MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE
"STUDIU PRIVIND MOTIVATIA PERSONALULUI LA SATU MARE"
Motivarea este arta de a face
oamenii sa faca ceea ce vrei tu, pentru ca
ei doresc sa o faca.
1. MOTIVATIA - FUNDAMENT AL ANTRENARII RESURSELOR UMANE
Cele mai importante resurse ale unei organizatii sunt, in prezent, oamenii sai.
Nimic nu se poate dezvolta fara ajutorul omului. Dar, pentru a-si oferi colaborarea si efortul sau, omul trebuie "atras", trebuie motivat, iar motivarea nu se poate face decat cunoscand avantajele pe care individul le va obtine, avantaje reprezentate de recompense materiale (bani, conditii de munca), dar mai ales de cele nemateriale (relatii interpersonale, recunoastere, responsabilitate, promovare). Avantajele trebuie sa il determine sa faca ceea ce i se cere si nu constrangerile sau teama.
Scopul lucrarii de fata este acela de a explica comportamentul omului in munca si de a arata cat de necesara este cultivarea motivarii resurselor umane de catre managementul unei organizatii.
In practica, multe organizatii au incercat sa implementeze unul sau mai multe dintre aspecte, dar preluarea totala a unui model sau al altuia, prin strategiile manageriale abordate, este rara. In ultimii ani a aparut notiunea de strategie multipla - utilizarea celor trei abordari in acelasi timp sau a uneia, in functie de natura organizatiei, tehnologia, oamenii, obiectivele si prioritatile ei - sau abordarea de contingenta. Aceasta abordare stabileste ca o strategie poate fi efectiva, operationala in anumite circumstante particulare.
In evolutia istorica
a conceptiilor privind motivatia muncii, un prim reper deosebit il
constituie scoala managementului stiintific reprezentata de
Frederick Winslow Taylor
(1856-1915), care caracterizeaza cel mai bine acest model prin sintagma
"homo economicus". Preocupat de imbunatatirea eficientei
lucratorilor individuali, Taylor a aplicat principiile
stiintifice in conducerea muncii si muncitorilor. El a
vazut ineficienta productiei ca fiind o problema de management
si nu una a lucratorilor.
La sfarsitul anilor '20, George Elton Mayo (1880-1949) si scoala relatiilor umane desavarsesc asa-numita "teorie a relatiilor umane" in raport de care oamenii, in munca nu urmaresc numai sa-si asigure banii, sa-si mentina un loc de munca, ci sa fie si apreciati, stimati si nu in ultimul rand sa faca parte dintr-o colectivitate.
El isi indreapta atentia spre "intreaga persoana" implicata in munca, noua abordare referindu-se la motivarea spre considerarea socialului. Managerii au responsabilitatea de a-i determina pe angajati sa simta ca munca lor este folositoare si importanta, este recunoscuta si aducatoare de satisfactii . Rolul supervizorului se modifica: de la simpla supraveghere, spre intelegerea si cunoasterea nevoilor si dorintelor subordonatilor.1
Presupunerile modelului resurselor umane, mult mai recente, au modificat abordarea comportamentului la munca si au manipulat modelul traditional astfel incat au aparut noi teorii.
Modelele resurselor umane vad oamenii ca fiind motivati de un set complex de factori: bani, afiliere, realizare. Se presupune ca angajatii cauta diferite obiective in postul lor si au o diversitate de talente de oferit, responsabilitatea managerului fiind aceea de a valorifica aceste resurse.
In contrast cu modelele anterioare, modelul resurselor umane implica un grad ridicat de participare a angajatilor in luarea deciziilor si in cresterea autonomiei privind realizarea sarcinilor. Aceasta nu presupune manipularea angajatilor pentru a accepta autoritatea manageriala, ci stabilirea conditiilor prin care angajatii pot sa-si atinga propriile obiective in acelasi timp cu atingerea obiectivelor organizatiei. Bazandu-se pe aceasta ipoteza, managerii ar putea incerca sa determine ce obiective personale isi pot atinge angajatii prin intermediul organizatiei.
"Motivatia este centrul vital al activitatii economice. Un sistem economic, de la cel mai simplu pana la cel mai complex, este de neconceput fara motivatii, adica fara factor stimulator intern care sa-i asigure fuctionalitatea normala."
Aurel Iancu
In prezent, resursele umane sunt percepute si implicit, tratate de tot mai multi conducatori drept esentiale si specifice, pentru soarta unei organizatii.[1]
Esentiale, pentru ca sunt resursele fara de care organizatia de fapt nu exista, oamenii care o anima conferind nu numai "viata" (utilitatea) celorlalte resurse ci si "dorinta" de a reusi. Adevarata valoare a unei intreprinderi este data de "savoir-faire"-ul personalului sau. Asa cum afirma Lee Iacocca - un mare lider si presedintele General Motors - "principalul talent al unui manager consta in a sti cum sa atribuie sarcinile si sa aleaga oamenii potriviti care se duca la bun sfarsit aceste sarcini."
