Inainte de invazia Kuweitului, Irakul era o tara relativ bogata, desi avea mari datorii externe. Un dinar irakian valora atunci circa 3 dolari SUA. Acum un salar lunar de 30.000 de dinari, considerat ca unul ridicat dupa actualele standarde, valoreaza circa 15 dolari americani.
Dupa interventia trupelor ONU in Irak s-a impus un embargo si sanctiuni economice care vor afecta economia, politica si in general viata irakienilor. Un numar considerabil de rezolutii au fost impuse Irakului, care toate cereau cam acelasi lucru: cooperarea nelimitata si neconditionata a Irakului in scopul dezarmarii. In acest capitolul vor fi prezentate toate rezolutiile ONU referitoare la Irak incepand cu anul 1990 si sfarsind cu anul 2003, cat si unele evenimente mai importante desfasurate in aceasta perioada.
Rezolutia 661 a Consiliului de Securitate (CS) a Organizatiei Natiunilor Unite (ONU) impune sanctiuni economice(august 1990).Rezolutia 687 a CS a ONU continua sanctiunile economice, cere dezarmarea Irakului de arme de distrugere in masa (ADM) si de rachete cu raza lunga de actiune, si creeaza o comisie speciala (UNSCOM) pentru a implementa aceste directive.
SUA impune o „zona inchisa pentru zbor al aparatelor irakiene” deasupra paralelei 36. Bombardamente periodice sunt declasate. Rezolutia 706 a CS a ONU ofera Irakului oportunitatea de a vinde petrol si de a cumpara in schimb provizii umanitare esentiale. Irakul refuza insa aceasta propunere(aceste evenimente au loc intre aprilie si august 1991).
Pe 26 august 1992 SUA impune o noua „zona inchisa pentru zbor” dedesubtul paralelei 32.
In aprilie 1995 Rezolutia 986 a CS a ONU autorizeaza Irakul sa vanda la fiecare sase luni petrol in valoare de 2 miliarde de dolari pentru a achizitiona bunuri umanitare. 30% din acesti bani sunt insa directionati ca si compensatie catre statele, companiile si persoanele care au fost afectati de pe urma invaziei Irakului. 13% sunt directionati spre Kurdistanul Irakian din nordul tarii. Asadar doar circa 1 miliard de dolari raman disponibili la fiecare sase luni pentru restul populatiei din centrul si sudul tarii. Toti banii rezultati de pe urma vanzarii petrolului irakian sunt sub controlul ONU, astfel incat Irakul poate folosi acesti bani doar pentru scopuri umanitare. Nici un ban nu este destinat spre a ajunge in mod direct la Baghdad.Din cauza inrautatirii situatiei umanitare, Baghdadul accepta declansarea programului „petrol pentru hrana”.
De abia in martie 1997 primul transport de ajutoare intra in Irak sub auspiciile programului „petrol pentru hrana”.Peste cateva saptamani Denis Halliday este numit coordonator ONU al procesului umanitar din Irak.
La inceputul anului urmator, rezolutia 1153 a Consiliului de Securitate a ONU ridica valoarea pragului de petrol permis Irakului sa vanda. Astfel Irakul poate vinde la fiecare sase luni petrol in valoare de 5,52 miliarde de dolari. Tot acum , Secretarul General (SG) al ONU Kofi Annan se deplaseaza personal la Baghdad si inceteaza o criza internationala cu privinta la inspectorii ONU. SUA si Marea Britanie sunt astfel impiedicate sa porneasca bombardamentul.
In septembrie, Denis Halliday demisioneaza din pozitia de coordonator al programului umanitar din Irak, declarand ca „Suntem intr-un proces de distrugere a unei societati intregi”, numind sanctiunile genocid. Hans von Sponeck este numit in locul sau. Consiliului de Securitate a ONU refuza sa confirme ridicarea sanctiunilor economice in cazul confirmarii dezarmarii Irakului.Din aceasta cauza, Irakul inceteaza cooperarea cu UNSCOM.pentru a o relua cateva saptamani mai tarziu.
In decembrie 1998 inspectorii si monitorii UNSCOM sunt retrasi din Irak la cererea SUA.Peste o zi incepe Operatiunea „Vulpea desertului” (Desert Fox), in care SUA si Marea Britanie bombardeaza Irakul timp de patru zile, fara a consulta sau macar anunta ONU.(pe 16 decembrie)
In ianuarie 1999 dupa ce secretarul general al Natiunilor Unite, Kofi Annan, isi exprima suspiciunea ca informatiile adunate de inspectorii de dezarmare a fost folosita pentru eforturile Americii de a submina regimul irakian.,oficialii administratiei Clinton recunosc ca au monitorizat comunicatiile radio codate ale fortelor de securitate ale lui Saddam Hussein, folosind echipament instalat secret de catre inspectorii de arme ai Natiunilor Unite.
