Slavii in istoria romanilor
In momentul cand se prabusesc avarii, slavii, care se raspandisera si in aria noastra si in toata Peninsula Balcanica, devin independenti. De la avari au invatat arta razboiulu i si au invatat oarecum de la ei si de la vecinii germanici cum sa fie stapani asupra lor insisi.
E interesant sa observam termenii care vor desemna pe sefii lor, ierarhia din structurile de stat ale slavilor, dintre care pe multi ii vom prelua si noi: regelui i se va zice kral - provenind de la marele rege franc, mai apoi imparat, Carol cel Mare, in dialectele germane Karl, pronuntat de slavi Kral (termen preluat si de unguri, Kiraly, si de noi, crai); dar alte doua titluri mari, ban si jupan, sunt mostenite de la avari; boier e si el turanic, ori peceneg, ori proto-bulgar (asa numesc istoricii neamul de limba türk care cucereste de la bizantini, la sfarsitul secolului VII, Bulgaria de azi si se lasa cu incetul slavizat de populatia slava majoritara); alti doi termeni nobiliari, Jenez (cneaz) si vitez (viteaz), ar fi de origine germana, respectiv Konig (rege) si Viking (numele cuceritorilor scandinavi care din veacul al IX-lea pana in veacul al XI-lea au facut incursiuni in toata Europa de nord, patrunzand in apus pana in Franta, Anglia si Islanda, iar in rasarit pana in Rusia unde, sub numele de varegi, intemeiaza primul stat rus organizat).
Singurul termen de conducere autentic slav e voievod (sau voivod), la origine capetenie de oaste, apoi, in spatiul nostru - dar numai in spatiul nostru, in Muntenia, Moldova si Ardeal (caci regii unguri vor continua sa dea acest titlu reprezentantilor lor in Transilvania) -, cel mai mare peste tara, seful statului sau al tinutului, insa, e o minune ca, pe langa termenul slav, apare si numele latin de domn (dominus), pe care romanii, in ultimele veacuri ale imperiului, l-au dat chiar imparatului, si pe care romanii il vor folosi si pentru Domnul nostru Isus Cristos si pentru Dumnezeu! El va fi cvasisinonim cu voievod, dupa cum jude va fi cvasisinonim cu cneaz.
Dar avem o si mai admirabila reminiscenta a vechilor structuri romane: pastrarea in vocabular a cuvantului "imparat' (imperator), cand de sute de ani romanii nu mai au imparat, nici la nord de Dunare, dar nici la sud, unde stapanului de la Constantinopol i se zice de-acum in greceste basileu, si in limbile slave tar (Caesar, pronuntat la origine Kaisar, care a dat la germani Kaiser si la slavi csar!).
In genere insa, aproape toti termenii care desemneaza in limba noastra ierarhia nobiliara si de conducere sunt termeni imprumutati de la slavf. De unde tragem concluzia ca atunci cand acesti slavi incep sa se amestece cu populatia valaha ramasa pe teritoriul vechii Dacii, slavii au, un timp, o situatie dominanta. (Vom vedea mai departe si semnificatia pe care o capata cuvantul ruman.) intrucat conducatorii comunitatilor valahe se numeau juzi, cuvantul slav cneaz va deveni oarecum echivalent cu cuvantul jude (voi semnala mai departe o posibila nuanta), si veacuri de-a randul vom avea ori cneaz, ori jude, probabil dupa cum la origine era in fruntea unei comunitati slave sau conducea o comunitate valaha.
Vor trebui cateva sute de ani pana cand acesti slavi sa se lase romanizati. S-a intamplat in aria noastra romaneasca exact inversul a ce s-a intamplat la sud si sud-vest de Dunare, in viitoarea Bulgarie si in Serbia si Croatia unde, dimpotriva, vorbitorii de limba latina s-au lasat slavizati. E un fenomen, aparent, ciudat, inseamna ca la noi au fost mai putini slavi si prin urmare romanii (vlahii) i-au inglobat, ca sa zic asa, si le-au dat limba romana, pe cand la sud, vorbitorii de limba proto-romana au fost cu vremea inghititi de slavi, incat n-au ramas acolo decat din ce in ce mai putini latinofoni, care au fost aproape toti asimilati de slavi sau de greci.