Concluzia este ca nu trebuie sa ne purtam la fel cu toata lumea. Managerul care spune: "ii tratez pe toti oamenii mei la fel", va fi ineficient. A sti sa capteze energia creatoare si productive a oamenilor care alcatuiesc intreprinderea reprezinta, de fapt, esenta profunda a conducerii resurselor umane a intreprinderii. In acest context, problema de baza a unui conducator ar trebui sa fie cum sa reuseasca sa influenteze performantele oamenilor care muncesc pentru el. Rezolvarea acestei probleme sta numai in puterea managerilor care pot percepe resorturile (motivatia) comportamentului uman si deci in ultima instanta, in puterea celor care cunosc si inteleg motivatia.
Din punct de vedere etimologic, termenul de "motivatie" provine din cuvintele de origine latina moveo/movere si inseamna a pune in miscare/deplasare. In definirea ei generala motivatia "este o lege a organizarii si a dezvoltarii sistemului psihic particular, fie el percepere, gandire, emotie, memorare etc.; orice comportament se desfasoara pe fondul si imediat de o stare interna falicitatoare si este subordonat unei finalitati, unei sarcini de reglare (echilibrare).
Prezentata in maniera de mai sus, motivatia este un concept prea general. Pentru a intelege mai bine ce se are in vedere atunci cand se vorbeste despre motivatie, voi prezenta in continuare cateva structuri motivationale.[3]
* Trebuintele (nevoile) reprezinta structuri motivationale de baza fundamentale ale personalitatii, reflectand modul cel mai pregnant dezechilibrul biopsihosocial al individului in conditiile solicitarii mediului extern.
In functie de geneza si continutul lor, trebuintele pot fi clasificate in:
primare (innascute, cu rol de asigurare a integritatii fizice a organismului);
secundare (formate in decursul vietii, cu rol de asigurare a integritatii psihice si sociale a individului).
Motivele, ca structuri motivationale, reprezinta reactualizari si transpuneri in plan subiectiv ale starilor de necesitate.
* Interesele reprezinta orientari selective, relativ stabile si active spre anumite domenii de activitate. Ele orienteaza atentia, in scopul de a obtine ceea ce este avantajos, necesar sau folositor pentru individ.
* Convingerile, ca structuri motivationale reprezinta idei adanc implementate in structura personalitatii, puternic traite afectiv, care imping, impulsioneaza spre actiune. Nu orice idee este o convingere, ci doar aceea care reprezinta pentru individ o valoare, o certitudine subiectiva, care il ajuta sa stabileasca ceea ce este valabil, optim necesar, sa distinga intre bine si rau, frumos si urat, adevar si minciuna.
Multi manageri sunt de parere ca succesul organizatiilor este determinat de eforturile depuse de membrii lor si ca abordarea comportamentului prin prisma motivatiei este deosebit de dificila.
Comportamentul angajatului poate fi o combinatie de factori ce include probleme de familie, de sanatate sau din afara organizatiei. Cand ne punem intrebarea, de ce un angajat munceste mai mult decat altul in aceleasi conditii de dotare si de recompensa, ne gindim ca diferenta de productivitate are la baza diferenta dintre oameni reflectata de factorii individuali.
Exista doua tipuri de factori care determina motivatia angajatului firmei in obtinerea performantei:
factori interni sau individuali - perceptia sarcinilor, atitudini, nevoi etc.
factori externi sau organizationali - sistemul de salarizare si de stimulente, precizarea sarcinilor, grupul de munca, sistemul intern de comunicare s.a.
Desi exista doar un slab consens asupra definitiilor exacte ale formelor motivatiei si un si mai slab acord asupra necesitatii de a eticheta anumiti motivatori ca facand parte dintr-o forma sau alta, teoria si practica motivatiei muncii au consacrat existenta a trei criterii de clasificare a motivatiei si anume:
a) natura recompenselor si a efectelor acestora, in functie de care intilnim motivatia pozitiva si motivatia negativa;
b) sursa care declanseaza motivele si stabileste stimulentele, in functie de care exista motivatia intrinseca si motivatia extrinseca;
gradul de implicare a cunoasterii si afectivitatii in procesul motivational, in raport cu care distingem motivatia cognitiva si motivatia afectiva
Managerii sunt tot mai mult preocupati de motivare in munca lor, bazandu-se, in abordarile lor, pe obiectivele pe care oamenii doresc sa le atinga ca angajati. Angajatii lor sunt indiscutabil motivati, daca pot face ceea ce managerii ar dori.
Managerul preocupat de prosperitate firmei evalueaza in permanenta satisfactia si motivatia oamenilor cu care lucreaza. Este firesc sa apara intrebari de forma:
"De ce A munceste mai mult decat B, in aceleasi conditii de piata si de munca";
"De ce D isi modifica atitudinea fata de munca cand se modifica aceste conditii?";
"De ce un alt angajat este nemultumit fata de rezultatele muncii lui?"
Cai de crestere a satisfactiei in munca
In societatea contemporana exista o preocupare din ce in ce mai intensa de a spori alaturi de eficienta economica a muncii si eficienta ei umana, de a creste satisfactia muncii.
Preocuparile sociale de perfectionare a calitatii umane a muncii incep cu aspecte fizice elementare - micsorarea riscului de accidente, a nocivitatii, asigurarea conditiilor de temperatura si zgomot normale din punct de vedere uman, imbunatatirea calitatilor estetice ale locurilor de munca - continua cu o noua conceptie, ergonomica, a muncii - unelte si masini adaptate la posibilitatile umane, usor de manuit, placute si sfarsesc cu perfectionarea relatiilor umane a conditiilor sociale ale muncii.
