Vom face o calatorie imaginara in vechea cetate Siria, patrunzand adanc in legendele ei si toate lucrurile deosebite pe care le putem gasi, dupa care vom vedea cum arata Siria in ziua de astazi. Sper ca acest mic istoric sa va trezeasca interesul pentru aceasta fortareata.
Cetatile medievale au constituit intotdeauna puncte de atractie pentru vizitatorii de toate categoriile. Pentru cei avizati ele sunt un loc de meditatie, incercand sa le desluseasca tainele, sa le cunoasca trecutul mult framantat care se intinde pe o perioada de mai multe secole. Pentru cei mai putin avizati, ne gandim in primul rand la masa vizitatorilor, cetatile medievale constituie obiective al caror trecut istoric trebuie descifrat. A devenit deci o necesitate imperioasa a timpului nostru, a face cunoscut istoricul acestor monumente ale trecutului, care se incadreaza organic in istoria patriei noastre.
Voi incepe prin a relata o serie de legende care se aud mereu ca niste soapte, pe care fiecare sirian le-a auzit, spunandu-le mai departe copiilor si nepotilor. Intotdeauna legendele si traditiile au fost si sunt importante pentru sirieni.
Legendele cetatii
In jurul cetatii Siria s-au tesut dealungul anilor, o serie de legende care in parte privesc edificarea ei sau legendele care preamaresc trecutul ei, perioada ei de glorie. Majoritatea legendelor ne vorbesc despre intamplari legate de actualele ruine. Aceste legende sunt rodul imaginatiei populare si au o importanta folclorica de netagaduit. Ele au fost zamislite dealungul veacurilor si au fost transmise din generatie in generatie de catre locuitorii podgoriei aradene.
Iata cateva dintre ele:
Una dintre aceste legende spune ca cetatea a fost cladita de trei fiice ale unui urias. Una din fiice aduna bolovanii de jos din vale, ii aseza intr-un car cu patru boi, pe care apoi il punea in poala rochiei si-l depunea pe varful dealului. Aici cele doua surori au cladit impunatoarea cetate, ale carei ruine se vad si azi.
O alta legenda ne spune ca in incinta cetatii sub ruine se afla o piatra uriasa, care adaposteste o bogata comoara de obicte de aur, pazita de un caine alb neobisnuit de mare. Daca se aproprie cineva de piatra, cainele se transforma intr-un urias luptator imbracat in zale de cavaler medieval, care nimiceste pe oricine care ar incerca sa fure comoara.
Urmatoarea legenda ne arata ca odata o femeie
intrand in pivnita cetatii cu copilul in brate, a intalnit o pisica care statea
pe un butoi pazind o mare comoara care era asezata
alaturi. Mama vazand comoara, a asezat copilul langa pisica pe un scaun si dandu-i un mar in mana,
a plecat in sat dupa oameni, cu ajutorul carora voia sa ridice comoara.
Intorcandu-se dupa putin timp cu oamenii vede cu groaza cum se inchide
O serie de legende ne vorbesc de incaperi subterane, ascunse sub daramaturi, pline cu butoaie cu vin, care asteapta sa fie descoperite si consummate. Aceste butoaie sunt strasnic pazite de soldati turci ramasi aici dupa retragerea acestora.
Una dintre cele mai interesante legende pastrata in traditia locala legata de ruinele cetatii are urmatorul continut: In fiecare an la o data nedefinita, seara la luna plina vara, in incaperile ascunse sub ruine are loc un ospat dat de un pitic nemuritor cu barba rosie ca focul. La acest ospat iau parte soldati, turci si crestini, care si-au varsat sangele sub zidurile cetatii in timpul luptelor care s-au dat aici de-alungul secolelor. La aceste ospete soldatii nu se mai dusmanesc ca in trecut, ci isi petrec impreuna band din vinul galben si gras ca mierea si mancand friptura de mistret. Spre zori in padurea de lilieci aflata la poalele cetatii, are loc un dans macabre care incheie aceasta serbare, acompaniamentul muzical fiind dat de toti greierii din cetate.
