lectures on Homeopathic Materia Medica
KENT J. T., Lectures on Philosophy
LIPPE A. Von, Keynotes and Red Line symptoms of the Materia Medica
ROBERTS H. A., The Study of Remedies by Comparison
SANKARAN R., The Spirit of Homoeopathy
VERMEULEN F., Synoptic Materia Medica
VITHOULKAS G., The Essence of Materia Medica
HORVILLEUR A., Matière Médicale Homéopathique (Ed. Camugli, 1979)
ROGER MORRISON, M.D., Desktop Guide to Keynotes and Comfirmatory Simptoms (Hahnemann Clinic Publishing).
Sursa lucrarilor (nementionata): „Encyclopaedia Homeopathica–ARCHIBEL–2001”