Angajatii dispun de posibilitati pentru a-si creste satisfactia muncii, printre acestea enumerand:
1. alegerea profesiunii si a locului de munca in functie de propriile aptitudini si inclinatii adica "omul potrivit la locul potrivit"
2. infrumusetarea locului de munca
2. TEORII MOTIVATIONALE
Teoria lui Maslow asupra nevoilor
Teoria ERD a lui Alderfer
|
||
|
|
|
| ||
|
Sursa : Rotaru A.,Prodan A.,-Managementul resurselor umane, Editura Sedcom Libris, Iasi,1998, p.123
TEORIA ASTEPTARILOR
MOTIVATIA
CREDINTA CA EFORTUL VA DUCE LA PERFORMANTA |
CREDINTA CA PERFORMANTA VA DUCE LA RECOMPENSA |
VALOAREA ASOCIATA RECOMPENSEI
TEORIA INTARIRILOR (A CONDITIONARII OPERANTE)
TEORIA SENTIMENTULUI COMPETENTEI PERSONALE
TEORIA BIFACTORIALA
Sursa : Emilian R. - Conducerea resurselor umane, Editura Expert, 1999, pp.33-35.
TEORIA ECHITATII
Teoria echitatii se intemeiaza pe ipoteza conform careia asigurarea egalitatii de tratament a angajatilor in raport cu drepturile si obligatiile lor specifice reprezinta un factor motivational esential. Sunt de amintit aici cele trei precepte ale dreptului roman:
- HONESTE VIVERE ( a trai cinstit)
- NEMINEM LAEDERE (a nu vatama pe nimeni)
- SUUM CUIQUE TRIBUERE ( a atribui fiecaruia ce i se cuvine)
Conform teoriei echitatiei, reflectata de cel de-al treilea precept, dorinta angajatilor de a fi tratati corect reprezinta un factor motivational dominant, in timp ce situatia contrara genereaza in mod inevitabil o reducere accentuata a motivatiei .
Fig. Motivatia muncii. Teoria echitatii.
Sursa : Teodoru, M.C. -Managementul resurselor umane ,Suport de curs
Traditional resursele umane erau vazute ca forta de munca si ca afacere, ca un cost ce trebuie minimizat si ca o sursa potentiala de castiguri eficiente. In viziunea moderna, resursele umane sunt considerate surse de creare a valorii. Se pune problema pentru ce optam: creare de valore sau reducerea costurilor? Competitia inseamna a face distinctie intre reducerea de personal, care este cea mai simpla masura de reducere a costurilor si restructurarea care cere putini angajati, dar valoare creata mare, deoarece noua structura este mai potrivita pentru strategiile proprii firmei.
Banii nu pot motiva comportamentul decat atunci cand venitul asteptat este suficient de mare in raport cu venitul actual al individului. Cele mai multe mijloace clasice de crestere anuala a salariilor, primele de la sfarsitul anului, sistemele de participare la beneficii, comisioanele si alte premii nu ofera cresteri suficiente pentru a motiva angajatii sa adopte un alt comportament decat cel pasiv, adica ramanerea in firma.
Pentru a motiva angajatii sa depuna eforturi suplimentare, pentru a fi dinamici sau creativi, trebuie oferite cresteri substantiale ale veniturilor fata de cele diferite in mod obisnuit. Dar, deductiv, ofertele banesti practicate sunt in general insuficiente pentru a provoca o crestere notabila a nivelului performantei.
Inconvenientele cele mai comune sunt legate de nevoia de a depune mai mult efort si a aloca timp pentru a mentine o situatie financiara ridicata.
Incertitudinea frecvent intilnita si destul de serioasa se materializeaza in intrebarea daca va fi posibila mentinerea unui astfel de salariu ridicat.
Anxietatile cele mai frecvente sunt cele care rezulta din schimbarea rolului, adica nevoia de a se desprinde de relatii sociale vechi si de a forma altele noi.
Termenul de "imbogatirea postului" a fost ales de Herzberg pentru a defini largirea verticala a postului prin adaugarea de responsabilitati si oportunitati care sa-l ajute pe angajat sa se dezvolte. Este o notiune diferita de "largirea postului" care implica o extindere pe orizontala a postului sau "mai mult dar acelasi lucru".
Herzberg face urmatoarea comparatie: "imbogatirea ofera oportunitatea de crestere psihologica, in timp ce largirea face postul structural mai mare. " Imbogatirea postului care se ia in considerare la redescrierea postului actioneaza asupra satisfactiei individului si mai putin asupra cresterii eficientei.