Sunt demne de remarcat acele legende care ne vorbesc despre puterea miraculoasa a unei fantani cu numele de ,,Beg Bunar'' , care seafla in afara zidurilor cetatii si care servea cu apa potabila pe cei din cetate. Fantana a fost sapata de catre prizonierii crestini luati de turci in timpul luptelor pentru cucerirea cetatii. Prizonierii au fost siliti sa sape intr-o roca dura stabilita de comandantul cetatii care se numea Ali. Intr-o zi de vara garnizoana cetatii ducand lipsa de apa, Ali a iesit la marginea santului dinspre nord-est al cetatii si tragand cu arcul, a fixat locul unde trebuie sapata fantana. Se spune ca zece ani au sapat acolo prizonierii pana au putut strabate roca dura si pana au dat de apa. Comandantul turc a promis libertate prizonierilor, cand vor termina fantana. Erau zece cand au inceput lucrarile. Noua au murit in timpul muncilor, iar al zecelea a terminat fantana. Cei noua prizonieri morti au fost ingropati in jurul fantanii, iar apa care a tasnit din adancuri avea o culoare rosie, colorata de sangele prizonierilor ingropati aici. Legenda spune ca toti care beau din aceasta apa, primesc o putere miraculoasa si se vindeca de toate bolile. Turcii n-au folosit aceasta fantana din pricina culorii.
O alta versiune a legendei despre fantana yice ca dupa ce a fost sapata apa ei s-a transformat intr-un lichid otravitor si toti turcii care au baut au murit pe loc in frunte cu Ali care a gustat primul din apa. Resturile acestei fantani se vad si azi la vreo 300 m departare de cetate in directia nord-est intr-o zona impadurita la poalele cetatii.
Merita sa fie mentionate si legendele care vorbesc despre tunelurile care leaga cetatea de lumea exterioara.
Traditia populara pune construirea acestor tuneluri atat peseama crestinilor cat si pe seama turcilor. Aceste tuneluri serveau celor aflati in cetate pentru a comunica cu lumea exterioara atunci cand erau asediati, de a aduce intariri si provizii in cetate si de a se refugia in caz de perico. Se vorbeste de mai multe tuneluri. Unul din aceste tuneluri ar lega intereriorul cetatii cu castelul Bohus din Siria(azi caminul cultural si muzeul I. Slavici), care se afla in mijlocul comunei. Acest tunel ar fi fost construit de turci, spune traditia populara, si pe aici s-ar fi refugiat armata turceasca atunci cand a fost nevoita sa paraseasca cetatea. In timpul retragerii turcii si-au ingropat care a constat in aur si pietre scumpe, chiar aici in tunel astupand toate intrarile, asa ca azi nu se mai stie nimic de tezaur.
O alta legenda afirma ca exista un tunel care pleaca din cetate si merge pana la Timisoara, cu o ramificatie spre Arad. De acest tunel sunt legate doua legende pe care le consideram interesante si le reproducem integral. Una dintre ele ne relateaza ca acest tunel a fost sapat sub directa conducere a marelui comandant de osti Iancu de Hunedoara, de catre prizonierii turci. Lucrarile au durat ani de zile iar dupa terminarea lui, Iancu de Hunedoara a pornit cu o armata numeroasa prin tunel si a iesit cu aceasta armata chiar in curtea cetatii din Timisoara pe atunci ocupata de turci. Dupa o lupta crancena, intre soldatii lui Iancu si turcii, care au fost surprinsi de aceasta dibacie a marelui comandant,turcii au fost infranti iar cetatea a cazut in mana lui Iancu de Hunedoara.
Tot de acest tunel este legata legenda mai recenta care spune ca in timpul revolutiei lui Horea, Closca si Crisan sute de tarani s-ar fi refugiat in tunel dupa infrangerea rascoalei,cautand in felul acesta sa scpae de sub urmarirea autoritatilor. Traditia populara spune ca in fruntea lor s-ar fi aflat insasi Closca. La un moment dat tunelul s-a surpat, iar taranii au ramas prinsi murind cu totii. In fiecare an, primavara in luna mai seara, la ,,fantana cu galeata'' cantata de compozitorul sirian Emil Montia, ti care se afla in drum spre cetate, sufletele celor morti ies afara din adancul pamantului cantand in cor cantece de jale.
In incheiere amintim legenda despre zanele aflate in cetatem, care se arata odata pe an in opt septembrie. Ca sa vezi aceste fapturi gingase imbracate in alb, trebuie sa tii patruzeci de zile post sisa fi trecut de 70 ani. In acest caz la miezul noptii, poti zari zanele dansand pe zidurile ruinate si pe pajistea cetatii.
