Iran : In principiu, Guvernul Iranian este incantat de caderea lui Saddam Hussein, dar iranienii in general au fost impotriva razboiului si guvernului ii este teama de ambitiile strategice ale SUA in amplificarea influentei in regiune. Nu a existat simpatie pentru Saddam Hussein sau pentru regimul sau. In 1980 Irak a inceput un razboi impotriva Iranului care a durat opt ani si in care mai mult de un million de oameni au murit.Presedintele iranian Mohammad Khatami a spus ca tara sa nu va recunoaste o administratie provizorie instalata de Statele Unite in Irak si va acorda sprijin Siriei daca aceasta va fi atacata.
Kuweit : Kuweit-ul este cel mai puternic suporter regional pentru planurile de a-l dobori pe Saddam Hussein. Invazia teritoriala principala si multe din eforturile de ajutorare venind spre Irak au intrat dinspre Kuweit.Analistii au scos in evidenta faptul ca viitorul erei de dupa razboi se prezinta foarte bine pentru Kuweit. Preturile pentru proprietatile din preajma granitei dintre Kuweit si Irak s-au dublat si indexul bursier a crescut cu 30%.
Qatar : Armata americana a condus razboiul aerian in Irak de la tabara al-Udeid, in afara capitalei Doha, unde a si instalat un personal de 4000 de oameni. Un alt personal format din 3000 de americani au fost instalti in tabara al-Saliyah care a actionat ca si Centrul American de Comanda.La sfarsitul lunii aprilie, armata americana a anuntat ca va muta centrul permanent de comanda aeriana din Arabia Saudita catre centrul al-Udeid din Qatar.
Arabia Saudita : Ca si in alte zone ale regiunii, populatia si guvernul s-au opus razboiului.La sfarsitul lunii aprilie SUA anunta ca toate trupele vor fi scoase din Arabia Saudita. In Razboiul din Golf din anul 1991, SUA a avut cam 5000 de trupe stationate in regat si 10 000 in timpul recentului razboi din Irak.Analistii sustin ca aceasta este o schimbare de strategie cu importanta politica si militara foarte ridicata. Prezenta americana in regat este unul din motivele principale pe care Osama bin Laden le-a oferit – blamand Washington-ul pentru atacurile de la 11 septembrie – pentru a justifica atacurile in SUA.
Iordania : Iordanienii, ca si majoritatea arabilor, de altfel, s-au opus in mod ferm razboiului. Guvernul s-a opus si el razboiului, dar in evenimentele ce au precedat luptele oficialii au incetat sa nege faptul ca vor acorda fortelor americane mana libera in utilizarea bazelor. Guvernul a adoptat sloganul « In primul rand Iordania » pentru a explica pozitia in fata puternicei opozitii publice fata de razboi.
Egipt : In ciuda ostilitatii coplesitoare a majoritatii egiptenilor fata de razboi si a ocupatiei ce a urmat, Guvernul Egiptean s-a distantat de Saddam Hussein inainte de razboi.Guvernul si populatia sperau la progres in relatiile israelo-palestiniene. Cu o miscare ce a surprins pe multi, D-l Mubarak l-a invitat pe Prim-Ministrul israelian Ariel Sharon sa viziteze Cairo.
Israel : O data cu sfarsitul regimului Saddam Hussein, o amenintare intrezarita pentru Israel dispare. Atentia este acum asteptata sa se mute pe « harta drumurilor » pentru o intelegere de pace in Orientul Mijociu.Prim-Ministrul israelian Ariel Sharon deja indicase ca este dispus sa retraga anumite depozite ale evreilor din Banca de Vest pentru pace cu palestinienii.
Siria : Damasc-ul se gaseste prins intr-un razboi al cuvintelor cu Washington-ul. Siria a fost numita stat “nedemn” de catre oficialii SUA, si acuzata ca a efectuat teste cu arme chimice si a adapostit fosti oficiali irakieni.Guvernul Sirian neaga aceste acuzatii, dar oficialii au fost depasiti in critica lor relativ la invazia irakiana.Analistii din Orientul Mijlociu vad aceasta schimbare a atentiei americane catre Siria ca expresie a unor planuri catre Israel. Suportul sirian pentru Hezbollaj in Liban continua sa supere SUA si Israelul.
Teritoriile Palestiniene : Oficialii SUA si UK s-au dedicat urmaririi « hartii drumurilor » pentru o asezare in Orientul Mijlociu.Progresului, in aceasta chestiune, ii este vitala cucerirea opiniei publice de-a lungul regiunii, sceptica si suparata fata de invazia SUA in Irak.Detaliile « hartii drumurilor » se asteapta a fi publicate imediat ce Mahmoud Abbas, cunoscut si ca Abu Mazen, va fi numit Prim-Ministru in Palestina.