Herzberg arata ca exista sapte modalitati de imbogatire a postului:
1. renuntarea la unele controale mentinand evidentele, justificarile;
2. cresterea posibilitatii de tinere a evidentelor de catre angajatii insisi;
3. acordarea responsabilitatii complete pentru ceea ce este de facut;
4. sporirea autoritatii angajatului;
5. oferirea unor rapoarte de realizari angajatilor mai mult decat supraveghetorilor;
6. introducerea unor sarcini noi si mai dificile;
7. sarcinilor individuale care sa-i determine pe angajati sa devina experti;
A motiva oamenii in munca lor inseamna a le rasplati contributia la progresul firmei - initiativa, efortul si reusita - dar mai ales a dezvolta pentru ei insisi utilitatea data de dimensiunea subiectiva a muncii. Si pentru aceasta nu-i suficient sa imbunatatesti cateva caracteristici vizibile ale muncii si recompensei sale, ci trebuie facute unele progrese in repezentarile mentale cu privire la munca, la firma in care ea se desfasoara si la produsele sale.
In lucrarea intitulata Forma si continutul democratiei industriale, Publicata la Londra, in 1969, Emery si Thorsrud evidentiaza sapte nevoi psihologice care il determina pe om sa munceasca[4]:
nevoia de a-si angaja rezistenta fizica intr-o munca putin monotona;
nevoia de a invata prin munca;
nevoia de a cunoaste natura muncii si modul prin care o poate realiza;
nevoia de a lua decizii si de a avea initiativa;
nevoia contactului social pozitiv si de recunoastere in cadrul organizatiei;
nevoia de a-si pune activitatea in slujba obiectivelor firmei si de a-si lega viata sa de cea a colectivitatii;
nevoia sigurantei viitorului.
Functia de motivare are drept scop stimularea angajatilor in obtinerea de performante. Ea incepe cu recunoasterea faptului ca indivizii sunt unici si ca tehnicile motivationale trebuie sa se adapteze la nevoile fiecarui individ. Cuprinde urmatoarele activitati: evaluarea performantelor, recompensarea angajatilor si analiza, proiectarea si reproiectarea posturilor.
Motivatia individuala este maxima atunci cand subordonatul este constient de propria sa competenta si lucreaza in cadrul unei structuri care ii solicita si ii pune in valoare abilitatile. De aceea este necesara elaborarea unei strategii in domeniul motivatiei personalului.
In acest sens se recomanda parcurgerea urmatoarelor 5 etape:
a) Aanaliza teoriilor motivationale;
b) Studierea obiectivelor strategice ale firmei;
c) Elaborarea variatelor de strategii motivationale;
d) Realizarea de consultari la toate nivelele managementului precum si intre management si subordonati in vederea realizarii adaptarilor necesare pentru strategia motivationala elaborata si alegerea variantei care va fi implementata;
e) Aplicarea si reevaluarea permanenta a strategiei motivationale.
Evaluarea performantelor urmareste crearea unor sisteme motivante de apreciere a performantelor angajatilor.
Evaluarea performantelor este necesara din doua motive principale:
Permite persoanei sa identifice domeniile in care are deficiente pe care trebuie sa le remedieze.
Evalueaza contributia unei persoane in vederea stabilirii unei recompensari corecte, fie prin promovare, fie prin compensatii.
Procedura de avaluare a performantelor profesionale individuale se aplica fiecarui functionar public, in raport cu realizarea obiectivelor individuale stabilite in baza atributiilor prevazute in fisa postului
Obiectivele individuale trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
Sa fie specifice activitatilor care presupun exercitarea prerogativelor de putere publica;
Sa fie cuantificabile - sa aiba o forma concreta de realizare;
Sa fie prevazute cu termene de realizare;
Sa fie realiste - sa poata fi aduse la indeplinire in termenele de realizare prevazute si cu resursele alocate;
Sa fie flexibile - sa poata fi revizuite in functie de modificarile intervenite in prioritatile autoritatii sau institutiei publice.
MUNICIPIULUI SATU MARE
Finantele publice este serviciul public insarcinat cu gestiunea fondului public, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent intre incasari si plati, dintre veniturile publice si cheltuielile publice; finantarea deficitului bugetar; gestionarea datoriei publice, toate acestea concurand la asigurarea echilibrului monetar si a echilibrului general al economiei .
In conditiile actuale, finantele publice este conceputa ca un sistem operational in cadrul Ministerului Finantelor Publice, prin care se efectueaza in principal:
- executia bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat si bugetelor locale, prin incasarea veniturilor bugetare pe baza unei evidente pe fiecare platitor, din care sa rezulte obligatiile de plata, sumele incasate si debitele ramase de incasat, asigurarea finantarii cheltuielilor in limita creditelor bugetare si destinatiei stabilite, incadrarea si echilibrul prevazut de lege;
-gestionarea mijloacelor extrabugetare si a fondurilor speciale prin conturi distincte, pe institutii si categorii de resurse;
-gestionarea datoriei publice interne si externe, folosirea acestora potrivit destinatiei prevazute in contracte, rambursarea ratelor la scadenta, precum si a dobanzilor aferente;
-efectuarea de plasamente pe termene a disponibilitatilor mobilizate in conturile finantelor publice;
-efectuarea altor operatiuni financiare in contul organelor administratiei centrale de stat.
Incepand cu anul 1992, s-a extins treptat reteaua de trezorerii la nivel local; astfel au fost infiintate trezorerii in cadrul organelor financiare subordonate Ministerului finantelor si anume: directii ale finantelor publice, administratii financiare, circumscriptii fiscale si perceptii rurale.
Functiile Finantelor publice se pot grupa in:
functii traditionale;
functii moderne.