Comisia umanitara a Consiliului de Securitate anunta ca „Situatia umanitara din Irak va continua sa se inrautateasca in absenta unei reconstructii sustinute a economiei Irakului”.Cercetarile efectuate de catre UNICEF in sudul si centrul Irakului unde se afla circa 85% din populatia tarii, au indicat ca rata mortalitatii la copii de sub 5 ani s-a dublat. Astfel aceasta rata era de 56 decese la mia de nasteri in perioada 1984-1989, iar in perioada 1994-1999 este de 131 decese la mia de nasteri. In decembrie 1999 Rezolutia 1284 a CS a ONU ofera o suspendare pe sase luni a sanctiunilor irakiene in schimbul cooperarii nelimitate si sub toate aspectele cu UNMOVIC (succesorul UNSCOM). De asemenea se suspenda plafonul maxim pentru programul „petrol pentru hrana”.
Hans von Sponeck coordonatorul programului umanitar din Irak demisioneaza de asemenea in semn de protest impotriva sanctiunilor, fiind inlocuit de Tun Myat.(februarie 2000)
Partidul liberal-democrat britanic cere o suspendare a „sanctiunilor economice, altele decat acelea care sunt relevante pentru armata sau pentru echipamente de armata”.
Rezolutia 1330 a Consiliului de Sercuritate a ONU scade procentul alocat compensatiilor de razboi rezultat din vanzarea petrolului irakian, de la 30% la 25%. Centrul si sudul Irakului primeste astfel 59% din total. (5 decembrie 2000)
In februarie ,SUA si Marea Britanie bombardeaza radare si centre de comanda din afara Bagdadului, motivand ca imbunatatirile aduse de Irak sistemului lor defensiv este un risc inacceptabil pentru piloti. Raidurile au putin support international. Irakienii se plang de raidurile continue si de victimele civile pe care acestea le produc.
Rezolutia 1409 a CS a ONU permite importuri civile – cu exceptia celor de pe lunga lista a bunurilor cu folosire duala. Capul agentiei catolice de ajutorare (CAFOD) a declarat ca „noile sanctiuni ‚inteligente’ sunt mai rele decit cele anterioare”.( 14 mai 2002)
In noiembrie 2002,Rezolutia 1441 a Consililui de Securitate a ONU impune Irakului primirea inspectorilor UNMOVIC si IAEA imediat, neconditionat, cu acces nelimitat la orice situri dorinte de acestia, cerandu-se in acelasi timp cooperare totala si proactiva din partea oficialitatilor irakiene. In caz contrar, Irakul este amenintat cu suportarea unor consecinte severe.Rezolutia 1443 aproba o lista revizuita cu bunuri acceptate pentru a fi importate in folosul populatiei civile irakiene si a imbunatatirii aspectului umanitar al tarii.
Rezolutia 1447 aproba prelungirea cu sase luni a programului „Petrol pentru hrana” in decembrie 2002.
Urmatoarele evenimente au loc de la inceputul anului 2003 pana la momentul in care SUA ataca irak-ul.Primul raport prezentat Organizatiei Natiunilor Unite de catre UNMOVIC si IAEA ca urmare a primelor 60 de zile de inspectii in Irak. Secretarul de Stat Colin Powell aduce in cadrul sedintei ONU dovezi ale esecului dezarmarii Irakului de catre inspectorii ONU. Cativa membrii ai CS cer mai mult timp pentru inspectii.Al doilea raport al inspectorilor ONU anunta imbunatatiri evidente ale cooperarii cu oficilitatile irakiene, dar inca exista un numar mare de arme interzise in rapoarte care nu au fost identificate inca. Continuarea inspectiilor este sustinuta de majoritatea membrilor CS. 60 de membrii ai ONU si-au exprimat deschis parerea cu privire la conflictul din Irak, majoritatea inclinand spre continuarea inspectiilor si folosirea fortei doar ca ultima solutie.Un nou raport al inspectorilor ONU din Irak au prezentat noi succese ale procesului de dezarmare, inclusiv distrugerea de rachete Al-Samoud .53 de tari din afara CS au condamnat „graba spre razboi” a SUA si Marea Britanie in cadrul unei sedinte deschise a ONU. Razboiul este ultima solutie si trebuie sa fie aprobat in cadrul CS a ONU.
SUA impreuna cu Marea Britanie ataca Irakul fara acord ONU. Ulterior, SUA incearca sa obtina o rezolutie ONU care sa legifereze acest atac. (19 martie 2003)