Turcia : In timpul razboiului din Irak, Turcia a oferit americanilor drept de survolare a spatiului aerian turc, dar a refuzat sa accepte ca aeronavele americane sau trupele terestre sa folosesca cladirile turce pentru razboi in ciuda presiunilor din partea Washington.Turcii au fost in mod coplesitor impotriva razboiului.Guvernul turc se teme ca Kurzii din nordul Irakului sa nu se foloeasca de razboi pentru a pune bazele unui stat kurd – incurajand astfel separatistii kurzi la ei acasa. De asemenea, in timpul razboiului din Irak, fortele kurde au capturat orasele Mosul si Kirkuk, crescand astfel posibilitatea ca Turcia sa trimita trupe comasate pe granita catre nordul Irakului.
“Arta militara”
Ultima actiune militara a adus o noutate in arta militara.Noutatea a constat intr-o suprematie electronica.Acest lucru a scos in evidenta pericolul nascut dintr-o dependenta prea mare fata de tehnica. Aceasta suprematie electronica si cibernetica a permis ca actiunea americano-britanica sa inceapa intr-un mod absolut neclasic, intr-un raport de forte net inferior Aliatilor. Ei au trecut la ofensiva in conditiile in care irakienii aveau superioritatea in forte.Totodata, comandantii militari au scos in evidenta vulnerabilitatile elicopterului fata de atacurile de la sol si a defectiunilor mecanice. Multi comandanti au regretat de pilda avionul A-10, care era la moda acum vreo 20 de ani si care ar fi fost mult mai eficient acolo.
Trecerea la actiune s-a facut nu la comanda unui comandament militar, ci a directorului CIA, astfel incat primele rachete trase, in 2003, au lovit obiective cu caracter politic si nu militar.
Arma nucleara nu a disparut din planificarea actiunii militare. Se merge spre miniaturizare si principalii actori au declarat ca lucreaza la miniaturizarea armei nucleare, care inseamna ca va fi folosita in campul tactic.Pericolul provine din partea acelor tari care produc sau detin, in mod fraudulos, arme nucleare. Din mass-media aflam ca reteaua Al-Qaeda si-a facut rost de niste arme nucleare miniaturizate, cumparate de pe o piata din Orientul Mijlociu cu cateva milioane de dolari. Au aparut, totodata, arme noi care vor guverna viitorul actiunii militare. Unele sunt cunoscute, altele nu.
Nu putem considera revolutia tehnologica drept cel mai important element. Conteaza si conceptele si doctrinele a caror evolutie este, intr-adevar, mult mai lenta decat cea tehnologica. Conteaza procesul educational si de instructie. Conteaza capacitatea liderilor de a folosi aceasta noua tehnologie si de a o introduce in planificarea strategica.
Procesul evolutiei tehnologiei este putin de discutat. Pentru ca doctrinele si toate actele normative se fac in functie de ceea ce avem sau ceea ce putem pune la dispozitia fortelor, iar tehnologia va fi cea care va uni sau va determina modificari de substanta in stabilirea unor ierarhii universale. Spre exemplu, in campania din 2003, razboiul bazat pe retea a fost propriu numai americanilor. Englezii, cand doreau sa intre in reteaua stabilita de americani, pentru ca nu aveau asemenea tehnolgie, cereau permisiunea de a o folosi cu imprumut. Daca li se dadea voie, puteau intra in respectiva retea.
Comparatie intre conflicte (1991 si 2003)
Facand o comparatie intre actiunea militara din 1991 si cea din 2003, putem vorbi de un progres in ceea ce priveste planificarea si desfasurarea actiunii militare, care a fost pregatit foarte mult timp si cu minutiozitate. Un progres pentru ca tehnologia este deosebita fata de cea care a fost cunoscuta in 1990–1991. Este o trecere catre un tip de razboi de generatie urmatoare.
Pentru a ne putea pronunta daca a fost progres ar trebui sa intram in domeniul criteriilor de analiza. Si am ajunge la rezultate mai exacte, la cuantificari si la delimitari mai precise. Ca imagine de ansamblu actiunile militare sunt in progres. Acest lucru se vede in viteza cu care se desfasoara, in modul de realizare a obiectivelor pe care si le propun, precum si in numarul victimelor pe care le produc.Un criteriu pe care trebuie sa-l avem in vedere pentru actiunea militara, in viitor, si care o va marca in sensul sporirii eficientei militare, este cel al dependentelor: politica, economica etc. Actiunea militara va fi conceputa ca orice afacere care trebuie sa aduca profituri maxime, cu investitii minime si, daca se poate, timp cat mai indelungat. Dependenta de tehnologie se manifesta cel mai evident. Dependenta de tehnologie sau comenzile facute catre tehnologie au plecat de la relevarea in actiune a unor dorinte care trebuiau indeplinite. De exemplu, armamentul de inalta precizie l-au cerut tacticienii si comandantii care tineau sa distruga podurile ce faceau legatura intre Vietnamul de Nord si Vietnamul de Sud, pe unde treceau trupele din nord catre sud. Atunci cand a aparut aceasta necesitate au inceput cercetarile pentru realizarea a ceea ce se cheama astazi armament de inalta precizie. Armament care a revolutionat actiunea militara, care s-a extins si ofera alte posibilitati si alte perspective acesteia. Actiunea militara ramane o actiune in spirala. Ea se va invarti in jurul acelorasi parametri, numai ca la alte niveluri.