Functiile traditionale ale finantelor publice sunt cea de casier public si de banca a sectorului public.
Conform unor abordari moderne, trezoreria indeplineste cinci functii principale:
administrator al banului public, in sensul de gardian al echilibrului bugetar si casier al statului care consta in a asigura, prin circuitul trezoreriei statului, ca intrarile si iesirile de fonduri sa se echilibreze in orice moment;
intermediar financiar, in sensul ca trezoreria statului se imprumuta nu numai pentru a acoperi un deficit, ci si pentru a acorda la randul sau imprumuturi;
mandatar al puterii publice, intrucat exercita misiuni de autoritate, specifice statului, in sectoarele economico-financiare;
agent al interventiei financiare publice in economie in vederea reducerii costului resurselor financiare furnizate;
gardian al marilor echilibre ce pot fi definite ca raporturi de egalitate intre nevoile si capacitatile de finantare.
Finantele publice municipala Satu Mare este subordonata directorului adjunct al Administratiei Finantelor Publice Satu Mare si are in structura, potrivit organigramei aprobate, urmatoarele compartimente:
Serviciul (biroul) incasari si evidenta veniturilor bugetare,
Serviciul (biroul) verificarea si decontarea cheltuielilor publice,
Serviciul (biroul) casierie-tezaur, vanzare si gestiune a titlurilor de stat si a certificatelor de trezorerie,
Serviciul (biroul) contabilitatea trezoreriei statului,
Compartimentul administrarea conturilor agentilor economici.
Analiza structurii personalului Finantelor Publice Municipiului Satu Mare
Studiul realizat a avut la baza un program de interviuri pe baza de chestionare ale caror intrebari vizeaza variabilele motivatie si satisfactie a personalului din Finantele publice Satu Mare.
Chestionarul folosit (prezentat in anexa) a fost format din 10 intrebari esentiale si 6 intrebari cu scala de evaluare, necesare prelucrarii statistice.
Intervievarea subiectilor s-a realizat in mod direct (face-to-face).
Pentru a ne forma o prima imagine asupra esantionului, cat si pentru o buna prelucrare statistica a datelor, urmatoarele grafice ilustreaza distributia dupa varsta, sex, studii si vechimea in unitate.
Satu Mare dispune de un potential uman care satisface in cea mai mare parte cerintele actuale si de perspectiva.
Capacitatea de schimbare si inovare este un factor ce favorizeaza potentialul institutiei, fiind unul din "punctele tari" ale acesteia.
Organizarea activitatilor in cadrul Finantelor publice prin stabilirea unei structuri organizatorice rationale, repartizarea tuturor salariatilor pe locuri de munca, cu precizarea atributiilor si raspunderilor, elaborarea de norme de munca si exercitarea controlului asupra modului de indeplinire a obligatiilor de serviciu de catre salariati, sunt de competenta exclusiva a celor care angajeaza. Institutia dispune in prezent de un numar de 40 salariati.
Prima si cea mai generala impartire a personalului este pe sexe, din acest punct de vedere obtinem :
Nr. crt. |
Clasificare |
Valoarea |
Procentul (%) |
|
Femei |
|
|
|
Barbati |
|
|
|
Total |
|
|
Fig. Structura pe sexe a personalului Finantelor Publice Satu Mare
Dupa cum reiese din figura ponderea persoanelor de sex feminin in totalul personalului este de 85 % .
Din punct de vedere al varstei personalului, luand ca intervale de varsta : 20 - 40 de ani, 41 - 50 de ani, 51 - 60 de ani vom obtine o clasificare a personalului de forma :
Nr. crt. |
Interval de varsta |
Nr. de personal |
Ponderea (%) |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Total |
|
|
Fig. Structura pe varste a personalului Finantelor Publice Satu Mare
Pentru esantionul observat, 63% dintre personal se incadreaza in grupa de varsta 20-40 de ani iar 32 % reprezinta grupa de varsta intre 41-50 de ani ,5 % din esantionul observat se incadreaza in grupa de varsta 51-60 de ani ( 2 persoane cu functii de conducere).
Nr. crt. |
Studii |
Persoane |
Procentul (%) |
|
Superioare |
|
|
|
Medii |
|
|
|
Total |
|
|
Pentru esantionul observat proportia de 45% corespunde persoanelor cu studii superioare ,urmata de persoanele cu studii medii in proportie de 55 %.
Fig.. Structura pe studii a personalului Finantelor Publice Satu Mare
Nr. crt. |
Interval de varsta |
Persoane |
Procent % |
|
Sub 1 an |
|
|
|
|
|
|
|
Peste 10 ani |
|
|
|
|
|
|
|
Total |
|
|
Fig. Structura esantionului de personal dupa vechimea in Finantele Publice Satu Mare
Peste 60 % din persoanele care au fost intervievate lucreaza in cadrul unitatii de peste 10 ani, ceea ce ne arata ca fluctuatia la nivelul unitatii este destul de scazuta.
Doar 17 % dintre subiecti au vechime mai mica de 3 ani in cadrul institutiei.
In continuare vom continua cu analiza celor 10 variabile - intrebari esentiale - prezente in chestionar pentru a concluziona asupra factorilor de motivare si satisfactie la locul de munca, conform Teoriei factorilor duali a lui Friederich Herzberg.
