Domniile pamantene in Principate
Revolta lui Tudor Vladimirescu, in ciuda tragicului ei sfarsit, a avut totusi consecinte faste in Principate: turcii, nemaiavand incredere in greci, au hotarat sa asculte cererea boierilor romani de a li se da din nou un domn pamantean. in 1822 incepe deci la noi o noua era prin alegerea a doi domni pamanteni. De fapt, la inceput a fost o numire de catre sultan, dar o delegatie de boieri din Muntenia si alta din Moldova venisera cu propuneri, iar astfel sultanul pune domn in Moldova pe Ioan Sandu Sturdza, coborator dintr-o veche familie de boieri moldoveni, si in Muntenia pe Grigore IV Ghica, a carui familie, cum am spus, era de indepartata origine albaneza, acum insa cu totul romanizata prin inrudiri cu vechile neamuri boieresti romane, incat se gasea chiar in fruntea "partidei nationale', incepe acum era modernizarii in tarile noastre.
Cu greu ne mai inchipuim azi cum aratau oamenii si locurile la inceputul veacului al XIX-lea, adica spre sfarsitul epocii fanariote. Desigur viata la tara, mai cu seama la poalele muntilor, cu asezari mai numeroase de mosneni si razesi, era neschimbata de veacuri, urmand ritmul anotimpurilor si muncilor la camp, la vie sau la padure. Portul taranilor, al barbatilor si al femeilor, se pastra cu sfintenie din tata in fiu - sau mai bine zis de la mama la fiica -, iar calatorii straini observa toti, cu mirare, intr-o tara atat de napastuita si saraca, frumusetea broderiilor si curatenia camasilor chiar si la cei mai saraci. La oras insa, boierii, dupa ei si negustorii mai avuti, apoi si targovetii, umbla in straie in stil oriental, dupa moda de la Constantinopol - Tarigrad i se spunea in graiul popular, si asa ne-a ramas pana azi in cantecele batranesti.
De aceea strainii apuseni, care poposeau mai mult la oras, aveau la prima vedere, cand veneau din Apus, impresia de a se afla deja intr-o provincie a Imperiului Otoman - sau daca veneau de la Constantinopol, de a se afla inca intr-o provincie turceasca.
Dar deosebirea de Occident nu statea numai in acest aspect exterior, al costumului oriental - uneori chiar exagerat de "exotic', cum a fost un timp calpacul, ca un dovleac urias pe capul boierilor, pentru un ochi occidental destul de urat si caraghios. Deosebite erau institutiile, moravurile si vocabularul (care nu era "international' decat fata de lumea otomana sau de mostenirea bizantina), si prin urmare mentalitatile. Deci cand deodata au inceput boierii, clericii si toti cei mai avuti si cu carte sa citeasca romane traduse din frantuzeste ori nemteste, sau ziare venite de la Viena si Paris, apoi cand nu s-a mai putut opune turcul ca cucoanele noastre sa se imbrace dupa moda apuseana, dupa ele luandu-se si tinerii barbati, si cand au putut unii dintre acestia sa calatoreasca si sa invete in Apus, atunci s-a petrecut o adevarata revolutie cu consecinte incalculabile in toate domeniile. Trebuie insistat asupra profundei mutatii care are loc la acel inceput de veac si care se va prelungi in decursul mai multor generatii, ca sa intelegi chiar anumite probleme ale Romaniei de azi. in general, se trece prea repede asupra acestei adanci schimbari de acum 150-200 de ani, ca si cand ar fi oarecum rusinos sa arati ca pe-atunci mai faceam parte din alta lume decat cea careia ii apartinem acum.
