INSUFICIENTA CARDIACA



INSUFICIENTA CARDIACA


Primul pas in diagnosticul cardiomiopatiei dilatative este o analiza a istoricului medical. Medicul il va intreba pe pacient despre boli recente, consumul de alcool sau droguri si de existenta in familie altor cazuri de boli  cardiace. Urmeaza apoi un examen fizic meticulos, inclusiv ascultatia cardiaca si pulmonara cu stetoscopul.

Cum insuficienta cardiaca se dezvolta de obicei pe fondul unei cardiomiopatii dilatative, medicul specialist va cauta semne de insuficienta cardiaca, incluzand:



- zgomote neobisnuite, numite sufluri cardiace, care pot indicaprezenta unor probleme la nivelul peretilor cardici sau valvelor;

- ralurile pulmonare (zgomote asemanatoare unor trosnituri sau bolboroseli) auzite la nivelul toracic, pot semnala prezenta lichidelor in plamani;

- retentia de fluide poate fi notata la extremitati, in special la picioar si la nivelul venelor gatului proeminent.

Se pot face si urmatoarele teste:

- ecocardiograma - este un examen ecografic care foloseste undele realizate de sunetele de inalta frecventa pentru a forma o imagine a inimii pe un ecran de televizor; acest test neinvaziv si care nu produce durere, este cea mai buna si usoara metoda de diagnostiv a cardiomiopatiei dilatate; ecocardiograma, numita si eco, estimeaz functia de ejectie a inimii, o masuratoare a eficientei si a functionarii ventriculului stang, care este camera principala de pompare a inimii; de asemenea, ajuta la evaluarea functiei valvelor cardiace, a formei si  grosimii peretilor cardiaci, caredaca sunt marite pot indica o cardiomiopatie dilatativa;

- electrocardiograma - este o masuratoare a activitatii electrice cardiace, inclusiv a oricarui ritm cardiac anormal (aritmii) rezultate din cauza cardiomiopatiei dilatative; poatese dezvalui arii care au fost afectate de un infarct miocardic; medicul poate folosi un monitor Holter, un tip de aparat de electrocardigrame portabil care monitorizeaza activitatea electrica a inimii pe o perioada mai lunga de timp (de obicei 24 de ore); aceasta se poate face pentru a verificaprezentaaritmiilor determinate de cardiomiopatii;

- radiografie toracica - poate arata daca inima este marita si daca exista lichide in plamani, semn de insuficienta cardiaca;

- ventriculograma cu radionuclizi - numita si scanare nucleara, masoara fractia de ejectie; aceasta este o masuratoare utila pentru  ca fractia de ejectie este micsorata in cardiomiopatia dilatativa; in timpul acestui test, o doza mica de substnta radioactiva (radioizotop) este injectata in vena; miscarile razelor gama emise de radioizotop sunt urmarite prin camerele cardiace cu o camera gama, iar imaginile sunt analizate de un computer;

- angiograma coronariana si caracterizarea coronariana - in angiograma sau caracterizarea coronariana un tub subtire, flexibil este introdus printr-o artera sau vena din brat sau la un nivel inghinal pana in inima, pentru a masura presiunea din camerele cardiace si pentru a lua probe de sange; o substanta de contrast poate fi injectata pentru a vedea daca arterele care alimenteaza cordul (arterele coronare) sunt blocate, cum pompeaza sangele camerele cardiace si daca refuleaza sange la nivelul valvelor cardiace;

- biopsie miocardica - o proba de tesut cardic, poate fi prelevat prin cateter si examinata pentru semne de infectie, boli metabolice, sau tumorale; aceasta procedura este de obicei rezervata pacientilor cu insuficienta cardiaca acuta care nu raspund la tratament;

- studiu electrofiziologic - este un alt mod de a studia activitatea electrica a inimii; este folosit pentru a evalua aritmiile sau sincopele cardiace si pentru a estima riscul pentru moarte subita cardiaca.