Ideea centrala a acestei teorii consta in afirmarea discontinuitatii intre factorii care produc satisfactia: realizarile, responsabilitatea, promovarea, dezvoltarea proprie, munca pentru sine, recunoasterea si cei care produc insatisfactia in munca: supravegherea, conditiile de munca, politicile de salarizare, relatiile dintre angajati, stilul managerilor.
|
Frecventa raspunsurilor |
|
Au nevoie |
|
|
Sunt lider |
|
|
Nu am chef |
|
|
Ii ajut |
|
|
Total |
|
|
Fig..Rolul jucat in institutie.
La intrebarea nr. 1 din chestionar, referitoare la rolul pe care il joaca in institutie, marea majoritate a persoanelor intervievate considera ca sunt utili si sunt oricand gata sa ajute pe cei din jur. Doar 5% din pondere nu au chef sa munceasca si se considera inutili.
|
Frecventa raspunsurilor |
|
Prieten |
|
|
Ghid |
|
|
Controlor |
|
|
Rival |
|
|
Total |
|
|
Fig. Relatia cu superiorul ierarhic.
Se constata ca doar 15% din persoanele chestionate isi vad seful ca pe un controlor, restul de 85% il considera un prieten sau un ghid. Aceasta reflecta faptul ca sefii sunt apropiati de subalterni si ca in colectiv hotararile se iau dupa ce se discuta in sedinte de lucru.
|
Frecventa raspunsurilor |
|
Recunoastere |
|
|
Exercitare a resp. |
|
|
Pozitie in societate |
|
|
Total |
|
|
Fig. Ce reprezinta munca.
La aceasta intrebare aproape jumatate din cei intervivati considera munca ca un mijloc de exercitare a responsabilitatilor, pentru 35% munca reprezinta recunoasterea realizarilor profesionale, iar pentru 20% munca reprezinta o pozitie prin care pot ocupa un rol si o pozitie in societate.
|
Frecventa raspunsurilor |
|
Resp. putere |
|
|
Munca existenta |
|
|
Sclav sef |
|
|
Initiative |
|
|
Total |
|
|
Fig.. Multumirea fata de munca depusa.
Marea majoritate a celor care au raspuns la chestionar considera ca au responsabilitati dar nu au putere si ca isi castiga existenta muncind. Doar 5% din totalul persoanelor intervievate se considera sclavi ai sefului, iar 5% raspund ca dau dovada de initiative fara incetare.
|
Frecventa raspunsurilor |
|
La trezorerie |
|
|
La noi |
|
|
Total |
|
|
Fig Identificarea cu firma.
Apreciez din aceste rezultate o buna identificare cu institutia a persoanelor intervievate, deoarece 50% dintre acestea raspund cu "la noi".
|
Frecventa raspunsurilor |
|
Pozitiva |
|
|
Destul de buna |
|
|
Asa si asa |
|
|
Total |
|
|
Fig.. Imaginea institutiei.
In proportie importanta, adica 90 % persoanele intervievate au o parere pozitiva si buna despre unitatea unde isi desfasoara activitatea.
|
Frecventa raspunsurilor |
|
Controale |
|
|
Sanctionare |
|
|
Prime |
|
|
Conditii de munca |
|
|
Total |
|
|
Fig. Absenteismul.
La aceasta intrebare, doar 10% din persoanele chestionate raspund ca sanctionarea ar fi cea mai buna metoda de limitare a absenteismului, in timp ce 45% apreciaza ca imbunatatirea conditiilor de munca si climat social ar putea contribui la acest lucru. Un procent ridicat din persoanele chestionate apreciaza ca acordarea de prime de continuitate celor prezenti ar limita absenteismul.
|
Frecventa raspunsurilor |
|
Da |
|
|
Nu complet |
|
|
Deloc |
|
|
Total |
|
|
Fig.. Remuneratia.
Peste jumatate dintre persoanele care au raspuns la chestionar considera ca este loc si de mai bine. Doar un procent de 25% dintre cei intervievati considera ca sunt remunerati la justa valoare a muncii pe care o depun.
|
Frecventa raspunsurilor |
|
Adaptare |
|
|
Competenta |
|
|
Instruire |
|
|
Alt loc de munca |
|
|
Total |
|
|
Fig.. Evolutia carierei.
Un procent de 95% din cei intervievati considera ca pentru o evolutie satisfacatoare a carierei sunt dispusi si trebuie sa se adapteze schimbarilor si sa-si demonstreze competenta si eficacitatea. Doar 5% si-ar schimba locul de munca pentru a evolua in cariera. Acest lucru evidentiaza faptul ca oamenii sunt multumiti, in general, de locul de munca si sunt pregatiti pentru a se adapta la schimbare.
|
Frecventa raspunsurilor |
|
Total acord |
|
|
Acord partial |
|
|
Nici acord,nici dezacord |
|
|
Dezacord partial |
|
|
Total dezacord |
|
|
total |
|
|
Fig. Gradul de multumire cu postul ocupat.
80% din persoanele din esantion sunt multumite de locul de munca pe care il au si doar 10% sunt in dezacord total sau partial cu postul pe care il ocupa.