Cercetari arheologice
Sondaje si sapaturi au fost executate in curtea exterioara a cetatii. Aceste sapaturi au dus la recuperarea unui bogat material arheologic. In afara de cel care dateaza din timpurile dacilor, s-a gasit un bogat si variat material din epoca feudala.
Cutite, lame de cutite si ac de cusut gasite in incinta cetatii Siria(sec. XVI)
Unelte din fier gasite in curtea cetatii Siria(sec. XVI-XVII)
Fragment de vas pentru provizii(sec. XVI)
Sectiunea S1 a fost orientata in directia
nord-sud, perpendicular pe latura nordica a zidului curtii,
cam in mijlocul curtii. Lungimea sectiunii 18 m, latimea 1,50 m, iar adancimea
pe alocuri de 1,40 m, mai jos nu s-a putut merge datorita bazei stancoase. Din
punct de vedere stratigrafic au fost identificate urmatoarele straturi: un
strat vegetal de culoare cenusie gros de circa 25 cm. Urmeaza un strat de
pamant amestecat cu moloz, nisip si piatra rezultat din daramaturi, gros de
circa 20 cm, dupa care urmeaza un strat de pamant negru-cenusiu gros, de
35-40
cm, care este de fapt stratul de cultura. Ultimul strat este format din pamant
galben lutos amestecat cu pietris gos de 30-40 cm si care face contactul cu
baza stancoasa.
O alta categorie de ceramica, tot aici gasita si amestecata cu prima, este aceea de culoare bej-roscata. Este vorba de o ceramica foarte rezistenta lucrata cu roata, dintr-o pasta galbuie care dupa ardere a primit o culoare bej. Este aproape fara impuritati cu pereti destul de grosi. In interior se disting in mod concentric niste adancituri care nu sunt altceva decat degetele olaruluiatunci cand vasul a fost confectionat. Aceste vase, judecand dupa fragmente, au putut fi de dimensiuni considerabile, 5-7 kg,cu doua torti laterale pentru a putea fi transportate mai usor. Erau folosite probabil pentru pastrarea de alimente si lichide. Aceste vase aveau o larga raspandire in Transilvania, dar si in Moldova si Tara Romaneasca, in secolele XV-XVII, nu numai in cetati dar si in mediul rustic. Tot aici la o adancime de 70cm , s-au gasit fragmente de ceramica de culoare gri, confectonate tot dintr-o pasta foarte rezistenta cu pereti relativi grosi. Este o cantitate destul de mare de ceramica dar fragmentele dispersate nu permit decat foarte greu reconstituiri. Prin anologie s-a putut stabili ca este vorba de ceramica de uz casnic din secolele XV si XVI raspandita in toata Transilvania.
Au fost descoperite fragmente de ceramica galbena si verde smaltuita, de factura culta, apartinatoare paturii nobiliare. Aceasta ceramica raspandita in toata Europa centrala si de sud-est este prezenta atat in Transilvania cat si in Slovacia, Cehia, Ungaria. Este vorba de ulcioare cu gat subtire si cu toarta, cani cu gat lat si smaltuite in interior, fragmente de cesti. Pe langa multe fragmente de ceramica gri deschisa s-au gasit fragmente si bucati intregi de cahle tot intr-o pasta gri-galbuie.
Alte sondaje si sapaturi executate in curtea cetatii, cat si in perimetrul corpului central, au adus la iveala multe fragmente de ghiulele de diferite marimi, ramase aici in urma luptelor care s-au desfasurat pentru ocuparea cetatii. Tot aici au fost gasite fragmente de sabii, pumnale, buzdugane, care sunt o marturie a perioadei zbuciumate prin care a trecut cetatea Siriei in secolele trecute.
In concluzie la cele relatate mai sus se poate afirma cu certitudine ca aceste cercetari arheologice, intreprinse in ultimii ani, au adus o contributie insemnata la elucidarea unor aspecte legate de constructia cetatii, intindere. Deasemenea a fost recuperat un bogat material arheologic, din diferite epoci istorice care dovedeste o permanenta prezenta a societatii omenesti pe aceste meleaguri. Ramane ca pe viitor sa se intreprinda noi cercetari care vor intregi si completa maretul tablou al trecutului istoric al cetatii Siria.
