Romanii condusi de Mircea cel Batran se apara impotriva cotropirii otomane
Pe cand romanii isi vedeau de munca lor
pasnica,iata ca la hotare a apa- rut o mare primejdie
: turcii
sau otomanii.
Ei veneau din
Victoria de la Rovine. In goana lor dupa jaf,otomanii nu s-au oprit la Dunare . Nazuiau s-a treaca mai repede
si sa prade
Cand Baiazid , cu armata lui , a inceput sa treaca Dunarea , buciumasii au sunat prelung , dand stire de primejdie , iar batranii au aprins claile de fan si casele;au otravit apele fantanilor, au pustiit tot in calea vrajmasilor si s-au retras spre munte. Mircea stia ca otomanii sunt mult mai multi si mai nummerosi decat romanii. De aceea , si-a asezat oastea la Rovine , langa o mlastina .
Cu cat inaintau inlauntrul tarii , prin locurile pustiite ,cu atat otomanii sufereau mai mult de foame si de sete . Era o zi frumoasa a anului 1395 . Cand dusmanii s-au apropiat de Rovine , Mircea a dat semnalul de lupta. Calaretii au lovit, furtunos , din parti.Arcasii au incordat arcurile.Otomanii au raspuns cu mai multa furie. Se zice ca s-a intunecat cerul de multimea sagetilor.Apoi au inceput lupta cu sulitele , cu buzduganele,cu spadele.
Au murit in lupta multi romani, dar si multi dusmani. Apa mlastinii s-a inrosit de sangele oamenilor si al cailor ucisi. Pierzand cea mai mare parte din oaste , sultanul Baiazid Fulgerul s-a grabit sa treaca peste Dunare.