Ca o concluzie a analizei efectuate pe baza esantionului si conform Teoriei factorilor duali a lui Herzberg, putem aprecia ca factorii care produc satisfactia: realizarile, promovarea, munca pentru sine, recunoasterea muncii si cei care produc insatisfactia :supravegherea, salarizarea, relatiile interpersonale, nu sunt situate la capete opuse. O persoana multumita nu este in mod necesar si motivata. Conform chestionarului marea majoritate a celor intervievati considera ca responsabilitatile la locul de munca si recunoasterea realizarilor profesionale sunt principalii factori care produc satisfactia. De asemeni conditiile de munca, imaginea firmei, echipa de conducere fac parte dintre principalele motive de multumire ale salariatilor. Observand evolutia factorilor igienici si motivatori, nu putem estima un grad de satisfactie - insatisfactie general, dar putem vorbi de satisfactii de "fateta" - satisfactii legate doar de anumite aspecte ale muncii.
Satisfactiile sunt asadar oferite pentru postul actual de motivatii nemonetare, iar insatisfactia este data in principal de climatul de munca, recompensele banesti, politica de promovare si nepriceperea celor care ii conduc.
Atunci cand unii factori igienici sunt prost resimtiti - salariul, promovarea, relatiile interpesonale - va creste nemultumirea, iar cand factorii motivatori lipsesc in masura dorita de angajati - munca insasi, realizarea - se va declansa insatisfactia.
Ca o concluzie putem spune ca atat timp cat factorii igienici vor fi perceputi deficitari, factorii motivatori resimtiti nu isi vor indeplini rolul, si anume cel de promotori ai satisfactiei si motivatiei. Mai mult, desi se poate realiza satisfactie in zona factorilor igienici, satisfactia nu mareste motivatia. Toate acestea se pot traduce in cateva moduri concrete de a actiona ale managerului, estimandu-se factorii motivationali implicati:
A C T I U N E |
F A C T O R M O T I V A T O R |
- controleaza mai putin |
Oportunitate pentru dezvoltare, responsabilitate, realizare |
- stabileste mai multa raspundere |
Responsabilitate, recunoastere, recompensare |
- sedinte de analiza a muncii |
Recunoastere interna, satisfactie a egoului |
- repartizeaza sarcini noi, mai dificile |
Dezvoltare personala, dezvoltare financiara |
- imbunatatirea conditiilor de munca |
Limitarea absenteismului, cresterea satisfactiei in munca |
Pentru ca factorii motivationali de natura salariala sa atraga dupa sine motivarea persoanelor din unitate, se va tine cont de sistemul stimularii individuale sau de grup, chiar daca va crea invidie in randul colegilor de munca. Acest lucru va atrage dupa sine stimularea unei singure persoane sau chiar a unui grup pentru a "concura pozitiv" cu cei premiati, si acest fapt nu poate decat sa aduca beneficii unitatii. Pentru motivarea performantei castigurile oferite trebuie sa fie foarte mari, iar daca ofertele banesti existente sunt insuficiente sau imposibil de acordat datorita legislatiei nepermisive in domeniul bugetar, se vor cauta alte recompense de alta natura: facilitati socio-profesionale (ex. posibilitatea dobandirii unei calificari superioare), facilitati sociale oferite de intreprindere (existenta unor gradinite, crese, locuinte de serviciu, bilete in statiuni de odihna) etc. O alta cauza a demotivarii este confuzia care domina in legatura cu munca desfasurata. Oamenii au nevoie de scopuri, standarde si responsabilitati clare pentru a fi satisfacuti in momentul atingerii lor.
Una din modalitatile cheie de imbunatatire a satisfactiei si performantei este sporirea factoriilor motivatori ai postului: responsabilitate, recunoastere, recompensare echitabila, iar managerii ar trebui sa tina seama de:
recunoasterea individuala a unui randament peste norma care are o mare semnificatie pentru angajati;
angajatilor le place sa vada ca abilitatile si capacitatile lor sunt deplin utilizate in munca desfasurata;
mandria resimtita fata de propria munca, constituie o recompensa importanta.
Motivatia reprezinta un termen foarte complex care a fost definit de foarte multi specialisti in domeniu si care consituie unul din factorii ce premerg la functionalitatea normala si eficienta a unei institutii, daca este stimulat si satisfacut atat prin prisma factorilor interni cat si a factorilor externi care o conditioneaza. Ea reprezinta practic "motorul" comportamentului individual necesar in functionarea unei institutii.
La baza motivatiei stau o serie de factori pozitivi si negativi care induc realizarea unui anumit comportament individual care poate fi constructiv ceea ce este benefic, dar in acelasi timp poate fi distructiv cu reducerea interesului pentru actul muncii.
Pentru a intelege exact motivatia este necesar de a tine cont de o serie de caracteristici ale motivatiei care converg la realizarea ei in totalitate cum ar fi: trebuinta, scopul, aspiratia, interesul convingerea, idealul.
Este foarte important si tipul motivatiei, mai exact convingerile si ideile care converg la stimularea motivatiei. Astfel o motivatie pozitiva, intrinseca este mult mai performanta decat o motivatie negativa, extrinseca.