Cetatea veche
O parte a cetatii vechi
Nu departe de cetatea Siriei, in directia nord-est, la o departare de aproximativ 3 km se afla niste ruine asezate pe creasta unui deal. Localnicii vorbesc despre o veche cetate, care ar fi fost anterioara cetatii actuale si care de fapt a fost abandonata in momentul construirii actualei cetati. Informatiile lipsesc aproape cu desavarsire despre aceste ruine. In timpul luptelor care s-au desfasurat in jurul cetatii Siria de-a lungul secolelor, nu se fac mentiuni despre aceste ruine. Ele nu sunt amintite nici in documentele medievale ale timpului. Se pune deci intrebarea ce sunt aceste ruine, cine le-a construit si ce functie au indeplinit? Este foarte greu de raspuns la aceste intrebari.
Exista totusi un punct de plecare in aceasta problema. Intr-o lucrare recent aparuta a istoricului maghiar Kozak Karoly ,,Kozepkoru varak feltarasa'' Budapesta 1971 se face o vaga referire despre o cetate cu numele de Agra, care s-ar afla in apropierea cetatii Siria, fara sa precizeze locul, daa constructiei si nici functionalitatea ei.
Siria de astazi
Acum Siria este mult mai schimbata fata de atunci, ea nu se mai afla sus pe cetate la deal ci jos la campie, cat despre cetate, au mai ramas doar ruinele, insa sirienii nu uita ce a semnificat ea pentru ei, mai ales trecutul glorios, care te face mandru ca esti sirian.
Totul s-a schimbat, doar ca legendele si povestile din vechile timpuri au ramas vii, la fel si traditiile, iar oamenii au ramas la fel de inventivi ca si atunci. Ne-au mai ramas doar ruinele cetatii, in care au murit o multime de oameni doar ca sa isi apere pamanturile si ca familiile lor sa duca o viata mai buna. Acum se merge de 1 mai la cetate, iar sirienii adevarati merg sa vada cetatea, unde au locuit stramosii lor, unde poti asculte murmurul naturii si sa vezi lucruri pe care nu le-ai mai zarit niciodata. Aceasta comuna are ceva de pret si anume linistea, atat cea fizica cat si sufleteasca. Cand hoinaresti prin paduri si auzi pasarile cum canta, apa cum curge, admiri tot din jurul tau si stai si asculti si te bucuri de acea liniste profunda in inima naturii, vazandu-i miracolul si adulmecand miresme imbietoare
Undeva in padure la Siria
Satul e minunat cu strazi frumos aranjate, pline de pomi pe margine, iar oamenii sunt buni la suflet in general, dar ca in orice padure mai exista si uscaturi. Vorbesc unul cu altul, petrec impreuna, plang impreuna, si cel mai important se ajuta unul pe altul, la bine si la greu, acestlucru transmitandu-se din generatie in generatie, le fel ca mestesugurilepe care le stiu face, printre care se numara si vinul, rachia si coniacul, cele mai bune, doar de aceea e zona de podgorie. asa trebuie sa fie omul, sa fie vesel si sa lucreze cu drag. Deasemenea aici se ascunde unul dintre cel mai bun lapte, fiindca oamenii tin multe animale doar pentru ca le e drag de ele si ca sa manance sanatos, asta e foarte important. Exista de toate daca omul e dispus sa faca, sa lucreze, si tare ma bucur cand stiu ca inca mai sunt in lume astfel de persoane.
Unul dintre parcurile din Siria
Alt parc din Siria
Strazile din Siria
Casa de vacanta
Curtea unei casi din Siria
In Siria este foarte frumos sa traiesti, va spune cineva care a trait pana acum aici si pot sa afirm ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa, inconjurat de lucruri extraordinare. Linistea asta profunda iti reda bucurie sufletului, mai ales cand stai la strada si vezi copiii care se joaca, se bucura de viata, oamenii, care vorbesc mereu, si natura care mereu te inveselesti cu un soare, o ploaie, dupa care urmeaza un curcubeu, asa exact peste cetate. E superb tot ce mai pot sa va spun e ca viata la tara e un rai pe pamant incercati sa il gasiti pe al vostru ca e nici nu mai am cuvinte sa spun e un adevarat miracol