Interesele, atitudinile si nevoile sunt trei elemente importante in definirea motivatiei individuale. Se observa astfel ca motivatia implica si un factor psihologic conform caruia fiecare individ este capabil sa-si motiveze activitatile sale functie de nevoile pe care le resimte.
Orice lucrator va fi motivat in ceea ce face daca aceasta corespunde cu posibilitatile sale materiale, sociale si intelectuale. De aceea este necesar sa se stabileasca o serie de obiective pe care fiecare salariat va fi capabil sa le realizeze sau chiar sa le depaseasca. Trebuie avut in vedere si faptul ca, individul poate fi influentat usor de comportamentul altora.
O consecinta foarte importanta care deriva din satisfacerea motivatiei este performanta. Acest concept evalueaza capacitatea managerilor de a indeplini sau nu factorii motivationali ai salariatului.
Legat de performanta este
si satisfactia in munca . Ea se detetermina atat prin
cresterea productivitatii unei institutii cat si prin
prezenta mai mult sau mai a absenteismului la locul de munca. Absenteismul
este o mare problema care trebuie luata in considerare de catre
manageri datorita atat costurilor ridicate cat si datorita
scaderii productivitatii. Are valoarea
unui important indice calitativ al organizatiilor de tip productiv
si, totodata, a unuia dintre obiectivele majore ale acestor
organizatii: pe langa randamentul economic, obtinerea
diferitelor produse, se urmareste si randamentul social, adica
furnizarea catre societate a unor oameni satisfacuti in munca,
autorealizati profesional, bucurandu-se de consideratie,
integrati si stabili pe locul de munca.'
In sens strict, satisfactia in munca este definita ca fiind o
emotie placuta, pozitiva, rezultata din evaluarea
muncii depuse. Insatisfactia apare atunci cand asteptarile individului
privind munca sa sunt inselate. De exemplu, daca conditiile de
curatenie si securitate in care se desfasoara munca sunt
altele decat cele dorite, sigur mizeria si insecuritatea vor determina
insatisfactia.
In concluzie, motivatia este o notiune foarte complexa care isi aduce aportul substantial in functionalitatea unei institutii daca toti factorii interni care o conditioneaza sunt indepliniti de catre manageri si daca factorii externi care tin de individualitatea salariatilor vor fi satisfacuti.
Prin intelegerea si satisfacerea motivatiei si realizarea unui echilibru intre factorii motivationali care conditioneaza activitatea unui individ intr-o colectivitate si recunoasterea si satisfactia muncii acestuia, un manager poate contribui la atingerea obiectivelor si scopurilor propuse de catre conducerea institutiei in care acesta isi desfasoara activitatea.
CHESTIONAR
Pentru fiecare dintre intrebarile urmatoare , alegeti un singur raspuns
care vi se pare ca este potrivit in cazul dumneavoastra :
Dintre urmatoarele patru fraze , care reflecta cel mai bine rolul pe care il jucati dumneavoastra in institutie :
au nevoie de mine si sunt oricand gata sa-i ajut
sunt un lider si nu ma dau batut asa usor
n-am chef si nici nu mai discut
daca ma cauta ,ii ajut
Va consinderati superiorul ierarhic direct ca pe
un prieten
un animator, un ghid
un controlor
un rival, un concurent
Pentru dumneavoastra munca, in ordinea importantei, reprezinta :
recunoasterea realizarilor profesionale
un mijloc de exercitare a responsabilitatilor
o posibilitate prin care obtineti un rol si o pozitie in societate
un prilej de a lucra intr-o firma de prestigiu
Se spune ca multumirea unui om este sa se simta responsabil.Privindu-va munca, remarcati ca :
aveti responsabilitati , fara sa aveti putere
va castigati existenta muncind
sunteti un sclav al sefului dumneavoastra
luati initiative fara incetare
Cand vorbiti de institutia dumneavoastra , spuneti :
la Finantele Publice Satu Mare
la noi
Cum judecati imaginea institutiei dumneavoastra
pozitiva, sunteti mandru ca faceti parte dintr-o firma care merge
destul de buna , nu va plangeti
asa si asa, firma nu este suficient inarmata pentru a face fata crizei
foarte rea, viitorul firmei este destul de nesigur
Pentru a limita absenteismul , cel mai bun remediu este :
intarirea controalelor
sanctionarea
acordarea de prime de continuitate celor prezenti
imbunatatirea conditiilor de munca si de climat social
Estimati ca in prezent sunteti remunerat la justa dumneavoastra valoare
da
nu complet
deloc
Pentru a avea o evolutie a carierei satisfacatoare , sunteti gata :
sa va reinnoiti permanent si sa va adaptati schimbarilor
sa va demonstrati competenta si eficacitatea
sa va completati pregatirea
sa plecati in alta firma
In general, sunteti multumit de locul dumneavoastra de munca :
total acord
acord partial
nici acord, nici dezacord
dezacord partial
total dezacord
In continuare sunt cateva intrebari necesare unei bune prelucrari statistice :
Varsta dumneavoastra
20 - 40 de ani
41 - 50 de ani
51 - 60 de ani
Sexul :
feminin
masculin
3. Studii :
superioare
medii
elementare
Profesia ..
Functia in cadrul companiei
Vechimea in cadrul companiei :
sub 1 an
1 - 3 ani
3 - 10 ani
peste 10 ani